Premiul Nobel pentru literatură acordat anul acesta unui scriitor francez, Patrick Modiano, are

o influenţă "binefăcătoare" asupra literaturii franceze în general. In ciuda faptului că piaţa

traducerilor este dominată de titlurile anglo-saxone, Franţa furnizează un număr important de
scriitori în străinătate.
Două premii Nobel pentru doi scriitori francezi, la un interval de numai şase ani, iată ceva ce dă de
gîndit. Nu, literatura franceză nu este încă "terminată", aşa cum sunt tentaţi să afirme unii cronicari,
în special americani. Iar Franţa va avea ocazia să strălucească din nou în 2017 cînd va fi invitata de
onoare a Tîrgului Internaţional de carte de la Frankfurt, cel mai mare din lume.
Revista L’Express consacră un dosar celor mai traduşi scriitori francezi în străinătate, ocazie cu care
descoperim cîteva lucruri interesante, unele chiar surprinzătoare. De exemplu faptul că premiile
literare franceze, destul de numeroase, iar unele cu un impact enorm pe plan naţional, nu sunt chiar
foarte cunoscute dincolo de frontierele Hexagonului, cu excepţia celui mai important dintre ele,
Goncourt. Pentru majoritatea editorilor anglo-saxoni, Michel Houellebecq, laureat al Premiului
Goncourt în 2010, este cel mai important scriitor francez de la Albert Camus încoace. Notorietatea sa
cea mai mare, dacă ar fi să fie evaluată în cărţi vîndute, este vizibilă în Marea Britanie, Germania şi
Polonia. Iar romanul său cel mai recent, "Harta şi teritoriul", a fost tradus în 40 de limbi.
Si alţi scriitori francezi deţinători ai premiului Goncourt au semnat însă contracte importante în
străinătate: Pierre Lemaitre, pentru romanul "Au revoir là-haut" (La revedere acolo sus), tradus în 26
de limbi. Marie NDiaye, pentru romanul "Trois femmes puissantes" (Trei femei puternice), tradus în
31 de limbi. Si chiar şi stufosul roman de 640 de pagini al lui Alexis Jenni, "L’art français de la
guerre" (Arta franceză a războiului), după ce a avut premiul Goncourt în 2010, a fost tradus în 16
limbi.