Siberia (rusă: Сиби́рь, Sibir, probabil din limba mongolă, „ținutul liniștit”, sau din limba tătară —

seberü „a broda”) este o zonă vastă a Rusiei și a nordului Kazahstanului, fiind compusă din toată
Asia de Nord. Se întinde, pe direcția est-vest, de la Munții Ural la Oceanul Pacific și pe direcția
nord-sud, de la Oceanul Arctic până la dealurile Kazahstanului de nord și la granițele Mongoliei și
ale Chinei. Toată Siberia, cu excepția zonei de sud-vest, se află în Rusia și formează circa 75% din
teritoriul național al acestei țări.

Cuprins

1 Subdiviziuni administrative

2 Istorie

2.1 Siberia preistorica (45 000 i.en.-300 i.en.)-triburi, civilizatii si culture antice

2.2 Siberia medievala (1206-1585): de la invadatorii mongoli la cazacii aventurieri

2.3 Siberia in pragul modernitatii (1607-1917): expeditii si anexare

2.4 Siberia Sovietica (1917-1991)

3 Geografie și geologie

3.1 Lacuri și râuri

3.2 Lanțuri muntoase

4 Resurse naturale

5 Date demografice

6 Film

7 Note

8 Legături externe

Subdiviziuni administrative

Geografic, Siberia cuprinde subiectele federale ale Districtului Federal Ural, Districtului Federal
Siberian și Republica Sakha (Yakutia), care este o parte a Districtului Federal Orientul Îndepărtat.
Din punct de vedere istoric, întregul Orient Îndepărtat al Rusiei este considerat o parte a Siberiei.
Republica Buryat, capitala — Ulan-Ude

Cita Oblast, centrul administrativ — Cita

Irkutsk Oblast, centrul administrativ — Irkutsk

Republica Khakassia, capitala — Abakan

Kemerovo Oblast, centrul administrativ — Kemerovo

Districtul Autonom Koryakia

Krasnoyarsk Krai, centrul administrativ — Krasnoyarsk

Novosibirsk Oblast, centrul administrativ — Novosibirsk

Omsk Oblast, centrul administrativ — Omsk

Republica Sakha (Yakutia), capitala — Yakutsk

Tomsk Oblast, centrul administrativ — Tomsk

Republica Tuva, capitala — Kyzyl

Orașele mari ale Siberiei sunt:

Irkutsk

Krasnoyarsk

Novosibirsk

Omsk

Tomsk

Istorie

Articol principal: Istoria Siberiei

Siberia, taramul inghetat al Rusiei, o suprafata intinsa de 13,1 milioane de km2 de la estul
Muntiilor Urali pana in Pacific si bazinele arctice, si din sudul Oceanului Arctic pana la inaltimile
Kazakhstanului si granitele cu Mongolia si China. Siberia reprezinta 77% din suprafata Federatiei
Rusiei si gazduieste 40 de milioane de locuitori (27% din populatia totala a Rusiei), fiind 3
locuitori pe kilometru patrat, fiind populatia cea mai rasfirata de pe planeta datorita conditilor
climatice. Cel mai inalt punct al Siberiei il reprezinta varful muntelui volcanic Klyuchevskaya
Sopka (4649 m). Pasind pe teritoriul Siberiei, vei da peste lanturi de vai si munti (Altai), paduri
intinse de taiga si vegetatia de tundra, lacuri (Baikal), rauri intinse ca Vasyugan. Chiar daca
vremea este ostila , Siberia este totusi una dintre cele mai bogate regiuni de pe planeta in
resurse (petrol, gaze naturale, terenuri agricole, aur, diamante, argint, cupru, zinc, nichel, cobalt),
vegetatie bogata in paduri de pini si o fauna alcatuita din cerbi, elani, leoparzi, ursi si tigri
siberieni. Insa istoria Siberiei este si mai bogata decat credem chiar daca nu prea este
mediatizata.

Siberia preistorica (45 000 i.en.-300 i.en.)-triburi, civilizatii si culture antice

Preistoria Siberiei este marcata de o varietate de descoperiri arheologice ce indica existent unor
civilizatii si culturi. Conform cercetariilor privind genealogia genetica, primii oameni au locuit in
Siberia in anul 45 000 i.en., oameni ce aveau sa populeze America de Nord dinspre vest (la
vremea respective, fiind era glaciara, Rusia si America de Nord erau legate de ghetari). In
Chalcolithic/ epoca cuprului, Siberia vestica a fost populate de populatii nomade si pastorale, in
vreme ce padurile de taiga si de tundra din Siberia estica au fost populate de vanatori-culegatori
pana in evul mediu. Primii locuitori cunoscuti ai Siberiei Centrale erau yenisienii ce vorbeau o
limba diferita de populatiile uralice si turcice tarzii. Ketzii erau considerati ultimii locuitori ramasi
ai migratiei timpurii. Pe plajele lacurilor siberiene s-au inregistrat urme de activitate umana din
perioada Neoliticului (tumuli, cuptoare si alte artefacte). Dupa yenisieni au urmat uralicii
samoyedesii, care au venit dinspre nordul regiunii Ural. Urme ale populatiei Selkup s-au gasit in
regiunea Sayan, carora li s-au atribuit artefactele gasite ce au fost datate din epoca bronzului.
Desi fierul le era necunoscut, erau buni mestesugari in prelucrarea bronzului, argintului si aurului
cu care fabricau diverse ornamente si obiecte de arta.

In anii 2300-1000 i.en., se remarca cultura Andronovo din sud-vestul Siberiei, influentata de
cultura indo-iraniana, a cărei indivizi cresteau cai, vaci, capre si domesticeau camilele si locuiau
in asezari din lemn de cedru si pin. Intre secolele VII-III i.en., scitii indo-iranieni au prosperat in
regiunea Altai, punand bazele culturii Pazyryk, influentand toate imperiile stepice tarzii. In primul
mileniu dinaintea erei noastre , bunuri de lux precum matasea erau transportate in Siberia pe
celebrul “drum al matasii”. Fragmente ceramice, decoratii, obiecte de arta, asezari complexe,
unelte si arme au fost gasite, ce apartineau culturilor Karakol si Okunev, dar si obiecte funerare
precum mastile mortuare si necropole ce apartineau culturii Afanasevo sau Karasuk au fost
gasite. Societatile lor erau inspirate dupa cele ale scitilor, elitele de razboinici fiind la conducere.
Stabilirea imperiului Xiongnu in secolul al III-lea i.en. a declansat valul de migratii. Populatii
intregi s-au mutat pe Platoul Central Siberian. Populatii turcice ca Yenisei Kirghiz erau prezente in
regiunea Sayan. Triburi turcice precum khakasii si uyghurii au emigrat din locurile lor catre nord-
vest, subjugand populatiile ugrice. Noii invadatori stiau sa prelucreze fierul , folosind bronzul de
acum inainte doar pentru scop decorative. Societatea pastoral sedentara a epocii bronzului a fost
inlocuita de calaretii nomazi ce au continuat sa populeze regiunea pana in epoca moderna.
Mobilitatea a declansat o noua cultura dinamica si puternica, neafectand insa culturile sedentare
invecinate. In vreme ce China era amenintata de Xiongnu, Persia de masageti si sakai, si Imperiul
Roman se confrunta cu hunii, populatiile Siberiei traversasera o perioada tacuta. Asezari care sa
dateze din primul mileniu al erei noastre nu au mai fost descoperite, iar membrii noii elite erau
inmormantati in tumuli de tip kurgan.

Siberia medievala (1206-1585): de la invadatorii mongoli la cazacii aventurieri

Siberia avea sa fie devastate de noi invadatori. Calaretii mongoli, iuti la alergat si la manie si
dibaci in lupte, condusi de liderul lor, Genghis Han, au cucerit si subjugate triburile turcice si
mongole din Mongolia si din sudul Siberiei. Mongolii au purtat relatii cu populatia locala din
padurile siberiene pe care i-au numit “oin irged”(oamenii paduriilor), cunoscuti ca Barga si
Uriankhai. Multe triburi din jurul Lacului Baikal erau vorbitori de mongola, insa spre vest erau si
vorbitori de turca, samoyedica sau yeniseiana. In 1207, fiul sau mai mare, Jochi, a subjugate
populatiile padurilor: uriankhaii, oiratii, barga, khakaii, buryatii, tuyanii, khori-tumezii, kyrgyzii si
i-a organizat pe siberieni in trei tumene. Genghis Han i-a impreunat pe telengiti si tolosi de pe
valea raului Irtysh cu un vechi companion, qorchii. In timp ce barga, tumezii, buriatii, khorii,
keshmitii si bashkirii erau organizati separat dupa ordinal miilor, telengitii, tolosii, oiratii si
yenisei-kirghizii erau organizati in tumeni. Genghis Han a stablit o colonie chineza de mestesugari
si fermieri PE Kem-kemchick dupa prima faza de cucerire mongola a Chinei condusa de dinastia
Jin. Marii Hani le-au dat in schimbul tributului urmatoarele: soimi, blanuri, femei si cai. Siberia
vestica era controlata de Hoarda de Aur, iar descendentii lui Orda Han, cel mai varstnic fiu al lui
Jochi, a condus zona direct. Mlastinile din vestul Siberiei erau dominate de statiile Yam de
transport cu sanii trase de caini pentru a facilita colectarea tributului. In 1270, Kublai Han a
trimis un demnitar chinez impreuna cu cativa colonisti pentru a servi judecata in regiunile Kyrgyz
si Tuvan. Nepotul lui Ogedei, Kaidu, a ocupat portiuni din Siberia Centrala dupa 1275. Armata
dinastiei Yuan, la comanda generalului Tutugh, a reocupat pamanturile regiunii Kyrgyz din 1293.
De atunci, dinastia Yuan controla Siberia Centrala si Estica. Zona Yenisei avea o comunitate de
tesatori chinezi , iar Samarkandul si Mongolia beneficiau de mestesugari chinezi trimisi de
Changchun. Din secolul al XI-lea, Republica Novgorodului, un puternic stat medieval care se
intindea din Marea Baltica pana in Muntii Urali, a incercat sa penetreze Siberia. In secolul al XIV-
lea, novgorodienii au explorat Marea kara si raul vest-siberian Ob in 1364. Dupa caderea
Republicii Novgorod, comunicatiile dintre Rusia Nordica si Siberia au cazut sub controlul Marelui
Ducat al Moscovei. Pe 9 mai 1483, trupele Moscovei al printilor Feodor Krbski-Cherny si Ivan
Saltyk-Travin s-au mutat in Siberia vestica. Trupele au traversat raurile Tavsa, Tura, Irtysh, urcand
pe raul Ob. In 1499, moscovitii si novgorodienii au ajuns in Siberia vestica si au subjugate
triburile locale. Odata cu colapsul Hoardei de Aur catre finalul secolului XIV, Hanatul Sibir a fost
fondat in centru, la Tyumen. O dinastie non-Borjigin Taybughida a inceput sa domneasca sub
descendentii lui Shiban, fiul lui Jochi. La inceputul secolului XVI, refugiatii tatari din Turkestan au
subjugate triburile associate de la est de Muntii Urali. Fermierii, mestesugarii, carciumarii,
comerciantii si mullahii (clerici musulmani) au fost adusi din Turkestan si mici principate s-au
format pe Irtysh si Ob. Acestea au fost unite de Hanul Yadegar Mokhammad de Kazan.
Conflictele cu rusii au inceput, ce incepeau sa colonizeze Uralii, intrand in conflict direct cu
Moscova in 1555 si acceptand sa trimita un tribut anual. La mijlocul secolului XVI, Taratul Rusiei
sub domnia lui Ivan cel Groaznic, a cucerit hanatele tatare din Kazan si Astrakhan, anexand
intreaga regiune Volga si deschizand un acces liber catre Muntii Urali. Colonizarea taramurilor
estice de catre Rusia a fost condusa de bogatii negustori Stroganovi. Tarul Ivan al IV-lea a
garantat crearea unor state largi langa Urali , precum si privilegii fiscale catre Anikey Stroganov,
care a organizat o migratie in masa catre pamanturile colonizate. Stroganovii au dezvoltat
agricultura, mineritul si pescuitul in Muntii Urali si au stabilit comertul cu triburile sibieriene. In
1570, antreprenorul Semyon Stroganov si ceilalti fii ai lui Anikey Stroganov au recrutat cazaci
pentru a proteja asezarile urale impotriva atacurilor conduse de tatari ai Hanatului Siberian, ce-l
aveau drept conducator pe Hanul Kuchum. Stroganov i-a sugerat atamanul cazacilor, Yermak,
angajat in 1577, sa cucereasca hanatul Sibir, promitand ajutor in provizii de hrana si arme. In
1581, Yermak a inceput voiajul sau in adancurile Siberiei cu o armata de 1636 oameni, pe traseul
Tagi si raurile Tura. In anul urmator, se aflau pe Tobol, si cu 500 de oameni, a reusit cu success sa
cucereasca Qashliq, rezidenta hanului Kuchum, langa Tobolsk. Dupa cateva victorii, Yermak a
invins fortele lui Kuchum pe raul Irtysh dupa a treia zi a bataliei de pe Capul Chuvash in 1582.
Fortele ramase ale Hanului s-au retras catre stepe, abandonand proprietatile in favoarea fortelor
lui Yermak. Kuchum l-a atacat din nou pe Yermak in 1585, ucigandu-i multi oameni. Yermak a fost
ranit si incercand sa traverseze raul Wagay, s-a inecat datorita armurii care il ingreuna. Cazacii lui
Yermak s-au retras din Siberia, insa anual, aventurieni si vanatori, sprijiniti de Moscova, au
saracit tara. Dupa cativa ani, rusii au putut in sfarsit sa pretinda tinuturile umblate si cucerite de
Yermak drept ale lor.