inni im um м

PROPRIETAR:
SOC. AN. „UNIVERSUL" BUCUREŞTI, BREZOIANU 23
DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, S TE LI AN POPESCU
înscrisă sub No. 163 Trib. Ilfov
ABONAMENTE:
autorităţi şi Instituţii 1000 1*1
d e onoare
particulari
500 ..
250
REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA

5UCTJREŞTI I Str. Brezoianul 23-25

T E L E F O N 3.30.10
APARE SĂPTĂMÂNAL
P R E Ţ U L 5 L E I
ANUL X L IX •
SÂMBĂTA 17 August 1940
Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU
Nr. 34

LUMEA
de VICTOR POPESCU
Idealul lumii vechi era contem­
plativ. El astăzi este creator. Trecu­
tul se minuna la strălucirea lumilor
apuse, căutând cel mult să Ie retră­
iască. Astăzi ne scuturăm la gândul
unei admiraţii neproductive. Materia­
lism? Nu. Voinţă de a fi. Noi nu pu­
tem concepe lipsă de scop. Viaţa nu
ne este dată spre a fi trăită ci spre
a o face viaţă, adică dinamism,
transformare, creaţie, chiar moarte,
fiindcă fără de această noţiune,
viata ar fi o inexistenţă. Ea este î л
contrast cu moartea. Este pentru a
cuceri moartea prin urmare pentru
a-şi cuceri dreptul. Căci izbutind faţă
de moarte şi prin moarte, obţii viaţa.
Lipsa unui astfel de scop, în con­
cepţiile moderne, neagă dreptul trăi­
rii. Germania trăeşte doar în vir­
tutea unui ideal. Fără acesta ea ar fi
o simplă ţară în grupul de state Eu­
ropene. Dar nu s'a mulţumit cu atât.
Şi-a creat un scop. Fiecare individ
din marea comunitate trăeşte cu spe­
ranţa ajungerii unui ţel. Fiecare indi­
vid este creator în cercul lui restrâns
de activitate, pentru a dărui com­
plexului cel mare, format de stat,
virtutea de a fi nou şi de a fi-
Pentru a avea un exemplu viu al
celor două concepţii, contemplative şi
creatoare, este destul să ne gândim
puţin în trecut, când o mare naţiune,
cuprinsă în vâltoarea actualului răz­
boiu a sucombat după un fulgerător
atac de doar câteva săptămâni. Pen­
tru a-şi salva moralul, pentru a se
încuraja pe sine şi a-şi menţine cre­
ditul faţă de alţii, Franţa reaminteşte
la fiecare pas gloria „trecută" a ar­
matelor sale. La fiecare punct de
teren pierdut ea desvăluie lumii, din­
tr'o istorie încercată cu fapte măreţe,
clipe asemănătoare, când totuşi, mul­
ţumită curajului şi destoiniciei cetă­
ţenilor săi, învinsese.
Greşeală de neiertat; dealtminteri re­
zultatele acestui fel de a fi s'au vădit
în scurtă vreme. Nu cu gloria stră­
moşilor—pavăză, te poţi opune evolu­
ţiilor istorice. Ci, — dacă te opui cu
orice preţ — creind tu, la rândul tău
un mod revoluţionar, evoluat, de un
asemenea dinamism încât să înfrângă
celelalte dinamlsme. Şi pentru a com­
pleta tabloul exemplului citat, să
reamintim în schimb că Germania,
luptând şi învingând, nu sublinia de­
cât un singur lucru: vigoarea, pute­
rea, curajul, într'un cuvânt, victoria
„tinerei armate germane".
Necesitatea de a fi astfel numită,
această armată biruitoare, în afară de
orice scop politic şi putem spune că
scopurile politice decurg din îns'^i
cele ce urmează, este că ea rupea cu
orice trecut. Ea, tânăra armată, exista
pentrucă era tânăra armată, nu mul­
ţumită glorioşilor strămoşi. Ei, cel
mult, au făcut cu putinţă existenţa
cadrului în care actuala generaţie să
se desvolte, şi au dat un învăţământ,
demnităţii acesteia. Dar ea există prin
ea, fiindcă vrea cu orice preţ să fie,
să se impună, să se creeze.
Răsturnându-se frontul belgian,
„ROMÂNIA
DE TOTDEAUNA"
C e e a ce te isbea, înainte de războiul de faţă, în Franţa (ce
de CONSTANTIN NOICA
DOCTRINAR AL E I N 0 C J A 1 Í E I
plăcut e s ă vorbeşti despre tarile p e care toţi le uită !), era pre­ de M I R C E A M A T E E S C U .
zenta, în inimile şi p e buzele celor m a i mulţi, a unei „Franţe eterne".
Veji v e d e a — s p u n e a u ei, în câteva cuvinte, — cum ştie s ă reacţio­ într'un articol anterior, î n c e r c a m s ă d e n u n ţ eroa­ trezărit soluţiunile s a l v a t o a r e p e care şi le-a însuşit,
neze Franţa în faţa primejdiei. Există o Franţă d e totdeauna, a Ioanei r e a c e a m a r e în c a r e a m p u t e a c ă d e a , colectiv, activ şi poliiic, v r e m e a n o a s t r ă , nu facem d e c â t s ă
d'Ärc s a u a Marnei. A c u m putem fi divizaţi ; a c u m ne putem duş­ legitimăm drepturile Românilor, în actualul climat
o d a t ă c u i n s t a u r a r e a g u v e r n u l u i naţionalist. A c e i a
măni între noi. La nevoie, însă v o m şti s ă regăsim i&voarele unităţii lismului r o m â n e s c , în s p e c i a l a c e a s t ă stima o me-
şi mvincibilităţii noastre. d e a socoti începutul d e biruinţă actual, drept un
spiritual al Europei. V e c h i m e a şi m ă r e ţ i a naţiona-
Nu gândul de-a le arăta, în lumina celor întâmplate, falsitatea, p r o d u s direct a l evenimentelor internaţionale. A c e i a rită : a puterilor politice a x i a l e cari a u a d u s la în­
ne î n d e a m n ă s ă amintim de cuvintele a c e l e a . Ele sunt, poate, m a i d e a i g n o r a efortul teoretic, doctrinar şi politic a l deplinire, în c â m p u l e u r o p e a n , o r i e n t a r e a ideologică
exacte decât s'au dovedit în ceasul de faţă. Şi a m înţeles întotdea­ premergătorilor, atribuind realizărilor c e sunt p e s u b d r a p e l u l c ă r e i a muiţi romani a u lupiat, m u m
una, gândindu-ne l a a c e a Franţa eternă, dispreţul p e care, în fond. c a l e d e înfăptuire, o origină exclusiv externă. Este, r o m a n i a u căzut, ln c u r â n d , se v a mjeiege, m a i a r a ,
il a v e a u francezii faţă de oamenii lor politici, cu Daladier în frunte, p e a d e v a r a t e i e ei dimensiuni p r o l u n a e , c o n m û u u a
într'adevăr, p r e a m a r e , p r e a g r e u ispăşit, p r e a sub­
când s p u n e a u despre ei c ă sunt c e v a m a i mediocri de cum ar merita a d u s a d e naţionalism noştri, m lupta a e a s t v a îm­
Franţa. — Dar n u pentru plăcerea de-a compara cuvintele a c e l e a stanţial, trecutul naţionalismului r o m â n e s c , pentru
potriva d e m o - i u a a i s m u i U i politic, sua a cărui regie
cu realitatea istorica înţelegem s ă l e amintim. Ci pentru ele însele. a-i ignora importanţa g e n e t i c ă a determinărilor a m trăit p a n a m a i ieri. in curând, cei d m a i a r a vor
Căci ele a u s e n s . Da, chiar astăzi a u un s e n s . d e azi. p u t e a sd constate c a m e n t e i é l u p t a a r n o r romârn
Dar în ce înţeles a v e m dreptul s ă vorbim despre o „Românie Nimic nu lipseşte, acestui trecut, din a c e i a c e e r a sunt c u a;at m a i m a n , cu cai ecoui sacnt.ciuiui lor,
eternă" ? Hotărît n u în înţelesul în care vorbim de o Franţă ori Romă a fost m a i înăbuşit. Clarviziunea iuptaionior romani,
d e n a t u r ă s ă u r n e a s c ă împlinirea prezentului şi a
veşnică. O Franţă p o a t e crede în stabilitatea geniului ei, c a şi in precursoare a vicoriei ideologice a puterilor axai,
viitorului. A m a v u t doctrinari, a m a v u t profeţi, a m
zădărnicia trudei de-a a d ă o g a c e v a nou acestui geniu n a ţ i o n a l ; v a trebui s ă c u m p ă n e a s c ă , în momentul ciiiic al
a v u t luptători, a m a v u t martiri. D e a c e i a , r e c l a m â n d
Roma e firesc s ă n ă z u i a s c ă a redeveni c e a de altă dată. Dar neamul prezentului, s u m a şi aprecierea adeseori nemou-
românesc ? Unde, în trecutul s ă u , s e întâlneşte culmea dincolo de pentru a m i n t i r e a tuturor meritul incasabil, d e a fi în-
vată, pe care conaucătorii huropei totalitare, au
care istoria s a s â consimtă a ii un simplu fenomen de repetiţie ?
manifestat-o in favoarea mămicilor noştri dui aiaia.
La un anumit nivel, e adevărat. România şi-a dovedit dreptul
la eternitate. Dar numai la un anumit nivel : cel biologic. „Românu 'n Vor trece a p e i e intereselor superliciaie, se vor
veci nu piere", s a u „Românul are şapte vieţi în pieptu-i de aramă", linişti sgomoteie trăirii in exterioritate, iar a p o i v a
— sunt deci certitudini naţionale ; şi ar fi cu adevărat liniştitoare, v e n i v r e m e a c a s ă se inventarieze e i o n u n i e p e c a r e ,
d a c ă perspectivele tehnicei moderne n'ar primejdui după unii, p â n ă fiecare n a ţ i u n e , le-a fácut, în timpul proüvmc, pen­
şi fiinţa neamurilor, atunci când a c e s t e a c a d sub jug străin. N e e tru i s b â n d a cauzei toialitare. Se v a v e d e a atunci,
însă cu neputinţa s ă înţelegem cum d e îşi închipuesc unii buni ro­ este sigur, şi cat d e compatibil este efortul dreptei
mâni, d e c e a m a i patriotică speţă, c ă n e a m u l nostru are dreptul s ă r o m â n e ş t i cu s e n s u l p o p u l a r a l mişcării naţional-
s e mulţumească cu atât. Şi că, d a c ă supravieţueşte, vieţueşte. socialiste şi fasciste — d a r şi cât a e inconciiiabil
Fiindcă, vedeţi, este vorba şi de altceva decât de vieaţa bio­ este sensul totalitarismului e u r o p e a n cu autocraţia
logicului din noi : e vorba de vieaţa spiritualului din noi. Altminteri poiitică m e d i e v a l ă a inamicilor din afară.
ce rost are s ă proclami dreptul l a eternitate al neamului tău, d a c ă A v e m d e făcut o s i n g u r ă p r o p a g a n d a : a c e i a a
dreptăţii romaneşti. Dreptate r o m a n e a s c ă însem­
nu atingi planul valorilor asigurătoare de eternitate ? Şi Roma an­
n e a z ă atât legitimarea etnică şi istorică a holareloi
tică, la care vrea s ă s e întoarcă Roma de a z i ; şi Franţa istorică, la
n o a s t r e cât şi drepiul, câştigat în luptă eroică, pe
care vrea s ă rămână Franţa de a z i ; p â n ă şi Anglia a c e a s t a încă­
păţânată, toate s'au închegat, ori a u simulat c ă s e î n c h e a g ă , în care îl are dreapta românească la stima statelor
jurul unor valori spirituale. totalitare.
Era semnul marei noastre tinereţi, în rău c a şi în bine, că nu D e a c e i a este n e c e s a r c a p e d e o p a r t e s ă prezen­
luptasem încă pentru valorile spiritului. Noi a m luptat pentru geo­ t ă m tuturor factorilor determinanţi europeni, docu­
grafia românească, nu pentru duhul românesc. A m luptat cu duhul mentele dreptăţii hotarelor ; d a r p e d e a n a parte,
nostru, fireşte ; dar n u p e n t r u duh. Toate răscoalele noastre din trecut este tot atât d e n e c e s a r , s ă actualizăm, in atenţia
a u fost — şi nu puteau fi altceva — răscoale, nu pentru, ci împo­ tluropei totalitare, figurile dreptei româneşti. Cu
triva unei stări d e lucruri : o asuprire străină s a u o proastă rânduială g r e u vor p u t e a invoca d u ş m a n i i b e l ş u g u l nostru a e
economică. Lupta pentru spirit este însă luptă pentru c e v a . Şi ştiţi jertfă şi d e suferinţă întru victoria etnccraţiei tota­
care e deosebirea între oricare altă luptă naţională şi lupta pentru litare.
valorile spiritului ? E, poate, a c e e a că prima se gândeşte la oameni, Este atât d e prielnic, în unghiul politic al actuali­
p e când cealaltă se gândeşte la om. Independenţa şi b u n ă staTea
tăţii, s ă vorbim d e „risipitorii d e suflet", curn îi nu­
pentru Români — reprezintă o problemă ; dar care trebue s ă fie
tipul de om românesc, iată, în ordinea spiritului, problema. m e a Oct. G o g a , încât, d a c ă vom a v e a posibilitatea
TEODORESCU-ROMANAŢI Ciobănel şi libertatea, o v o m face, mereu. Penirucu nu numai
(Urmare în pagina 6-a)
străinii, d a r chiar unii români, c u n o s c insuficient p e
a d e v ă r a ţ i i r o m â n i . G â n d u l lor, activitatea lor, a fosl
umbri-tâ, în trecut.
D e a c e i a , s u b imperiul nevoilor prezente, un sin­
gur î n d e m n : îndărăt, l a i s v o a r e !
A m în faţă c a r t e a d-lui profesor Nichifor Crainic
„Ortodoxie şi etnocraţie". G ă s e s c aici, m a g i s t r a l în­
temeiată, l e g ă t u r a dintre p r o p r i e t a t e a n a t u r a l ă a
p ă m â n t u l u i şi p r o p r i e t a t e a politică. Evenimentele
de COSTIN I. MURGESCU. a u confirmat a t a t d e strâns principiile înscrise d e
profesorul Nichifor Crainic în cărţile d-sale d e doc­
Conştiinţa că aparţu unui In esenţă s'ar putea afirma De altfel, o remarcă: ori­ crimă; dar a opta pentru for­ trină etnocrată, încât a valorifica astăzi, în p l a n in­
tot, conştiinţa că în faţa ace- că diferă i n i ţ i a t i v a care în- care din aceste regimuri, în mula nouă, a camaraderiei, tern, etnocraţia politică, î n s e m n e a z ă , în p l a n extern,
stui t o t propria ta persoană tr'un caz aparţine Statului, în este în aceiaşi măsură, o da.
dispare, este din punct de ve măsura în care n'au reuşit să a p r e z e n t a conduita ideologică prin raport la c a r e
altul structurii morale a in­ torie. Dar nu şi o posibilitate.
dere naţional faptul cel mai dividului, dacă această „dis­ creeze omul nou, să.l sădea­ u r m e a z ă s ă fim apreciaţi. Schimbul d e populaţie,
de seamă al revoluţiei totali­ poziţie a spiritului" n'ar fi scă pretutindeni \n ţară, riscă Spiritul de camaraderie este d e s p r e care se vorbeşte în uiumul timp, c a principiu
tare. atât de înrădăcinată omului să lase posibilitatea unei re­ de esenţa lumii noui, este a a l omogenizării n e a m u l u i , p r e a puţmi ştm, desigur,
Dar, în fond, ce poate p nou încât te îndoeşti că el doua consecinţă a mistuirU c ă a fost p r o g r a m a t d e Nichifor Crainic, mainte
învieri a acestor funeste de­ tale în tot. Camaraderia n'ar
acest tot, de care se simte are conştiinţa acestei iniţia­ vreme, în cărţile d-sale. C a s ă n u se s p u n ă c â n d v a
tive. Toiul se petrece în afară vieri ale individualismului li­ putea fi exemplificată, cred,
„plin omul revoluţiei noui ? c ă sugestiile prezentului a u o origină exclusiv ex­
Proectat pe fondul istoriei, e de raţionamente, instinctiv, bertär. decât printr'o companie în
ternă, s ă recitim punctele p r o g r a m a t i c e aflate în
vident „totul nu se poate mistic mai corect spus. Mistica noului regim poli­ marş; pe căldură, cu raniţa în
,,Ortodoxie şi etnocraţie" la p a g . 288, s u b capitolul
traduce decât prim. Ţară, o Urmează deci sa vedem în. tic, tinereţea lui creatoare spate, în front cu camarazii,
„Politica etnică". R e p r o d u c : „In acest scop se im­
ţară nu geografică — cum trucat contopirea aceasta în­ în mijlocul cărora nu mai eşti
care nu are timpul necesar p u n : a) Schimbul d e populaţie, cu ţările vecine ;
Românii nici n'au avut de tr'un tot, este „din punct de tu decât in măsura în care ai
altfel, — ci o sinteză de eroi, vedere naţional, faptul cel defetismului regional, a cau. b) R e p a t r i e r e a Românilor dm A m e r i c a : e o crima
posibilitatea de a c â n t a şi tu,
de mari evenimente politice, mai de seamă". Demonstraţie zat astfel prăbuşirea unuia adică de a spune exact ceeace ca, în timp ce ţăranii noştri îşi iau l u m e a în c a p
militare şi culturale, de caia uşoară, pentrucă desigur n'a din principalele elemente de spun toţi şi de a te înnălţa pentru p â i n e , străinii s ă n ă v ă l e a s c ă în locul lor ;
strofale prăbuşii şi înălţări s c ă t t u l că
n i m ă n u i a m ă n u n
dizolvare naţională. Este con­ prin aceasta. Camaraderia c) Colonizări m a s i v e d e a l u n g u l graniţelor ; d) Colo­
sublime; proectat, ăimpotn- t o a t totalitare
e r e au v 0 l u t i U e nizări în locul Evreilor scoşi din proprietăţile ru­
secinţa practică a contopirii ente suferinţă şi cântec; sufe-
va, pe planul actualităţii, pe actualitatea regiona- r a l e " etc.
a d u s in

in totul—ţară, despre care rinţă, adică trăirea intensă a

care le f r ă m â n t ă revoluţia, i provinciali smelor si
s'a crezut că Germania pune în apli­ U s m e 0 r
unei idei, rectitudine morală O m o g e n i z a r e a n e a m u l u i n u a r e î n s ă n u m a i o fi
t o t u l este egalul comunităţii a l tinăviCMase
o r egocen-
00 vorbeam.
care un anumit plan Schlissen. Cât de naţionale, cu interesele ei de i regiuni şi credinţă, cântec, adică se­ nalitate demografică. într'un a d m i r a b i l studiu, nu­
t r i s m e a l e d i f e r i t e o r

departe de această părere s'au dove­ viaţă. In cadrul actualei comuni­ ninătate, puritate şi încredere
din ţară. Nv, poate fi astfel mit „Spiritul autohton", aflat în a c a i a ş i carte, aflăm
dit faptele. Ea n'avea nevoe să încer­ In faţa acestor două „rea­ tăţi naţionale, totalitarismul in tine şi în cei din jur.
lipsit de importanţă faptul că aduce un spirit nou: cămara- rostul politic ai etnccraţiei, întemeiat, ideativ, p e
ce strategii ratate în timpul războiului lităţi", omul nou s e ştie anu­ al III-lea Imperiu German n'a Oricine va trebui să recu­
mondial. N'avea, tocmai fiindcă ea lat ca personalitate, ca indi. Este cu totul altceva noască nu atât ineditul for­ autohtonism. D a c ă autohton î n s e m n e a z ă pământ
cunoscut niciuna din luptele deria.
introduce noul mod de viaţă, al dina­ vid cu ambiţii, cu gânduri, cu de unificare pe care le.a dat decât solidaritatea naţională, mulei, cât imposibilitatea ori. propriu, tot ce d e r i v ă din p ă m â n t t r a d u c e atributul
mismului, al puterii creatoare. drepturi; deaceea în el nu al II-lea Imperiu, înainte de termen ce ţine de lumea ve­ cui de a şi-o însuşi. De unde legitim al proprietăţii: cetate proprie, stat propriu,
naşte niciodată revolta sufle­ războiu; nu poate fi lipsită de necesitatea unora de a-şi în­
Revoluţia de astăzi nu este revolu­ che. Solidaritate. Cuvântul patrie proprie, n e a m propriu.
tească a renunţărilor. semnificaţii sudura inexplica­ suşi formula minoră a solida­
ţia teoreticienilor. Nu se crează înlâiu Vreau să spun dispariţiia ta, însuşi spune: diferenţe de ve. Prin raport la n o ţ i u n e a proprietăţii, s ă privim deci
bilă în regim „obişnuit" a aus- rităţii, care fără a rezolva
o doctrină şi apoi se caută căile spre în chiar proprii tăi ochi, a- deri, diferenţe de structuri, îealităţile d e l à noi. Este a d e v ă r a t , p r o p r i e t a t e a na­
triacilor suăeţi şi estul ger ceva, amână totul în faţa u-
a o pune în aplicare. Cu atât mai tunci când te trezeşti faţă în turală a solului nimeni n u ne-o p o a t e contesta. Din
manilor, sudură realizată prim. diferenţe de interese, diferen- nui pericol
puţin astăzi respectul pentru trecut faţă cu ţara sau cu Comuni­ ea, a r fi trebuit, firesc, s ă d e c u r g ă p r o p r i e t a t e a poli­
însuşi actul de unire, care ţ de sentimente
e şi gânduri, Primatul conştiinţei naţio­
dăinueşte în forma lui de admiraţie. tatea, este o stare naturală, exprima astfel o realitate tică a Românilor, a s u p r a p ă m â n t u l u i strămoşesc.
Dimpotrivă, el este renegat. Lumea organică omului nou. Nu este îngrămădite la un loc de pri­ nale şi spiritul de camarade­
confirmată numai de eveni. rie, iată prin ce se traduce Democraţia a îngăduit î n s ă tuturor străinilor, „indi­
veche este socotită un anacronism vorba de a impune ceva; toate mente. Narvikul nu este nu­ mejdii din afară. Unire de
practic conştiinţa că aparW ferent d e r a s ă , limbă s a u origină etnică " s ă facă
periculos, şi unde ea încearcă încă să regimurile s'au trezit în anu­ mai un Alcazar al eroismului moment, fără nioi-o renun­
unui tot, iată concepţiile cu p a r t e din n a ţ i u n e . C u r â n d , proprietatea politică a
existe, este combătută cu înverşunare mite momente obligate să re. nordic, ci simbolul unităţii ţare la ambiţiile noastre; a.
strângă drepturile individuale care se clădeşte lumea nouă a p ă m â n t u l u i a intrat în p a t r o n a t u l ocult a l judeo-
de reprezentanţii concepţiilor noi. Nu germane, al contopirii tine­ mânarea lor numai. Ceeace
în faţa necesităţilor naţio­ a r i s t o c r a ţ i e i r e n u n ţ ă r i l o r la capitalismului. ,,Noi suntem r a s a r e g u l ă a acestui
suntem departe, ca plan de viaţă, de rilor austriaci in destinul na-
nale. Era vorba de o restrân­ ar fi pe plan politic: guvern tine. p ă m â n t " , scrie u n d e v a d. Nichifor Crainic. D e a c e i a
vremea când un revoluţionar francez ţional-socialist al Germa,
gere, într'un fel de un furt al niei. Tot astfel, Mussolini este de uniune naţională unde, ca O aristocraţie inedită a o- „nu urîm d e m o c r a ţ i a pentru democraţie, ci pentrucă
propăvăduia distrugerea bibliotecii e a a falsificat conştiinţa d e s t ă p â n a naţiei n o a ­
unui drept. Revoluţia totali­ „punctul terminus" al orică­ în Anglia, de azi, laburiştii mului nou, care dă alt sens
naţionale din Paris. Barbarie? Cine tară creiază această dispozi­ stre"...
rui regionalism politic italian, pot sta alături de lorzii con­ vieţii sale, alt înţeles rostu­
Ştie! Dar să nu uităm că barbaria nu ţie a spiritului care ARUNCA aşa cum Franco, chiar dacă lui său.
înseamnă neapărat negarea oricărei servatori, fără a renunţa nici Cum vom r e c ă p ă t a conştiinţa d e s t ă p â n ?
pe al doilea plan interesul in. revoluţia sa nu poate fi un „Un alt înţeles" pe care îl
vieţii ori evoluţii. Ea este şi un semn ăivîdual în profitul menţinerii tip totalitar, înseamnă — şi unul la programul sau la con­ Repet î n d e m n u l d e m a i sus : îndărăt, la isvoare !
vom lămuri discutând pro­
comunităţii", spune Fiiehrerul nu prin forţă — agonia sepâ- cepţiile sale politico-sociale. A blema renunţărilor" noastre S ă n e c u n o a ş t e m luptătorii şi profeţii. Pe toţi. Să ştie
(Urmare în pagina 6-a) in „Mein Kampf". rxitismului 'х?Шап. ^ггтг^ condamna 1
formv a, ar 'fi o individuale. n e a m u l în cine s ă c r e a d ă !
 2 UNIVERSUL LITERAR 17 August 1940

Despre producţia d e azi a
celor m a i tineri poeţi, a m
s c r i s aci, î n d i v e r s e f e l u r i . I n
cronicile noastre săptămâ­
nale, n ' a m şovăit s ă genera­
lizăm, i a r într'o cercetare în­
chinată anume a m îngrămă­
dit u n material documentar
p u t â n d servi oricui pentru
concluzii. Aceste concluzii
sunt p u ţ i n favorabile poeziei
la c a r e n e referim. C u m
n u înseamnă mare lucru a
spune despre autori î n for­
m a ţ i e că p r e z i n t ă n e a j u n ­
suri, r ă m â n e s ă precizăm de
ce n a t u r ă sunt lipsurile p e
c a r e n u l e s c u z ă faza debu­
tului. Circulă afirmaţia că
despre poezie se v o r scrie
totdeauna lucruri m a i puţin
exacte decât însăşi poe­
zia ; c u a l t e c u v i n t e s e c r e d e
c ă a d e v ă r a t a p o e z i e ş t i e ce
e s t e d o a r c e l c e - o face, p e
c â t ă v r e m e critica, o r i c â t
ar năzui s ă înfăţişeze, ope­
r a ţ i a lirică, r ă m â n e î n a f a r a
i n t i m i t ă ţ i i ei, l a s i m p l e a -
proximaţii. P ă r e r e a aceasta,
împărtăşită pentru comodi­
t a t e a ei, e s t e n e î n t e m e i a t ă şi
ca atare plină de curse v i ­
clene p e n t r u cine o adoptă.
Noi f o r m u l ă m tocmai con­
trariul : î n generalitatea lor,
producţiile lirice s u n t m a i
puţin corecte d e c â t co­
mentariile critice despre
poezia î n sine. L a scăderea
n i v e l u l u i p o e t i c c o n t r i b u e şi
f a p t u l că s u n t m a i n u m e r o ş i
p r o d u c ă t o r i şi m a i r a r i c o n ­
templatorii, întâlnim
producători, pentrucă aceştia
nu-şi i m p u n spiritul selecţiei
şi n u s e folosesc d e -discer-
CRONICA LITERARA
P o l e n u l d e a u r al l u n i i m i s'a
Const.V.-Gheorghiu: Caligrafie pe zăpadă, poeme scuturat p e m â i n i şi p e umeri,
tăcerea e îmbălsămată d e sânii
desboboioiţi c a d o i n u f e r i
şi s u b p l e a a p a - m i l i n i ş t i t ă s'a
Mircea Badea: Incantanţii, poeme înseninat u n colţ a d â n c d e cer,
Iubitul m e u , frumos c a luceafă­
rul, d e p a r t e p e m a r e , plecat'n
aer...
cum s'ar frânge despletită, zeci şi t r e i d e p o e m e d i n p l a ­
Cei d o i t i n e r i , Const. V . G h e ­ A c e a s t ă duioşie e v o c a t o a r e re, dacă le-am reproduce a m .4 s e a r a z i l e i n o a s t r e î n c a r e ,
senara. cheta „Caligrafie d e zăpa­ au avut-o în vedere, despletită şi goală, l a fereastră
o r g h i u şi M i r c e a B a d e a , s u n t poate, părea m a i curând că exem­
dă". Surprinidem nota p r o - aştept să п ц te aducă zărită
în cazul d e faţă exemplu de m e m b r i i d i n comisia „Fun­ plificăm zugrăviri erotice l i ­
N u m i m impurităţii aceste pie autorului î n t r ' u n senti­ corabie cu pânze d e mătase
oe n i s e p a r e n o u ă impuri­ cenţioase decât frumuse­
evidente reminiscenţe, p e n ­ m e n t c ă r u i a î i v o m s p u n e d a ţ i i l o r p e n t r u l i t e r a t u r ă şi albastră,
ţile lirice a l e u n u i n o u t a ­
tate. t r u c ă e l e t r e b u e s c e l i m i n a t e , d e duioşie. S t r o f e l e p a r c ă a r t ă „ R e g e l e C a r o l I I " c a r e
lent, într'adevăr, n u găsim gândurile-mi, c a nişte albi pes­
Iată la autorul plachetei lucru asupra căruia î n s u ş i a r n ă z u i s ă înduioşeze, î n ­ a u a c o r d a t a u t o r u l u i , p e a- nici o justificare estetică căruşi, trimeţindu-ţi-le înainte
„Caligrafie p e zăpadă". R e ­ a u t o r u l c r e d e m a fi d e a c o r d . t r ' a d e v ă r , p e l e c t o r , a d u c â n - n u l î n c u r s , p r e m i u l „ s c r i i t o ­ l i m b a j u l u i î n c a r e d. M i r c e a în cale
marcăm întâi impuritatea M a i g r e u b ă n u i m c ă v a fi d u - i a m i n t e d e „ a n i i c l a s e l o r rilor t i n e r i " . Badea pomeneşte d e „lacri­ bucuria întoarcerii, s'o v e s t e a s c ă
reminiscenţelor din lectura să-1 c o n v i n g e m p e d . C o n s t . p r i m a r e " , d e „ c o p i l ă r i a l a * dorului drag a l inimii noastre.
m a surâzătoare a fecioriei
contemporanilor, c u m e d. V. G h e o r g h i u d e i m p u r i t a t e a ţ a r ă " , e t c . F ă r ă m a r i p r e t e n ­ A l d o i l e a p r e m i a t d e a- tale jertfite" ; s a u în alt loc: Uşor retorizată, poema as­
N. C r e v e d i a : d e a l t ă c a t e g o r i e a v e r s u r i ­ ţii, o v o m n u m i „ d u i o ş i e d e ceeaş c o m i s i e e s t e d. M i r c e a b u j o r u l fecioarei ofilit, î ş i
cunde forţa elementară po­
l o r sale. N e r e f e r i m la s ă v â r ­ a b e c e d a r " , a d i c ă m i n o r ă : B a d e a , c u p l a c h e t a ceva m a i despoaie arsele-i p e t a l e " ;
menită, justificând, împreu­
Soldaţii din icoane priveau, i n şirea a n u m i t o r g e s t u r i şi învoaltă „Incantaţii". Mai „câmpia aurie a pântecului";
picioare Ce t e - a ş m a i ruga,
„ c o a m e l e coapselor" , e t c .1 nă cu alte strofe d e aceaş
pronunţarea a n u m i t o r e x ­ E ca l a primirea veştii s ă îngropi unitare, versurile „ l a u r e a t u -
C u orbitele pline d e cucută. presii socotite î n intenţia respiraţie colorată, aprecierea
î n livadă — tului" sunt m a i restrânse în R e c u n o a ş t e m p o e t u l u i for­
(Nici u n u l n u se'nduioşa d e p o e t u l u i să concretizeze i n ­ Fiindcă e u n ' a m s ă mai' fiu, — talentului de către comisia
ţa directă a descrierii, adică
sângele timitatea î n actul emotivi­ Plăcuţa şi fotografia m e a ! ce p r i v e ş t e d i v e r s i t a t e a . S ' a r
a numirii fără reală transfi­ „Fundaţiilor".
Căzut î n picuri mari cât mone­ t ă ţ i i lirice. I n t i m i t a t e a n u s e p ă r e a că a i n t e n ţ i o n a t s ă gurare, a unor întâmplări
Ce s e v a întâmpla însă
d e l e d e - o sută... realizează totuşi, p e c â t o b ­ Evocă apoi icoana vieţii c o m p u e o s i n g u r ă p o e m ă d e prin ele însele bogate de e x ­
s e r v ă m noi, c a î n a c e s t e v e r ­ p ă r ă s i t e . c â n d d . M i r c e a B a d e a v a e-
dragoste în genul „Cântării p e r i e n ţ e acolo u n d e m a i î n ­ puiza s a u v a renunţa d e b u ­
Sau arghezisme : suri : Oare dacă rămâneam ce era ?
c â n t ă r i l o r " . N u e s t e aici locul tâi a u fost t r ă i t e d e p e r s o n a ­
nă voie l a d e b i t u l s ă u senti­
Eşti dezolat că, leoarcă de cântec, gii. P e i s a g i u l la c a r e s e r e f e ­
Sărut genunchii ploii, A ş i fi u d a t s e a r a h a r b u j i i c u a p ă , să p u n e m î n discuţie soarta mental d e poem în proză
Şi d u p ă toate cele î n t â m p l a t e r ă „cântarea" n'ascunde însă
Şi mă trag scaeţii, haimanale, A ş i fi p u r t a t cobiliţa l u c e a f ă r u l u i a p r o a p e fără excepţie a t u ­ p a r f u m a t erotic c u î n d r ă s -
Fata cu pantofii descheiaţi c a o de poalele mantăii n i m i c d e p ă ş i t o r ; şi aici s u b l i ­
ca p e - o s a p ă ,
turor încercărilor p e margi­ neală ? R ă m â n e s ă s e vază
lalea n i e m i m p u r i t a t e a d-lui M i r ­
Să s e remarce improprie­ A ş i fi s ă r u t a t a l t i ţ a d e b u m b a c a la alte culegeri d e versuri,
Tată, n e a t e x t u l u i biblic. cea B a d e a , m a i g r a v ă î n c a r ­
tatea structurală între neo­ cărării lactee v o c a ţ i a s a liberă d e i m p u r i ­
A dansat atât d e aspru peste
Şi m ' a ş f i î n c h i n a t , c a o r i c a r e ,
t e a D-sale d e c â t l a d . G h e o r ­
l o g i s m u l „ d e z o l a t " şi n e a o ­ In orice caz, compoziţia tăţile experienţei, p e n t r u p o ­
inima mea.
bărbat sau femeie,
ghiu. P e n t r u că n u - s departe
şul „leoarcă". pasionată a autorului n'are de trivialitate, cuvintele care ezia b i z u i t ă p e i n t u i ţ i i şi
Sfinţilor cu mâini albastre d i n
C u condeiul luceferii îi p o t face A u t o r u l a făcut, desigur, de aface cât d e puţin cu m o ­ z u g r ă v e s c s a u i m i t ă şi n u transfigurării.
icoane.
ape, nuferi, ţintar ; concesii gazetăriei î n lirism. delul sacru. sugerează. Reţinem versurile: CONSTANTIN FÂNTÂNERU
* U r m ă t o r u l e s t e u n u l d i n cele Recurgând la versuri lungi,
E u n alfabet destul d e simplu m a i b a n a l e clişee a l e versifi­ I n sfârşit, i a r ă ş i o b s e s i a e-
ce a d u c m a i degrabă c u fra­
acesta a l cocoarelor c a t o r i l o r d e azi, p e c a r e d . f e c t u l u i ce-1 v a p r o d u c e v e s ­
zele prozei, oprite l a găsirea
(II p o t î n v ă ţ a ş i c o p i i d i n Gheorghiu îl întrebuinţează tea morţii :
şcoala primară). u n e i rime, d. M i r c e a B a d e a A APĂRUT EDIŢIA I I
u r m ă r i n d , f ă r ă î n d o i a l ă , a-
Totuşi, dacă vestea asta v ă va
s p e r ă s ă r e a l i z e z e s c o p u l ce
Rogu-te, n u m a i viscoli peste
ceaş i n t i m i t a t e d e care a m
a j u n g e — şi l-a p r o p u s :
des mine, într'una c u tăciune, g e ­ pomenit :
Prin cine ştie ce greşeală —
Iţi v o r b e s c , tată, s i m p l u , c u m a ş
m e t e ş i cucute,
Uite, m i - e sufletul p e buze; dacă
v r e i ia-1 c a p e u n c â n t e c ş i d u - t e .
Coacăze verzi sau caise.
culege,
T u şi surorile s ă ştiţi că puteţi

Peste doliu beteală.

n ă m i n t e . I m p u r i t a t e a î ş i face
efect, î n v e r s u r i , î n t r ' u n c h i p
care înlătură putinţa ori
cărei cristalizări autentice a
intuiţiei. P r i n exerciţiul p e
c a r e şi-1 i m p u n e î n î n s u ş i
actul valorificării estetice,
criticul s e p r e s u p u n e că e
m a i f e r i t d e i m p u r i t ă ţ i şi c ă
deci, a f i r m a ţ i i l e s a l e a u ş a n ­
s e d e a fi m a i p u ţ i n false.
purta
Fugărindu-te prin holda aurie,
fată dragă c u ochi nevinovaţi
d e cicoare, ca pe u n s n o p l a
A D S UM
seceriş mijlocul
( S U N T DE FAŢĂ)
Critica noastră riguroasă
Şi i a r ă ş i d. N . C r e v e d i a : Mai subliniem u n element ţi l-am p r i n s î n laţul a c ă r u i
ţ i n t e ş t e s ă fie c â t m a i p r o ­
ce r e v i n e d e s î n p o e m e l e bucurie vânjoasă te doare
M ' a ş î n t o a r c e ' n a p o i . M a i a m î n fitabilă t â n ă r u l u i p o e t . D e a ­ ş i t r u p u l t ă u m l ă d i o s ca s p i c u l
d-lui Const. V . G h e o r g h i u ş i Având drept unic redactor pe C O N S T A N ­
sân, ceea subliniem inanitatea grâului î n v â n t l - a m frânt, bine
c a r e l - a decis să-1 c o n s a c r e TIN NOICA.
O t i l n i c ă d e s o c ş i o c r e a n g ă d e g e s t u l u i d e „ a c u l e g e coacă­ cuvântând îngenuchiat
mălin.
î n t i t l u . H â r t i a a l b ă şi c e r ­ c a r n e a a r o m i t o a r e ş i d u l c e ca Şi încercând să exprime actul de înţelegere
ze verzi s a u caise".
P e u m ă r port steaua copilăriei neala : pâinea d e făină n o u ă d i n care
S e î n ş e a l ă c e i c a r i î l socot al unui om tânăr faţă de tot ce e tânăr în
Cât o portocală. flămând a m muşcat.
plin de sugestivitate şi o a- lumea de azi.
* D e c e m i s e u m e z e ş t e iarăşi de
p e l e a z ă d e s l a el. R ă m â n e s ă
T e simt totuşi c u m î m i stingi sânge stihul desenat p e hârtie ? începutul acesta al poe­
n e apropiem a c u m de însuşi Caut prin zăpezile oaetelor d i n mei intitulate „Săvârşire",
candela, î m i răstorni călimara,
Şi t e sbuciumi lângă mine, aşa, f o ndul original a celor două­ şcoala primară. se încheie c u v e r s u r i p e ca­

Corespondenţa noastră
MUNCITORII Răsfăţul dantelat al apelor de mal.

Se'mbracă ţara 'n aur. — Nici cântec. Taci. Tăcere goală chiar de soare
Secerişul. Tăcerea umbrelor şi-a visului
Cu snop de soare, Ciuntit de zaua petalelor de floare.
braţe luptă Trăesc cu gândul în trecut, Fac gâze concert LUMI DE BASM
Trecutul pururi le-a fost scut, Prin fânul cosit. Sărată, sărată, o boarea valurilor
să-i dea la treerare.
E singur bun ce le-a rămas din ce-au avut. Miraj în deşert Seara mă prinde fiorul Mării ! Cum peste
Din sfânta muncă
De soare-asfinţit. şi dorul, Aceste căi a malurilor
Rodul curge râuri.
Din depărtări s'au abătut şiroi Din hornuri, fumul, in melodii suave, nedescrise,
Sub semnul muncii S'or încleşta de zări poteci
In ţara bietului rumân, îmi cădelniţează'n vise
fraţii duc viaţa Se'ncurcă prin meri Spre largul apelor. Măini reci
Lăcuste ce distrug tarlalele de fân, hârjonelile tale, Cosănzeană,
cum ar împlini o datorie. Plugarii bat drumul —
Dar apa trece, pietrele rămân. din amurgiri trandafirii de vară, Din toamnă netezind obraz şi-avânt,
In zori, ca 'stâlpii Şi azi ca şi ieri. când eram numai noi, Mâini fine, şoptitoarele de noapte,
răvăşesc pământul, — C. MIHALACHE amândoi,
Curat li-i alb vestmântul CĂLIN MOLDOVEANU Ce dor — fulg alb de nea purtat de vânt,
In intimitatea brazilor, Mi-o fi de voi, de rodii mici, necoapte.
şi sufletul le e credinţă vie. VIBRAŢIE
Din lan în lan SECETA in beteală feerică a razelor
MIRAM
de soare.
Puterea şi-o încearcă, — Petala a căzut pe o coardă de vioară
Cu zări şi soare Cu cozile de-arşiţă răsucite. Eu şi azi DIN ADÂNCURI
Şi tunetul ei lin, în camera pustie Atâtea frunţi de frunze'n jos plecate, aş pleca hoinar cu tine, Cosănzeană,
îşi hrănesc ei gândul. Din trandafirul alb el a lăsat să-mi vie
ţara-i plină de pionii muncii. Ca'n deslegarea unor lungi păcate pe meleagurile însorite de astă-vară
O dulce amintire de dragoste de odinioară. A'ncremenit pe ramuri înroşite. şi în covorul de verdeaţă,
De n'ar fi să-i oprească...
vom face-un popas — popas în viaţă — Din întuneric ţi-am tăiat conturul
somnul, noaptea. Petala a căzut pe o coardă de vioară
Ei s'ar încumeta cu tot pământul Departe'n zări, un nor a prins să fugă vom aştepta să ne sărute luna... Albeaţa din nea şi carnea din stejar,
De abia s'a auzit, căci eu eram copilă In răscoliri ca'n frământări de patimi.
să-l ia în răsturnare cu avântul. Când cu un cântec şi-o idilă înfiorat ţi-am dezmierdat, siujarnic harul
Şi sete li-i de muncă, In ochi de rouă ard uscate lacrimi, hoinari ştrengari legaţi pe totdeauna Spoindu-mi sufletul, cu cânt de năvodar.
A început povestea de dragoste de odinioară
dragă li-i, — Natura'ntreagă pare-a fi în rugă...
şi se cunosc muncitorii,
ION BUCONDU II
Petala a căzut p e - o coardă de vioară
se ştiu pe nume Deschide porţue'ndurării Tale
Parfumul, melodia s'au contopit deodată HUMA Atunci,
unde-s fiecare. Şi'n stropi să cadă mana Ta cerească !
Şi au vibrat o clipă doar... era uitată
Cutare, Sub zâmbetu-Ţi natura să'nflorească Aerian cădeau vibrări de cantilenă
Neînţeleasa dragoste de odinioară. Pământuri, pământuri şi codri şi valuri
la Buzău, i-o fi cu tihnă Şi'n preamăriri să Ţi se-aşternă'n cale... Ce încolţeau în sânge, preludii vagi de jug
şi stepele 'ntinselar ceruri albastre —
că zi şi noapte nu are odihnă, — LUXA DASCALESCU Pe valuri fremătănde ca'ntr'o măreaţă scena
TĂCERE VIE nu laud — nici cântec. Nici lauri
Dar pe câmpia aurului pod, Pluteau nestăvilite patimi, în roşu ca de rug.
nu vreau frumuseţilor voastre
pe Bărăganul şesului de humă, BURG III
In a templului tăcere vie, să fur întristatelor astre
Li-s gând şi lan îmbelşugat de rod ? Zadarnic, învolburată-i pornirea de scăpare
Orele se'nşiră în lungi milenii
Aşa se'ntreăbă mergătorii muncii, (n aerul roşcat cu praful care saltă Şi'ngenunchiând în imnuri ca de denii, Nu văd măreţia, nici miră-se gândul. De mult,
iar noaptea-şi strâng In jocul nebunatic de fire ostenite,
în mădulare somnul, — Minune pură-a lungilor vedenii — Ci freamătă gândul — ca dorul de carne Pe albii prunduite se scurge acelaş şarpe
Se văd urcând, în valuri, spre margine înaltă
De cer, tăceri şi umbre din zările cernite.. Plâng îngeri albi, căzuţi în reverie. sălbatec în vânturi, alene în blândul Reîntoarceri din umbrar, se faa tot pe cărare
cu morţi în gând,
şi'n nopţi strălucitul stelelor dar ; ne Şi'n macii din lăuntru, tresar aceleaşi harpe.
Cu vii şi dreptatea,
îşi cântă rugăciunea zilei bune, Pe uliţile strimte, mai trec din când în când Prinzând adânc între vecii altare vom da goale căi, înălţâund-l.
IV
spre Domnul, spre înaltul curmă dreapta. Lungi salbe de căruţe ce-şi leagăn' nostalgii. Cu trepte vii săditCn crizanteme,
rugare, să nu-i uite fără ploaie, Plutesc în păcla deasă cântările vibrând, Cărărilor sfios Ierusaleme Chemarea ţarinei spre soră-sa humă Iar când m'am deşteptat
si să nu'ntârzie cu judecata. Pe care le îngână, sus, pe loitra nopţii, ai Le dai Isusul care'n tine geme s'o las nesfârşită şi'ntreagă să fie. Ce voluptuos de jalnic, m'am adăpat din
GHERASIM C. [stepelor copii. Sub crucea lui la margini de hotare. Tu frate de Cosm mă prinde şi du-mă [plânsuri
să-mi iau pacea Zeilor, vie, 'Târziu m'am descurcat din horbota de visuri
APA TRECE PIETRELE RAMAN ...Mai umblă după care, în liniştit amurg. 'Nalt candelabru stele vin s'aprindă, din aspră icoană de dor şi de glie.
Gonind în besnă duhurile rele. Şi-am sângerat.
Doar vântul, călăreţul neînfricat din nord,
Cobor şi urc colini domoale Când umbrele din seară tăcerile îşi scurg, Descătuşat şi liber de zăbrele, DUBITO, APE...
Din ţara Dacilor străbuni, Zâmbind duios durerilor rebele, Ingenunchiam doar pietre, ce le credeam
Lâsându-le prelinse peste al zilei bord.
Suspinu—adastă'n a luminii tindă. Doar ape. Făşii verzi, albastre petece cu [de ere
Din ţara cotropită ieri de Huni,
[spumă albă, Şi nu ştiam că-i moartea, a unei vrăji ce
Din ţara mândrelor păşuni. GEORGE I. MEGHEA
Vecie albă-a strâns întâia oară Şi mult nisip, mult galben. [piere
Fugă, fugă Thetys, zadarnice,
tot goluri Acum,
Se văd în zare munţii goi IDEM In alb linţoliu sufletul învins.
Când ceţurile se ridică, Al nimănui, zâmbind în necuprins, [mari de v a i . Cu buba atârnată pe ramuri de credinţă
Cetăţi ce n'au ştiut de frică Coboară'nserarea Pornind spre culmi, cu \ii petale-a nins Taci. Gândul nu e bun acum. îmi număr pe obraji-mi boabe,
In faţa nimănui şi de nimica. Cu fond violeî ; Prin vii golgote — urcuşuri de vioară... Pe cărărui din cer de stele fără drum din sfânta aghiazmă de căinţă.
Alungă zarea Doar candele pe creste mici de val.
Prin văi de munţi urmaşii, roi, Eeternu-i regret. MARIA CONSTANT1NESCU-PITEŞTI Dă-mi iar TOPOR VSEVOLOD
 17 August 1940 UNIVERSUL LITERAR 3

Amintiri din Grecia

Au n ă v ă l i t a p e l e , tăvălug,
T e m p l u f ă r ă zei
Adrian Maniu
peste bogatul judeţ al Teleormanului
Nimicirea timpului a întregit î n frumuseţe înfăptuirea ome­
1. — D u n ă r e a şi Oltul ş i - a u
nească.
răsvrătit afundurile.
Dărâmarea a crescut-gând. 2. — Prăpăd c a l a 1897.
Minune d e ivoriu p e depărtări d e azur. Blestemul şi plângerile s i n i ­
T e m p l u l n u m a i avea nevoie de coperişul c ă z u t — c ă p ă t â n d straţilor.
boltă m a i n a l t ă c e r u l . 3. — Drumul c ă t r e Turnai —
M — Port şd către Islaz, v o e -
D u p ă c e nelegiuiţii furi a u s f ă r î m a t statuile, a r ă m a s î n A-tot-
vozi haihui, p e s t e bălţi m i ­
puternicie Nevăzutului.
loase, p e s t e păduri d e răchită
Coloanele a u devenit p r o c e s i u n e neclintită, albă î n a i n t a r e
şi papură.
p r i n veacuri, p u r t â n d falduri d r e p t e d e v e s t m â n t , î n m a r m u r a
4. — Cocioaba lui Grigore
pe c a r e m a i d ă i n u e u r m a d e a r a m ă d i n a m u r g u r i s t r ă v e c h i , şi
Brutarul, c u gâşte, c u raţe,
argint rece al depărtatelor nopţi d e lună.
cu eloşei, c u „obleţi" şl c u v ă ­
A c e s t a a fost locul d i n t â i , ales, p e n t r u c ă p e s t e zări privirea duvite"...
să î n t â l n e a s c ă i n s u l e l e g ă n a t a p ă r u t e d i n veşnicie, c a s t â n j i n e i 5. — I n amurg, după a g o n i ­
seala pâinii d e t o a t e zilele, c u
străvezii.
„Bosforul" şi „Cuca".
Astăzi şi totdeauna — şoimul ţipă înjungând nemărginirea,
6. — Cu aeroplanul g î n d u -
lunecă — s t r â n g â n d î n ghiare p o r u m b M u l sălbatic, subţire ca lui, î n zbor p e s t e valea Oltu­
un fus. lui, p e s t e b a l t a Berceloiului şi
P r i n t r e l e s p e z i î n g r o p a t e , s c u t u r ă florile s f â r ş i t u l u i d e pri­ printr'im malurile verzi ale
răstrăbunitcii n o a s t r e „ D e - n e -
m ă v a r ă — s t r o p i roşii — c a r e n u s u n t d e c â t n e c o n t e n i t ă î n t o a r ­
cere a l u m i n e i , d i n s â n g e l e vitejiilor d e m u l t ţ ă r â n ă . re" = D u n ă r e a care cuvânt
„Purtător de Aburin î n s e a m ­
P e o t r e a p t ă s u s , s e m a l d e s l u ş e ş t e scrijilitura j o c u l u i d e
n ă pre l i m b a Dacilor.
ţintar, s ă p a t odinioară d e copii n e p ă z i ţ i î n sburdălnicie, c â t osta­
7. — Ochiuri de l u m i n i a l ­
şii p l u t e a u spre Troia. be şi d e linişte. Islaz-Turnu-
Ori c e s g o m o t n o u n u m a i a r e puterea înălţărei — v u e ş t e m a i Măgurele - Zininicea - F l ă -
mânda.
d e p a r t e î n suflete î n s ă ş i l i n i ş t e a tăcerii — întoarsă — de prin tot
8. — A c o l o „şezum", când
t r e c u t u l — c a r e a c u m î n a c e s t l o c s f â n t s e î n b i e g h i c i r e i —- c u m sufletul bătrânului general-
la î n t e m e i e r e t o t a i c i s e m t r e d | e s c h i d e a v ă z u l u i prorocitor, Legendâ, m'a b ă t u t cu aripele
pe umeri şi acolo eutremura-
viitorul.
tu-m'am şi „plânsem" !...
E o vălurire a t u t u l o r mărilor de t i m p — şi c u m dintr'o pia­ A v e a m 17 ani, c â n d m ' a m
tră b u n ă , d a l t a v o l n i c ă desbrăca î n f ă ţ i ş ă r i d e suflet, — s t ă r u e în înfrăţit întâia oară cu i m e n ­
sitatea întinderii apelor, când
v ă z d u h u r i adierea c e s e p o a t e u r m ă r i i ca o p l ă s m u i r e v e ş n i c ă —
a m cunoscut cel m a i f a n t a s ­
p a l i d a î n f ă ţ i ş a r e a frumuseţilor d e ori şi c â n d — c u m se păstrează
tic răsărit de soare pe care
în ochi l u m i n a după c e a u privit asfinţitul, d i n t o t c e a fost oda­ Dumnezeu I-a p u s hotar de
tă — r e s f r â n g â n d u s e î n t o a r c e r i d e v i s . frumuseţe, nouă, românilor,
, răsăritul, — de milenii s t ă p â -
î n c h i p u i r e a toarce reînoit firul albastru de f u m d i n jertfa nitor — la revărsarea gurilor
Dunării ş i Miairea noastră c e a
a l t a r e l o r — s i m ţ i n d z â m b e t u l a l b s c r i s î n cioplire, c r e d i n ţ e l o r d e
mare şi neagră... Şi m i - a c â n ­
totdeauna.
tat î n suflet atunci, acel r ă ­
Şi n u m a i aici, c â n d s e iveşte l u n a plină — o desluşeşti pavăză sărit peste întinderi de m i i şi
de aur, a D u m n e z e i ţ e i fecioare. de albastru, m i - a picurat în
inimă, î n a u z , şi î n ochi, cele
mai stranii acorduri de lumi­
nă, de muzică şi s m ă l ţ u i t e
flori care au vibrat vr'odată
la ofiţerilor de marină. Trei
îndrăgostiţi de mare : Petrică
Vasile, Aurelian P ă u n e s c u ( e -
pigramistull) şi butaşi Ale­
xandru.
Aşa s'a î n t â m p l a t că, nepu­
tând c o n t i n u a s ă urmez cursu­
rile universitare, fiind m e ­
reu întrerupt d e c o n c e n t r ă ­
rile anilor 1914-1915, — aşa.
s'a întâmplat, că a m fost n e ­
voit s ă părăsesc vremelnic U-
niversitatea d i n Bucureşti, şi,
— alături de u n impozant n u ­
măr de colegi studenţi, ofi­
ţeri de rezervă ca şi mine —
să cer activarea, rămânând
astfel p â n ă la război, legat de
garnizoana Turnu-Măgurele,
de patriarhala capitală a dis­
trictului Teleorman, cuprin­
zătoare de frumuseţi rar în­
tâlnite, ca peisagiu al sufle­
tului şi al p ă m â n t u l u i r o m â ­
nesc.
Turnu-Măgurele I... Turnu-
Măgurele, delà 1915-1916 !...
Oază de linişte, de bogăţie cu­
minte, de petreceri cuviin­
cioase, păstrător al r o m a n i ­
tăţii noastre valahe, al dârze-
niei c u care de milenii s t ă m
legaţi d e - a dreapta şi de-a
s t â n g a Dunării, fără c a ni­
m e n i şi nimic s ă n e poată
clinti ori înstrăina, acele ră­
dăcini adânc înfipte în, valuri,
în maluri, î n dealuri, î n m ă ­
guri,—tumuli de c â m p i e p ă s ­
trători ai osemintelor de răz­
boinici, — înfrăţiţi prin m o a r ­
te — războinici păgâni şi creş­
tini, luptători anonimi,—sub
steagurile semilunei profetu­
lui, unii, sub flamurile crucii
Basarabilor, alţii.
Voi avea oare răgazul să
tălmăcesc î n vorbe simple şi
curate, tot ce oraşul T u r n u -
un m ă regăsesc, n u m a i s u n t
în vreme, s u n t n u m a i c u ini­
m a obosită î n spaţiu şi î n
duioase aduceri aminte.
Scria u n mare povestitor aî
nostru, cândva, acea m i n u n a ­
tă „Casa amintirii"... A m
p l â n s c â n d a m citit-o, c u toa­
tă ică eram um copil c a r e î n c ă
nu ştia s ă descifreze viaţa cu
inima, m ă întreb a c u m : oare
cine m'a blestemat, s ă trăesc
astăzi întreg potolitul ocean
de durere, pe care taciturnul
maestru de la Iaşi I-a grămă­
dit î n nuvelele lui ?... Cucoa­
ne Mihai, greu lucru să trăeşti
blestemul de a t e reîntoarce
după u n sfert de veac, î n „o-
raşul amintirii !...
Ce m i n u n a t şi înfricoşetor
în* durere peisagiu de suflete
şi de artă, a m fost sortit să
regăsesc în Turnul tinereţilor
de m u l t î n g r o p a t e ?
A m cunoscut atunci, pe la
1915, u n înnec, — cu puhoaie
de valuri grele, cari î n g e m ă n a
apele Oltului cu apele bălţilor
Dunării.
A m văzut atunci, c u m n ă ­
vălesc valuri de a p ă m â l o a s ă
ca n i ş t e furii a l e Destinului,
şi cuni trec peste bogăţia l u n ­
cii Oltuiui, peste marginile s a ­
telor Râioasa, Liţa şi O d a P ,
peste drumul Islazului, peste
zidurile de margine ale Tur-
de SANDU TELEAJEN
apa asta, domnişorule dragă!
Că eu d e c â n d a m s u p t la
pieptul m a m e i , m a i m u l t l â n ­
gă cutele ei limpezi astăzi şi
turburi mâine, a m trăit, — c a
lângă u n al douilea s â n h r ă ­
nitor—fiimdu-mi casa bătrâ­
nească aşezată t a m a n la m a r ­
ginea satului Odaia, în hotar
eu Porumbiştile, şi c u toate
grădinile de zarzavat de pe
luncă. Iar c â n d a fost de s'a
pornit viitura de puhoaie a-
mare delà 97, atunci m a i n ă ­
prasnică de c â t azi, c â n d a
fost de s'a ridicat ochiuriile
turburi p â n ă la curtea regi­
mentului de dorobanţi şi bă­
teau peste zidul d ă r â m a t al
spitalului Jupânesci Safta
Brâncoveanu, adică p â n ă pe
unde urcă via spitalului de
azi, iar şuvoaele Oltului s'au
ridicat p â n ă aproape dc c a s a
Azilului bătrânilor î n c ă în
fiinţă, atunci, domnişorule,
n e - a m ă t u r a t prăpădul toată
gospodăria noastră de oameni
şi pescari săraci... Şi era o
noapte neagră c u m a fost lă­
sat D u m n e z e u , cu ploaie grea,
fără l u m i n ă de fulgere s a u dc
trăsnete... Şi orbocăiam cu
lotca noi copiii, ţ i n â n d u - n e
legaţi cu o frânghie de lun­
trea pescărească a lui taică-
miu, în care doar năvodul ui­
t a t d e c u seară şi cârligele
n e - a u fost singura avere scă-

Realism cultural, altădată şi acum ' în micul nostru univers. Aşi Măgurele, m i - a zăgăzuit sub
fii vrut s ă strig, aşi fi vrut s ă lacăte grele, în inimă, la 21
cânt, aşi fi vrut s ă plâng, c u de ani ?...
toate clopotele şi cu toate m u ­
- Noul loc al limbii germane în învăţământul românesc — zicile din m i n e , liceianul de
Voi avea oare şi liniştea ş?
17 ani, purtat p e acele m e ­ curajul, s ă reînviez oamenii
de AL. DIMA
leaguri de excursia unui s f â r ­ delà 1915, ai târgului, cu via­
de AL. DUVIA aflau în consonanţă cu avânturile naive şi şit de a n 'şcolar, condusă de ţa lor, c u sufletul lor s e n i n şi
neuitatul fost profesor şi di­ T u m u - M ă g u r e l e . Aeroportul civil s u b tăvălugul apelor Oltului
Ou prilejul instalării sale la Ministerul generoase ale unui popor fraged ca ai ncs- generos, c u trecerea lor o b ­
tru. A fost deci o sensibilă diferenţă de rector N. G. Lăzărescu. mânios
Educaţiei Naţionale, d. prof. D. Caracostea ştească pe p ă m â n t şi s u b soa­
a anunţat printre altele — după cum se nivel care n'a putut fi trecută, deşi incă De atunci, nouă, liceenilor nulul, dealungul dealurilor pată cu noi... A m eşit la m a r ­
re, între apele ce înconjoară
ştie — hotărîrea de a înrădăcina mai a- dinainte de veacui al XIX-lea germanis­ verzi către Traian şi Flăimân- gine, tocmai sub „Cetate" lân­
dintr'a V l l - a clasă a seriei de trei părţi platoul oraşului,
dâne şi mai viu în ogorul învăţământului mul cultural ne făcuse servicii remarca­ a , — î n spre Cioara — Zim- gă drumul portului, numai în
1912, n e - a u r ă m a s î n suflet şi cerul, m a i totdeauna s e n i n a

nostru, limba şi cultura germană ca şi pe
cea italiană. Săvârşeşte prin aceasta un
act reparator de o însemnătate atât de
vădită încât nu ne putem mira indeajuns
cum n'a fost până acum înfăptuit. Dacă
adăugăm apoi că nu ne aflăm deloc în
faţa unei idei ivite din meschine nevoi mo­
mentane menite a rămâne numai în faza
formulării verbale ci a unei concepţii pe
j Duminica, iară pe fete, — î n
care profesorul Caracostea a frămân­
tat-o de-alungul întregii sale cariere ştiinţi­
fice şi didacticei, predicând-o în scris şi de
la catedră, avem toate motivele să credem
că se tinde la împlinirea efectivă a unor
lacune de care am sângerat dureros în
trecut. Se aplică astfel însfârşit şi învăţă­
mântului nostru c vedere pe care pedagogii
noştri o cunosc de mult, dar care n'a de­
păşit decât foarte timid faza ei teoretică :
realismul didactic elementar care-ţi co­
mandă să tragi pentru învăţământ, conse­
cinţele datelor pozitive in care se înca­
drează materialul de educat, dar şi idealul
de urmat.
Folosim, acest minunat prilej spre a rea­
minti câteva momente cardinale ale tradi­
ţiei noastre culturale în cari s'au săvârşit
acte de acelaşi fel, ce sprijină şi dau pres­
tigiu, hotărîrii de azi, care apare ca o re­
întoarcere firească la un trecut înţelept
prea mult uitat de noi.
In pragul veacului al XIX-lea — după
cum se ştie — am fost smulşi climatului
orientai în care ne svârlise fanariotismul,
mmuindu-ne virtuţile creatoare şi învă-
luindu-ne în mreaja unei leneviri adormi­
toare, şi am fost porniţi val-vârtej către
luminile orbitoare ale apusului. Se părăsea
dintr'odată un trecut multisecular şi se îm­
brăţişa cu aceeaşi nerăbdare un viitor ne­
cunoscut ce se ivea ispititor pe trei căi :
spre zarea franceză, germană şi italiană.
Cum era firesc, sguduári din cele mai vic-
bile : renaşterea latinistă ardeleană, operă
în parte a catolicismului austriac şi vienez.
S'a întâmplat insă un fenomen deosebit
de interesant : în timp ce in al XlX-iea
veac civilizaţia franceză şi de multe ori
valorile culturale se instalau imperial in
principatele noastre, cucerind societatea şi
spiritul public general, — teiul şi fiziono­
mia culturii germane minuna pe câteva
din figurile c e i e mai alese ale neamului, le
îndrepta spre alte lumini, le îndemna să
primească botezul unui alt foc spiritual în
care inimile 1er se căleau mai vârtos întru
românism şi se fructificau în creaţiuni de
o vădită originalitate. S'au citat prea des
numele unui Kogălniceanu, ctitor de di­
recţie naţională in scrisul românesc, al
junimiştilor cari au creat valorile maxi­
male aie culturii noastre, cuprinzând pe
un Eminescu sau Maiorescu, spre a mai
reveni şi noi. Ceeace voim să înfăţişăm e
un alt tip de intelectuali români cari de­
parte de a fi purces din isvoare germane,
necunoscând nici măcar limba şi neavând
pe nici o altă cale contact cu această cul­
tură;, au judecat totuşi cu luciditatea cea
mai sigură însemnătatea şi valoarea pen­
tru noi a acestei structuri spirituale euro­
pene. Nu mă refer la exemplarele atât de
numeroase astăzi, ce fac parte din aceeaşi
categorie, ci gândul urcă înapoi — mai de­
parte — pe spinarea timpului unde. se în­
tâlneşte încă delà începutul veacului tre­
cut o figură de boier şi cărturar ce vedea
lucrurile în acest fel înainte de Kogălni­
ceanu. E vorba anume de logofătul Costa-
che Conachi (f 1840),, cel care primi toate
fibrele făpturii sale era un om ai timpului
său, în poezie o apariţie doar cu o treaptă
pe de-asupra Văcăreştilor cu care se îm­
părtăşea din aceleaşi siropuri şi şerbeturi
orientaliste. Ei bine e surprizător să con­
]
— comori neperitoare — nos­ — c a un acoperământ s o l e m n
talgia apelor fără sfârşit, dra- de nouri, s a u de stele — voi
Turnu-Măgurele. Inundaţiile din primăvara şi vara anului 1940
gostea fierbinte pentru tre- avea oare răgazul spre care
tnurul siniliu de valuri, p e n ­ de mulţi ani jinduiesc ?...
tru tăinuitele lunci ale Du­ Iată, o v a c a n ţ ă cutremură­
nării, innecate î n milenare toare dc griji, m'a purtat spre
ascunzişuri de trestii şi de Teleorman, şi m i - a dăruit a-
flori nicăieri întâlnite, de p a ­ dăpost între zidurile orienţal-
sări ciudate şi de peşti în bătrâne ale Turnului-Măgu-
zbenguială c u musculiţe bâ- rele. Copil rău nărăvit ş i azi,
zâind în soare cald de Orient... după ce îmi las bagajele la
Ca şi m i n e , fermecaţi de hotel Dorcescu, alerg pe străzi
frumuseţea împărăţiei apelor, din centru, şi rătăcesc pe
pentru î n t â i a oară cunoscută,
străzi de margine ca s ă regă­
trei colegi liceeni, treceau in sesc paşii, — f a n t o m e fan­
t o a m n a acelui a n îndepărtat, tome !... paşii celui care a m
delà liceul d i n Ploeşti, la şcoa- fost a c u m 25 de ani. Nicăieri
raie. Aşa ajunge acest foarte variat spirit
să preţuiască limba şi cultura germană
nicea-Zimnicele — şi a m v ă ­
zut atunci, oameni c u gospo­
dării înecate, scăpaţi din p r ă ­
păd desculţi şi desbrăcaţi, fe­
mei înebunite, bătrâni îndu­
reraţi şi copii sfioşi ţ i n â n d u -
se de rochia mamelor... Dar
prăpădul de azi al puhoaelor
venite tăvălug, înecul de istov,
î n t i n s peste întregul ţ i n u t h o ­
tărnicit între pădurea Cali-
m a h i de l â n g ă satul Mândra,
pe tot cursul Oltului către I s ­
laz, şi apoi, dealungul bălţilor
Dunării, pe sub Turnu-Măgu­
rcle şi pe sub dealuri, ucigând
bogăţie rodnică de vii, de p o -
rumbişti, de lanuri, de i m a -
şuri, şi de bălţi, b a purtând în
pântecul apelor, cele m a i va­
riate specii d e peste, prăpădul
de astăzi... m i n t e a m e a s ă r a ­
că, n u l-ar fi putut cuprinde
nici măcar între fruntariile ei
din vis...
II
Dunărea şi Oltul şi-au răz­
vrătit afundurile.
De trei zile şi trei nopţi, î m i
spune bătrânul prieten regă­
sit, m o ş Marinache pescarul,
de trei zile şi trei nopţi, urlă
Oltul şi aruncă î n casele n o a -
tre de margine cu berbeci de
valuri înfuriate. Pagină rău,
cămăşi şi desculţi căci aşa
№.-au minţit întunericul
ploii şi valurile. ...Of ! Domni­
şorului !... Din spaimă şi din
răceala apei de atunci, grab­
nic s'au bolnăvit m a i c ă - m e a
şi cele două surori mai mici,
de a m îngropat-o pe bătrână
două coşciuguri făcute din
scânduri aruncate şi fără dc
chembrică — în a doua D u ­
minică. Dar vezi domnia-ta,
domnişorule : omul e tare ca
şi câinele, tovarăşul lui la
bune şi l a rele. A m d u s
viaţă amară noi cei cinci f e ­
ciori ai tatei rămaşi fără m a ­
mă, fără casă de adăpost şi
fără c u v â n t de mângâiere. Că
zice un proverb vechi de la
noi de pe Teleorman : „Dacă
la casă n'ai bătrîn, să-l c u m ­
peri, dacă n'ai femee bună, să
rupi o pereche de opinci de
fier ca s'o găseşti, iar dacă
n'ai copii, s ă te spânzuri, ori
să te faci călugăr !... Se î n ­
tunecase greu la suflet, t a i -
că-miu; tăcea u n e ori zile în­
tregi şi n u mai m u n c e a decât
hrana zilnică. Atunci m'am
luat e u de gânduri c u alte fra-
t e m e u cel mare. Şi într'o zi,
a m d a t dosul •) de acasă şi a m
nimerit la o moşie tocmai pe
Ialomiţa, unde n e - a m făcut
ciobani. Şi astfel a m trăit.
noi, vr'o patru ani : c u oile,
cu câinii şi c u stelele. A m î n ­
nodat b a n l â n g ă ban, şi î n -
tr'a cincea Primăvară, aşa
dor pustiu ne-a aprins inima

lente s'au produs, iar spiritul românesc
încă neformat, rătăcea de multe ori delà
un drum la celălalt, mânat de profeţi ce
predicau pentru câteşitrele direcţii : suc­
cesiv sau simultan chiar. Biruinţa a fost
desigur de partea culturii şi civilizaţiei
franceze, care s'a impus în întindere şi su­
prafaţă cu o repeziciune fulgerătoare. Can­
titativ mai cu seamă, prin contaminarea
claselor sociale de sus şi a intelectualilor,
prin modă şi snobism neîntrerupt şi cum
era natural prin forme sociale pseudo-civi-
lizatorii superficiale cari Ignorau de fapt
valorile profunde şi autentice ale spiritului
francez. Romantismul a prilejuit această
colosală şi persistentă difuzare, pe când
clasicismul — tezaurul adevărat al rasei
galice — a produs mult unei slabe ecouri.
In cascada acestei frenetice înrâuriri, in­
fluenţa germană s'a exercitat mai timid
pentru motivul că solidaritatea ei structu-
r-fclfc ţi adâncimea de perspectivă nu se
staţi la acest uitat Conachi păreri despre
germanismul cultural de care te miri de
unde le-o fi luat odată ce fiinţa lui s e dă­
ruise şi ea culturii franceze. Intr'adevăr,
după ce în convorbirea sa de peia 1836 cu
un călător francez — Saint Marc Girardin
— Conachi atacase pe Ruşi, Greci, Turci
şi Poloni, ca unii ce stricaseră moravurile
vremii, iată-l hotărît să-şi dureze „luările
aminte" nu ,,din idei ce nu se văd, ci din
lucruri cari cad sub simţuri", măsură „ce
ar trebui a fi luată în toate cari se ating
de adevărata stare a omului şi a luminării
lui". îşi croeşte adică o privire realistă cu
care Înţelege să scruteze curagios şi fără
fantezia deformatoare, şi problemele cultu-
*) Spre a nu se socoti acest articol ca
expresia vreunei preocupări de moment,
autorul lui îşi îngădue a aminti că a sus­
ţinut mai de mult idei asemănătoare. (Vezi
de pildă, „Gând Românesc", 1935, Nr. 3
pentru motive atât de temeinice şi actuale după „Lunca Oltului", încât
ca acestea : „limba nemţească carea ca o a m sărutat m â n a la boeri,
megieşă şi împreunată ar înlesni toate îm­ i-am r u g a t s ă n e erte de s u ­
părtăşirile neguţătoreşti şi moraliceşti", iar părare, ba i-am spus noi şi
din rândurile ce urmează se deduce că ea minciună, pă c u m că „ne-a
adus vorbă un pescar din Tur-
trebue învăţată mai cu seamă acolo ,,unde
nu, c ă taică-miu, trage să
guvernul deschide loc şi chiamă pe tine­ moară, şi n e - a c h e m a t la el"..
rime la învăţământ". Se poate o formulare
Aşa n e - a m î n t u r n a t noi, tot
mai limpede a ţelurilor limbii germane în la linia Oltului şi pe lângă băl­
învăţământul de stat ca cea de mai sus, ţile Dunării. Iar D u m n e z e u a
rostită cu un veac în urmă ? Nu identifi­ vrut chiar să ne pedepsească...
căm şi aci manifestarea aceluiaşi spirit rea­ pentru minciună. L-am găsit
list pe care de atâta vreme pe nedrept l-am
pe bătrânul nostru grămădit
pe rogojina patului, galben ca
ignorat, .amestecând în cultură criterii
lumânarea şi blestemând du­
străine de ea ?
rerea care-i îmbrăca î n foc,
Socotim că nu e lipsit de folos să rea­
toate m ă r u n t a e l e şi tot coşul
mintim celor ce au uitat, că realismul cul­ pieptului.
tural pe care prof. D. Caracostea a înţeles
TURNU-MAGURELE
să-l afirme astăzi se reazimă pe o tradiţie
Catedrala „Sfântul Haralambie" *) Am fugit, expresie foloeită
din cel* mal respectabile. a «apitalvi juid. Теімгмам In Teleorman (N. A.).
 UNIVERSUL LITERAR 17 August 1940

Afară, noaptea era călduţă c u m sunt Când află că V s e i o d a n u plecase sin- mână astfel în eternitate. A r vrea să
rareori nopţile la m u n t e . P ă r e a o n o a p t e
de primăvară, în care nicio adiere
tulbură aerul proaspăt, plin de miresme
nu
iască, is'o chinuiască
Basarabia, n u - i m a i putut ierta
rea. A v u totuşi tăria s ă î n f r u n t e
oricum djar
trăda­
gân­
să rostească o rugăciune
S i m t e n e v o i a să c h e m e p e cineva,
şi

n u a x e p e c i n e . S ă v i e cineva^ s'o b i c i u -
nu ştie cui.
dai Omul care
noi. Deasupra brazilor răzleţi, pe ce­ d u l care i s e î n f i p s e s e î n créer şi viaţa n'o m a i l a s e a t â t d e s i n g u r ă . Trebuia
rul care se desfăşura încă
stelele îşi d e s f ă c e a u discret p e t a l e mici
albastru, birui.
R e v o l v e r u l g r e u , ide o ţ e l l u c i o s , s i n ­
să-l reţină pe Radu.
oprit î n a l t e seri. El se a ş e z a î n
liul de lângă fereastră,
Dar

ea
cum ?

în cel
foto­
L-a

de
voia să scrie
de lumină tremurătoare. Departe de gurul obiect r ă m a s d e la cel plecat, se
sgomotul vulgar al oraşului, peisajul l â n g ă m a s a î n c ă r c a t ă c u cărţi. C o n v o r ­ de A R I S T I Ţ A GABRIELESCU.
î n f i p s e e a u n l u c r u n e f o l o s i t o r î n -braz­
de aici respira viaţa în toată puritatea birea s e tafiripa greu, c a între doi o a ­
dele afinate ale cimitirului, unde Jenia
meni oare n u a u c e să-şi spună, sau nu Visase toată viaţa lui d e o m c u m s e cade
ei şi în liniştea solemnă a nopţii se se dusese la întâlnirea cu moartea. R e ­
î n d r ă z n e s c s ă r o s t e a s c ă c e e a o e î i 'fră­ ş i a ş e z a t , s ă s c r i e . Ii v e n i s e d e - o d a t ă gândul
auzea respiraţia calmă a pământului semnată, se angaja profesoară de fran­
mântă. II p r i v e a luminat de apusul acesta în timp ce copia n i ş t e dosare. Adică
gătindu-se de culcare. c e z ă l a o f a m i l i e d e . p a r v e n i ţ i şi acolo
soarelui, îl asculta fără să poată ur­ dece să facă numai caligrafie? Odată te
R a d u trecu m a i întâi p e la el să se o cunoscu R a d u Stoica, rapetind regula
m ă r i î n ţ e l e s u l c u v i n t e l o r lui. A v e a m e ­ m â n a e o b i ş n u i t ă s ă s c r i e o r e î n t r e g i i n sin,
schimbe, pe urmă grăbit, să n u întâr­ lui „şi condiţionai.
r e u s f â ş i e t o a r e a i m p r e s i e că g â n d u l lui -
n'ai p u t e a să s e g â n d e a s c ă şi e l l a o cperă
zie, s e îndreptă spre casa inginerului
Dacă vizitele săptămânale reuşiseră fuge a l t u n d e v a , că p e s t e p u ţ i n n u - 1 va l i t e r a r ă ? N u .un Vroman ar fi p r e a g r a u p e n ­
din cealaltă parte a satului.
să lege între tânărul student delà li­ mai vedea niciodată şi-aitunci groaza tru început, dair m ă c a r o nuvelă sau nişte
S e împlineau două săptămâni de când tere şi profesoara de franceză o prie, că-1 va p i e r d e p e n t r u t o t d e a u n a o cu­ emiinitiri.
venise aci. Îngrozit de perspectiva unei tenie reală, (amândoi erau singuri în prindea ca o prăpastie deschisă pentru O d a t ă h o t ă r â r e a l u a t ă , o m u l se n e l i n i ş t i ,
vacanţe, în care căldura dădea oraşu­ m a r e l e oraş), n u desfiinţaseră totuşi di­ o cădere continuă. î n c e p u să-şi răscolească amintirile pentru u
lui o a t m o s f e r ă bacoviană de descom­ stanţele. C u atât m a i m u l t îl m i r a pe g ă s i lUin s u b i e c t d a r niu i s b u t e a s ă g ă s e a s c ă
punere, primise invitaţia doamnei Pav- După ce soarele pierea dincolo de c e v a d e m n d e (literatură. Ş i - a t u n c i , l u c r u n e -
Radu Stoica purtarea ei d e a c u m . A-
i o v şi v e n i s e s ă - ş i p e t r e a c ă v a c a n ţ a în munţi, seara, p ă t r u n z â n d în încăpere, mtaii p o m e n i t î n v i a ţ a JIUL d e o m î n s u r a t ! —
v e a î n o c h i o l u m i n ă f i e r b i n t e , v o c e a îi ruga n e v a s t a să-i povestească tot ce-o vrea
aceasta adăpostită depresiune a Cârpa- dădea camerei o atmosferă de intimi­
devenise mai melodioasă şi-1 copleşea şi-o asculta aşa, ore întregi, c u capul prop­
ţilor. L o c u i a în casa unei văduve în­ tate. I n a c e l e clipe piereau parcă di­ tit î n m â i n i , s u s p i n â n d d e s n ă d ă j d u i t că n u
c u atenţii uneori obositoare. Când o c u ­
stărite, unde lua şi m a s a , deşi d-na stanţele. Ea înceta să s e mai simtă pro­ poate alege iunie.
noscu p e Alina, studentă la artele fru­
Pavlov insistase mult să prânzească î m ­ fesoara P a v l o v . Ferjciirea u r c a s f i o a s ă î n D u c e a d e a n i d e z i l e oui e l d o r u l d e a s c r i e
moase, venită să-şi petreacă vacanta la
preună. Nu-şi dădea seama la încăput s u f l e t ca o l u m i n ă n e s i g u r ă , p î l p â i t o a r e . c e v a . E r a t a i n a lui p e came n'o s p u s e s e nimă-
unchiul ei, inginerul silvic Grigorescu,
dece refuzase repetata invitaţie, dar Ar fi vrut atunci să-l roage să tacă, pui Cine a r fi p u t u t să-l înţeleagă din cc-i
din prima zi p r i e t e n i a l o r s e l e g ă fi­
curând înţelese că o face tocmai din să-l cheme alături de ea, să-i plimbe care-l înconjurau ?
rească. Plimbările î n doi sub ramurile
pricina prea marei insistenţe a rusoai­ î n c e t m â n a p r i n p ă r şi î n l i n i ş t e a a c e e a î ş i c u m p ă r a s e un caet gros, oantonit, c e r ­
grele de răşină puternic mirositoare ale
cei. D e altfel, purtarea ei d e aici fu tainică să-i cânte un cîntec rusesc de n e a l ă şi p e n . ţ e n o u i . L e r u n d u i s e f r u m o s i u -
brazilor, pescuitul de păstrăvi î n pîrîul
pentru el o suipriză. O cunoscuse cu dragoste, în care se aprind focurile L"'u.n s â r l a r ş . l e c â t e ori v e n e a a c a s ă , m&'inte
l i m p e d e d e p e coastă, îl f ă c u r ă p e R a d u
m u l o o m e a l e s t e p e i şi v o l u p t a t e a c r e ş t e chiar d e a ceti ziarul, se aşeza l a m a s a de
câţiva ani în u r m ă într'o familie, unde s ă c o n s t a t e c ă e p i s o d u l d u r e r o s d e către scris, c u c a e t u l în faţă şi c u tocul î n m â n ă .
ea d ă d e a lecţii d e franceză şi e l d e la­ ca o iarbă m u s t i n d de sevă. Dar să-i
nu-1 despărţea nici u n an, nu-i ucisese A ş t e p t a s ă - i v i n ă i n s p i r a ţ i a şi s t ă t e a a ş a o r e
t i n ă . II i n v i t a s e l a e a , î n t r ' u n aparta­ oînte încet, în şoaptă, ca să nu îm­ întregi. A p o i l ă s a tocul jos, scotea peniţa
sufletul. Surâsul deschis al Alinei îi
ment modest deia periferie, unde lo­ prăştie vraja înoptării. Se strângea în o învelea frumos într'o hârtie, închidea cae-
vindecară u l t i m e l e cicatrice. I n i m a i se
c u i a c u c e i d o i n e p o ţ i , S e r g i u şi L e n t a fotoliu şi-şi încolăcea braţele peste tuil şi i e ş e a lîn o r a ş c a u n o m g r ă b i t came s e
umplu ide o speranţă proaspătă, pe
piept, îmbrăţiişându-se singură. Ne­ d u c e la t r e b u r i . Ş t i a c i c ă o d a t ă şii o d a t ă v a
Era î n t o t d e a u n a b i n e primit, bueurân- care s e feri să ş i - o mărturisească lim­ găsi u n subiect Poate n u era încă timpul
dn-se de atmosfera aceea familiară, de mişcat, fără să înţeleagă c e v a din sbu-
pede, de teamă să n u se risipească în­ cine ş t i e ! p o a t e a r fi m a i b i n e să aibă r ă b d a ­
care, o r i a n , f u s e s e lipsit. Ş i - a p o i îl atră­ ciumul ei lăuntric, Radu continua să re p â n ă - 1 s c o a t e l a p e n s i e . . Atunci: a r a v e a
tocmai ca u n vis fragil. A l i n a îl pre­
gea conversaţia gazdei, femee cuită, vorbească indiferent, curând plictisit, mai multă libertate.
zentă u n c h i u l şi m ă t u ş e i , care fură ne­
contesă autentică refugiată din Rusia c u o v o c e e g a l ă : D - n ă Parwlov... Cuvîn- I n oraş se întâlnea uneor cu v r e - u n prie­
spus de bucuroşi să aibă c u cine con­
roşie. A f l a s e (ea i s e d e s t ă i n u i s e fără t u l l u m i n a p r o f a n a t o r b o s c h e t u l , c a r e îşi ten. I n t r a u a m â n d o i s ă ia un „ ş p r i ţ " su'u c
versa în „pustietatea aceea". II invi­
ascunzişuri ca unui prieten vechi) că aştepta îndrăgostiţii. Doamnă! Jenia bere, D u m i n i c a . D a c ă prietenul era vorbăreţ,
tară des la masă şi d-na Grigorescu
f u s e s e 'Căsătorită c u u n o f i ţ e r d i n ma­ fu fericită că a r e p e n t r u c i n e p u n e v e ­ redevenea profesoara d e franceză, care putea să povestească nestingherit ; dacă ara
rina imperială, p e când era încă elevă sela de porţelan scump, pe care o stă de vorbă cu un tânăr, un tânăr, tăcut, t ă c e a u a m â n d o i până când autorul in
la u n p e n s i o n d i n O d e s a . P o v e s t i r i l e e i scotea rar, vreun inspector se oprea de sigur. îşi a m i n t e a c u respiraţia tă­ devenire credea că a r găsi aiurea inspiraţia
e r a u l i p s i t e d e e m o ţ i e , c a şi c u m n u a r pentru o zi în localitate, sau vreun iată că fruntea şi obrajii ei a u început ş i s c o t e a g r ă b i t c e a s u l c e r â n d u - ş i -iertare c ă e
fi v o r b i t d e l u c r u r i t r ă i t e , ci d e î n t â m ­ p r i e t e n a l i n g i n e r u l u i îşi arăta devota­ să adîncească visibile cute. L e simţea târziu. A p o i s e întorcea a c a s ă p e jos, cu ta­
plări auzite s a u cetite undeva. Erau mentul, urcând peste munţi cu funi- d u r e r o s ca p e n i ş t e p r o a s p e t e cicatrice. pai plecat ca un om care cugetă şi venea
a t â t d e s e n i n e f r a z e l e ei, c a r e - i desvă- cularul până în văgăuna aceasta. Pri­ Cu degete tremurătoare le căuta pe iar să s e aşeze în faţa eaetului deschis.
luiau romantica lor iubire din portul m i t c u m u l t ă p r i e t e n i e şi a i c i , R a d u î n ­ obraz şi le afla î n f i o r ă t o r d e m u l t e Şi S e vedea devenit autor mare, cunoscut, e-
rusesc, încât adesea s e întrebase dacă cepu să suspecteze interesul pe care de adânci. Prezenţa lui R a d u începea cilamat p r e t u t i n d e n i , , î m p ă r ţ i n d o u dărnicie
nu sunt numai imaginate. Refugiată s'o c h i n u i a s c ă . V o i a s ă - l r e ţ i n ă , d a r a l t ­ a u t o g r a f e şi f o t o g r a f i i . D a . . . a r t r e b u i s ă s e
i-1 a r ă t a d - n a P a v l o v şi î n ţ e l e s e ade­
mal întâi la Cdnstan tinopol e u sora şi fotografieze, n u m a i are d e m u l t o fotogra­
vărul cu un surâs de amărăciune şi fel. I n c e l e d i n u r m ă î l v e d e a ridicân- fie b u n ă , p o a t e d e l à n u n t ă , î n c h i p d e m i r e
soţii lor, d u s e s e o viaţă grea, dansând œmpatimire... du-se şi c e r â n d u - ş i ertare că a abu­ Eâmblnd fericit miresei.
în cabarete (cu puţin ani înainte fer­ zat d e b u n ă v o i n ţ a Doamnei. Ii săruta
A l i n a îl a ş t e p t a î n poantă, p e banca O m u l porni grăbit la fotograf cerâidu-i o
m e c a s e la serbările p e n s i o n u l u i p e s p e c ­ c u vîrfud buzelor m â n a care ardea şi
tăiată într'un trunchi enorm de brad. poză b u n ă , chiar foarte bună fiindcă trebue
t a t o r i c u d a n s u l e i s u p l u şi a l b ) . Vse­ pleca grăbit. De multe ori voise să-l
Se ridică şi-i eşi înainte. Era îmbră­ s'o d e a i a m u l ţ i oameni.
ioda, soţul ei, îmbrăcat în tunica lui, însoţească până sub m u n t e unde iarba
cată într'o rochie albă, c u u n pardesiu Se î n t o a r s e va c a s ă fercit, cu singura grije
c ă r e i a îi d e s f ă c u s e e p o l e ţ i i , t a p a l a p i a n . e maire şi parfumată. Acolo e întu­
cenuşiu pe umeri. să v a d ă c â t m a i r e p e d e d a c ă l-a făcut fru­
Cântase apoi într'un cor, f ă c u s e păpuşi neric şi linişte. Aici, acasă, fiecare
— Mi-era teamă că n'ai să viii, îi m o s şi t â n ă r î n p o z ă A p o i îşi a m i n t i c ă va
din petice de mătase colorată, plân­ obiect îi a m i n t e ş t e că e d - n a Pavlov.
spuse ea, întinzându-i mâna rece. Impăiţi autografe. Luă caetul neînceput şi
gând peste obrajii vopsiţi cu acuarelă Toate îi a m i n t e s c : masa încărcată cu
— S e putea să n u viu ? se iscăli f r u m o s şi c i t e ţ p e p r i m a foaie, sus
la amintirea iatacului ei d e fată, în c ă r ţ i , v a z a d e l e m n p i r o g r a v a t c u flori
Liniştea era atât d e îmbietoare* ae­ in dreapta, cum făcea de mult la scală.
oare cine ştie -cine d ă d u s e foc poate de mătase decolorată de p e consola din
rul parfumat atât de înviorător, încât D e p ă r t a c a e t u l , a d m i r ă l i t e r e l e î n c â n t a t că
poporului ei de păpuşi, pe care le c o l ţ u l a f u m a t , c a n d e l a şi f o t o g r a f i a lui i n f i n e a î n c e p u t s ă s c r i e d a r îşi a m i n t i că
amândoi regretară, fără să şi-o spună,
cususe cu o adevărată pasiune. Iar Vseioda, mal ales fotografia lui... Sta­ toate dosarele pe care le copiase el a v e a u
că nu pot, uitând de cina pregătită
când Vseioda, plictisit de viaţa grea pe tuetele de ghips vopsite în culori vii, i s c ă l i t u r i fcairte p u ţ i n c i t e ţ e . Şi! a p o i , u n u i o m
p e n t r u ei, s ă p l e c e ţ i n â n i d u - s e d e mână
care o duceau, refuzase să-şi mai caute a t â t d e c u n o s c u t i i s t ă b i n e s ă n u se i s c ă ­
printre brazii), în care ou siguranţă figurile familiare din portrete, rochiile lească a s e m e n e a şcolarilor.
d e lucru, intră la o m a r e casă d e m o d e m e i veveriţele n u pot donmi sub splen­ prinse î n euer, rochia p e care o poartă,
L u ă iar t o c u l , m u i e c u băgare de seamă

Û
c a m a n e c h i n , a d m i r a t ă d e d o a m n e l e cu dida lună aprinsă ca un camdeliabru t o a t e î i a m i n t e s c d e t r e c u t u l ei, d e toţi peniţa în cerneală, o flutură d e c â t e v a ori
trupuri diforme pentru corpul ei sta­ pentru o ceremonie nupţială. Tăcură anii, de toate întîmplările. Se simte în aer dar o picătură de cerneală veni drept
tuar de umilită prinţesă cenuşăreasă. câteva clipe, p r i v i n d departe ,spre cre­ bătrână, grozav d e bătrână. Şi oglinda m m i j l o c u l p a g i n i i , m i c ă şi n e a g r ă c a uin n e g .
Trecuseră în România, sfătuiţi de nişte stele munţilor care se vedeau ca nişte mare, cu a p e tulburi, prinzând orice O m u l s u s p i n ă n e c ă j i t ; s c h i m b ă peniţa), l u ă
— NUVELA compatrioţi, c u speranţa că v o r găsi o umbre în aerul vânat al nopţii, spre gest, orice mişcare... Dacă n'ar fi cel c a e t u l c e l v e e h i u şi î n c e p u s ă s e i s c ă l e a s c ă î n
viaţă mai uşoară. Dar într'o zi Vse­ cerul înstelat şi p o r n i r ă spre casă cu puţin oglinda. fel ş i ichipuri, ordonat, în coloane regulate.
Ue I O N ROMAN. i o d a n u s e m a i î n t o a r s e la h o t e l u l pe­ un oftat geamăn de părere de rău şi U m p l u p a t r u foi, î n c h i s e c a e t u l c u mulţunire
Acolo, lângă brazii singuratici, s'ar
riferic, unde locuiau. Jenia se sbătu resemnare. Intrară întâmpinaţi de că inifitie a înleeput s ă s c r i e şi s e -culcă.
S e lăsa seara. In încăpere se făcea î n ­ desface d e toate acestea ca dintr'o apă
o zi întreagă, bănuind o nenorocire, bucuria gazdelor şi de masa cu bu­ Exerciţiul iscăliturii reîncepu regulat în
tuneric, mobila se estompa treptat ca m u r d a r ă care o trage la f u n d şi ar ră­
dar cercetările ei fură zadarnice. Primi chete de dalii aibe, învoite ca nişte f i e c a r e zi. U m p l u s e a p r o a p e t o t c a e t u l c e l
într'o ceaţă albastră. Radu Stoica se mâne numai cu trupul ei tânăr svîc- vechiul- 11 r ă s f o i a d i n c â n d i n c â n d î n c â n t a t
peste câteva zile o scrisoare delà el, crizanteme.
întoarse spre fereastră, închizând vo­ nind de viaţa care se cere luată în s p u n â n d u - ş i c u m â n d r i e c ă e o p e r a Juiii
prin care îi d ă d e a toată libertatea. O
lumul de nuvele al lui Andreev, din După ce Radu Stoica plecă, Jenia seamă. F o t o g r a f i a îi p l ă c u . C o m a n d ă m u l t e , s ă fie
— Poporul rus, Zeţka, îi explică el
care ajunsese să citească destul de Pavlov se lăsă tremurând pe fotoliul In camera de cealaltă parte a culoa­ p r e g ă t i t p e n t r u a u t o g r a f e şi c e r u fcă- m ă ­
Jeniei, p r i v i n d - o cu o flacără d e s a t i s - r e a s c ă c â t e v a . L e r â n d ui f r u m o s i n d o s a r e
bine. l a r g îşi s e p ă r u c ă a r ă m a s m a i singură rului, S e r g i u î n c ă n u s'a c u l c a t . P l e c a t
vestea că a p l e c a t la Paris, ca să afle f ă c â n d u - ş i socoteaiia î n t i m p u l p e c a r e i-1 l ă s a
ca oricând. Hotarele lumii se desfă­ deasupra mesei, desenează în tuş pe un
— Priviţi ce a p u s splendid, exclamă v i a ţ a p e c a r e o d o r e a şi c a r e i s e cu­ l i b e r i s c ă l i t u l , c u i v a d a şi c u i n u .
ceau, despicându-se spre cele patru carton alb un m o ş n e a g îngenunchiat în
el c u e n t u z i a s m , fără să-şi desfacă pri­ v e n e a . V s e i o d a n u e r a u n e r o u şi r â n ­ într'o noapte, înainte d e a adormi, sări din
puncte cardinale şi undeva, în golul faţa u n e i uşi î n c h i s e , p e oare e însem­
virea de măreţul spectacol. Ireal de pat aprinse ilampa şi d e s c h i s e iar c a e t u l : se
durile lui grăbite, semnate numai cu acesta, necunoscută, părăsită s e regăsi
aproape, soarele cobora înflăcărat în nată o cruce neagră: g â n d i s e că v a fi o b l i g a t s ă s c r i e şi c â t e c e v a
iniţialele, îi i n s p i r a r ă J e n i e i a t â t a d e s - ou o desnădăjduită spaimă. Şi d e astă p e carte, n u tuturora l e poate arunca n u m a i
spatele unor pini monumentali, încre­ facţie î n ochii lui i n e x p r e s i v i , aproape
gust şi d i s p r e ţ , încât se miră cum a dată tânărul ei prieten plecase grăbit, autograful.
m e n i ţ i într'o n e m i ş c a r e d e frescă. Părea albi.
putut iubi u n a s e m e n e a o m . Iubirea ei d u p ă c e î i s ă r u t a s e -politicos m â n a . N i ­ A , c â n d s e v a d u c e la „şef" ş i - i v a î n t i n d e
c ă s'a a p r i n s p ă d u r e a t o a t ă , a r z â n d cu Cu m a r e greutate reuşi să-l culce. A
era însă p r e a mare, depăşea logica şi mic mai firesc decât, a c e a s t a : noapte camt'jai, cartea lui ! Şi m o n s t r u l u i trebue să-i
o lumină roşietică şi c a l m ă . Doamna c e t i t o c a r t e d e s p r e M i c h e l A m g e l o şi a
o anula. Speră o vreme că el tot se bună, doamnă Pavlov... Nici nu se d e a u n a . ...Ce o c h i o s ă f a c ă v ă z â n d p e cine
Pavlov veni lângă fereastră : d e d u s d e a c o l o că artiştii n u ş t i u ce e
v a î n t o a r c e şi-1 aşteptă c u p a s i u n e a l o ­ poate altfel, n u se poate. Acest impo- a avut acolo fără să ştie.. Şi-i va întinde
o d i h n a şi s o m n u l când lucrează. E cea
— C'est v r a i m e n t m a g n i f i q u e , aprobă godnicei gata să iasă înaintea mirelui sibM o a m e ţ e ş t e şi i a r s e v e d e p ă r ă s i t ă mâna, desigur.
e a i d p r c a p e îm ş o a p t ă , I a r ă convingere, venit de departe cu candela aprinsă. î n t r e p ă m â n t ş i cer, b l e s t e m a t ă s ă ră­
c a şi c u m a m u r g u l i - a r fi f o s t o u t o t u l
(Urmare în pag. 5-a) Omul adormi cu capul pe caetul deschis,
zâmbind ministrului în somn.
străin, v ă z u t într'o carte poştală. Afară
A c u m ştie s i g u r că n u v a m a i scrie o n u ­
se auzea galop de cai.
v e l ă , n u , a r fi p r e a p u ţ i n , v a f a c e u n r o m a n ,
— S e întorc călăreţii cazaci, spuse dar unul gros, eu multe pagini, aşa, nici m ă -
Radu, strângându-şi hârtiile. Şi-au c a r s ă n u - 1 p o ţ i ţ i n e b i n e î n m â n ă . V a fl
plimbat caii iar p â n ă sub munte. Mi­ r o m a n c i e r ! îşi v e d e a n u m e l e s c r i s c u litere
g r o a s e î n t o a t e z i a r e l e şi r e v i s t e l e îşi a u z e a
nunată cavalcadă, seara, în aerul acesta
r u m e l e la R a d i o , p e s t r a d ă , p r e t u t i n d e n i . . .
p a r f u m a t şi l i m p e d e .
„Ce brie e să fii om mare!", suspină el
Jenia Pavlov privea mereu departe trezind u-se
spre apusul însângerat, sau dincolo de . .Şi v i a ţ a îşi u r m ă c u r s u l , o m u l î ş i m ă r i
el şi n u - 1 a u z i . Se întoarse totuşi şi v i s u r i l e si caietul! o u f i l e g a l b e n e s e u m p l u ,
repetă automat, cu gândul altundeva : nu m a i a v e a loc nici o iscălitură. A c u m a v a
începe romanul, desigur. N u chiar acuma, mai
— C'est vraiment magnifique. Apoi,
t r e b u e să se g â n d e a s c ă , d a r m â i n e & m i n e a ţ ă
v ă z â n d u - 1 c ă e g a t a d e p l e c a r e , îi în­ la ora şapte v a î n c e p e s ă - l s c r i e . .
trebă, î n t i n z â n d u - i m â n a : pleci ? Mulţumit de gândurile depănate, omul se
—Da, răspunse el nedumerit de tonul duse să se plimbe. O luă încet spre şosea să
întrebării. Lecţia noastră a durat astăzi aspire m i r o s u l salcâmilor, căci ştiţi ? — era
d o u ă c e a s u r i . E o b o s i t o r ş i - a p o i s'a l ă s a t primăvară !
seara.
O b o s i s e . P e s t e d r u m , c h i a r în d i r e c ţ i a l u i ,
Uitându-şl palma fierbinte în mâna văzu o bancă Va sta acolo gândind'і-зз.
Lui, J e n i a p r i v i m i r a t ă î n j u r u l e i . A b e a C h i a r a g ă s i t s u b i e c t p e n t r u iroman, n u m a i
să-şi limpezească gândurile A ş a ! O a r e să
a c u m îşi d ă d u s e a m ă c ă s'a întunecat.
v o r b e a s c ă şi d e s p r e d r a g o s t e ?, d a r . . . c e e
Reţinând mâna lui Radu, căuta cu­ căldura asta ? d e s p r e d r a g o s t e . ş t i ţ i ?... e
vinte să-l convingă să mai rămână. primăvara..
Simţea mai grea ca oricând spaima U n fluenat scurt. O oprire bruscă de m a ­
aceea de singurătate care o chinuia ş i n ă . S'a s t r â n s l u m e m u l t ă î n j u r u l a c c i d e n ­
deseori. t u l u i .. C i n e s ă f i e ?
O c o n i ţ ă îşi f ă c u l o c p r i n m u l ţ i m e , p r i v i
— Astăseară, continuă Radu repede
şi s e î n t o a r s e c u d i s p r e ţ s p r e p r i e t a n a c u
c a şi c u m ş i - a r fi a d u s a m i n t e d e ceva oare v e n i s e :
plăcut, sunt aşteptat la i n g i n e r u l Gri­ „E, m a chère, u n b ă t r â n urât... Ş i e plin
gorescu la m a s ă . Satisfacţia îi lumina d e s â n g e ! Z i c e g a r d i s t u l că a murit... L a ce
oră rc- m-ia-inesti eu B e b e ' ' î n c h i p u e ş t e - ţ i că
tot obrazul.
m ' a sănuilat N i n e i ! . . . "
— A, la Alina, zâmbi c u o n e a s c u n s ă Vocea se depărta
amărăciune d-na Pavlov. Desigur, d-ta
In jurul mortului coborâse tăcerea. Câţi-va
preferi... S e opri jenată. V o i a m s ă apun, oameni simpli se descoperiră, o femee îşi
r e l u ă e a , că m â i n e , d e s i g u r , m â i n e vom făou cruce.
continua. S e r g e n Lui s t u p i a m ă r â t c i n e ş t i e pentruce
—- D e s i g u r , confirmă Radu, îndrep- şi p o r u n c i o m u l u i o a r e o m o r â s e f ă r ă v o e a l t
om:
t ă n d u - s e s p r e u ş e . Eşi, u r â n d u - i încă
„ Ş i - a c u m a , s u s i n d i v i d u l p e n t r u M o r g a şa
odată : noapte bună ! d u m n e a t a l a P r e f e c t u r ă !"
 17 August 1940 UNIVERSUL UTERAR

Doamnă... (Urmare
din u r m ă oară când p r i m e ş t e să s e cul­
din pag. 4-a)
celelalte. Pluteşte u n aer călduţ şi m i ­
Cronica dramatică
TEATRUL COMEDIA: „NU DI­
VORŢEZ" COMEDIE IN 3 ACTE
DE HENRY DE CROISIÈRE.
După ce sala teatrului Comoe-
tive (precum i se cerea în rolul
încredinţat).
Tot astfel d. Groner, de al că­
rui talent nu ne îndoim, a fost
popă
Ion Dacian
Doctorul Ion Puica,

Dacian.
de pe Târnave:
băiat de
tenorul
tot cortegiul d e bucurii
D a c i a n n u l e p o a t e uita...
;
D a r să r e v e n i m : s p u n e a m
Dacian era u n spirit activ.
timpul studenţiei, a condus mai
multe societăţi studenţeşti.
naive,

m a i g ă s e a t i m p să scrie: la r e ­
vista tânărului Sucáu „Viaţa A r ­
că
In

Ba

dia, care mulţumită plafonului un minunat creator de rol, şi pre­ dealului", iscălind Bucur Băci-
ce ou găinile. P e canapeaua d e lângă rosul d e b r a d p a r e că s e înalţă dintr'o zenţa lui pe scenă, scena, pe bun şor — pitoresc n u m e d e ţăran
descoperit, poate atrage spectato­
fereastră, Lenia a adormit plângând : căţue clătinată u n d e v a î n văi, încet. rii bucureşteni în călduroasele merit, se putea solda cu aplau­ de pe Târnave.
soarele i - a u m p l u t tot obrazul cu pete M i r o s p u t e r n i c d e v e g e t a ţ i e c r u d ă şi zile de vară, a încercat montarea zele entuziaste ale publicului. P e c â n d era directorul Operii
d e nugina. A încercat fel d e fel d a c o s ­ tămâie, u n amestec înebunitor d e par­ unor piese fără prea mult succes, Foarte plăcută şi realizarea d i n Oliuj, d. V i c t o r Papffliian, r e ­
inspirându-sc probabil din gloria d-lui Ronea, dar nu este îndea­ greta, într'o c o n f e r i n ţ ă la un
metice şi-a u n s faţa cu alifiile p e care f u m u r i tari. comediilor muzicale, a pus în juns ca trei dintre personagii s i jubileu, că toate elementele e x ­
i l e - a u d a t f e t e l e d i n s a t şi, î n l o c s ă Şerpuind grăbit, î n icenuşiul nopţii, scenă un divertisment destul de fe frumos realizate şi restul lă­ cepţionale, pregătite d e aceasta
piară, p e t e l e p a r c ă s'au m a i înmulţit. u n t r e n s e apropie m a i întâi tăcut, ca simpatic, suferind însă de multe sând să sufere din cauza uno^ operă, s u n t a t r a s e ?n c e l e d i n
Cu părul blond resfirat până sub băr­ lipsuri, ceeace este foarte regre­ neplăcute inadvertenţe. urmă d e Capitală.
u n şirag d e chihlimbar luminos, apoi
tabil. Probabil că teatrul Comoedia a
bie, Sergiu şi-a adus aminte de o lec­ c u s g o m o t d e fiare, crescând, c u feli­ Ş i t o t u ş i d. V i c t o r I'apilnian,
Pentru un subiect în fond ac­ dorit să facă o pauză după multe­
ţie d e istorie: Ca Frederic ia Canossa, n a r e roşii oare tremură ca o a m e n i n ­ le piese reuşite din anul acesta, o a r e îl a n g a j a s e a c o l o p e Ion
ceptabil interpretarea şi regia Dacian, socotindu-1 apoi întru
Zeţka, n u ? A ş a a îngienuinchiat m o ş n e a ­ ţare. Sbuonirile d e f u m aruncă î n u r m ă probabil, n'a dat tot ceeace se dar regretăm totuşi producerea
acestei odihne în succese căci. ne c â t - v a c r e a ţ i a s a , n u s'a o p u s
g u l m e u obosit şi zdrenţuit în faţa bi­ c o m e t e d e scântei. D a c ă a c u m s'ar sfârşi poate cere, pentru o cât mai bună
obişnuisem să aplaudăm copios, c â n d tânăriul s'a d u s să_d c e a r ă
sericii regăsite, totul ? U n salt şi p e u r m ă nimic. N u ­
reuşită. Din această cauză „Ni
când direcţia, numitului teatru sfííítull î n v e d e r e a a n g a j a m e n t u ­
divorţez", are momente când de­
Jenia îl aprobă, clătinând capuL fără m a i acelaşi sgomot, d e fiare, aceleaşi vine obositoare, ca realizare organiza vreun spectacol. l u i la B u c u r e ş t i . Că cd c â n t ă r e ţ u l
scântei căzând în urmă ca nişte lumâ­ scenică, şi alte momente când In schimb, dacă spectacolul în e z i t a . I a r o a m e n i i c u m s e c a d e şi
eă ştie bine ce spune, stinge l a m p a şi
grăbeşte prea mult acţiunea, sine nu este deosebit, muzica a r d e l e n i , îi s p u n e a u :
iese, închizând «şa încet. nări care s e sting î n întuneric ca în­ V .
tr'o a p ă n e a g r ă . S'ar împrăştia toată spectatorul fiind astfel obligat să d-lui Dendrino a făcut câteva — C u m s e poate, tu, d o c t o r în
D i n camera lui Boris, tatăl lui S e r ­ urmărească o acţiune simplă, pe momente plăcute, pe cari le sub­ d r e p t , s ă l e d u c i l a A L h a m b r a şi
fiinţa ei. F i e c a r e p a r t e d e trup, fiecare liniem ou satisfacţie.
g i u şi a l Leiniei, s e a u d e u n c â n t e c , a c i un norocos drum de montare. să t e urci ou p i c i o a r e l e p e p e r e ţ i !
picătură d e sânge, ar îngheţa putrede, Nu vrem desigur, pe această Iar dacă am dori o concluzie A l t f e l î n ţ e l e g e a d. V i c t o r P a ­
c a u n strigăt d u r e r o s ,aci c a u n s v o n
moarte. Roţile d e oţel s e apropie. Un cale să renegăm tot aportul con­ celor câeva scurte notiţe despre p i i ian:
a b i a a u z i t . J e n i a r e c u n o a ş t e c î n t e c u i l şi siderabil al celor câţiva interpreţi această piesă, nu putem decât să
s a l t şi p e u r m ă n i m i c . Ş i n e l e a l b e , l u ­ — O să f a c r e v i s t ă , acolo.
deşi, n u l - a m a i c â n t a t d e m u l t , î ş i a - importanţi. D-ra Tantzi Cocea, recunoaştem isbutita sa creare d'i — E c a l m a i c o m p l e x şj d i f i c i l
citoare, d e o t e l d u r şi p e u r m ă nimic...
mintoşte cuvintele deodată şi le şopteş­ spre exemplu, a ştiut cu mult ciiteva momente distractive, nici g e n d e teatru...
farmec să îmbfine graţia unui joc ele prea numeroase, dar o lipsă
te n u m a i c u buzele, spriijkiindu-se de N u ş t i m d a c ă o fi c i l i a r a ş a .
foarte feminin, cu exuberanţa dureroasă de bună închegare.
s t u p u l prispei. D e când a u v e n i t C a z a ­ Alina ceru voie mătuşii să-l conducă
unei naturi voioase şi intempes­ VICTOR POPESCU C e r t e s t e î n s ă că D a c i a n a d u c e a
cii, B o r i s a r e i n s o m n i i . Cîntă toată p e R a d u câţiva paşi. In poartă îi luă
la . M b a m b r a n o t a d e seriozitate.
noaptea, plimbîndu-se nervos prin ca­ braţul : D a c ă eşti puţin obosit de b â r - P e n t r u viitor, el speră să c o n ­
— A c u m n u ne mai vede nimeni, f e a l ă , d e m e g a l o m a n i e şi d e o s ­
m e r a înecată d e f u m u l gros d e ţigare.
J e n i a îl v e d e p r i n g e a m u l deschis, dar
trece p e fîrfuri, să nu-1 tulbure. A b e a
s p u s e e a , p r i v i n d totuşi î n u r m ă . E r a u
însfârşit singuri. In salonul mic, c u fo­
INFORMAŢII SI NOTE tentativă ignorantă — fenomenele
fréquente — Dacian e reconfor­
tant, inteligent, discret, agreabil.
v i n g ă direcţia „Ailhambrei"
deschidă o stagiune d e operetă,
fiindcă crede în succesul acestui
gen. Dacă nu. se va reîntoarce
să

dincolo d e stivele d e trunchiuri desoo- t o l i i r o z , t r e b u i a u isă s t e a l a o d e p ă r ­ Tenorul D a d á n a s t u d i a t la

f r u n t a ş i i v i e ţ i i ' c u l t u r a l e şi ş t i i n ­ la Opera d i n Oluj.
jite işi încetineşte mersul. V i n tul uşor tare icuviincioasă, să v o r b e a s c ă despre ţifice d i n B a n a t , icred c ă v o r c o n s e r v a t o r . . . v i o a r a . N o r o c ică a D o m n u l e Vlădoiainiu, şi noii, şi
lucruri care n u - i interesează, să nu-şi g ă s i şii m i j l o a c e l e d e a a s i g u r a părăsit-o la timp ca să urmeze m u l ţ i alţii, c r e d e m la fel. Şi m a i
îi m î n g î e c a o m â n ă - d r a g ă p á r u l , o b r a ­
atingă decât î n treacăt mâinile, ca pe s e r i o s c l a s a d e caraito. c r e d e m că D a c i a n v a fi c a p a b i l
jii. A j u n g e c u r î n d l a p o t e c a d e l â n g ă Teatrului Comunal din Timişoa­
n i ş t e f l o r i a l b e . A c u m e r a u singuri.. ra e x i s t e n ţ a unei trupe bune, Deşi toate şansele erau pentru
calea ferată. S e opreşte o clipă să pri­ să readucă p u b l i c u l la a c e s t e
s u c c e s u l cent, n u s ' a l ă s a t a ş o r
— M â i n e ai să vii, n u - i a ş a ? îl î n ­ c a r e a r a v e a d e a c t i v a t î n siud- spectacole.
vească de jur împrejur munţii adormiţi purbat d e p r e a p l ă c u t e l e visuri
trebă e a încet, ou ochii m a r i S e a ş e ­ v o s t u l Iroraânesc. A r f,i p ă c a t să FS r a t e z e u n
sub stele, focurile aprinse la stâni, li­ oare se n a s c în о з е т е п е а îm-
rnomenl-.
zară p e u n m o r m a n d e trunchiuri de Proectul, compromis acum praj,ură!ri. Dacian e Ardelean!
c ă r i n d r o ş i e t i c . P o t e c a îi p r i n d e p a r c ă
câţiva ani d e beneficiarM poli­ Deaceia, paralel c u .conservato­ G. V.
tălpile o a asfaltul topit. Altădată era brad. R a d u trecu m â n a împrejurul
ticii d e p a r t i d , p a r e a fi adoptait r u l , ia cfaeut d r e p t u l l a C l u j , şd
prietenoasă ca u n preş alb. Nesfârşită trupului fetei, p e care-l simţi atât d e şi-a luat doctoratul.
în cadrul necesităţilor culturale
n e întinde paralel c u şina d e fier până m u l t a l lui, încât g â n d u l e ă v o r trebui 'Curioase apucături, nu? —
s ă S e d e s p a r t ă şi. a i s t ă s e a r ă î l m i r ă ş i - l # pentru u n tânăr c u viitorul atât
departe, u n d e s e pierde î n întuneric. D-BM Al. Pop Mairţilain, V.
întrista. A l i n a l ă s a s e capul p e urmărul d e a g r e a b i l ararojat. Mai ales
P â n ă u n d e ? întrebarea n'o înspăiu V a l e a l â n e a i m i şi Grigorie M ă r c u -
lui.- I n n o a p t e , f r u n t e a e i p ă r e a mai când t e gândeşti că doctoratul
mantă. A r dori ca poteca aceasta să nu lescu, societari ţi m e m b r i i în c o ­ acesta a fost l u a t în t i m p c e pe
a l b ă . Ţ i n e a ochii, î n c h i ş i ş i c o l ţ u l b u z e ­ mitetul de conducere al primei
s e miiai s f â r ş e a s c ă m e i o d a t ă . . . P o a t e a - s c e n a O p e r ii d i n C l u j , d e ş i n u - ş i
lor î i t r e m u r a u . R a d u o s ă r u t ă l a c o m scene, sesdzându-se d e interven­ terminase încă conservatorul,
cum a u terminat masa. S'au adunat în
p e gură, p e pleoapele care tremurau ţiile făcute d e corpul auxiliar la cânta c u m a r e succes „Trävia-
satonuil m i c o u f o t o l i i r o z , u n d e i a u c a ­
catifelate s u b a t i n g e r e a b u z e l o r lui. A~ M i n i s t e r u l A r t e l o r $i p r i n p r e s a i ta", „Bărbierul", „Rigol eto" sau
feaua. A l i n a le oferă ţigări parfumate. au d a t . asigurării că probelma „Marta".
poi se ridică repede la amintirea altei
E o lumină muloomă acolo şi o a t m o s ­ salarizării tineretului artistic v a Dacian e u n sentimental. Me­
n o p ţ i a s e m ă n ă t o a r e , î n s p ă i m â n a t , c a şi lancolia c u care vorbeşte despre
feră caldă d e intimitate. Discută lite­ fi r e z o l v a t ă î n a i n t e d e d e s c h i d e ­
c â n d amintirea aceasta l-ar fi strigat vremurile studenţiei sale, e m i ş ­
r a t u r ă îşi A l i n a p o v e s t e ş t e îmbujorată rea stagiunii.
din trecut c u glas d e dojana şi ame­ cătoare — „N'am să trăesc o
cuprinsul ultimului roman franţuzesc
ninţare.
* viaţă m a i frumoasă"...
cetit. R a d u a s c u l t ă c u u n i n t e r e s e x a ­ P r i n t r ' o g r ă b i t ă şi n e a ş t e p t a t ă Libertatea, atmosfera de mic
Vivette P o p e s c u joacă în c o m e ­ modificare a statutelor,
— V i u , Alina;, r ă s p u n s e a b e a lacum, Sindi­ de Heidelberg a Clujului, cei
g e r a t , d a r , p i e r z â n d ş i r u l c u v i n t e l o r , îi
c u g â n d u l aiurea. P r i v i n d - o c u m ră­ c a t u l A r t i ş t i l o r D r a m a t i c i si L i ­ ş a p t e p r i e t e n i ai s ă i n e d e s p ă r ţ i ţ i
priveşte mâinile albe, c u degete lungi, dia „Colţ cu Brezoianu" rici, nu mai poate interveni
măsese nemişcată, cu braţele desfă­ veniţi acolo din toate colţurile
î m p r e u n a t e c u m i n t e p e genunchi.. In­ pentru rezolvarea problemelor ţ ă r i i , ori c h i a r v i a ţ a d e Ia B r a ­
ginerul dă semne d e plictiseală şi-ar cute, într'o a t i t u d i n e d e totală dăruire, O d a t ă c u h o t ă r î r e a d e a î n t e ­ d i n t r e © c i o r i şi s c e n e l e o f i c i a l e . H. N i c o l a i d e , a u t o r şi i n t e r p r e t
şov, d i n timpul liceului cu c h e ­
d o r i isă r e î n c e a p ă c o n v e r s a ţ i a d e s p r e adăugă m a i sigur pe sine : dar acum meia „Universitatea de Vast" G. S. furile d e l a „Gaura D u l c e " şi al c o m e d i e i „ C o l ţ c u B r e z o i a n u "
s'a f ă c u t t â r z i u . A i t ă i te a ş t e a p t ă . E r a
pobtica internă, despre mişcările gre­
neliniştit şi Alina, m i r a t ă d e graba lui,
viste din Franţa şi despre bolşevism,
s e ridică, fără s ă s p u n e o vorbă, î n t i n - Paralel c u opera de organi- qedea societatea „Radio" trebue

Alte desiderate ale muzicii

subiectele M preferate. D - n a Grigo- zatne a v i e ţ i i muzicale româ-
z â n d u - i m â n a . R a d u o î m b r ă ţ i ş a iar, să renunţe atât pentru motive
r e s c u e s t e î n s ă m u l ţ u m i t ă d e A l i n a şl nieşiti, i n c a r e ^ M i n i s t e r u l A r t e ­ de i g i e n ă artistică internă, cât
v r â n d parcă s'o p u n ă ia a d ă p o s t d e o lor", t r e b u e s ă - ş i i m p u n ă u n r o l
d e s e a r a lor. Z â m b e ş t e , p r i v i n d u - i m a ­ şi p e n t r u c a u z a i'omâniisim.ului
mare primejdie n u ştia care, şi-o să­ a c t i v şii h o t ä r i t i o r , u-.uid diirec- îm s t r ă i n ă t i a i t e .
t e r n p e toţi şi s e ridică s ă - ş i aducă

in România naţionalistă
rută totuşi prelung, însetat. Ea i se bivia, r e g l e m e n t â n d ş i s t â n i d e Este o datorie care n u mai
pachetul de cărţi p e n t r u obişnuitele veghe la puriiicarea el totală îngăidue abateri.
lăsă m o a l e î n braţe, niuşcându-i bu­
pasienţe... p e p l a n i raaţionial ş i la, î n a i n t a ­ Cât despre program in gé­
zele... N o a p t e b u n ă . rea ei generala, t r e b u e s ă se nieméi, ş t i u t esite c ă e l p o a t e î n
Radu e atât d e departe, din altă O ajunse din u r m ă şi-o prinse iar în dm, o excepţională importanţă bună măsură recomanda bine
l u m e , c a r e îi. v a r ă m â n e s t r ă i n ă p e n t r u braţe ca la u n joc pasionat, cău.tându-i
şi m a r e i problemei a p r o p a g a n ­ de ROMisu ALEXANDRESCU s a u r ă u cultura, capacitatea şi
dei artistice. gustul nostru peste hotare.
totdeauna. Timpul t r e c e p e s t e toate, g u r a maii l a c o m . . . raţi) R o m â n i , « r i t e a b u z ş i o r i c e alegeri a u fost n u odată sim­
O e i t e e s ' a i'ăciut p â n ă acum M a i m u t ă a t e n ţ i e i ş l iseriozi-
peste lucruri şi oameni, închizând p e n ­ falls îin m a t e r i e i d e a r t ă s e va ţite.
S e despărţiră î n poartă. R a d u o privi esbe, s u n t e m s i l i ţ i d e r e a l i t a t e tate e necesară programelor ro­
tru eternitate d r u m u l întoarcerilor. J e ­ piiitea c o m i t e i n s t r ă i n ă t a t e în Cât despre propaganda ma.
pierind printre daliile înalte, grele de s'o m ă r t u r i s i m , , a p r o a p e i n e x i s ­ m â n e ş t i de Radio. U n m a i sever
niţmeije ţ ă r i i . aicailă p r i n „ R a d i o " , m i j l o c sie-
nia a r trebui să s e resemneze, căci flori albe. S e î n t o a r s e fără s ă ş t i e c e t e n t . Hainele p r i l e j u r i c â m d s'a diJscernămânit î n r e p e r t o r i u , în
initjerese s u p e r i o a r e a l e n e a ­ cundar, totuşi de m a r e răspun­
pentru ea numai în trecut mai sunt l u ­ schiţat câta ceva în acest do­ e x e r a ţ i i u u , SJn e c h i l i b r a r e a g ë -
a v e a d e făcu/t. N u îi e r a s o m n , deşi m u l u i cer ca p e vütorj produse d e r e ş i :cu r o s t b i n e d e t e r m i n a t ,
m e n i u , a u fost ş i laceiea, î n c e a neralä a genuolar. Microfonul
m i n i a p r i n s e , l â n g ă î n t â m p l ă r i şi o a ­ ai'tisAtice d e p r i s o s s ă n u m a i a s t f e l c u m s'a f ă c u t de, către
poate miezul nopţii era aproape. Porni m a i m a n e paarte, f i e ^ r e p r e z e n ­ românesc să devină i n primul
p o a r t e filrmă r o m â n e a s c ă p e s t e p o s t u l n o s t r u ' , c d e p a r t e d e a fi
m e n i dragi, î n t â m p l ă r i v e s e l e şi triste, p e m a r g i n e a d r u m u l u i , c u capul î n jos, tative, prim infiltrările străine rând curat românesc, să devină
griainilţă ş i ini'ci f e l u r i t e e x i b i ţ U saitMăcătoaie.
o a m e n i v e s e l i ş i trişti... venitei s ă d e m t a r e z e aspectele o t r i b u n ă a m u z i c e i şi .muzicie­
înfrânt. O părere de rău vagă începu şi bolboroseli s ă treacă drept Sub eticheta fără sens de
r o m â n e ş t i a l e m a n i f e s t ă r i l o r , fie nilor români, o tribună de se­
Dar până unde merge poteca acea­ să-i cuprindă încet sufletul. P â n ă când româneştii. „ a r i i p o p u l a r e " , c a t e g o r i s i r e , Ha
cegisalte l a intâiriplarei, î n p r i ­ rioasă selecţie'şi căreia î n ace­
sta ? I s e pare că a u trecut ceasuri de vor dura toate acestea ? Până se sfâr­ P e de altă parte este de do­ eare s o c i e t a t e a ,,Radio" ar f a c e
p ă , iginorânàu--ise c e l e m a i e l e ­ l a ş t i m p , i>a n u - i l i p s e a s c ă , n i c i
rit ca elementelor şi operelor b i n e s ă r e n u n ţ e , taraifuri b u n e
când a plecat la drum. S e opreşte pri­ şeşte v a c a n ţ a ? Şi p e u r m ă ? G â n d u l se m e n t a r e i cemidiţiuini ide f e r i c i t ă u n a d i n valorile moastee.
mtuisicaie d e m e r i t , s ă l i s e a s i ­ şi mai' p u ţ i n b u b e î n ş i r ă r o m a n ­
vind î n urmă : aceeaşi potecă, topin- întoarce înapoi tremurând : atinsese realizare a scopurilor unei pro­ ţ e diei „ s a l o n " s a u . t o t f e l u l d e I a t ă c â t e v a din? c e r i n ţ e l e p r i ­
gure de către stat prezentarea
p a g a n d e înseimnaite şl 'rodnice elucubraţii n a i v e şi n u m a i a r a ­ m o r d i a l e râie ( R o m â n i e i r o r n â -
d u - s e î n întuneric. In tăcerea nopţii, p a r c ă o r a n ă . Şi t o t u ş i n u p u t e a a l u n g a tai s t r ă i n ă t a t e î n câit m a i d e p l i ­
A t â t a v r e m e c â t i a iaimbasade reori m u z i c ă ide i s v o n p o p u l a r . neiştti, î n a r t a i m u z l c e i .
a u a m u ţ i t şi greerii ca într'un ceas de imaginea Alinei din minte, se desprin­ n ă măsură, î n cadrul strict n a -
şl l e g a ţ i i , n u v o m a v e a t r i m i ş i ţioftiafl. S u b mumie ( t i c l u i t a d - h o c d i ­ Cu cât se v a proceda mai
m a r e t a i n ă . F o a r t e d e p a r t e » um s t r i g ă t d e a c a d i n t r ' o s v â r c o l i r e d e i n f e r n şi feriţi iudei apar la mloroion grabünc la împlinirea lor, cu
specialii p e r m a n e n ţ i p s n i t a i p r o ­ iSchiimbuirile d e a r t i ş t i î n f ă p ­
p r e l u n g şi sfâşietor d e trist, u n m u g e t c r e ş t e a a l b ă oa m a r m u r a , d a r v i e , c u p a g a n d ă a r t i s t i c ă , d a r rau s i n e - t u i t e p â n ă fetăzil a u ifosts d e s t u l „ d e g h i z a ţ i " î n rosnâniv f ă c â n d o a t â t m a i viu şi m a i puternic
catifelat tremură ca o chemare din altă sânii mloi c a portocala , c u coapsele c u r i s t i isau p e r s o a n e i d e c o m p e ­ d e slabei n u m e r i e e ş t e ş i d e i n e ­ a s t f e l z i s ă m u z i c ă tot! a t â t de v o m apăra d r e p t u r i l e spir'.iua.
tenţa, ş i c o n ş t i i n ţ ă / d u b i o a s ă , ci gale c a valoare. Lipsa de price, puţin veritabilă p e cât e de pu­ lităţii româneşti în Europa
l u m e : p l â n g c ă p r i o a r e l e la i z v o r u l l i m ­ lungi aşteptând mângâierea mâinilor
a d e v ă r a ţ i specialiştii ş i adevă- p e r e şi d e imparţialitate! în ţin românească. La aceste pro- noua.
pede dintre stânci. care tremură. R ă m â n e astfel p e retina
ochiului interior ca o obsesie, de care
Unde e Vseloda acum ? întrebarea a
n u p o a t e s c ă p a , p e c a r e m i m a i a r e tă­
f u l g e r a t - o p e n e a ş t e p t a t e ş i n u m e l e luă

La poarta, viaţa...
ria s'o î n d e p ă r t e z e . mântului. Dar acum niei-o vietate văzduhuri. Curând sborul acesta o î n ­
crescu din strigătul venit d e departe.
Ochiul r o ş u al locomotivei se apro­ boară până în centrul de foc al pă- spăimântă, o ameţeşte. întoarce privi­
D e c â n d a p l e c a t Vseloda, n'a m a i c u ­
pie, clătinându-ee ritmic la fiecare ca­ nu-şi strigă spaima, nici-o pasăre rea (greu o desface d e chemarea hip-
noscut nici o iubire. Multă vreme a
păt de şină, odată c u s g o m o t u l a c o l a d e nu-şi cântă chemarea. Şi totuşi iarba şurile şi brazii mici, mirosul d e răşină,
plâns când rămânea singură cu trupul
înaltă şi fragedă ce se clatină încet notiică a istelelor). I a r b a îi mângâe S t ă c a r t e a 'n m â n ă de m ' a p a s ă
său, o u g â n d u l l a eű, p e n i t r u c a a d o u a ciocan oare bate înfundat. Jenia s'«
hotărît. A c u m v a f a c e mişcarea d e e l i ­ stropită c u flori a l b e şi g a l b e n e , tufi- m e r e u obrazul. O s i m t e verde, fragedă, A m u r g u ' m b ă t r î n i t î n vis:
zi, c u p r i v i r e a p r e o c u p a t ă , s ă - ş i c o n t i ­
b e r a r e . V a fi c a u n s b o r , n u c a o p r ă ­ te f a c s ă s i m ţ i v i a ţ a c a p e u n fluid plină d e sevă. Prinde în palme mă­ P a r c ă a t r e c u t de m u l t r ă d v a n u l
nue lecţii c u studenta care o rănea ou
buşire. Trenul e din c e în ce m a i a- c e - ţ i p ă t r u n d e toţi porii. S u b talpă, nunchiuri, le s m u l g e şi apucă altele. La p o a r t a n i n s ă de cais.
tineraţea e i şi c u ofiţerul a c e l a c a r e o
proape. A c u m . A c u m ! Dar muşchii o plantele svâenesc ca artere pline cu Firele d e iarbă s e nup c u u n pocnet
cihinuiia, p o v e s t i n d u - i i u b i r i l e l u i . V o r ­
ţin p e loc, refuză să împlinească po­ sânge vegetal. In poiana de lângă pâ­ uşor. Toată viaţa din fundurile pă­ Coboară n e g u r a d i n s t r e ş i n i
bea c u p a t i m ă , c u gura u m e d ă ca u n
runca p e oare creerul o repetă maşinal, râu, pământul doarme ca un animal m â n t u l u i r o d i t o r îi p ă t r u n d e î n tirpp. Şi u m b r a c a d e p e s t e f r u n t e :
fruct. U n e o r i o o p r e a p o r t a r u l : d o m ­
necontenit... î n t i n d e b r a ţ e l e , a r v r e a să o b o s i t . P ă m â n t u l e v i u şi i e r b u r i l e s e Simte ca la o transfuzie c u m sângele „A f o s t o d a t ă o f â n t â n ă
nul locotenent n u face lecţia a s t ă z i , a
s e r u p ă d i n loc, să s e dărue, însfârşit stourlesc şi t r e m u r ă . . . viu al plantelor se amestecă gâlgâind „ Ş i - u n s m e u c u - u n paloş c â t u n munte...
t r e b u i t s ă p l e c e î n o r a ş . O d a t ă s'a s u i t
s ă s e d ă r u i e roiţilor d e o ţ e l p e n t r u c e a Jeniéi i se pare că a trecut enorm c u s â n g g e l e ei. C e n e b u n i e g â n d u l s i ­
neobservată p â n ă l a u ş a lui, cuprinsă
din urmă îmbrăţişare. Aburii fierbinţi de m u l t de când şi-a început plimba­ nuciderii de adineauri ! S a u de când ?
de o curiozitate balnăvicioasă. A auzit
îi stropesc obrazul, fiecare salt a l r o ­ rea. A t â t e a c r â m p e e d e viaţă treoutá i A c u m toate fibrele trupului ei tresar I n p a l m ă m i - a m u r i t povestea...
râsete şi glasuri v e s e l e . A s u n t totuşi,
ţilor îl s i m t e î n trup, s e rostogolesc s'au perindat prin minte, şi l e - a simţit înfiorate. Fiecare muşchi, svâcneşte ca ...Şi t o a t e v i n d i n vrăjitori;
cu sufletul răvăşit d e p a t i m ă şi ură,
p a r c ă î n s â n g e l e ei t o a t e roţile... E u n atât d e intens, încât parcă le-a trăit o fiinţă aparate. î n c e p e s ă - i fie frică Nici a p a n u m ă m a i c u n o a ş t e ,
dar, (fireşte, n u i - a d e s c h i s nimeni.
tren d e marfă, u n tren d e marfă cu pentru a d o u a oară. E obosită. Când d e viaţa care o a m e ţ e ş t e oa o băutură Nici d r u m u l n u m a i u r c ă 'n nori.
Ş i - a t u n e i s'a î n t o r s ş i a coborât scările
vagoane multe, nu se mai sfârşesc. s e g â n d e ş t e că t r e b u e să se întoarcă tare. A r o m e l e brazilor şi ale ierbii, a l e
î n f u g ă . A d o u a zi, l o c o t e n e n t u l i-a
a c a s ă , i s e p a r e c u n e p u t i n ţ ă să i a d r u ­ floriilor c u p a r f u m u r i t a r i . N u s e m a i
povestit aventura c u toate amănuntele, Sgomotul roţilor e departe, aceleaşi Pe gura m e a de nai şi stele
m u l înapoi. E atât d e departe... Ce o simte singură, face trup cu însuşi pă­
ca u n u i p r i e t e n b ă t r â n , r u g â n d - o s ă - l bătăi ritmice, care se sting din c e în S'a p r i n s î n v ă l u r i l u n a . Iar
1
a ş t e a p t ă acaisă? V e g h i a p â n ă î n z o r i î n mântul, creşte din el întocmai ca o
ierte c ă n u a făcut lecţia. Ştie c ă n u ce, î n v e l i t e î n p â s l ă n e a g r ă a î n t u n e - - A m a i b ă t u t u n a n î n poartă...
fotoliul c u p o s t a v u l ros. Şi p e n t r u a- p l a n t ă ictu r ă d ă c i n i a d â n c î n f i p t e . I - a u
s'a s u p ă r a t şi îi v a p l ă t i o r a p i e r d u t ă . ricului. L a n t e r n a u n u i frânar t r e m u r a S'a s t i n s şi azi n o a p t e u n felinar
şi s e f a c e m e r e u mai, m i c ă , u n ochi tâta să reia d r u m u l acesta nesfârşit ? pierit toate gândurile. N u face nici o
Nu i-a răspuns nimic, dar tremura u-
plâns care se închide încet. Dar până acolo ? A r e d e trecut obsta­ mişoare, când furnicile dintr'un mu­
miliită ş i - l u r a c u t o a t e f i b r e l e t r u p u ­
cole, d e lînfrunat p r i m e j d i i . M o a r t e a o şuroi apropiat trec î n panică p e obra- D a r n u m a i a m n i m i c . Pereţii
lui e i n e l u a t î n s e a m ă : d o a m n ă p r o f e ­ Jenia se întoarce automat, urmărin­
aşteaptă p e marginea liniei ferate, g h e ­ c â n d a u d e g l a s u l lui. R a d u : D o a m n ă ! S u n t goi... P e t â m p l ă a m albit...
soară. Ş i a e r u l a c e l a d i s t a n t , r e s p e c ­ d - o c u e r e e r u l gol, trezită d i n c o ş m a r
muită î n şanţul adânc, printre burueni Deschide ochii încet. înalt, R a d u se a- Şi oglinzile m ' a s c u n d î n a p e
tuos, a l tuturor. D o a m n ă I î n c e t a s e să F u m u l , r o ţ i l e , s f â r ş i t u l . . . S'a f ă c u t d i n ­
N u n u ! A s t r i g a t t a r e , oa şi c u m a r fi propie grăbit. F u g a r de l u m e , desfrunzit...
mai fie femeie... îşi imagina cele mai tr'odată linişte.
Poteca trece linia ferată, se strecoară vrut să fie auzită d e cineva d e departe. — Doamnă (e î n g r i j o r a t ş i i n t r i g a t ) ,
nebuneşti dăruiri. S e c o n d a m n a pentru
laşitatea ei şi într'o seară, s t â n d d e pe sub doi brazi c u ramurile îmbrăţi­ S e lasă î n iarbă încet, ca p e u n aşter­ c e s'a î n t â m j l a t ? Mi-a m a i r ă m a s p e d e g e t p o a t e
vorbă c u u n v e c h i prieten d i n Rusia, şate, coteşte apoi r e p e d e p e s t e u n p â ­ nut. S e c u l c ă p e spate, întinzând bra­ I i î n t i n d e b r a ţ u l , a p l e c â n d u - s e s'o r i ­ Din noaptea plină de lumină,
îl c h e m ă a l ă t u r i d e e a c u g l a s u l t r e m u ­ râu. A p a a v e n i t t u l b u r e şi m a r e , să­ ţele î n lături, cu ochii închişi. Iarba e dice. E a îi p r i n d e m â n a . Degetele lui Chivără de a r g i n t şi smeii
rat, d a r c â n d î l v ă z u v e n i n d într'ade­ rind c u sgomot metalic peste bolovani, v a g u m e d ă şi-i atinge c u a n t e n e a s p r e s u n t f i e r b i n ţ i ' şi p u t e r n i c e şi v o r s'o r i ­ T r e c â n d n ă l u c i p e s t e grădină...
văr, m i r a t , c ă z u cu f a ţ a î n p e r n e , s g u - dloootind. P u n t e a . e v e c h e , d i n s c â n d u r i obrazul. S e simte n e s p u s d e bine aşa. dice.
duită d e p l â n s . înegrite devbrad. Când calci p e ea, se Când deschide ochii, cerul desfăşurat — Nu, şopteşte abea auzit Jenia, nu
clatină oa o barcă. fără m a r g i n i deasupra, plin de stele d o a m n ă , nu... îmi cade cartea.... P e s t e pleoape
P l i m b ă r i l e d e aici, d i n fiecare noap­
oare sclipesc repede, repede, ca nişte Şi î n l o c s ă s e l a s e r i d i c a t ă , î l t r a g e Se 'ntinde liniştea din vis —
te, î i a l u n g a u g â n d u r i l e , o o b o s e a u î n S u b lună, pajiştea aceasta d e un
focuri c e ard departe, la stânile din încet î n jos. T r u p u l lui acoperă tot De parcă pentru totdeauna
cele d i n u r m ă şi p u t e a adormi n u m a i ­ v e r d e p r o a s p ă t aşteaptă hora piticilor,
cer, o înalţă, răpind-o pământului. cerul. La p o a r t ă , v i a ţ a s'a î n c h i s .
decât, prăbuşită, c u s u f l e t u l v i d . Dar care l o c u e s c între brazi, prin scorbu­
ION ROMAN AL RAICU
noaptea aceasta este altfel decât toate rile stâncilor, galerii î n g u s t e care co- Pluteşte parcă între lumi, rătăcită în
 6 UNIVERSUL LITERAR 17 August./ JSRO
— R ă m a s bun, Gena! Vocea era cea obiş­

nuită. N u m a i ochii n u m a i e r a u aceiaşi. L u ­
ceau straniu de neastâmpărul luminos al
plecării.
— Nie... N i e , pleci ?
— După c u m vezi. Gena
— Adio, N i e !
— Cu bine Gena !
Ea se lupta cu lacrămile; e u m ă bucuram.
Mă bucuram n u pentrueă puteam p l e c a , ci
pentrueă îmi eliberam mâinile din m â i n i l e ei,
p e n t r u e ă e l e î m i a p a r ţ i n e a u d i n n o u şi, o d a t ă
cu ele, e u însumi.
— N i e !... Nie...
F u r ă u l t i m e l e c u v i n t e p e care l e auzii. E -
ram în stradă. Noaptea se plimba învăluită
î n v ă l u r i d e d o l i u . T ă c e r e a ca o P é n é l o p e ,
torcea singurătatea aşteptând ca u n U l y s e
pierdut în negurile spaţiului. Noaptea alături
de m i n e îşi n e t e z e a pliurile rochiei. A u z e a m
foşnetul armonios, mâinile, le s i m ţ e a m graba.
P e n t r u ce s e g r ă b e a n o a p t e a ? N u ştiu... Ş i
eu m ă grăbeam.
— N i e !... M i - e ş t i d r a g , N i e !...
Noaptea împrumutase vocea Genei. N o a p ­
tea m e r g e a alături d e m i n e . N o a p t e a s a u G e ­
na ? N u , n u Gena. Gena era departe în casa
unde a m iubit-o, de unde plecasem pentru
totdeauna... Pianul.... cărţile mele... lucrurile
G e n e i r i s i p i t e p r i n t o a t ă c a s a c a şi v e s t m i n ­
t e l e ei... u r a m e a . . . c o ş m a r u l . . . mâinile ei...
Totul rămăsese undeva departe.
Strada p e care m e r g e a m d u c e a î n port. D a r
până acolo m a i era cale lungă. Mi s e părea
că străbat aceeaşi stradă c u aceiaş g â n d , p e n ­
tru a d o u a oară. A t u n c i , întâi... e r a p r i m ă ­
vară. O primăvară turmurătoare, neruşinată.
Mă călăuzise m e r g â n d alături d e m i n e aşa
cum m ă călăuzea acum noaptea sau Gena.
-- N i e !... N i e , p l e c i !...
G e n a în casa d i n capătul celălalt al ora­
şului ghemuita în perine, plânsă singură. La
picioarele patului Pic, câinele m e u . A r ă m a s
şi e l l a e a . I l - a m l ă s a t a ş a c u m îi l ă s a s e m
trecutul, c u m m ă lăsasem pe m i n e în ceeace
f u s e s e m Nie. E u n u m a i e r a m N i e . N i e c u
c i u d ă ţ e n i i l e l u i , c u b u c u r i i l e şi t r i s t e ţ i l e l u i ,
cu s p a i m e l e , m a i ales c u s p a i m e l e lui. R e d e -
venisem acum Niculai Comşa din noaptea a-
ceea de primăvară când stăm p e cheiu, pri­
vind apele murdare şi l e n e ş e a l e D u n ă r i i ,
singur, singur.
A t u n c i , î n n o a p t e a a c e e a a m v r u t să m o r .
D a r d e c e ? S c r u t a i î n t u n e r e c u l c a şi c â n d e l
л г fi p u t u t s ă - m i r e a m i n t e a s c ă . î n t u n e r e c u l
era însă negru, tainic, d e nepătruns. Odată
v r o i s e m s ă m o r şi a c u m n u - m i r e a m i n t e a m
d e c e . P o a t e c h i a r m u r i s e m , şi r e n ă s c u s e i m
i m e d i a t la o a l t ă v i a ţ ă — v i a ţ a a l ă t u r i
Gena.
Mâinile
Ea, fără să m a i aştepte r ă s p u n s u l m e u , se
aşeză lângă mine, aproape. Simţi însă în şold,
d u ş m ă n o ş i , p a n t o f i i . Ii d ă d u l a o p a r t e şi î n ­
ţelese. A m ştiut asta din tresărirea abia p e r ­
ceptibilă a genelor. Mutându-şi ochii d e p e
ape p e m i n e , m ă privi, dar altfel. I n ochii e i
fu p e rând : spaimă, bucurie. In cele d i n u r ­
mă numai bucurie. O bucurie neintâlnită în
ochii niciunui o m .
— V r e i să...
— Da !
— Ş i e u !... V o c e a împrumutase bucuria
din p u p i l e . î ş i lipi capul d e p i e p t u l m e u t r e ­
m u r â n d toată d e spaimă, d e bucurie, nici e u
nu ştiu bine.
— ...Şi t u ! î n t r e b a m , d a r e r a a t â t a n e î n ­
credere în glasul nîeu, încât ridicându-şi
o c h i i s p r e m i n e , m ă p r i v i d e p a r c ă a r fi v r u t
să m ă m u s t r e c u n o a p t e a care i se ascunsese
î n p u p i l e ca î n n i ş t e firide.
— Ş i e u . . . şi e u — z ă u !
A c e s t zău d e o o p i l p a r c ă , î l s i m ţ i i c a p e
o d u r e r e fizică, e x t e r i o a r ă , persistentă. Ş i
o strânsei în braţe lipind-o mai mult de
m i n e , c a şi c â n d n u m a i a s t f e l m ' a ş fi p u t u t
apăra îndepărtând durerea din carne.
N u m i se părea deloc neobişnuit faptul că
fata aceea p e care abia o cunoscusem sta
î n braţele m e l e , că o î n l ă n ţ u i a m strâns, totuşi
d u i o s , şi n i c i că e a v r o i a s ă m o a r ă ş i a s t a
o bucura. Altceva m i s e părea neobişnuit,
minunat :
Acolo, pe malul fluviului, unde m a i înainte
f u s e s e m singur, e r a m a c u m doi, veniţi cu
a c e l a ş i g â n d şi î m p i n ş i u n u l î n b r a ţ e l e c e l u i ­
lalt d e o forţă care n e depăşea, necunoscută,
d a r b u n ă , f i i n d c ă î n c l i p a a c e e a îi e r a m r e ­
cunoscător, fiindcă şi e a , d u p ă c u m m i - a
m ă r t u r i s i t m a i . t â r z i u , îi e r a r e c u n o s c ă t o a r e ,
u mulţumea în gând în timp ce se ghemuia
la p i e p t u l m e u , m a i s t r â n s , m a i a p r o a p e , d a r
n u p e n t r u c a s'o a p ă r — n u - d e r a f r i c ă —
ci p e n t r u e ă v e d e a î n m i n e u n p r i e t e n c u
care avea să m e a r g ă î n timpul scurt care
d u c e dincolo într'o l u m e u n d e o a m e n i i n u
se m a i simt singuri.
— V o m m u r i î m p r e u n ă !... V o c e a e r a d u ­
ioasă, cucernică. N u i - a m răspuns. I - a m s ă ­
rutat n u m a i părul care î m i m â n g â i a obrajii.
de S e c u t r e m u r ă toată şi d e s p r i n z â n d u - s e d i n
b r a ţ e l e m e l e p r i n s e să s e d e s b r a c e .
Genei
— D e c e !... D e c e !... P e n t r u e ă n ' a m t i m p
s ă - m i aparţin m i e î n s ă m i . Căci eu... pictez...
Pronunţă ultimul cuvânt cu ezitare, schiţând
cu m â n a u n gest de legănare energică d e
p a r c ă a r fi p u r t a t u n p e n e l p e o p â n z ă n e ­
văzută. Şi gestul acela care n u dură decât
doar câteva clipe î m i trăda ceva : talentul
Genei. U n talent î n care credeam, p e care îl
iubeam deşi n u văzusem încă nimic plă­
m ă d i t d e e l î n c o l o r i şi s u f l e t . S t ă p â n i t d e
a c e s t s e n t i m e n t a p r o a p e că n ' a m ascultat
p o v e s t e a tristă a vieţii ei, c ă l ă u z i t ă p a s d e p a s
d e u n destin rău. Târziu, când sfârşi d e s ­
tăinuirea, apele, obosite parcă, îşi domoliseră
vâltorile.
— D a r t u , Nie..., t u . d e c e v r e i să...
I - a m d e s t ă i n u i t şi e u m o t i v u l a c e l a p e
care acum n u mi-1 mai amintesc. Când
sfârşii ea m ă privi, uimită, î n s p ă i m â n t a t ă c u
ochii ei frumoşi, prin luciul cărora treceau
u m b r e de ciute fugărite prin pădure.
- - ...Şi n u m a i p e n t r u a t â t v r e i t u , N i e , să...
— Da !
— N i e !... N i e , t u n u t r e b u e s ă m o r i . P r o ­
nunţa a c u m pentru prima dată cuvântul
m o a r t e şi e l s u n a s t r a n i u a c o l o , p e m a l u l
fluviului unde venisem a m â n d o i s'o c u ­
n o a ş t e m . N i e !... N i e , t u n u t r e b u e s ă m o r i .
Şi îmi prinse umerii cu amândouă mâinile.
M â i n i l e ţ â ş n i s e r ă d e p e g e n u n c h i şi c ă z u s e r ă
grele p e umerii mei, grele ca o imensă
greutate.
Din clipa aceea robia m e a începu. Ştiui
a c u m că m â i n i l e G e n e i vrăjesc, stăpânesc,
a m ştiut că e l e p o t m â n g â i a , p o t urî, p o t
despreţui. Mâinile Genei e r a u sufletul ei. Ele
a v e a u o vrajă căreia n u m ă p u t e a m opune.
Erau acolo pe umerii mei, m ă stăpâneau,
iremediabil, fără posibilitate d e o p u n e r e —
d e v e n i s e m c e v a c a r e îi a p a r ţ i n e a e i , c a u n
obiect oarecare.
— N u trebue să mor, Gena ? a m întrebat
cu î n d o i a l ă , a m p u t u t î n t r e b a .
— N u , N i e !.. N u !
— A i dreptate, G e n a ; n u trebue sâ mor. Şi
răsuflai uşurat. Mi s e p ă r e a că s c ă p a s e m d e
o greutate mare care n u se referea în niciun
c a z la a c e e a d e p e u m e r i i m e i , p e c a r e c o n ­
t i n u a m s'o s i m t g r e a , d e n e s u f e r i t .
— T u trebue să-ţi refaci viaţa, Nie. S ă î n ­
cepi o a l t ă v i a ţ ă . Şi... d a c ă v r e i , N i e , e u îţi
voiu ajuta.
— Tu, Gena ?
— Eu, Nie. Vrei ?
— N u te mai duci acolo ? şoptii arătân-
d u - i apele, deasupra cărora plângea gea­
mandura.
— Nu, N i e ! Trebue doar să-ţi ajut.
— Da, Gena. Trebue, trebue să-mi ajuţi.
E r a m c o n v i n s că G e n a t r e b u e s ă - m i ajute,
că n u m a i c u e a a l ă t u r i p u t e a m p ă ş i d i n n o u
în n e g u r a v i e ţ i i d i n c a r e a b i a e v a d a s e m . G e n a
era a c u m a r a c u l d e care a v e a m să m ă s p r i -
j . a î n viaţa cea n o u ă care totuşi n u m i e avea
— Gena, plec !
— Pleci, N k ? U n d e pleci ?
— T e p ă r ă s e s c !...
— N i e . . . N k , c e s p u i ? D i n o b r a j i îi f u g i s e
t o t s â n g e l e . M â i n i l e s c ă p a r ă p e n e l u l şi p a l e t a
d e colori.
de T E O D O R CONSTANTIN — T r e b u e , G e n a t r e b u e ! Iţi l a s totul... Ţ i - 1
l a s şi p e P i c .
s e s i u n e a ei, n u m ă u m i l e a . A s t a a fost la
— N k !... N i e !...
început. Cât timp ? N u - m i m a i amintesc. In
P l â n s u l mâinilor... d e s n ă d e j d e a lor. A p o i
t o t a c e s t t i m p e r a m m u l ţ u m i t şi p o a t e , o
d r u m u l î n n o a p t e cu G e n a alături. D r u m u l
iubeam. , %
s p r e port... c h e i u l p u s t i u , tăcut, sumbru...
...Şi t o t u ş i , c o ş m a r u l î n c e p u . î n c e p u î n z i u a
A c e l a ş i cheiu şi acelaşi loc ca î n p r i m ă v a r ă .
c â n d m i s'a p ă r u t că d e s c o p ă r c ă m â i n i l e
Şi eu, e u e r a m d e a s e m e n i acelaşi, cu a c e ­
Genei a v e a u predispoziţie spre crimă.
iaş suflet, c u aceeaşi hotărîre. Numai apele
— M â i n i l e a s t e a într'o zi v o r u c i d e . E r a o erau parcă altfel : m a i mari, m a i învol­
constatare p e care o făceam abia acum p r i - burate.
vindu-i mâinile ocupate să umfle o pungă M i - a m descălţat pantofii, mi-am scos
î n c a r e îi a d u s e s e m d u l c i u r i . Ş t i a m c ă d u p ă h a i n a c a l m , f ă r ă î n f r i g u r a r e D a r , tocmai î n
c e p u n g a v a fi u m f l a t ă , G e n a o v a p o c n i d e clipa a c e e a , . d i n dreapta s a u d i n stânga,
palmă s a u d e perete. Mai înainte, deseori sgomot d e paşi a j u n s e la urechile mele.
m ă întrebasem de unde plăcerea asta a Genei. C i n e v a g r ă b e a î n c o a c e şi p r o b a b i l , e r a m u l t
Răspunsul fusese de fiecare dată acelaşi : mai aproape decât î m i închipuiam. Ca să ştiu
a r fi t r e b u i t s ă p r i v e s c . D a r , la oe. E r a m a i
p l ă c e r e d e f e t i ţ ă m a r e . D e d a t a a s t a e l fu
altul: Ыпе să grăbesc sfârşitul.
— î n t r ' o zi m â i n i l e a s t e a v o r u c i d e . C e m ă ...Şi g o l , m ' a m l ă s a t p e d i g u l o b l i c a p o i
f ă c e a s ă c r e d a c e a s t a ? P l ă c e r e a leu c a r e în apă. î m i amintesc v a g : Ţipătul porilor în
degetele, după oe punga era umflată, se gră­ contact c u apa rece şi u n alt ţipăt înapoia
m e a p e cheiu.
b e a u s'o s t r â n g ă la g â t — o g r a b ă p e r v e r s ă
bolnavă, parcă o nevoie d e a s t r â n g e şi a — A m fost văzut de cineva care a ţipat
d u p ă ajutor...
înăbuşi ceva v i u — o viaţă, sublimată însă
în plăcerea n e v i n o v a t ă de a pocni pungi de Apoi ? A p ă rece şi multă... alunecare ca
hârtie. î n t r ' u n abis... ş i n u m a i ş t i u .
— Iţi p l a c e a s t a a t â t d e m u l t ? a m î n t r e ­
Soare... N i s i p u l arde ca u n cuptor încins...
b a t f ă r ă s'o p r i v e s c !
— Ce, să pocnesc p u n g i l e ?
Da, N k , Mă Lumina îmi străpunge retina, îmi coace
joc. Ş t i i , c â n d a m f o s t m i c ă m'am jucat v â n t u l !... D a r n i m i c . . . P ă m â n t u l a r u n c ă f l ă ­
foarte puţin. A c u m sunt fericită. Fericirea cări, c e r u l l a v ă f i e r b i n t e . . . A r d . . A r d . . . V r e a u
a p a r ţ i n e copiilor ca şi jocul. N i e , N k , sunt s ă ţ i p , s ă c h e m a j u t o r , s ă c e r p u ţ i n ă apă...
f e r i c i t ă ea u n c o p i l , d e a c e e a m ă j a c . ...Şi G e n a , u n d e e G e n a ?... E a m i - a r a j u t a .
v e n i să m ă m â n g â i e c u m â i n i l e a c e l e a d e — G e n a !... G e n a !... B u z e l e umflate se
care î n c e p e a s ă - m i fie teamă. frământă î n neştire, limba încearcă să arti­
culeze chemarea, dar din gâtlej nu iese
S p u n începea p e n t r u e ă e r a î n c e p u t u l . S p a i ­
n i c i u n sunat... C h e m a r e a e î n gând... Ţipă.
m a , g r o a z a n e b u n ă c ă î n t r ' o zi m â i n i l e G e n e i
urlă g â n d u l ca u n şacal flămând...
m ă vor ucide, a v e a u să vină treptat. N u
D o u ă s ă p t ă m â n i a m t r ă i t î n t r e m o a r t e şi
f a p t u l că a v e a m să m o r m ă î n g r o z e a t r a n ­
viaţă... Ţ i p ă t u l Genei, acolo p e cheiul ursuz
sformând viaţa alături de Gena într'un coş­
m a r , ci f a p t u l că a v e a m să m o r ucis d e m â i ­ de toamnă, m ă scăpase de moarte, alarmând
nile ei, m â i n i l e acelea care ştiau p l ă m ă d i f r u ­ u n b a r c a g i u contrabandist. Şi apoi, c â n d z ă ­
m o s u l , d a r care într'o zi a v e a s ă c o m i t ă o c e a m p e patul d e spital tot ea m ă salvase
faptă urîtă, hidoasă. p r i n î n g r i j i r i l e e i d e zi şi d e n o a p t e , d a r
mai ales prin voinţa ei d e a m ă smulge
Deseori îmi imaginam c u m se va întâm­
morţii.
pla : v e d e a m degetele repezindu-se spre gâtul
m e u , c u g r a b a c u care s e r e p e z a a u să strângă Asta a m aflat-o m u l t m a i târziu. Când
deilirul d i s p ă r u , m i - a m regăsit c o n ş t i i n ţ a d u p ă
gura pungilor, s i m ţ e a m degetele ei înfipte
o t r e z i r e o b i ş n u i t ă d i n t r ' u n s o m n c a l m şi
în carnea gâtului m e u strângând încet, încet,
p e n t r u a p r e l u n g i cât m a i m u l t plăcerea fără vise. î m i a m i n t e s c precis : s t a m cu
crimei. o c h i i î n c h i ş i g â n d i n d u - m ă că a m d o r m i t
foarte b i n e . D e G e n a , d e a p e l e reci, care
N u m a i în aceste închipuiri Gena redevenea
ascuţiiseră b r i c e p e t r u p u l m e u , n u - m i a m i n ­
întreagă, pentrueă fiinţa ei întreagă parti­
cipa la crimă. A c e a s t ă Genă, m ă îngrozea, team. Dar, tot a s c u l t â n d u - m i răsuflarea,
o uram aşa c u m m ă uram p e mine pentrueă prima amintire întinse puntea între clipa
n'o p u t e a m s a l v a p e G e n a p l e c â n d d e p a r t e . p r e z e n t ă şi cealaltă, a c e e a c â n d m ' a m lăsat
Oridecâteori încercam n u m a i să m ă gândesc în ape.
la eventualitatea unei evadări, simţeam p e — V a s ă z k ă , n ' a m m u r i t . . . R e s p i r \... î m i
umeri greutatea mâinilor ei, lăsată acolo s p u n e u , fără ca să d e s c h i d ochii.
în gestul acela de stăpânire p e care îl f ă c u ­ Trăiam, dar unde m ă aflam ? In nări se
seră mâinile p e m a l u l fluviului. i n s i n u a m i r o s g r e u d e d o c t o r i i şi d e a l b . N u
..Şi z i l e l e t r e c e a u . C l i p a c â n d G e n a a v e a ştiu dacă albul a r e miros. D a r î n clipa aceea
să m ă ucidă s e apropia. O s i m ţ e a m aproape, albul, probabil limitat î n conştiinţa m e a la
învăluită în taine, implacabilă, cernită. O s i m ­ c e a r ş e a f u r i şi p e r i n e , a v e a u n m i r o s p a r t i c u ­

/ s k - r a i a p a r ţ i n ă , ci e i , p e n t r u e ă a p a r ţ i n e a m
D u n ă r e a d i n n o a p t e a a c e e a n ' a m s'o u i t
niciodată. S e tânguia încet, blestema, apoi
furioasă p e ţărmurile largi d e bazalt, izbea
cu braţe n e g r e şi fluide digul, i c n i n d n e p u ­
tincioasă într'un efort d e v o i n ţ ă oare o sleia.
Apoi, învinsă, resemnându-se, îşi strângea
nenumăratele-i braţe f l u i d e şi. b o d o g ă n i n d
b l e s t e m e ca o b u n i c ă rea, s e târa m a i d e p a r t e
s p r e G a l a ţ i — şi m a i d e p a r t e , c a s ă m o a r ă
î n c e l e d i n u r m ă î n b r a ţ e l e n e g r e şi g r e l e
ale Mării.
Eu stam p e cheiu, cu picioarele atârnând
puţin deasupra apei. Stropii îmi udaseră
pantofii. T o t u l a v e a să s e c o n s u m e s i m p l u ,
fără sgomot, nevăzut. A v e a m să m ă l a s să
a l u n e c p e digul oblic, fără n i c i u n efort, ca
într'un accident neprevăzut... Ş i asta poate
o clipă... d o u ă . . . t r e i . D e v r e m e c e e r a m d e c i s
să m o r , c e i m p o r t a n ţ ă a v e a f a p t u l c ă a m â ­
n a m executarea acestei hotărîri cu încă vreo
câteva minute ?
E r a î n s ă a t â t d e f r u m o a s ă n o a p t e a !... D o s ­
pea viaţa în clorofilă, î n m ă r u n t a i e l e p ă m â n ­
tului — g e r m i n a în firicelele d e iarbă încol­
ţite timid î n spaţiul liber dintre pietrele c u ­
a totuşi n u p l e c a m . Crispat într'o a ş t e p t a r e
O p r i v e a m m i n u n â n d u - m ă d e intuiţia ei.
N u î n t r e b a s e n i m i c şi totuşi î m i î n t i n s e g â n ­
d u l şi d o r i n ţ a : c ă v r o i a m s ă i n t r u î n c r i s ­
telniţa morţii aşa c u m intrasem într'aceea
a v i e ţ i i — gol... Ş i e a , e a c a r e s e b u c u r a
că m ă s i m t e a l ă t u r i , d o r e a s ă m o a r ă l a f e l
— N u t e d e s b r a c i ? G r ă b e ş t e - t e !...
— D a , da. A c u m . Continuai însă să r ă m â n
n e m i ş c a t pentrueă, între t i m p îi descoperisem
mâinile.
Mâinile Genei erau mari, brune, c u d e ­
gete scurte, a p r o a p e urîte. Mi s e p ă r e a că
ele a v e a u o e x i s t e n ţ ă a lor care n u se i n t e -
ele avea o existenţă a lor care n u s e inte­
gra la c e e a ce constituea fiinţa Genei. E r a m
surprins d e aceste mâini, surprins neplăcut
m a i ales prin faptul că e l e îşi f ă c e a u m e r e u
d e l u c r u c u c i o r a p i i p e c a r e îi î m p ă t u r e a u
şi d e s p ă t u r e a u m e r e u . T o a t ă i n c a n t a ţ i a s p i ­
rituală d e m a i înainte dispăruse. Intre noi
se interpuseseră mâinile, ca u n d u h rău.
N u ştiu dacă m i - a m dat seama încă d e p e
atunci că m â i n i l e Genei a v e a u î n felul lor de
a a p u c a c e v a d e r a p t . P o a t e !... P o a t e n u m a i
a c u m m â i n i l o r ei p o s e s i v e .
— - Să plecăm, Nie.
— • D a , G e n a ; s ă p l e c ă m d e aici.
. Şi a m întors spatele fluviului, m e r g â n d
alături, lipiţi u n u l d e altul, p a r c ă î n t o r c â n -
d u - n e dintr'o plimbare p e cheiu.
1 salbă pentru o iubită imaginară.
După noaptea primei noastre întâlniri a m
încetat d e - a m a i privi pe Gena. A m încetat
d e - a o m a i privi, este u n fel d e a spune.
F i i n d c ă n u e c u p u t i n ţ ă să n u m a i priveşti
p e c i n e v a c u c a r e t r ă i e ş t i z i d e zi _şi n o a p t e
de noapte. D a r o priveam aşa c u m priveşti
lucrurile dintr'o odaie fără ca să l e vezi,
s a u , m a i b i n e z i s , f ă r ă c a să ştii l o c u l , p o ­
ziţia lor e x a c t ă .
In schimb n u î n c e t a m să-i privesc mâinile.
Mâinile Genei î m i d e s v ă l u i a u totul. C â n d
îi r e u ş e a v r e o c o m b i n a ţ i e d e c o l o r i ş i e r a
m u l ţ u m i t ă , ş t i a m d i n g r a b a m â i n i l o r ei ;
când era nemulţumită, când n u - i reuşea vreo
nuanţă, ştiam d i n crisparea degetelor p e p e -
іеі, dar, m a i ales, d i n ezitarea mâinii care
însemna gândire, tristeţe, energie concen­
trată; c â n d G e n a obosea, ş t i a m d i n t r e m u r u l
abia perceptibili al m â i n i l o r ; c â n d G e n a s e
bucura d e ceva, d e g e t e l e ei căpătau u n fel
d e n e l i n i ş t e s i m p a t i c ă d e p a r c ă s ' a r fi p l i m ­
bat p e clapele unui clavir n e v ă z u t ; când
G e n a e r a tristă, m â i n i l e ei z ă c e a u în poală
ca n i ş t e p ă s ă r i m o a r t e .
E r a m a c u m m u l ţ u m i t că G e n a a v e a t i m p
p e n t r u p â n z e l e ei, şi c ă a c e s t t i m p m i - 1 d a ­
tora m i e . S e n t i m e n t u l că d e v e n i s e m o p o -
ţ e a m e u , d a r G e n e i îi r ă m â n e a s t r e i n ă . G e n a
n u ştia că m â i n i l e ei a v e a u să m ă ucidă
şi n u a v e a s ă ş t i e , p r o b a b i l n i c i î n c l i p a
c â n d v a comite orima, a ş a c u m n u ştie u n
nebun când sparge capul altui n e b u n cu un
ciocan î n c h i p u i n d u - ş i că bate p e n i c o v a l ă
g l o b u l d e a u r a l l u n e i ea s ă f a c ă d i n e l
Salvarea Genei sta în puterea mea şi
istovitoare, cu ochii împăienjeniţi de pânda
m â i n i l o r ei, c u conştiinţa toată, prinsă ca
într'o cursă d e lup, în certitudinea că n'aş
putea schiţa nici cel m a i m i c gest d e apă­
rare în clipa când bestia d i n G e n a v a p o ­
runci m â i n i l o r e i să s t r â n g ă — a ş t e p t a m ,
aşteptam. V e n e a u apoi nopţile. N o p ţ i l e a l ă ­
turi d e Gena... Ghiotul sângelui... Somnul
trudit alături de trupul trudit al Genei...
S o m n u l c u v i s e f r u m o a s e al Genei... C o ş m a -
relfc d i n s o m n u l m e u . . . T r e z i r i l e , b r u s c e c u
o Genă plecată peste mine.
— N k , d e c e ai ţipat ? C e a i v i s a t ?
— N u - m i m a i amintesc. I n orice caz u n
vis groaznic...
D e ce o m i n ţ e a m ? D e ce n u - i s p u n e a m
c ă m ' a m v i s a t s u f o c a t , u c i s d e m â i n i l e e i ?...
Şi n u plecam. Primejdia se l e g ă n a deasupra
capului Genei, deasupra capului m e u , ca
î n t r ' u n h a m a c n e v ă z u t . A s t a p â n ă î n t r ' o zi...
C u m a m putut, c u m m ' a m putut hotărî ? N u
ştiu. P o a t e n u m a i e r a m eu... S a u , p o a t e , a
fost voinţa destinului ca e u să m ă pot
elibera.
l a r p e c a r e a c u m n u l - a ş m a i ţvutea d e s c r i e .
Miros de doctorii, miros da alb. T'usosem fără
îndoială bolnav, e r a m : d e sigur. încă. D a r
în acest caz G e n a trebue că era l â n g ă m i n e ,
t r e b u e că e a m ă îngrijea... Şi î n clipa a c e e a
dorul d e - a o vedea pe Gena fu atât de mare,
î n c â t a m d e s c h i s o c h i i şi b u z e l e rostiră
chemarea care eră arzătoare, în aceeaşi m ă ­
s u r ă p e n t r u o c h i c a şi p e n t r u s u f l e t .
'— G e n a !
...Şi a c o l o , l â n g ă m i n e , d i n f o t o l i u l u n d e
îşi d o r m i s e n o p ţ i l e c h i n u i t e , G e n a î m i z â m b i
murmurând eu voce în care bucuria se î n ­
gemăna cu surprinderea :
— N k !... N i e !...
— G e n a ! Şi m â i n i l e m i s'au întins către
a l e ei, c a r e z ă c e a u î n p o a l ă , a p r o a p e d e a l e
mele. L e - a m tras la pieptul m e u îmbrăţi­
şând p e G e n a î n îmbrăţişarea aceea p e care
p a l m e l e m e l e o d ă r u i a u m â i n i l o r ei. M â i n i l e
G e n e i e r a u r e c i , p a l i d e şi t r e m u r a u c a t r u p u l
unei păsăruied. Mi s e p a r e c ă s i m t şi a c u m
în palme, bătăile inimii ei. Ş i c u p r i n s d e
duioşie pentru spaima acelor mâini, le-am
sărutat c u buzele încă arse de febră, e u
care niciodată p â n ă a t u n c i n u l e s ă r u t a s e m .
— G e n a , m â i n i l e a s t e a a l e tale...
Gena, continuând să-mi surâdă printre
lacrimi, întrebă :
— Ce-i, Nie, cu mâinile mele ?
— L e iubesc, Gena.
...Şi s ă r u t â n d u - i - l e d i n n o u , î n c h i s e i o c h i i ,
obosit, trecând i m e d i a t într'un s o m n c a l m ,
f e r i c i t şi r e c o n f o r t a n t — s o m n d e c o n v a l e s ­
cent.

bice... Ş i dincolo, p e m a l u l celălalt, b a l t a c a
o j u n g l ă r o m â n e a s c ă , e x u b e r a n t ă şi s u p e r b ă ,
cânta cel m a i sălbatic i m n al vieţii.
Noaptea era neagră, apele negre...
n i ş t e . A t â t d o a r : b l e s t e m e l e f l u v i u l u i şi p l â n ­
sul unei geamanduri.
„ P o a t e ar trebui să m ă grăbesc", m i - a m zis
începând să-mi desnod şireturile delà p a n ­
tofi. D a r t o c m a i î n c l i p a a c e e a o u m b r ă se
p r o f i l a a p r o a p e . U m b r a s e o p r i p e c h e i u la
câţiva paşi de mine. N u m ă observă. Privea
apele cu gândul dus sau, poate, gândul înto­
vărăşea apele în călătoria lor departe. S t a m
n e m i ş c a t să n u m ă simtă. U n d e v a în oraş u n
orologiu anunţă o oră oarecare. Ascultându-1
î m i v e n i î n m i n t e că e r a p e n t r u u l t i m a d a t ă
când mai auzeam aceste sonore măsurători
ale timpului.
U l t i m a b ă t a i e s e s t i n s e s e d e m u l t şi u m b r a
continua să privească apele. Abia mult m a i
t â r z i u îşi a d u n ă g â n d u r i l e d e p e a p e , p r i v i n d
spre întunecimea unde s t a m nemişcat. Poate
s e s i m ţ i s e p r i v i t a s a u , p o a t e , i n t u i s e c ă n u e,
acolo, singură.
— Ei, c i n e e ş t i a c o l o ?
— ...acolo, r ă s p u n s e e c o u l a p e l o r d e u n d e v a
de р з tărâmul celălalt.
— Ei, c i n e e ş t i a c o l o 1
întrebai şi e u i m i ­
tând fără intenţie, umbra s a u ecoul apelor.
„România de totdeauna''
inconştient. In clarul conştiinţei n u era însă de constructivism material p e funda­
p r e z e n t decât atât : că m â i n i l e Genei sunt
mente hotărite de generaţiile ante­
urîte şi că a ş t e p t a m ca e l e să sfârşească
împăturitul ciorapilor rioare. Dacă a fost o vreme, când a
(Urmare din pag. I-a)
Şi li­ — Crezi că m i - e frică ? A m p r i v i t - o s u r ­ fi i n g i n e r , — p e n i r u copii, e r a un
prins, c u ciudă. E a care întinse m a i a d i n e a ­ Dar tipul de o m românesc e c e l de totdeauna ! ni s e spune. Şi
ideal, şi r e a l m e n t e odată ajunşi m a ­
ori a t â t d e precis^ d o r i n ţ a m e a d e a m u r i iată-ne întorşi tocmai le c e e a ce p u n e a m în discuţiune : România
gol, n u p u t e a a c u m sesiza că e r a m s u r p r i n s eternă. Oamenii aceştia ştiutori şi înţelepţi (revoltător d e înţelepţi), turi cu t o ţ i i a l e r g a u spre pozitivis­
n e p l ă c u t d i n c a u z a m â i n i l o r !...
cari n e tot trimit îndărăt, n u vor da iei s ă admită c ă „românul d e m u l ingineriei, arhitecturii, şi a ş a m a i
— Crezi că m i - e frică ? repetă ea, d e data
asta pri/vindu-mă. Ciuda dăinui accentuată
totdeauna" e o fiinţă nedesăvârşită, pentrură nici n ' a v e a cum s ă departe, astăzi aceste meserii n u m a i
nu fie fiinţă nedesăvârşită. Ni se spune că românul de totdeauna
chiar d e această stupită şi repetată î n t r e ­ sunt u n scop în sine. Sunt doar n e ­
bare. D a r G e n a c u u n singur gest m i - o ri­ e, de pildă, tolerant î n materie religioasă. Dar cum s ă n u fie toleranl
cesităţi d e viaţă, obligaţii pentru a-ţi
sipi : l ă s ă s ă c a d ă î n a p ă c i o r a p i i . cu cei de allă l e g e insul care a b i a d a c ă poate s a ş i v a d ă de l e g e a
satisface cerinţele elementare, muncă
— A ş a s e v a î n t â m p l a şi c u n o i , vorbi ea
-l s a ? Ni s e spune c ă e răbdător. Dar ce ailtă virtute pulea el desfă­
abia auzit. N e v o m l ă s a încet pe dig, apoi şura, sub vitregia vremurilor, decât răbdarea ? C ă e supus. Putea prestată î n schimbul unui salariu.
v o m aluneca în apă. Niciun pleoscăit, niciun
s ă se revolte ? C ă e înţelapt. Pulea s ă se smintească ? Cu totul alte idealuri răzbat acum
sgomot. V o m pluti câteva clipe, apoi apele
s e v o r s t r â n g e deasupra capului nostru... Şi O, o a m e n i înţelepţi, a ş a cum spuneţi c ă este românul d e tot­ la l u m i n ă . G e n e r a ţ i a a c t u a l ă v r e a s ă
v o m muri îmbrăţişaţi sau n u m a i ţinându-se deauna, amintiţi-vă de vorba Apotsoilului Pavel : „Dumnezeu a trimis creeze. S ă creeze totul p e n t r u a p u t e a
de mâini N u ? lucrurile nebune a l e lumii, ca să facă de ruşine р э сгіе înţelepte".
fi. P r i n o r i c e m i j l o a c e , m a t e r i a l e s a u
N a i v i t a t e a a c e s t u i nu i n t e r o g a t i v înnodă Nu vedeţi c ă tot ce preţuiţi, în românul de totdeauna, este tot ce n u
firul d e m ă t a s e al vrajei. este el, tot ce n u a putut fi el ? Nu vedeţi c ă n e îndemnaţi s ă prac­ spirituale, ea luptă pentru u n ideal
— D a !... D a !.,. i - a m r ă s p u n s l a f e l d e vast. A c e l a al existenţei sale, fără
ticăm numai negativul vieţii spirituale româneşti ?
n a i v î n t o n şi i n t e n ţ i e , s t r â n g â n d - o a p r o a p e ,
culcându-i capul p e pieptul m e u . Dar aveţi dreptate ; o singură dată aveţi dreptate. România de sarcina obositoare a trecutului.
— Eşti atât d e bun... A ş v r e a s ă - ţ i s p u n p e totdeauna e c e a care n u s'a întrupai încă. Fiecare individ este dornic sa se
nume. C u m te cheamă ?
—• N i c u l a i .
— N i e ! N i e !... E ş t i a t â t d e b u n , N i e !..
"4 CONSTANTIN NOICA sacrifice, s ă dispară, c u s i g u r a n ţ a că
jertfa l u i v a folosi generaţiei. O con­
— Dar p e tine c u m te cheamă ?

cepţie de masse, de abrutizare? Poate.

C â t e v a m i n u t e tăcerea plut ca u n c e a r ­ — Gena !
ceaf p e s t e u n m o r m â n t d e mucenic.

de ciudă, poate de nerăbdare

nu-i dădui nicio importanţă. î m i amintesc
precis : u n gest scurt de ciudă s a u nerăbdare.
Apoi
m â n a ei d r e a p t ă s c h i ţ ă u n g e s t scurt, p o a t e
căruia atunci
— G e n a ! V a fi f r u m o s . G e n a !
— D a , N i e !... Ş i - m i a r ă t ă a p e l e p l i m b â n d
m â n a înainte. O clipă m â n a r ă m a s e în aer,
apoi căzu p e genunchii m e i lângă cealaltă.
P e n t r u m i n e însă, m â n a continuă să r ă m â n ă Ii-
LUMEA NOUĂ (Urmare din pag. I-a)
Dar s ă n u s e uite c ă p r e c u m
dualismul scotea pe individ
anialganului
SAU
popular,
actuala generaţie, vrea
IN
indivi­
deasupra
TIMPUL
cu vi­
Atât. Şi totuşi acest p r i m c u v â n t a l m â i n i l o r in aer. O v e d e a m î n g e s t u l acela larg a cărei goare să iasă deasupra, IN C A D R U L
Genei fusese un avertisment. Dacă a ş i fi semnificaţie scăpa înţelegerii m e l e , fiindcă
ş t i u t t o t c e e a c e a v e a s ă u r m e z e , a ş fi f u g i t refuzam cu încăpăţânare p e aceea care se de vremuri noi, d e răscoliri creatoare. rupând c u t r a d ţiile, şi necesitatea ISTORIC.
ca d i n p r e a j m a u n e i p r i m e j d i i , mai mare i m p u n e a e v i d e n ţ e i probabile : că G e n a î m i Dacă tezaurul cultural din Alexandria lumii v e c h i d e a s e înoi, s a u de a
In trecut aveai dreptul s ă te în­
chiar decât moartea. arătase apele. N u ştiu d e ce, dar gestul acela pieri. V r e m e a barbariei, ca s ă o nu­
a fost ars, ered unii, o m e n i r e a a dat cânţi la faptele m ă r e ţ e ale altora.
U m b r a v e n i s p r e m i n e . O a ş t e p t a m c a l m şi rupse d i n n o u vraja... Şi î m i v e n i î n m i n t e ,
înapoi cu câteva secole. Dar şi dacă mim eu termenul născocit d e vechii
aproape fără curiozitate. In curând fu lângă abia a c u m , să m ă î n t r e b d e ce fata asta Astăzi ele există dacă le creezi tu.
mine. v r o i a să m o a r ă t o c m a i a c u m î n p r i m ă v a r ă . e l d ă i n u i a , s ' a r fi d i s t i l a t î n t r ' a t â t p o ­ greci, şi care n u a v e a î n t o c m a i sensul
F a p t u l că şi e u d o r e a m a c e l a ş i l u c r u , mi zitivismul şi raţionalismul unei lumi î n e g r i t o r p e care-1 a r e astăzi, e s t e în L u m e a veche a ridicat câţiva indi­
— C e faci aici ? î n t r e b ă şoptit. î n t r e b a r e a
se părea cu totul altceva. E u care n u e r a m
mi se păru stupidă, banală. Mai ales banală, decadente — spunem aceasta fiindcă fond o epocă de fecundaţie spirituală, vizi şi s'a s c u n s în dosul evoluţiei
dispus să-mi condamn hotărîrea, eram gata
întâlnirea noastră, felul c u m n e apropiasem asemănătoare vremii ce trăim.
s'o c o n d a m n a c u m p e a ei. singura posibilitate ca să n u ardă este omeneşti. Lumea nouă, va coborî,
fusese inedit, frumos. D e aceea m i se părea
c ă p r i m e l e c u v i n t e a r fi t r e b u i t s ă f i e a l t e l e . — ...Şi d e c e v r e i s ă f a c i a s t a ? a m î n ­ s ă n u fi s u r v e n i t invazia arabă — Entuziastă şi p l i n ă de sacrificiu, desigur, m u l ţ i indivizi, dar ea v a creia
In definitiv v e d e a ce fac : s t a m pe cheiu, trebat-o a p r o a p e răstit. G e n a n u - m i r ă s p u n s e încât o m e n i r e a s'ar fi p i e r d u t î n pro­ generaţia actuală se îngrozeşte la
istoria.
p r i v e a m a p e l e , a s c u l t a m c e e a c e a s c u l t a s e şi imediat. Ochii ei călătoreau p e ape. l e g ă - ideia s ă trăiască zadarnic. Şi socote­
pria ei plictiseală. D i n fericire însă a
ea cu câteva m i n u t e m a i înainte. Trebuia să n â n d u - s e ca o l o t c ă d e p e s c a r i . A b i a m a i
survenit înoirea, lupta, o lume nouă, şte zadarnic sensul unei trăiri doar VICTOR POPESCU
întrebe ? târziu :

TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL" BUCUREŞTI, STB. BREZOIANU 23 Taxa poştali plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P. T. T. Nr. 24464-938