ELEMENTE DIN BETON PRECOMPRIMAT

CU ARMARE DISPERSĂ

PRESTRESSED FIBRE REINFORCED CONCRETE

ELEMENTS
prof.dr.ing. Z. Kiss, prof. Universitatea tehnică Cluj-Napoca, România
ing. L. Polgár, dir.th. ASA ÉPÍTŐIPARI KFT, Budapesta, Ungaria
prof.dr.ing. T. Oneţ, prof. Universitatea tehnică Cluj-Napoca, România
drd. ing. K. Bálint, dir.tehn. SC.PLAN31RO SRL., Cluj-Napoca, România

REZUMAT
Ca şi consecinţă directă a refacerii economice şi a creşterii pieţei de
construcţii în ţara noastră dar şi în Uniunea Europeană, o cursă a început
între marele companii de construcţii pentru găsirea celor mai avantajoase
soluţii tehnice şi economice în construirea clădirilor prefabricate. Această
tendinţă a dus la renaşterea cercetării în domenii studiate şi în trecut, ca
de exemplu stâlpi precomprimaţi. O altă consecinţă este creşterea
competenţei tehnice a cercetătorilor din acest domeniu.
În acest moment există un număr de companii domestice şi străine
care au început să finanţeze experimente de cercetare a unor soluţii
inovative care în cele din urmă vor optimiza procesele tehnologice
implicate şi vor reduce costul prefabricării.

ABSTRACT
As a direct consequence of economic recovery and ever growing
demand on the construction market in out country but also across the
European Union, a race has began between large construction companies
to find the most advantageous technical and economical solutions in
building prefabricated buildings. This has lead to a renewed research in
past studied areas, such as pre-stressed columns. Another consequence
is an ever increasing skill on part of researchers in this field.
There are now several domestic and foreign construction companies
that have started to fund research experiments of innovative design
solutions which will ultimately optimize the technological processes
involved and reduce the overall cost of prefabricating construction
elements.

171
1. INTRODUCERE

Lucrarea de faţă prezentată şi la simpozionul Internaţional: “Betoane

de înaltă şi foarte înaltă rezistenţă (materiale, tehnologii, proprietăţi,
structuri)” ţinut la Bucureşti în 24-25 mai 2007. A fost viu dezbătută şi chiar
combătută (dacă nu desfiinţată) de unii specialişti. În general părerea
formulată a fost că “nu putem răsturna obişnuinţa de un secol” privind
armarea grinzilor.
Totuşi datorită creşterii volumului de construcţii din ţara noastră, este o
adevărată cursă între marile firmele de construcţii pentru găsirea soluţiilor
avantajoase din punct de vedere tehnico – economic la realizarea
structurilor din elemente prefabricate.
Aceste căutări pot fi amânate dar nu pot fi oprite, de aceea
considerăm utilă prezentarea şi în cadrul acestei conferinţe, care de data
asta se adresează în special prefabricatorilor, aşteptând cu viu interes
comentariile specialiştilor din acest domeniu.

2. SOLUŢII NOI PENTRU OPTIMIZAREA FLUXURILOR TEHNOLOGICE

Cercetările în curs de derulare în acest domeniu studiază o mulţime de

soluţii pentru optimizarea fluxurilor tehnologice. În occident deja se
utilizează betonul auto-compactant SCC, iar clasele de beton utilizate în
mod curent sunt până la C100/115. Se fac încercări pentru a diminua cât
mai mult rolul direct al omului în realizarea prefabricatelor, se caută soluţii
de realizare în mare parte automatizată a carcaselor de armătură, a
cofrajelor, etc.
Se ştie că la realizarea carcaselor de armătură pentru elementele din
beton armat sau beton armat precomprimat, operaţia cea mai lungă este
legarea acestora. O posibilă simplificare a acestei operaţii este realizarea
armării transversale din plase sudate, cale utilizabilă în cazul elementelor
de serie mare. Cea mai eficientă soluţie ar fi eliminarea parţială a armării
transversale prin utilizarea armării disperse.
În occident cercetări în această direcţie se fac de mai mulţi ani. Apar
lucrări ştiinţifice noi care prezintă rezultatele cercetărilor, fiind deja
realizate clădiri cu acest tip de armare.

3. ÎNCERCĂRI EFECTUATE PE ELEMENTE DIN BETON

PRECOMPRIMAT CU ARMARE DISPERSĂ

Într-o colaborare zonală firma ASA CONS ROMANIA, ASA

EPITOIPARI KFT din Ungaria respectiv PLAN 31 Ro au finanţat încercări
în acest domeniu cu scopul de a introduce armarea dispersă în execuţia
curentă a elementelor din beton precomprimat.
În cadrul Laboratorului Central al firmei EMI – TUV Bayern din Ungaria
s-au efectuat încercări sub acţiunea preponderenta a momentului

172
încovoietor, asupra a trei grinzi din beton precomprimat destinate halelor
parter pentru a observa comportarea grinzii armate dispersă faţă de cea
armată cu etrieri respectiv armată doar longitudinal, iar în cadrul
Laboratorului de Beton Armat şi Precomprimat al Facultăţii de Construcţii
din Cluj-Napoca s-au încercat două grinzi precomprimate cu armare
dispersă pentru a studia comportarea acestora la acţiunea preponderentă
a forţei tăietoare.

3.1. Elementele experimentale

S-au realizat trei grinzi de acoperiş de 16.68 m lungime, cu secţiune

variabilă între 585 mm şi 848 mm. (fig. 1).

Figura 1. Caracteristicile geometrice ale grinzilor încercate

La realizarea elementelor s-a utilizat materiale de înaltă performanţa.

Betonul utilizat este de clasa C50/60. Armarea grinzilor s-a realizat cu
armatură pasivă tip S500B pentru armarea longitudinală, respectiv S500A
pentru armarea transversală şi armătură activă tip St1500/1770. Armarea
dispersă utilizată a fost de tip BAUMIX VLS-50/1.05/H.
Elementele au fost precomprimate cu zece toroane TBP 12,9 cu
2
Ap = 100 mm şi s-au utilizat trei tipuri de armare transversală:
1. etrieri pe toată lungimea elementului;
2. etrieri în zonele de capăt pe o lungime de 1,00 m, în rest
3
armare dispersă 30 kg/m (fig. 2);
3. fără etrieri şi armare dispersă.
S-au mai realizat încă două grinzi de 7,00 m lungime pentru încercare
la forţă tăietoare. Cele două grinzi s-au obţinut simultan prin împărţirea
tiparului (fig. 1).
Betonul utilizat a fost C50/60. precomprimarea s-a realizat cu opt
2
toroane TBP 12,9 cu Ap = 100 mm iar capătul chertat s-a armat cu bare
înclinate şi etrieri pe o lungime de cca. 1,00 m (fig. 2), respectiv armarea
3
dispersă 30 kg/m . Cele două elemente au fost armate identic.

173
 Figura 2. Armarea grinzilor încercate

3.2 Tehnologia de încercare

Încercarea elementelor s-a făcut la încărcări statice cu două forţe

concentrate (fig.3).

Figura 3. Schema de încărcare cu două forţe concentrate

Grinzile destinate încercării la moment încovoietor (denumite în

continuare grinzi lungi) s-au aşezat pe suporţi prin intermediul a două plăci
din neopren de 2 cm şi au fost încercate în poziţie normală de sus în jos
(fig.4).
Din motive tehnologice şi de siguranţă încercarea elementelor la
acţiunea forţei tăietoare (denumite în continuare grinzi scurte) s-a efectuat
pe elemente întoarse aşezate în poziţie orizontală rezemate pe doi suporţi
prin intermediul unor plăci de neopren de 1 cm grosime (fig.5).

174
 Figura 4. Grinda încercată la moment încovoietor echipată în laborator

Figura 5. Schema statică şi echiparea grinzilor experimentale încercate la

forţă tăietoare

Schema de încercare a urmărit reproducerea stării de tensiuni,

deformaţii şi deplasări ale elementelor în gruparea fundamentală de
încărcare. Încărcările au fost stabilite prin tema de încercare astfel:

a. Grinzi lungi:
- primul element a fost încărcat în prima etapă până la o
forţă maximă de Pserviciu=108 kN, după care a urmat
descărcarea, iar în etapa a doua la o forţă maximă de
Prupere=220 kN;
- al doilea element a fost încărcat în prima etapă până la o
forţă maximă de Pserviciu=108 kN, după care a urmat
descărcarea, iar în etapa a doua la o forţă maximă de
Prupere=180 kN;

175
 - al treilea element a fost încărcat în prima etapă până la o
forţă maximă de Pserviciu=108 kN, după care a urmat
descărcarea, iar în etapa a doua la o forţă maximă de
Prupere=143 kN;

b. Grinzi scurte:
- primul element încercat până la rupere a fost încărcat
până la o forţă maximă de Prupere=300 kN;
- al doilea element încercat a fost încărcat până în
apropierea limitei de rupere urmat de patru cicluri de
încărcare–descărcare la o forţă maximă de 250 kN.

Treptele de citire au fost de 25 kN. În timpul încercării la fiecare

treaptă de încărcare s-au înregistrat:
- deplasările verticale în cele trei puncte ale elementului;
- deformaţiile specifice;
- apariţia fisurilor (poziţia, lungimea şi deschiderea maximă)
şi dezvoltarea acestora.

3.3. Comportarea elementelor încercate

3.3.1. Grinzile solicitate la moment încovoietor.

La toate grinzile momentul de fisurare măsurat experimental a fost
foarte aproape de valorile calculate, s-au înregistrat diferenţe de la 2%
până la 6%. La fel şi la momentele de refisurare diferenţele au fost între 0
şi 5%. Se poate trage concluzia că rezistenţa de întindere a betonului a
fost uniformă în lungul grinzilor şi a avut valori apropiate de cele
proiectate.
La nivelul solicitărilor de exploatare (Pserviciu=108 kN) săgeţile maxime
măsurate la cele trei grinzi (wm=15,5; 17,2 şi 27,2 mm) au fost sensibil mai
mici decât cele admise de EC2 (L/250=66,7 mm). Acest lucru se
datorează în primul rând contrasăgeţilor mari, aproximativ dublu faţă de
cele calculate. Deschiderea măsurată a fisurilor wk=0,21; 0,24 şi 0,28 mm
au fost mai mici decât cele prevăzute în EC2 pentru elemente situate în
medii agresive sub combinaţia cvasipermanentă a încărcărilor (0,3 mm).
Densitatea şi valorile maxime ale fisurilor s-au concentrat în zona aplicării
forţelor de solicitare, fapt ce se datorează şi înălţimii variabile a grinzii
(creştere spre mijloc).
Ruperea elementelor a intervenit după creşterea exagerată a fisurilor
normale şi a săgeţilor după cum urmează:
- la grinda 1 elementul s-a considerat rupt la o deschidere a
fisurilor normale mai mare de 2 mm; forţa de rupere a fost
aproximativ de 220 kN cu cca. 50% mai mare decât
valoarea calculată;

176
 - la grinda 2 după deschiderea exagerată a fisurilor normale
în zona de încovoiere cu forţă tăietoare (între forţă şi
reazem) au apărut fisuri înclinate; ruperea s-a produs
brusc după o fisură înclinată dezvoltată în afara zonei cu
armătură transversală către forţă de solicitare la o valoare
de 180 kN cu 25% mai mare decât valoarea calculată
(fig.6). Valoarea experimentală a forţei de rupere a fost
aproximativ egală cu valoarea forţei de rupere calculate.
După rupere s-a constatat o amestecare omogenă a
fibrelor de oţel acestea fiind smulse fără ruperea acestora.
Diagrama forţă-deplasare se prezintă în figura 7;

Figura 6. Ruperea grinzii cu armătură dispersă (2)

Figura 7. Diagrama P-f pentru unul dintre elementele încercate la forţă

tăietoare

177
 - la grinda 3 ruperea s-a produs asemănător cu cea de la
grind 2 la o valoare de 143 kN cu 1% mai puţin decât
valoarea de calcul.

3.3.2. Grinzile solicitate la forţă tăietoare.

Fisurile au apărut conform aşteptărilor în zona întinsă a secţiunii,
repartizate uniform în mijlocul deschiderii, extinzându-se spre capete la
treptele de încărcare superioare. De asemenea se observă apariţia
fisurilor înclinate pe capătul chertat al elementului având deschideri mici.
La treptele superioare apar fisuri înclinate care converg spre punctul de
aplicare a forţelor (fig.8).

Figura 8. Unul dintre elementele încercate la acţiunea forţei tăietoare în

timpul încercării

Deschiderea acestor fisuri creşte forte mult la treptele imediat

premergătoare ruperii, unde ating valoarea de 5-8 mm.
Ruperea s-a produs brusc, dar a fost precedată de deschiderea
exagerată a fisurilor normale. Cedarea elementelor s-a produs în secţiune
înclinată la acţiunea forţei tăietoare prin cedarea betonului în zona
comprimată dar a fost precedat de deschiderea progresivă şi puternică a
fisurilor în zona de capăt, acolo unde este întreruptă armarea transversală
cu etrieri (fig.9). Raportul dintre forţa de rupere experimental şi forţa de
calcul este de 1,36, iar raportul dintre forţa de rupere experimentală şi forţa
de rupere calculată este de 1,18. Diagrama forţă-deplasare până la rupere
se prezintă în figura 10.

178
 Figura 9. Ruperea elementelor încercate la forţă tăietoare

Figura 10. Diagrama P-f pentru unul dintre elementele încercate la

moment încovoietor

179
4. CONCLUZII

Rezultatele încercărilor au demonstrat în bună parte aşteptările faţă de

soluţia tehnică adoptată. Grinzile precomprimate armate cu fibre disperse
şi armături transversale la capete s-au comportat satisfăcător prezentând
o rezervă de 25% în cazul grinzii lungi, respectiv 36% în cazul grinzilor
scurte faţă de valorile de calcul. Cedarea grinzilor s-a produs în toate
situaţiile după o fisură înclinată, precedată însă de deschiderea exagerată
a fisurilor normale şi după săgeţi mari peste 30 cm. Capacitatea portantă a
acestor grinzi a fost cu 20% mai mică decât a grinzii armate obişnuit, dar
cu 25% mai mare decât a grinzilor fără armare dispersă.
Analizând datele experimentale se poate trage concluzia: în cazul
grinzilor secundare de acoperiş precomprimate, fără cerinţe speciale de
ductilitate (grinzi simplu rezemate) utilizarea fibrelor disperse în combinaţie
cu armare transversală doar la capete (pe o porţiune de 1/15 din
deschidere) se poate folosi cu succes la început în zone cu seismicitate
redusă sau moderată.

5. BIBLIOGRAFIE

Falkner H.; Grunert J.P.; Teutsch M. Vorgespannte, stahlfaserverstarkte

Binder aus SVB ohne Betonstahlbewehrung.
Pfyl Th.; Marti P.(2001) Versuche an stahlfaserverstarkten
Stahlbetonelementen. Instutut fur Baustatik und Konstruktion,
Eidgenossiche Technische Hochschule Zurich
Balázs L. GY., Kovács I. (2004) Structural performance of steel fibre
nd
reinforced concrete. The 2 Internationa Conference on Fibre
Reinforced Concrete – from research to practice. Budapest.

180