Sunteți pe pagina 1din 11

PROIECT PRETURI SI CONCURENTA

TEMA: CONCURENȚA MONOPOLISTA

STUDENT,
DUMITRU DELIA
CUPRINS

CONCEPTUL DE CONCURENTA IN MARKETING...............................................................1


1.1 DEFINITII DATE CONCURENTEI.......................................................................................1
1.2. TIPURI DE CONCURENTA EXISTENTE INTRE PRODUCATORI..................................3
1.3. CONCURENȚA MONOPOLISTĂ........................................................................................5
1.4. CARACTERISTICILE CONCURENTEI MONOPOLISTICE……………………………..6
1.5. ECHILIBRUL FIRMEI MONOPOLISTICE SI INFLUENTA FACTORULUI TIMP……..7
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………….9
CONCEPTUL DE CONCURENTA IN MARKETING
1.1 DEFINITII DATE CONCURENTEI

Concurenta reprezinta un fenomen deosebit de important pentru viata economica, dar si


pentru viata sociala, deoarece ea reprezinta factorul motor care motiveaza, atat afacerile, cat si
existenta oamenilor.
Orice intreprindere isi desfasoara activitatea intr-un mediu determinat, in care intretine
relatii cvasi-permanente cu piata, deoarece ea intervine aici atat in calitate de furnizor, cat si de
beneficiar. Desigur, eficienta activitatii depinde de modul ei de integrare in relatiile de piata,
unde apar o serie de alti agenti economici cu care intra in competitie pentru obtinerea unor
conditii mai bune de productie, desfacere, efectuare a operatiunilor banesti sau a altor activitati,
in scopul obtinerii de cat mai multe avantaje. Deoarece concurenta este o lupta permanenta, in
care primeaza interesele economice si care se soldeaza intotdeauna cu invinsi si invingatori,
fiecare intreprindere trebuie sa cunoasca bine structura si intensitatea concurentei, cauzele
succesului concurentilor importanti, formele in care se manifesta, pentru ca pe aceasta baza sa-si
evalueze sansele de supravietuire, racordandu-si la realitate, obiectivele prioritare si adoptand
cele mai potrivite strategii concurentiale.
Complexul legaturilor in care intra un agent economic in lupta pentru crearea,
mentinerea sau marirea avantajului sau fata de ceilalti agenti economici cu care isi disputa fie
resursele, fie clientii, fie si una si alta, constituie sistemul relatiilor de concurenta.
Manifestarea concurentei este expresia gradului de dezvoltare si liberalizare economica
si de aceea intensitatea ei este diferita de la o etapa la alta, de la un domeniu la altul, in functie de
raportul dintre cerere si oferta, reflectand in general masura in care societatea este capabila sa
stimuleze creativitatea agentilor economici, asigurand functionalitatea normala a sistemului
economic. In acest fel, prin mentinerea concurentei in limita normala, mecanismul concurential
isi dovedeste ratiunea de a fi, aceea de a servi consumatorul.
Adeseori, concurenta este privita ca o rivalitate sau o intrecere intr-un anumit domeniu
de activitate. Conform dictionarului explicativ al limbii romane, concurenta reprezinta: „ o
rivalitate comerciala, lupta dusa cu mijloace economice intre industriasi, comercianti,
monopoluri, tari etc. pentru acapararea pietei, desfacerea unor produse, clientele si pentru
obtinerea unor castiguri cat mai mari”.
De-a lungul timpului, pentru definirea conceptului de concurenta au fost folosite
notiuni, atat din domeniul economic cat si cel juridic. Astfel, potrivit unei definitii mai
cuprinzatoare din domeniul juridic,” prin concurenta se intelege lupta dusa, atat pe plan national,
cat si international, intre firmele capitaliste de productie, comerciale, bancare etc. in scopul
1
realizarii unor profituri cat mai mari, ca urmare a acapararii unor segmente tot mai largi de piata
si, in consecinta, a sporirii volumului de afaceri”.
Deoarece concurenta se manifesta, atat pe plan national, cat si pe plan international, ea a
fost definita si reglementata de catre Organizatia de Cooperare Economica si de Dezvoltare (
OECD ), organism international ce militeaza pentru crearea unui climat economic si de afaceri
optim pentru statele membre, astfel: „ concurenta exprima situatia de pe o piata in care firme sau
vanzatori se lupta in mod independent pentru a castiga clientela cumparatorilor, in scopul de a
atinge un obiectiv economic, de exemplu, profituri, vanzari si/sau impartirea pietei. In acest
context, concurenta este adesea echivalenta cu rivalitatea. Aceasta rivalitate poate sa se refere la
preturi, calitate, servicii sau combinatii ale acestora sau altor factori pe care clientii ii primesc”.
Competitia este un mijloc eficient de a elimina profiturile excedentare realizate de catre
unii agenti economici, de a aloca resursele pentru anumite utilizari necesare societatii, de a
determina firmele sa produca bunuri de calitate la costuri reduse si in cantitatile dorite de
consumatori, de a stimula introducerea inovatiilor tehnologice. De aceea competitia trebuie
vazuta ca un proces dinamic cu efecte benefice asupra economiei in ansamblul sau.
De aici rezulta avantajele certe ale concurentei si anume:
 repartizarea echilibrata a veniturilor, ceea ce conduce la maximizarea profiturilor
agentilor economici competitivi;
 folosirea eficienta a resurselor;
 oferirea unei game largi de produse si servicii de calitate superioara;
 promovarea inovatiei tehnice, ceea ce contribuie la reducerea costurilor pe termen
lung
In cadrul teoriei economice, o contributie fundamentala la definirea conceptului de
concurenta a avut-o Adam Smith, in lucrarea sa „ Avutia natiunilor”, unde concurentei i se
recunoaste rolul de „mana invizibila”, care realizeaza adaptarea cererii si ofertei si reglarea intr-
un mod natural a activitatii economice. Concluzia: „ mana invizibila nu este nimic mai mult
decat mecanismul automat de echilibrare a pietei concurentiale”. Datorita acestui rol, concurenta
maximizeaza avutia natiunilor, conducand la o alocare optima a fortei de munca si a
capitalismului in toate domeniile de activitate.

2
1.2. TIPURI DE CONCURENTA EXISTENTE INTRE PRODUCATORI

Cele doua tipuri principale de concurenta existente in literatura clasica sunt: concurenta
perfecta si concurenta imperfecta.
Concurenta perfecta
In viziunea renumitului economist Gilbert Abraham-Frois[3], trebuie facut distinctie
intre ceea ce inseamna „puritatea” concurentei si „ perfectiunea” concurentei.
Concurenta este pura atunci cand:
· atomicitatea – se apreciaza ca agentii cererii si ofertei sunt de forta economica
redusa si in numar mare incat nici unul nu poate sa influenteze, prin deciziile si actiunile sale,
starea pietei: nivelul si evolutia pretului de echilibru, cererea pietei si oferta industriei.
· omogenitatea produsului – ceea ce presupune ca pe piata exista bunuri echivalente,
identice fara deosebiri intre ele. Aceasta caracteristica face ca, ipotetic, cumparatorul sa nu aiba
nici un motiv sa prefere marfa producatorului X, sau Y sau Z; el le trateaza pe toate in mod
identic.
· intrarea si iesirea libera de pe piata – se presupune ca agentii pietei intra respectiv
ies liber de pe piata oricarui bun, fara a se „lovi” de bariere juridice, economice, institutionale
sau cutumiare.
Concurenta perfecta apare atunci cand sunt indeplinite simultan urmatoarele conditii:
· transparenta perfecta a pietei – presupune ca deciziile agentilor economici sa fie
luate in conditii de informare perfecta, informatiile fiind referitoare la calitatea si natura
produselor si asupra pretului.
· mobilitatea perfecta a factorilor de productie – ceea ce face sa nu existe limite
tehnice, economice, juridice in calea orientarii libere si naturale a acestora spre domeniile unde
sunt folositi cu cea mai inalta eficienta.
Ca urmare, concurenta este pura si perfecta numai atunci cand cele cinci conditii sunt
satisfacute simultan. daca una dintre conditiile nu este indeplinita, atunci se poate vorbi despre
concurenta impura sau imperfecta.
Concurenta imperfecta
Pietelor reale, efective, cele care se intalnesc in economiile cu piata concurentiala le este
caracteristica concurenta imperfecta. concurenta imperfecta prezinta urmatoarele forme:
concurenta monopolistica, oligopolul, monopolul, oligopsonul, monopsonul.
 Monopolul se caracterizeaza prin existenta unui singur producator al unui bun
omogen care se confrunta cu o infinitate de cumparatori existenti pe piata.

3
 Concurenta monopolista este una dintre cele mai raspandite forme ale
concurentei imperfecte, considerandu-se ca reuseste sa combine atributele monopolului, ca de
exemplu, puterea de piata, cu atributele concurentei perfecte si anume, inexistenta
supraprofiturilor.
 Oligopolul se caracterizeaza prin existenta unui numar mic de intreprinderi ce
produc bunuri similare sau diferentiate, intre ele putandu-se stabili intelegeri in privinta fixarii
preturilor.
Concurenta directa apare intre intreprinderile ce ofera bunuri identice sau similare
adresate aceleiasi categorii de nevoi ale consumatorulu Concurenta indirecta se refera la
intreprinderile care realizeaza produse diferite destinate sa satisfaca aceeasi nevoi sau nevoi
diferite.
Concurenta de marca se refera la intreprinderile care ofera produse sau servicii
similare, la preturi similare, aceleasi categorii de consumatori.
Concurenta la nivel de industrie apare intre intreprinderile care ofera aceleasi produse
sau clasa de produse, aceasta fiind tot o forma a concurentei directe privita din punct de vedere al
producatorului.
Concurenta formala apare intre intreprinderile care ofera produse destinate sa satisfaca
aceeasi nevoie.
Concurenta generica apare intre intreprinderile care isi disputa aceleasi venituri ale
consumatorilor, acestea fiind de fapt, o concurenta indirecta.
Din punct de vedere comercial, concurenta prezinta doua forme:
· concurenta loiala, considerata licita, deoarece se desfasoara in cadru legal, avand
ca baza perfectionarea propriei activitati a agentilor economici
· concurenta neloiala, considerata ilicita, deoarece nu sunt respectate
reglementarile din domeniul concurentei, din dorinta de a castiga prin orice mijloc piata si
prejudicind activitatea competitorilor.
Concurenta neloiala reprezinta situatia in care, din dorinta de a patrunde rapid sau a
castiga o cota cat mai mare de piata, o firma prejudiciaza direct si intentionat activitatea
concurentilor, apeland la practici ilegale:
· denigrare - vehicularea de informatii inexacte sau false despre activitatea acestora,
· concurenta 'parazitara' - obtinerea de avantaje ca urmare a confuziei create intre
marci s.a,
· concurenta ilicita - frauda fiscala, incalcarea legislatiei fiscale, ceea ce permite
obtinerea unor costuri mai mici si posibilitatea practicarii unor preturi scazute,

4
· preturile de dumping, sau practicarea unor presuri joase, sub costurile de productie,
cu sacrificarea propriului profit pe o perioada limitata de timp.
O serie de firme desfasoara lupta de concurenta intr-o forma brutala, savarsind acte si
fapte care au ca efect restrangerea, impiedicarea sau denaturarea concurentei, avand, deci,
un comportament anticoncurential.
Cunoasterea comportamentului anticoncurential reprezinta un obiectiv important al
cercetarilor de marketing. Sunt considerate acte si fapte anticoncurentiale concentrarile
economice si practicile anticoncurentiale.
Concentrarea economica
Orice act juridic prin care un agent economic ori grupare de agenti economici realizeaza
o influenta determinanta asupra unuia sau mai multor agenti economici constituie o concentrare
economica.
Concentrarile economice sunt interzise numai atunci cand, avand ca efect crearea sau
consolidarea unei pozitii dominante, conduc sau ar putea conduce la restrangerea, inlaturarea sau
denaturarea semnificativa a concurentei. Ele sunt admise numai atunci cand conduc la efecte
favorabile asupra eficientei economice, ameliorarea productiei, progresul tehnic, imbunatatirea
servirii consumatorilor etc.
Pentru stabilirea compatibilitatii lor cu un mediu concurential normal, operatiunile de
concentrare economica se apreciaza dupa urmatoarele criterii:
 necesitatea mentinerii si stimularii concurentei
 cota de piata si puterea economica a agentilor in cauza
 tendintele pietei
 masura in care sunt afectate interesele beneficiarilor si contributia lor.

1.3. CONCURENȚA MONOPOLISTĂ

Dupa cum s-a mai aratat, structurile dominante ale pietei in economia reala sunt cele ale
concurentei imperfecte. Un segment important al acesteia este concurenta monopolistica.
Structura pietei cu concurenta monopolistica se defineste prin existenta unui numar
mare de producatori care ofera produse similare dar diferentiate. Ea prezinta elemente ce apartin
celor doua structuri de piata dimetral opuse, concurenta perfecta, pe de o parte, si monopolul pe
de alta parte ; de aici si numele de « concurenta monopolistica ». Se intalneste frecvent in
economia contemporana, in domeniile in care bunurile oferite pe piata, desi similare (privesc
aceeasi cerere a consumatorilor) sunt diferentiate si provin de la un numar mare de firme din

5
industrii si ramuri, cum ar fi: textile, incaltaminte, electronica, produse cosmetice, restaurante,
turism, etc.

1.4. CARACTERISTICILE CONCURENTEI MONOPOLISTICE

Piata cu concurenta monopolistica se caracterizeaza, in primul rand, ca si concurenta


pefecta, prin atomicitatea pietei: numar mare de producatori (firme) de putere economica redusa
si apropiata. Fiecare producator satisface o parte din cererea pietei (maxim cateva procente) iar
produsul oferit este similar celor vandute de alte firme, dar substituirea nu este perfecta. Aceasta
intrucat fiecare firma se distinge de celelalte printr-o serie de proprietati intrinseci sau extrinseci
imprimate produsului (marcii) sau oferit pe piata.
Diferentierea produsului vandut pe piata reprezinta cea mai evidenta caracteristica a
pietei cu concurenta perfecta. Diferentele pot fi reale (de calitate, performante, design, etc.) sau
imaginare, de perceptie prin influentarea consumatorilor. Atat diferentele calitative, intrinseci ale
produsului, cat si cele de prezentare, creditare sau cele legate de serviciile post-vanzare tind sa
atraga sau sa consolideze fidelitatea clientilor, prevenind astfel situatiile in care cumparatorii
parasesc vanzatorii la orice modificare, oricat de mica, a pretului. In conditiile unor preturi
echivalente, consumatorii vor ramane fideli unui anumit producator-vanzator datorita
amplasamentului, calitatii produsului sau unor avantaje oferite dupa vanzare. Alaturi de
variabilele traditionale ale concurentei (pretul si cantitatea) competitia prin produse (prin
diferentierea produselor sau a marcilor) constituie un element esential al concurentei in
economia contemporana de piata .
Accesul relativ liber in ramura (absenta barierelor la intrarea in ramura si pe piata
respectiva) a unor noi potentiali competitori reprezinta o alta trasatura a concurentei
monopolistice, trasatura ce o apropie, din acest punct de vedere, de concurenta perfecta. Intrarea
in ramura nu este insa la fel de libera ca in cazul acesteia din urma. Pentru a patrunde in ramura,
noile firme trebuie sa-si creeze o imagine favorabila (sa-si faca un nume) si sa atraga o parte din
clientela, relativ fidela, a firmelor care deja opereaza pe piata.

6
1.5. ECHILIBRUL FIRMEI MONOPOLISTICE SI INFLUENTA FACTORULUI TIMP

Pe piata monopolistica fiecare firma beneficiaza, prin diferentierea produsului sau, de o


anumita pozitie de monopol, dar de un anumit fel si limitata, pentru ca ramane supus concurentei
celorlalti competitori care ofera produse similare sau substituibile. Important este ca marca
produsului sau alte elemente de diferentiere a acestuia confera firmei respective o anumita
libertate de a-si ajusta concomitent cantitatea si pretul, in asa fel incat sa-si maximizeze profitul.

Figura.1. Echilibrul firmei in conditiile concurentei

Cu alte cuvinte, firma care opereaza pe piata cu concurenta monopolistica este mai
mult un cautator de pret si se confrunta, ca si monopolul, cu o curba a cererii cu panta negativa:
volumul vanzarilor sale poate sa creasca daca reduce pretul si invers, daca firma creste in
anumite limite pretul produsului, dar trebuie sa tina seama ca volumul vanzarilor sale va scade.
Intrucat produsele similare vandute de alte firme ofera multe substitute apropiate (efectul de
substituire este puternic) firma pe piata cu concurenta monopolistica se confrunta cu o curba a
cererii foarte elastica, dar nu perfect elastica, ca in cazul concurentei perfecte.
In graficele din Figura 1 este ilustrata pozitia de echilibru (pe termen scurt si pe
termen lung) a firmei pe o piata cu concurenta monopolistica. Pe termen scurt, situatia acestei
firme este similara cu cea a monopolului, punctul de echilibru (E) fiind determinat de intersectia
curbei costului marginal (Cm) cu cea a venitului marginal. Maximizarea profitului se realizeaza
(in mod analog cazului monopolului) la acel volum al productiei la care se indeplineste conditia
de echilibru pe termen scurt: Cm = Vmg. La acest nivel optim al productiei (QS) pretul de
echilibru (ordonata punctului M de pe curba cererii) este mai mare decat costul mediu
(Ps > CTM). Ca urmare, firma obtine, pe langa profitul normal inclus in costuri, si un supraprofit
(suprafata hasurata CPSMN din Figura 1.a).
Pe termen lung, datorita existentei supraprofiturilor si absentei barierelor la intrare in
ramura, noi firme vor avea tendinta de a patrunde in industria si pe piata respectiva, oferind
produse similare. Intrarea noilor firme va face treptat ca cererea pietei (pentru produsul ramurii)
7
sa fie impartita intre tot mai multe firme ; noii intrati reusesc sa capteze o parte a clientelei de la
firmele deja existente. In consecinta, curba cererii pentru produsul fiecarei firme existente se
deplaseaza in jos si spre stanga. Ajustarile in ramura pe termen lung vor continua pana cand
curba cererii firmei devine tangenta la costul total mediu iar supraprofitul dispare, dupa cum se
arata in graficul din partea (b) a Figurii 1.
Atunci cand o industrie sau ramura competitiv monopolistica se afla in echilibru pe
termen lung, fiecare firma va produce la acel nivel al productiei corespunzator punctului in care
curba cererii este tangenta la CTM iar profiturile suplimentare devin nule. Conditia de echilibru
pe termen lung a firmei este tot egalitatea dintre venitul marginal si costul marginal (Vm = Cm),
dar pretul devine egal cu costul total mediu (p = CTM), fapt ce apropie concurenta monopolistica
de piata cu concurenta perfecta.
Egalitatea pretului cu costul total mediu se realizeaza insa nu la nivelul minimului
CTM si, respectiv, al capacitatii de productie al firmei, ci la un cost mediu mai ridicat. In
ilustrarea grafica a echilibrului firmei pe termen lung se vede cum curba cererii devine tangenta
la curba CTM pe portiunea descrescatoare a acesteia, nivelul productiei optime (QL) fiind mai mic
decat capacitatea de productie a firmei (QC) care corespunde minimului costului mediu.
Rezulta asadar, ca, pe piata cu concurenta monopolistica firmele opereaza in conditiile
unor capacitati de productie nefolosite sau in exces. Aceasta situatie este cauzata in principiu de
intensificarea concurentei prin competitie de produse care caracterizeaza concurenta
monopolistica. Diversitatea de produse disponibile si posibilitatea alegerii intre produse
diferentiate argumenteaza aprecierea conform careia concurenta monopolistica este tipul de piata
cu concurenta imperfecta care satisface cel mai bine preferintele consumatorilor.

8
BIBLIOGRAFIE

1. Tschiltsche Anca Francisca, Strategii de marketing in mediul concurential , Bucuresti, ASE,


2003
2. Constantin Gogoanta, Basarab Gogoanta, Microeconomie, Economie, Editura Economica,
Bucuresti, 2004