India, oficial Republica India, este o țară din sudul Asiei.

India se află pe locul 7 în ierarhia țărilor

după suprafață, pe locul doi după numărul locuitorilor și este statul democratic cu cei mai mulți
locuitori. India are o zonă de coastă cu o lungime de 7000 de km[7] și granițe cu Pakistan[notă] la
vest, Nepal, Republica Populară Chineză și Bhutan la nord-est, și Bangladesh și Myanmar la est.
În Oceanul Indian, ea este adiacentă cu țările insulare Sri Lanka, Maldive și Indonezia.
Cămin al civilizației văii Indului, centrul a importante drumuri comerciale și vaste imperii, India a jucat
un rol major în istoria umanității. Religii precum Hinduismul, Sikhismul, Budismul și Jainismul își au
originea în India, în timp ce Islamul și Creștinismul se bucură de o bogată tradiție aici. Colonizată ca
parte a Imperiului Britanic în secolul nouăsprezece, India și-a
câștigat independența în 1947 ca națiune unificată după un efort susținut depus în această direcție.
Atât populația țării, cât și flora și fauna, aspectul geografic și sistemul climatic sunt printre cele mai
diversificate din întreaga lume. De asemenea India este țara de origine a piperului.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Numele India derivă de la cuvântul Ind, care la rândul lui derivă de la cuvântul persan Indù, din
cel sanscrit Sindhu, sau de la numele istoric local pentru râul Ind.[8] Grecii antici se refereau la
indieni cu termenul Indoi (Ινδοί), poporul Indului.[9] În constituția indiană, precum și în uzul limbilor
indiene, pentru India se utilizează cuvântul Bharat.[10] Industan, care în persană înseamnă „țara
indușilor”, din punct de vedere istoric se referă la nordul Indiei și (până în 1947) la Pakistan, dar este
de asemenea utilizat ca sinonim pentru întreaga țară.[11][12]

Istorie[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Istoria Indiei.
Vestigiile din epoca de piatră cu picturi ale lui Bhimbetka in Madhya Pradesh sunt cele mai vechi
mărturii de existență a vieții umane în India. Primele comunități permanente cunoscute au apărut
acum 9000 de ani și s-au dezvoltat gradual formând civilizația din valea Indusului, care a apărut în
jur de 3300 î.H. Apoi perioada vedică a pus bazele Hinduismului și ale altor aspecte culturale, care
caracterizează societatea indiană din jurul anului 500 î.H. Începând cu 550 î.H. s-au dezvoltat și alte
forme de comunități, care au dat naștere la diferite regate și republici independente cunoscute sub
numele de Mahajanapadas. Cel mai important dintre acestea a fost regatul Magadha, care a
dominat peste vaste regiuni orientale.
În secolul 3 î.Hr., cea mai mare parte din Asia meridională, a fost unită sub dominația imperiului
maur al suveranului Chandragupta Maurya. Acest vast imperiu, primul care a unificat aproape
întregul subcontinent, a înflorit sub domnia imperatorului Aśoka, una dintre figurile cele mai
proeminente din istoria antică a Indiei. Această vastă unificare a fost continuată doar după multe
secole de la căderea imperiului maur, de un alt mare imperiu, Imperiul Gupta, în sec 3 î.Hr., într-o
perioadă definită ca „vârsta de aur a Indiei Antice“. După căderea imperiului Gupta, regii care au
urmat au sprijinit formarea unor noi dinastii, mai ales în partea meridională unde au luat naștere noi
imperii, dintre care cele mai importante au fost cele ale dinastiilor Chalukya, Rashtrakuta, Hoysala,
Pallava, Pandya, și Chola. În epoca marilor imperii din antichitate, știința, ingineria, arta, literatura,
astronomia și filozofia au înflorit sub conducerea diferiților regi și împărați.
După marile invazii provenite din Asia centrală, în sec X și XII, mare parte din India de nord a trecut
sub dominația sultanului din Delhi, primul și cel mai vast imperiu mongol de apoi. Împărații mongoli
și-au extins treptat regatele până când au ocupat cea mai mare parte din subcontinent. Cu toate
acestea diverși regi indigeni au rezistat în partea de sud acestor cuceriri, de exemplu Imperiul
Vijayanagara. Între secolele XVII-XVIII supremația imperiului mongol s-a diminuat, iar imperiul
Maratha a devenit puterea dominantă. Din secolul al XVI- lea unele țări europene, printre care
Portugalia, Olanda, Franța și Regatul Unit au început să facă schimburi comerciale cu aceste zone,
dar când au văzut dezbinarea între diferiți regi au profitat și și-au impus coloniile lor în aceste zone.
În 1856 cea mai mare parte din India era sub controlul Companiei Engleze a Indiei Orientale. Un an
mai târziu o revoltă cunoscută sub numele de Primul război de independență indiană, a pus serios în
pericol domeniul comunității britanice, dar în final revolta a fost înăbușită. În consecință, India a
trecut sub Directa Guvernare a Coroanei Britanice drept colonie a Imperiului Britanic.
În prima jumătate a secolului XX a fost lansată o luptă de independență la nivel național de către
Congresul Național Indian și alte organizații politice. În anii 20 și 30 cu mișcarea condusă
de Mahatma Gandhi, milioane de persoane au participat la o campanie de neascultare civilă de
masă. În 15 august 1947, India a obținut independența în fața Marii Britanii, dar a fost divizată în
două teritorii independente, un domeniu al Indiei și un domeniu al Pakistanului, conform legii
musulmane. Trei ani mai târziu, în 26 ianuarie 1950, India a devenit republică și a intrat în vigoare o
nouă constituție.
După independență au apărut diverse religii și caste în diverse părți ale țării, care însă au făcut față
diferitelor obstacole create de toleranță și reformele constituționale.
Terorismul în India constituie o importantă problemă de siguranță, mai ales în regiunea Jammu și
Cașmir în nord-estul Indiei, iar mai recent chiar și în marile orașe cum sunt Delhi și Mumbai. Atacul
din 2001 la Parlamentul Indian rămâne cel mai grav. India e membru fondator al mișcării Țărilor
Non-Alineate și al Națiunilor Unite. În 1974 India a condus un test nuclear subteran, și apoi alte 5
teste în 1998, ceea ce a făcut ca India să fie recunoscută ca putere atomică. Începând cu 1991,
importante reforme economice, au făcut din India una din țările cu rata de creștere economică
printre cele mai mari din lume, fapt care a contribuit, atât la nivel regional cât și global, la creșterea
nivelului de trai.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Geografia Indiei.

Harta topografică a Indiei

Relieful Indiei

Relief: India peninsulară este formată dintr-un podiș vechi, Podișul Dekkan, care este semideșert și
mărginit de Gații de Vest și Gații de Est, sub 2.000 de metri (aceștia având aspectul de munți). Un
alt podiș important este Podișul Thar (deșert). Tot în India se află Munții Himalaya (peste 8.000 de
metri). Câmpii: Câmpia Indo-Gangetică. India continentală se situează sub sistemul himalayan.

Clima[modificare | modificare sursă]

Este predominant tropical-musonică.Configuratia geografica si geologica unica a Indiei ii
influenteaza puternic climatul; acest lucru se manifesta in mare parte in regiunea himalayana in nord
si in desertul Thar in nord-vest. Astfel clima Indiei este o alternanță de ierni reci și uscate (octombrie-
martie), veri toride și uscate (aprilie-iunie) și anotimpuri musonice, cu ploi torențiale. Iarna
temperaturile scad în multe zone către zero grade, în partea de sud vremea fiind mai blândă. Vara
se pot înregistra până la 49 °C; în sud nu este chiar așa de cald. Perioada toridă se încheie odată cu
începutul anotimpului musonic, ploios, în luna iunie.

Hidrografia[modificare | modificare sursă]

Cuprinde sistemul Brahmaputra-Gange. Rețeaua hidrografică este influențată de cele trei mari
unități de relief și climă. Principalele fluvii sunt Gange și afluentul său, Brahmaputra. Ambele cu
izvoarele în Himalaya, se varsă în Golful Bengal printr-o imensă deltă comună. Au debite bogate,
sunt navigabile și favorizează irigațiile. Râurile din Podișul Dekkan sunt mai scurte (cel mai lung fiind
Godavari care nu depășește 1500 km) și au debite variabile.

Biodiversitatea[modificare | modificare sursă]

Lotusul (Nelumbo nucifera) este floarea națională a Indiei. Pentru hinduși și budiști, ea este un simbol sfânt al
învățăturii.[13]
India se află în ecozona Indomalaya și conține trei centre de biodiversitate.[14] Una dintre cele doar
17 țări megadiverse din lume, ea este casa a 8.6% din totalul speciilor de mamifere, 13.7% din toate
speciile de păsări, 7.9% din toate speciile de reptile, 6% din toate speciile de amfibieni, 12.2% dintre
toate speciile de pești, și 6% toate speciile de plante cu flori din lume.[15][16] Gradul
de endemism este ridicat în rândul plantelor, 33%, și între ecoregiunile cum ar fi
pădurile shola.[17] Habitatul lor se întinde de la pădurile tropicale din Insulele Andaman, Munții Ghats
de Vest, și India de Nord-Est până la pădurile de conifere din Himalaya. Între aceste extreme se află
pădurile de foioase (Shorea robusta) din zonele umede din estul Indiei; pădurile de foioase (tec) din
zonele uscate din centru și sud; și pădurile de xerofite dominate de arbori de gumă arabică din
Deccanul central și din Câmpia Gangetică de Vest.[18] Mai puțin de 12% din suprafața Indiei este
formată din junglă deasă.[19] Planta medicinală neem, de folosită pentru fabricarea de leacuri în
zonele rurale, este un arbore important în flora indiană. Luxuriantul smochin indian, care apare pe
sigiliile civilizației Mohenjo-daro, i-a ținut, conform legendei, umbră lui Gautama Buddha în timp ce
căuta iluminarea.

Zone muntoase Shola din Parcul Național Kudremukh, din Munții Ghats de Vest.

Multe specii indiene se trag din specii ale Gondwanei, continent din care placa Indian s-a separat
acum circa 105 milioane de ani.[20]Mișcările tectonice ulterioare ale Indiei peninsulare către
continentul Laurasia și coliziunea sa cu acesta a declanșat un mare schimb de specii. Vulcanismul și
schimbările climatice de acum 20 de milioane de ani au produs o extincție în masă.[21] Mamiferele au
pătruns atunci în India din Asia prin două trecători zoogeografice de cele două părți ale Munților
Himalaya, aflați în plină înălțare.[18] Astfel, deși 45,8% din reptile și 55,8% din amfibieni sunt specii
endemice, același lucru este valabil doar pentru 12,6% din mamifere și 4,5% din păsări.[16] Printre
ele se numără maimuța-langur Nilgiri și broasca lui Beddome din Munți Ghats de Vest. India conține
172, sau 2,9%, dintre speciile amenințate cu dispariția clasificate de IUCN.[22] Printre acestea se
numără leul asiatic, tigrul bengalez, și vulturul pleșuv indian cu gât alb, care era să dispară din
cauza consumului de cadavre de vite ce conțineau diclofenac.
Factorul uman aflat în expansiune în ultimele decenii a pus în pericol flora și fauna sălbatică din
India. Pentru a contracara fenomentul, s-a extins sistemul de parcuri naționale și arii protejate,
înființat în 1935. În 1972, India a adoptat Legea Protecției Plantelor și Animalelor Sălbatice[23] și a
întreprins Proiectul Tigrul pentru a proteja specii aflate în pericol; Legea Conservării Pădurilor a fost
adoptată în 1980 și amendată în 1988.[24] India găzduiește peste cinci sute de sanctuare pentru
specii sălbatice și treisprezece rezervații ale biosferei,[25] dintre care patru fac parte din Rețeaua
Mondială de Rezervații ale Biosferei; douăzeci și cinci de zone mlăștinoase sunt înregistrate în
cadrul convenției Ramsar.[26]

Politică și administrație[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Politica Indiei.
Harta celor 28 de state şi a 7 teritorii federale a Indiei

India este o federație compusă din 29 state federale și 7 teritorii federale.[27] Toate statele, precum și
teritoriile Puducherryși Teritoriul Național al Capitalei Delhi (National Capital Territory of Delhi)
dispun de guverne și organe legislative alese, având drept model guvernul englez de
la Westminster din Londra. Celelalte 5 teritorii federale sunt conduse de la centru prin intermediul
unor administratori angajați.
În 1956 statele federale ale Indiei au fost reorganizate pe baza limbilor vorbite (conform legii States
Reorganisation Act);[28]de atunci structura lor a rămas aproape neschimbată.
Statele federale și teritoriile federale se subîmpart în districte administrative, care la rândul lor se
subîmpart în unități numite tehsil, taluk sau taluka, și ele la rândul lor se împart în localități.

State federale[modificare | modificare sursă]

15. Maharashtra 22. Rajasthan
1. Andhra Pradesh 8. Haryana
16. Manipur 23. Sikkim
 2. Arunachal 9. Himachal 17. Meghalaya 24. Tamil Nadu
Pradesh Pradesh 18. Mizoram 25. Telangana
3. Assam 10. Jammu și Cașmir 19. Nagaland 26. Tripura
4. Bihar 11. Jharkhand 20. Orissa 27. Uttar Pradesh
5. Chhattisgarh 12. Karnataka 21. Punjab 28. Uttarakhand
6. Goa 13. Kerala 29. Bengalul de
7. Gujarat 14. Madhya Pradesh Vest

Teritorii federale[modificare | modificare sursă]

A. Insulele Andaman și Nicobar
B. Chandigarh
C. Dadra și Nagar Haveli
D. Daman și Diu
E. Lakshadweep
F. National Capital Territory of Delhi
G. Puducherry (fost Pondicherry)

Economie[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Economia Indiei.

Tata Nano, cea mai faimoasă firmă constructoare de mașini din India, și una dintre cele mai faimoase din lume.

Exporturile Indiei în 2006.

Indicele de percepție a corupției, 2010.

Sectorul industrial este foarte diversificat și include atât industria grea, cât și fabricarea unor produse
de înaltă tehnologie. Principala regiune industrială se află în est, cu zăcăminte de cărbuni, minereu
de fier și centre siderurgice, centre industriale diverse; tot aici se află centrul industrial și urban
Calcutta. Alte concentrări industriale sunt localizate la Mumbai, Bangalore, Madras, Delhi.
La nivel mondial, India este un important producător de cărbuni, minereu de fier, bauxită, diamante
și sare. Este în creștere producția de petrol și gaze naturale. Industria prelucrătoare plasează India
printre primele unsprezece țări ale lumii ca valoare a producției. Predomină încă ramurile
tradiționale: textilă (îndeosebi prelucrarea bumbacului; locul 2 pe glob) și alimentară (este cel mai
mare producător mondial de zahăr și unt). S-a afirmat puternic industria constructoare de mașini,
care produce o gama variată: de la tractoare, locomotive și vapoare până la sateliți artificiali, India
fiind una dintre puținele țări care au dezvoltat industria cosmică. India are și o puternică industrie
cinematografică. Ocupă locul 2 pe glob în domeniu, după S.U.A., orașul Mumbai fiind supranumit
„Hollywood-ul Indiei”.
Agricultura este de mare randament, fiind principala ocupație a populației. La unele produse agricole
ocupă poziții foarte bune, cum ar fi vorba de grâu, orez și zahăr(locul 2 la fiecare pe glob),
bumbac(locul 3), minereu de fier și soia(locul 5). În privința producției de ceai, ocupă 1 loc pe glob.
Are, totodată, cel mai mare efectiv de bovine.
Însă, India se confruntă în drumul spre dezvoltare economică cu o rată a sărăciei mare și cu
o corupție mare.

Demografie[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Demografia Indiei.
Populația este foarte mare, de cca 1.100.000.000 de locuitori, densitatea fiind mare (300 loc./kmp).
Populația actuală a Indiei este formată din 2 mari grupe: în sud populații Dravidiene, iar în nord Indo-
Europene(care au venit aici acum 3500 de ani).
La momentul actual, India se confruntă cu o gravă scădere a numărului de femei în comparație cu
creșterea numărului de bărbați, datorită numărului crescând de avorturi de fetuși feminini. Din
această cauză, mulți bărbați trăiesc in celibat, dezvoltându-se o rețea mare de trafic de fete străine.

Limbile vorbite[modificare | modificare sursă]

Limbile predominante în India sunt indo-ariana (vorbită de aproximativ 74% din populație)
și dravidiana (vorbită de aproximativ 24% din populație). Celelalte provin din familiile
limbilor austroasiatice și sino-tibetane. India nu are însă o limbă națională.[29] Hindi are cel mai mare
număr vorbitori, ca urmare este limba oficială a guvernului.[30][31] Engleza este folosită în domeniile
businessului, ale administrației și are statutul de limbă oficială auxiliară, având un rol important în
ceea ce privește educația, mai ales în cadrul studiilor superioare. Fiecare stat și regiune are una sau
mai multe limbi oficiale, iar constituția recunoaște, în particular, 22 de limbi programate.

Religia[modificare | modificare sursă]

Recensământul din anul 2011 a arătat că în India, religia cu cel mai mare număr de adepți
este hinduismul (79,80% din populație), urmată de islam (14,23%). Restul religiilor erau reprezentate
de un procent mic din locuitorii
statului: creștinism (2,30%), sikhism (1,72%), budism (0,70%), jainism (0,36%) și alte religii
(0,9%).[32] India are cea mai mare populație din lume de adepți ai Hindu, Sikh,
Jain, Zoroastrian și Bahá'í. Este a treia în ceea ce privește populația musulmană, în același timp
fiind cel mai mare țară non-musulmană cu un număr atât de mare de adepți ai acestei religii.[33][34]