Țările de Jos (în neerlandeză Nederland, în frizonă Nederlân; denumite neoficial Olanda) sunt o

monarhie constituțională, stat membru fondator al Beneluxului și al Uniunii Europene, situat în

nord-vestul Europei, în vecinătatea Mării Nordului, Belgiei și Germaniei. Țările de Jos împreună
cu câteva colonii de peste mări formează Regatul Țărilor de Jos.

Numele folosit în mod tradițional în limba română, Olanda, sub care sunt cunoscute Țările de
Jos, corespunde etnonimului „olandez” folosit în numeroase limbi, între care și româna. El
acoperă însă doar o parte din teritoriul țării, anume provinciile Olanda de Nord și Olanda de Sud.
Locuitorii Țărilor de Jos sunt numiți în engleză Dutch, nume derivat de la aceeași rădăcină ca
Deutsch, adică „german”. Limba neerlandeză este forma literară a germanei plate, limba vorbită
ca dialect în nordul Germaniei.

Un sfert din teritoriul Țărilor de Jos se află sub nivelul mării, statul având cea mai joasă altitudine
din lume. De asemenea, este una dintre țările cele mai dens populate din lume. Olanda are o
lungă istorie de toleranță socială și este în general considerată ca fiind o țară liberală, legalizând
avortul,[7] prostituția[8] și eutanasia[9] și menținând în același timp o politică de relativă
toleranță în ceea ce privește regimul drogurilor numite „ușoare” precum marijuana[10] În anul
2001, a devenit prima țară din lume care a legalizat căsătoriile între persoane de același sex.[11]
Este membră NATO și UE. Pe teritoriul său se află sediul Curții Penale Internaționale.

Capitala Olandei este Amsterdam. În timp ce Amsterdam este capitala oficială a țării conform
Constituției, la Haga (în neerlandeză Den Haag, sau oficial 's-Gravenhage) se află sediul
guvernului, reședința regală, precum și cea mai mare parte a ambasadelor.

Cuprins

1 Istorie

1.1 Olanda se impune drept cea mai prosperă provincie

1.2 Revolta în Olanda

1.3 Provinciile Unite

1.4 O succesiune de războaie

1.5 Anii de după război

2 Geografie

2.1 Hidrografie

2.2 Climă

2.3 Floră și faună

3 Politică

3.1 Relații externe

4 Guvernul

4.1 Unități administrative

5 Demografie

5.1 Orașe

5.2 Comunități etnice

5.3 Limbi

5.4 Religie

5.5 Educație

5.6 Sănătate

6 Economie

6.1 Structura economiei olandeze

6.2 Resurse naturale

7 Transporturi

8 Cultură

8.1 Patrimoniul mondial

9 Note

Istorie

Sub Carol Quintul, împărat al Sfântului Imperiu Roman și rege al Spaniei, regiunea făcea parte din
cele 17 Provincii ale Țărilor de Jos, care includeau și Belgia actuală. După ce și-a obținut
independența în 1648, Olanda a devenit o mare putere maritimă și economică în secolul XVII.
Această perioadă, în timpul căreia Olanda și-a creat colonii și semicolonii în lume, este cunoscută
drept secolul de aur.

După ce a fost integrată în Imperiul Francez de Napoleon, în 1815 prin Congresul de la Viena a
fost creat un Regat împreună cu Belgia și Luxemburg. Belgienii au devenit independenți începând
cu 1830, ca și luxemburghezii.

Olanda se impune drept cea mai prosperă provincie

Una dintre Țările de Jos, Olanda nu are o istorie unificată până în secolul al XV-lea. Regiunea
vestică a Rinului, formată ca parte a provinciei romane a Germaniei de Jos, a fost locuită de către
Batavi. Aproape întreaga arie a fost cucerită în secolele XIV-XV de către franci, care, odată cu
destrămarea Imperiului Carolingian, au trecut, în majoritate, în regatul francez și, în acest fel, la
Marele Imperiu Roman. Conții Olandei au fost unii dintre cei mai puternici lorzi medievali ai
regiunii, lângă vecinii lor sudici din Brabant și conții Flandrei. În secolele XIV și XV, Flandra,
Olanda, Zeelandă, Gelderland și Brabant au trecut sub puternicii stăpâni ai Burgundiei, care
controlau virtual toate Țările de Jos. Cu toate acestea, orașele și porturile olandeze erau slabe din
punct de vedere economic față de prosperitatea comercială și centrele industriale ale Flandrei și
Brabantului. Cu toate acestea, toți erau parte a Ligii Hanseatice și se bucurau de anumite
privilegii. În 1477, Mary a Burgundiei a restaurat toate libertățile interzise de către predecesorii
ei. Mariajul său cu arhiducele Maximilian (împăratul Maximilian de mai târziu) a adus Țările de
Jos în casa Imperiului Habsburgic. Charles al V-lea le-a dat, în 1555, fiului său, Philip al II-lea al
Spaniei. În acel timp, provinciile de nord au ajuns la prosperitate economică.

Revolta în Olanda

Wilhelm de Orania, fondatorul Țǎrilor de Jos independente

Ascensiunea calvinismului a ajutat la separarea Țărilor de Jos de Spania catolică; aristocrații,

suportați de către mulți oameni din motive religioase și economice, au cerut autonomie pentru
provincii, ca recompensă pentru înlăturarea oficialilor spanioli. Încercarea lui Filip, prima oară
prin cardinalul Granvelle și după aceea prin ducele de Alba, de a introduce Inchiziția spaniolă și
de a readuce Țările de Jos la statut de provincie a avut parte de opoziția mai multor clase sociale,
mai ales a catolicilor și a protestanților. Lupta de independență pentru Țările de Jos (1562-1566)
a început în Flandra și Brabant, provinciile nordice, sub conducerea lui William Taciturnul, prinț
de Orania. Țările de Jos au fost unite sub conducerea lui William în lupta împotriva Spaniei.
Alessandro Farnesse i-a luat locul lui John de Austria ca guvernator al Spaniei, a recucerit
provinciile de sud și le-a readus la catolicism. Barierele râurilor erau cruciale pentru protecția
împotriva rebeliunii și a religiei protestante din nord. Cele șapte provincii nordice, Olanda,
Utrecht, Zeeland, Gelderland, Overijssel, Friesland și Groningen au format Uniunea de la Utrecht
(1579) și au declarat independența în 1581. William Taciturnul a fost asasinat în 1584 și a fost
înlocuit ca șef al statului de către fiul său, Maurice de Nassau, care a fost susținut încă de la
început de către Johan van Oldenbarneveldt. O expediție engleză condusă de către Robert
Dudley, conte de Leicester, numit căpitan-general al armatei olandeze, pentru ajutarea Olandei
împotriva ducelui de Parma, a eșuat, ducând la numirea lui Maurice de Orania în locul acestuia
(1587). Dovedindu-se unul dintre cei mai buni strategi ai timpurilor sale, Maurice a organizat
rebeliunea împotriva Spaniei într-o revoltă coerentă încheiată cu succes, care a dus la semnarea
în 1609 a unui armistițiu de 12 ani cu Spinole, comandantul Spaniei.

Provinciile Unite

Provinciile Unite

Lupta cu Spania a fost încheiată în războiul de 30 de ani (1618-1648), după care a fost
recunoscută independența Provinciilor Unite în tratatul de pace de la Westfalia. În 1648, Spania a
cedat, de asemenea, nordul Brabantului cu Breda și o parte din Limburg cu Maastricht.
Luptându-se încă pentru independență și implicați în lupta dintre Calvinism și Protestantism,
olandezii și-au pus temelia imperiului lor comercial și colonial. Compania Indiei de Est olandeze a
fost înființată în 1602 și Compania Indiei de Vest olandeze, în 1621. Căderea Antwerpului sub
regulile și drepturile spaniole de a controla estuarul Scheldt le-a oferit supremație porturilor
olandeze, în special Amsterdamului. Comercianții olandezi au negociat pe fiecare continent și au
acaparat piața schimbului. Provinciile unite și-au deschis porțile pentru refugiații religioși, în
special evrei portughezi și spanioli, dar și hughenoților francezi, care au contribuit la
prosperitatea Olandei în secolul al XVII-lea.

Cu bogăția materială a venit și o epocă culturală de aur. Rembrandt, Vermeer, Jacob van
Ruisdael, Frans Hals și mulți alții au dus arta olandeză pe culmi. Universitatea Leiden a câștigat
renume european, filozofii Descartes și Spinoza, precum și juristul Hugo Grotius, au fost activi în
Provinciile Unite. Prințul Frederick Henry, care l-a înlocuit după moartea fratelui său, Maurice, în
1625, ca șef de stat (Stadhouder), a fost, la rândul său, urmat de către fiul său, prințul William al
II-lea, în 1647. Moartea acestuia de variolă în 1650, a deschis calea pentru oponenții Casei de
Orania pentru a-și relua drepturile asupra provinciilor și a statului, în general. Jan de Witt, liderul
politic al statelor olandeze, care a fost ales în 1652, a condus Republica Olandeză pentru
următorii 20 de ani. Pentru a preveni recâștigarea autorității de către prințul William al III-lea de
Orania, de Witt, prin edictul din 1667, a încercat să abroge postul de șef al statului în Olanda și să
îndepărteze casa de Orania de putere. Însă, în ciuda prevederilor edictului, în urma
dezastruosului război din 1672 cu Franța și Anglia Wilhem al III-lea a fost ales șef al republicii
olandeze, ceea ce a dus la căderea lui de Witt.

O succesiune de războaie

Administrarea lui de Witt a fost în mare măsurǎ îngreunată de către războaiele Olandei cu Anglia
(1652-54, 1664-67), apariția primelor acte de navigație engleze (1651) și rivalitatea comercială
olando-engleză. Tratatul de la Breda (1667) a fost avantajos pentru Olanda, care a câștigat
privilegii de negoț și i-a fost recunoscută posesia Surinamului. Olanda a ajuns la apogeul puterii
politice, formând în 1668 Tripla Alianță cu Suedia și Anglia, fapt care l-a forțat pe Ludovic al XIV-
lea al Franței să oprească războiul împotriva Spaniei.

Bǎtǎlia de patru zile, o stralucitǎ victorie a Provinciilor Unite asupra flotei engleze

Ludovic al XIV-lea s-a răzbunat, începând în 1672 al treilea război olandez în care Franța a luat
Țările de Jos. În apărare, olandezii și-au deschis digurile și au inundat țara, creând un baraj
pentru apă care virtual era impenetrabil. De Witt a căutat să negocieze pacea, dar a fost ucis de
către o mulțime a partizanilor Casei de Orania. Șefia de stat a fost reinstaurată lui Willem al III-lea
(de asemenea rege al Angliei după 1689). Războiul a devastat provinciile, dar prin tratatul de la
Nijmegen (1678–79), olandezii au obținut o importantă concesiune din partea Franței

Olanda a luptat din nou cu Ludovic al XIV-lea în Războiul Marii Alianțe (1688–97) și în Războiul
Succesiunii Spaniole. La moartea lui William III șefia de stat a fost încă o dată suspendată și statul
general a recuperat controlul asupra guvernului, dar, în 1747, partidul republican a pierdut
puterea și William IV de Orania a devenit șef de stat ereditar. În secolul al XVIII-lea legătura
comercială, militară și culturală a Provinciilor Unite în Europa au scăzut în timp ce cele ale Franței
și ale Angliei au crescut. Olanda s-a aliat cu Anglia în Revoluția Americană și ca rezultat a pierdut
mai multe colonii prin Tratatul de Pace de la Paris din 1783. În 1806 Napoleon I a înființat Regatul
Olandei și l-a făcut pe fratele sǎu, Louis Bonaparte, rege. Bonaparte a fost detronat în 1810 și
regatul a fost anexat de către Franța.

Anii de după război

Capitularea Germaniei din mai 1945 a fost urmată de imediata reîntoarcere a reginei și a
cabinetului. Olanda a devenit membră a Națiunilor Unite în 1945 și în 1957 a intrat într-o alianță
cu Belgia și Luxemburg, care a devenit în 1958 Uniunea Economică Benelux. Țara a participat de
asemenea la crearea organizației ce a devenit mai târziu Uniunea Europeană.

Geografie

Hidrografie

Un aspect dominant al hidrografiei în Olanda este delta Rin-Maas. Este o deltă comună situată în
Olanda, Germania și Belgia care s-a format prin sedimentele aduse de fluviile Rin și Maas
(Meuse). Apele curgătoare mai importante care alimentează delta sunt: Rinul, Waal, Merwede,
Noord, Nieuwe Maas, Nederrijn, Lek, Gelderse IJssel, Maas, Schelde, Oude Rijn, Vecht, Hollandse
IJssel și Linge. Delta are un bazin de colectare de circa 5.700 km².

Climă

Clima este temperat-oceanică, dulce și umedă, cu vânturi permanente, ceea ce a dus la folosirea
intensivă a morilor de vânt, care au devenit, în timp, un simbol al Olandei. În Olanda vara este
caldă, temperatura medie a lunii iunie este de 16–17°C. Iarna este este un anotimp răcoros,
temperatura medie a lunii ianuarie pe coastă fiind în jur de 2°C, în interiorul țării mai scăzută.
Masele de aer polar fac ca în multe ierni temperatura aerului să scadă sub temperatura de
îngheț. Atunci când ninge canalele și lacurile se acoperă cu gheață. Cantitatea anuală de
precipitații este în jur de 800 mm, în ținuturile aflate mai departe de mare este ceva mai mică.
Cele mai uscate luni sunt februarie, martie, aprilie și mai.

[ascunde]Date climatice pentru De Bilt (1981–2010)

Luna Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov
Dec Anual

Maxima medie °C (°F) 5.6

(42,1) 6.4

(43,5) 10.0

(50,0) 14.0

(57,2) 18.0

(64,4) 20.4

(68,7) 22.8
(73,0) 22.6

(72,7) 19.1

(66,4) 14.6

(58,3) 9.6

(49,3) 6.1

(43,0) 14,1

(57.4)

Media zilnică °C (°F) 3.1

(37,6) 3.3

(37,9) 6.2

(43,2) 9.2

(48,6) 13.1

(55,6) 15.6

(60,1) 17.9

(64,2) 17.5

(63,5) 14.5

(58,1) 10.7

(51,3) 6.7

(44,1) 3.7

(38,7) 10,1

(50.2)

Minima medie °C (°F) 0.3

(32,5) 0.2

(32,4) 2.3

(36,1) 4.1
(39,4) 7.8

(46,0) 10.5

(50,9) 12.8

(55,0) 12.3

(54,1) 9.9

(49,8) 6.9

(44,4) 3.6

(38,5) 1.0

(33,8) 6,0

(42.8)

Minima istorică °C (°F) −27.4

(−17,3) −26.8

(−16,2) −20.7

(−5,3) −9.4

(15,1) −5.4

(22,3) −1.2

(29,8) 0.7

(33,3) 1.3

(34,3) −3.7

(25,3) −8.5

(16,7) −14.4

(6,1) −22.3

(−8,1) −27,4

(−17.3)

Precipitații mm (inches) 69.6

(2.74) 55.8

(2.197) 66.8

(2.63) 42.3

(1.665) 61.9

(2.437) 65.6

(2.583) 81.1

(3.193) 72.9

(2.87) 78.1

(3.075) 82.8

(3.26) 79.8

(3.142) 75.8

(2.984) 832,5

(32,776)

Umiditate [%] 87 84 81 75 75 76 77 79 84 86
89 89 82

Nr. de zile cu precipitații (≥ 0.1 mm) 17 14 17 13 14 14 14

14 15 16 18 17 184

Nr. mediu de zile cu ninsoare (≥ 0 cm) 6 6 4 2 0 – –

– – 0 2 5 25

Ore însorite 62.3 85.7 121.6 173.6 207.2 193.9 206.0 187.7 138.3 112.9
63.0 49.3 1.601,5

Sursă: Koninklijk Nederlands Meteorologisch Instituut

Floră și faună

Vegetația naturală a făcut loc în mare parte culturilor agricole și pășunilor; doar în est și nord
există încă suprafețe însemnate de turbării și landă (formație vegetală tipică zonelor nisipoase).
În sud-est, pădurile de foioase (fag și stejar) au o extindere importantă. Vegetația este halofilă și
arenicolă, iar fauna cuprinde păsări de apă (bâtlanul purpuriu, cormoranul, lopătarul etc.), păsări
migratoare, mamifere mari concentrate în rezervații. Unele specii ca porcul mistreț, castorul și
altele au fost introduse local sau reintroduse, iar reptilele sunt în pericol de dispariție. Unele
specii de animale și plante sunt protejate de lege, iar dintre rezervații cele mai cunoscute sunt
Naardermeer din Amsterdam, Parcul Național Hoge Veluwe și Oostvaardersplassen din South
Flevoland.

Politică

Willem-Alexander, regele Olandei

Olanda este o monarhie constituțională din anul 1815, după ce între 1581 și 1806 a fost o
republică (țara a fost ocupată de Franța între 1806 și 1815).

Din 2013, Olanda este reprezentată de regele Willem-Alexander, succesorul reginei Beatrix.
Teoretic, regele numește membrii guvernului. Practic, odată cunoscute rezultatele alegerilor
parlamentare, se formează guvernul de coaliție (această etapă poate dura câteva luni), urmând
ca acesta să fie recunoscut de rege.

Parlamentul este compus din două camere. Membrii celei de-a doua camere (Tweede Kamer)
sunt aleși prin vot direct o dată la patru ani. Senatul, prima cameră (Eerste Kamer), are o
importanță mai mică. Reprezentanții acesteia sunt aleși indirect de către parlamentele
provinciale (care la rândul lor sunt alese direct de asemenea o dată la patru ani). Cele două
camere formează adunarea Stărilor Generale (Staten Generaal). Puterea executivă este
exercitată de Consiliul de Miniștri condus de un prim-ministru, numit de suveran. Consiliul de
Miniștri este răspunzător față de Statele Generale. Consiliul de Stat este organul consultativ cel
mai vechi și cel mai important al guvernului. Regele este președintele Consiliului, dar activitatea
curentă este condusă de vicepreședinte. Membri Consiliului sunt aleși pe viață dintre foști
politicieni, oameni de știință, judecători, oameni de afaceri. Cele 12 provincii sunt administrate
de câte un Consiliu Provincial (ales prin vot direct, are rol de Parlament), un Consiliu Executiv
(ales dintre membrii Consiliului Provincial și un Comisar Regal – numit prin decret al
suveranului).

Relații externe

Face parte din: Uniunea Europeană, inclusiv din Uniunea Economică și Monetară (UEM); este
unul din cele șase state europene semnatare ale Tratatului de înființare a Comunității Europene a
Cărbunelui și Oțelului (Paris, 18 aprilie 1951), ale Tratatului de înființare a Comunității Europene
pentru Energie Atomică (Bruxelles, 17 aprilie 1957) și ale Tratatului de înființare a Comunității
Economice Europene (Roma, 25 mai 1957). Este membră a ONU, UNCTAD, FMI, BIRD, BERD,
OCDE, OMC, NATO etc.

Guvernul

Unități administrative

Astăzi există 12 provincii, diferite ca mărime și ca număr de populație. Provincia Utrecht este cea
mai mică, în timp ce cel mai puțin populată este provincia Zeelanda. Granițele majorității
provinciilor au fost hotărâte istoric, astfel că ele nu mai coincid cu forma teritorială a activităților
socio-economice sau infrastructurale actuale.[12] Cu excepția împărțirii în secolul trecut a
provinciei Olanda într-o provincie de nord și una de sud, și a formării provinciei Flevoland (literal
din mare, ca urmare a pământului extras din mare pentru umplerea lacului Zuidersee), nicio altă
schimbare majoră nu a mai avut loc.[12] Totuși, planurile de reorganizare a provinciilor olandeze
au devenit în ultimii 30 de ani un subiect constant al agendei administrației publice.

Cele 12 provincii își au propriile parlamente provinciale și guverne provinciale alese direct.
Statutul legal și instituțional al provinciilor și cel al municipalităților sunt în mare parte similare.
[12] Aceasta se datorează faptului că ambele nivele au fost create în urma unuia și aceluiași
amendament la Constituția olandeză.[12] Și tot aceasta a constituit o idee de bază în
implementarea modelului olandez de stat unitar descentralizat.[12]

Steag Provincie Capitală Cel mai mare oraș Suprafață

(km²) Populație[13]

1 ianuarie 2016 Densitate

(per km²)

Brabantul de Nord Brabantul de Nord 's-Hertogenbosch Eindhoven 4.914

2.498.749 508

Drenthe Drenthe Assen Assen 2.639 488.629 185

Flevoland Flevoland Lelystad Almere 1.415 404.068 285

Provincia Frizia Frislanda Leeuwarden Leeuwarden 3.340 646.040 193

Gelderland Gelderland Arnhem Nijmegen 4.970 2.035.351 409

Groningen (provincie) Groningen Groningen Groningen 2.325 583.721

 251

Limburg (Țările de Jos) Limburg Maastricht Maastricht 2.150 1.116.260

519

Olanda de Nord Olanda de Nord Haarlem Amsterdam 2.665 2.784.854 1.044

Olanda de Sud Olanda de Sud Haga Rotterdam 2.808 3.622.303 1.289

Overijssel Overijssel Zwolle Enschede 3.324 1.144.280 344

Utrecht (provincie) Utrecht Utrecht Utrecht 1.383 1.273.613 920

Zeelanda Zeelanda Middelburg Middelburg 1.784 381.252 213

Total 33.718 16.979.120 503

Steag Teritoriu dependent Capitală Cel mai mare oraș Suprafață

(km²) Populație[14]

1 ianuarie 2016 Densitate

(per km²)

Bonaire Bonaire Kralendijk Kralendijk 288 19.408 67

Curaçao Curaçao Willemstad Willemstad 444 154.843 348

Saba Saba The Bottom The Bottom 13 1.947 149

Sint Eustatius Sint Eustatius Oranjestad Oranjestad 21 3.193 152

Sint Maarten Sint Maarten Philipsburg Lower Prince's Quarter 34 37.224 1.094

Total 800 216.615 270

Demografie

Articol principal: Demografia Olandei.

Orașe

Amsterdamul este cel mai mare centru industrial și administrativ din Olanda. Dezvoltarea lui a
început în secolul al XIII-lea în locul unde se vărsa râul Amstel în Zuiderzee. Orașul a început să se
extindă pe insulele mlăștinoase învecinate, are peste 800 de poduri, iar multe construcții sunt
ridicate pe piloni pentru a fi ferite de inundații. Este și azi oraș portuar. Legătura cu marea este
realizată prin Noordzeekanaal (Canalul Mării Nordului), executat între orașele Amsterdam și
Ijmuiden. Aceasta este capitala oficială a țării, dar sediul guvernului, al reprezentanțelor
diplomatice și al câtorva ministere se află în Haga. Al doilea oraș ca mărime este Rotterdamul.
Timp de 40 de ani (până în 2004), Rotterdam a stat în fruntea listei celor mai aglomerate și mai
mari porturi ale lumii (luând în considerație cantitatea de mărfuri tranzitată). A fost însă surclasat
de Shanghai, Singapore și Hong Kong, iar acum deține întâietatea doar în Europa, fiind urmat
îndeaproape de Anvers și Hamburg. Portul Rotterdamului a fost completat de un Europort de
mare capacitate aflat pe malul lui Nieuwe Waterweg, după ce fluviul Rin a primit un rol
important în derularea activității comerciale a Comunității Europene și în transporturi.

vizualizare • discuție • modificarevizualizare • discuție • modificareCele mai mari orașe din

Olanda

Centraal Bureau voor de Statistiek

Loc Numele orașului Provincie Pop. Loc Numele orașului

Provincie Pop.

Amsterdam

Amsterdam

Rotterdam

Rotterdam

1 Amsterdam Olanda de Nord 844.667 11 Apeldoorn Gelderland

159.899 Haga

Haga

Utrecht

Utrecht

2 Rotterdam Olanda de Sud 635.606 12 Haarlem Olanda de Nord

159.134

3 Haga Olanda de Sud 524.035 13 Enschede Overijssel

158.212

4 Utrecht Utrecht 342.021 14 Arnhem Gelderland 155.510

5 Eindhoven Brabantul de Nord 226.451 15 Amersfoort Utrecht

 154.180

6 Tilburg Brabantul de Nord 214.112 16 Zaanstad Olanda de Nord

153.473

7 Groningen Groningen 201.462 17 's-Hertogenbosch

Brabantul de Nord 152.400

8 Almere Flevoland 200.276 18 Haarlemmermeer Olanda de Nord

145.739

9 Breda Brabantul de Nord 182.788 19 Zwolle Overijssel

125.435

10 Nijmegen Gelderland 173.349 20 Zoetermeer Olanda de Sud

124.517

Comunități etnice

Cei mai mulți musulmani de aici locuiesc în Amsterdam, Rotterdam și Haga, majoritatea
provenind din Turcia și Maroc. Mare parte din populația musulmană a venit în anii '60–'70, când
guvernul olandez a recrutat forță de muncă, pentru a impulsiona revenirea economică a țării.

Limbi

Articole principale: Limbile Olandei și Limba neerlandeză.

Olanda are două limbi oficiale: olandeza (neerlandeza) pe întreg teritoriul și frizona de vest în
Friesland. Adițional, limbile limburgheză și neersaxonă au statutul de limbă regională.
Aproximativ 99% din populația Olandei cunoaște limba neerlandeză.[15]

Există o tendință de învățare a limbilor străine în Olanda:[16] între 90%[17] și 93%[18] din
populație este capabilă să poarte o conversație în engleză, 71% în germană,[17] 29% în
franceză[17] și 5% în spaniolă.[17]

Programele de televiziune și filmele străine sunt difuzate aproape întotdeauna în limba lor
originală cu subtitrare. Doar programele pentru copii sunt dublate în olandeză.

Religie
Din 1970 până în 2008, 205 biserici catolice din Olanda au fost demolate, iar 148 au fost
transformate în centre de sănătate, restaurante, librării sau apartamente.[19]

Educație

Învățământul obligatoriu în Olanda începe la vârsta de 5 ani, însă, în cele mai multe cazuri, școlile
acceptă și copiii în vârstă de 4 ani. Începând cu această vârstă și până la 12 ani copiii sunt înscriși
în școala elementară (opt clase). După absolvirea școlii elementare, elevii sunt înscriși la liceu. În
funcție de școliile generale urmate și de rezultatul testului Cito (susținut la sfârșitul clasei a VIII-
a), aceștia sunt îndrumați către unul din următoarele trei tipuri de programe liceale: VMBO
(Preparatory Middle Level Applied Education), HAVO (Higher General Continued Education) și
VWO (Preparatory Scientific Education). Programul liceal VMBO (patru ani) este obligatoriu și
oferă educație vocațională și teoretică, elevii având ocazia să studieze limbi străine, matematică,
istorie, arte sau științe reale. Elevii care termină un astfel de ciclu liceal se pot înscrie numai la
programe postliceale care în Olanda poarta numele MBO (Middle Level Applied Education).
Programele liceale HAVO (cinci ani) și VWO (șase ani) sunt obligatorii și oferă elevilor
posibilitatea de a urma, după absolvire, studii superioare. În funcție de acestea, elevii care
termină un ciclu liceal HAVO se pot înscrie doar la universități de științe aplicate care oferă doar
Diplome de Licență (Bachelor Degree) și Diplome de Master (Master Degree), iar cei care
termină un ciclu liceal VWO se pot înscrie la instituțiile de învățământ superior și cercetare WO
care oferă Bachelor Degrees in Arts, Science sau Law, Master Degrees și PhD Degrees (Diplome
de Doctorat).

Sănătate

Potrivit unui studiu realizat de Health Consumer Powerhouse (HCP), Olanda este țara cu cel mai
performant sistem sanitar din Europa.[20]

Sistemul de sănătate aflat în funcțiune în Olanda a fost introdus în 2006 și, la momentul
respectiv, a fost considerat un posibil model pentru reforma sistemului medical din Statele Unite,
datorită modului în care îmbină asigurarea medicală obligatorie cu asigurările private de
sănătate. Acest sistem este organizat pe două nivele. Îngrijirea medicală primară, precum și
accesul la spitale, clinici și medici de familie sunt finanțate prin intermediul asigurărilor private
obligatorii. Îngrijirile pe termen lung pentru pacienții în vârstă sau cu dizabilități, îngrijirile
paliative și cele pentru pacienții cu boli mintale sunt acoperite de asigurările sociale finanțate
prin taxe. Sistemul de sănătate olandez este, în proporție de 50%, finanțat prin taxele salariale
plătite de angajatori către un fond controlat de Autoritatea de Reglementare în Sănătate, la care
Guvernul contribuie cu un procent de 5%. Restul, de 45% din cheltuielile de sănătate, sunt
acoperite de sumele achitate de către asigurați direct companiilor asigurătoare. Spitalele din
Olanda sunt reglementate și controlate, dar în mare parte au acționariat privat și sunt orientate
spre profit, la fel ca și majoritatea companiilor de asigurări.

Economie

Articol principal: Economia Olandei.

Conform Economist Intelligence Unit, Olanda este una dintre cele mai sigure destinații de
afaceri, bucurându-se de un climat politic stabil, o bază macroeconomică puternică, un cadru
legal clar și relații comerciale bine dezvoltate. Plasată pe coordonatele economiei vest-europene,
de care este legată printr-un sistem de relații speciale (fiind membră a uniunii vamale Benelux, a
Comunității Economice Europene, a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, a Comunității
Europene pentru Energie Atomică, a Organizației Economice pentru Cooperare și Dezvoltare),
economia olandeză se detașează prin dimensiunile sale, care au prea puțin cu întinderea sa
teritorială.

Economia olandeză se bazează în mare măsură pe comerțul exterior și se remarcă prin relațiile
industriale stabile, șomaj și inflație moderate, balanță comercială excedentară și rolul de
important hub european de transport. Poziția geografică avantajoasă, dublată de un sistem fiscal
stimulativ, plasează Olanda între primele 10 destinații preferate pentru investitori. În același
timp, firmele olandeze sunt prezente în majoritatea țărilor lumii, asigurând constant Olandei
poziții de top în clasamentul investitorilor străini atât în economiile dezvoltate, cât și în cele
emergente.

Economia olandeză a fost afectată în anul 2009 de criza economică internațională, înregistrând o
scădere de 3,5%. În anul 2010, econom