Ochiul

Globul ocular este alcătuit dintr-o formaţiune esenţială, fotoreceptoare,

reprezentată de retină şi dintr-o serie de alte componente care au rolul de a
proiecta pe retină imaginile din mediul înconjurător.
Bulbul ocular este o sferă formată din trei membrane concentrice, care
delimitează un spaţiu ocupat de mediile transparente şi refringente. Cele trei
membrane sînt:
- membrana fibroasă sau sclerotica
- membrana vasculară sau coroida – UVEEA !
- membrana internă sau retina
Sclerotica este în cea mai mare parte opacă, iar porţiunea sa anterioară este
transparentă şi se numeşte cornee.
Coroida dublează faţa profundă a scleroticii iar anterior formează corpul ciliar din
care se desprinde o membrană fibroasă care în dreptul corneei formează
diafragma ochiului sau irisul.
Retina are structură nervoasă
Mediile transparente şi refringente sînt :
- corneea
- umoarea apoasă în camera anterioară a ochiului
- cristalinul o lentilă biconvexă
- umoarea vitroasă semilichidă care umple cea mai mare parte a camerei
posterioare a ochiului

Sclerotica

Este alcatuită din ţesut fibros, e rezistentă şi puţin elastică. Are culoare alb-
sidefie, fiind opacă. La exterior este acoperita de capsula Tenon şi de conjunctivă,
iar la interior de tunica medie. E perforată posterior de fibrele nervului optic la
nivelul laminei cribrosa, de nervii ciliari lungi şi scurţi, de vase ciliare anterioare şi
posterioare şi de cele 4 vene vorticoase(intră în globul ocular aa.+nn. şi ies vv.).
Anterior se continuă cu corneea transparentă ce are raza de curbură mai mica
decât cea a sclerei. Locul unde sclera se continuă cu corneea = limb
sclerocorneean. La acest nivel, de jur împrejurul limbului se află canalul Schlem,
care:
- are structură de vas (e alcatuit din celule endoteliale)
- are două părţI : una spre scleră care prezintă o îngroşare numita pintene
scleral pe care se prind mm.corpului ciliar iar cealaltă spre cornee unde are
raport cu o reţea de fibre formînd trabeculul

Corneea

E alcătuită dintr-o stromă sau parenhim (9% din grosimea sa) a carui structură e
alcătuită din fibrile, fascicule şi lame de fibre colagene care sunt II între ele şi  pe
cele supra şi subiacente
Între lamele există lacune ce conţin celule fixe – keratocite – şi mobile – elemente
figurate sanguine.

1
Transparenţa corneei se datorează aranjării ordonate a fibrilelor, a faptului că este
avasculară şi pentru că există un mecanism ce realizează permanent
deshidratarea sa.
Anterior de stromă se află epiteliul ce e alcătuit din 5 – 6 rânduri de celule dispuse
pe o membrană bazală (epiteliu pluristratificat scuamos nekeratinizat). Acest
epiteliu regenerează.
Peste epiteliu se află filmul lacrimal. Sub epiteliu se află membrana Bowmann =
condensare a stratului superficial al stromei, iar condensarea stratului profund al
stromei formează membrana Descemet.
Ultimul strat format dintr-un singur strat de celule formează endoteliul corneean
care nu se reface (situat profund). Aceste celule conţin o pompă ce scoate în
permanenţă apa din cornee (deshidratare => transparenţă). Lezarea acestor
celule duce la opacifierea corneei.

Straturile corneei sînt:

- epiteliu
- mb.Bowmann
- stroma
- mb.Descemet
- endoteliu
Grosimea ei variază de la 1 mm în periferie la 0,5 mm spre centru.
Inervaţia corneei este asigurată de nervii ciliari scurţi ramuri ai nn.nazociliar din
ramura oftalmică a nervului trigemen.

Calea sensibilităţii:
- protoneuronul – ggl.Gasser (neuroni pseudounipolari)
- deutoneuronul – 1/3 anterioară oftalmică a nc.tractului spinal al nervului 5
- al treilea neuron – talamus.

Nervii ciliari scurţi când pătrund în cornee îşi pierd teaca de mielină şi se împart în
două plexuri nervoase:
- anterior – superficial
- posterior – profund

Uveea

Este formată din 3 părţi:

- coroida – posterior
- corpul ciliar
- irisul – anterior

Coroida

Se întinde de la papila nervului optic pîna la ora serata. La exterior are raport cu
sclerotica iar la interior cu retina.
Prezintă 4 straturi:
- extern – lamina fusca – alcătuită din fibrile de colagen şi elastice şi din celule
pigmentate

2
- al vaselor mari – vene spre exterior şi artere spre interior
- coriocapilar
- mb. Bruch (vitroasă)
Este vascularizată, închisă la culoare şi menţine temperatura optimă pentru
funcţionalitatea celulelor receptoare retiniene.
Vascularizaţia este asigurată de artera oftalmică care intră împreună cu nervul
optic prin gaura optică. Aceasta dă ramuri care perforează sclerotica ajungînd la
coroidă unde se vor forma:
- 4 artere musculare pentru mm.extrinseci ai globului ocular. Din acestea se vor
forma aa.ciliare anterioare
- 2 artere ciliare posterioare. Din acestea se vor forma a.ciliară scurtă pentru
coroidă, aa.ciliare posterioare lungi ce formează împreună cu cele anterioare
marele cerc arterial irian.

Stratul vaselor mari este format din:

- artere anterioare (ciliare anterioare şi ciliare lungi posterioare) şi posterioare
(ciliare scurte posterioare)
- 4 vene vorticoase ce se varsă în vv.oftalmice

Corpul ciliar

Se întinde de la ora serata pînă în apropierea limbului corneean unde se continuă

cu irisul.
Este alcătuit din:
- lamina fusca
- stromă care conţine mm.corpului ciliar
- spre interior continuă retina având 2 straturi, un epiteliu pigmentar şi un strat
de celule clare
Prezintă 2 părţi:
- posterioară netedă - pars plana
- anterioară - pars plicata ce conţine procesele ciliare
Procesele ciliare prezintă la suprafaţă epiteliu pigmentar şi celule clare, iar între
ele intră stroma care conţine arterele ciliare anterioare şi ciliare posterioare lungi,
artere care participă la secreţia umorii apoase. Mm.corpului ciliar se prind pe
pintenul scleral şi ajung la mb.fusca. Aceştia prezintă fibre longitudinale şi
circulare.
Prin fibrele care formează ligamentul zonular cristalinul se prinde de procesele
ciliare

Irisul

Formează un diafragm la nivelul căruia se află un orificiu central – pupila.

Este alcătuit:
- posterior – un strat de celule pigmentare şi un strat de celule clare
- stroma este alcătuită din ţesut conjunctiv lax situat pe o membrană bazală.
Acesta conţine fibre elastice, fibre de colagen şi celule cromatofore
(pigmentate)

3
- musculatură circulară - sfincter al pupilei, contracţia sa producînd mioză şi o
bandă de miofibrile cu dispoziţie radiară - dilatator pupilar (tinde să se ataşeze
pe fibrele circulare din muşchiul ciliar)
- anterior un rând de celule endoteliale ce le continuă pe cele de la nivelul
corneei transparente

Cristalinul

Este situat în spatele irisului, fiind legat prin ligamentul zonular de corpul ciliar.
Împarte segmentul anterior al ochiului în două camere:
- anterioară - anterior de iris
- posterioară - între iris şi cristalin
Acestea două conţin umoarea apoasă. Aceasta este produsă la nivelul proceselor
ciliare, trece în camera posterioară, prin pupilă în camera anterioară apoi în
canalul Schlem şi în vene.

Cristalinul este o lentilă biconvexă care prezintă:

- un pol anterior şi unul posterior
- nucleu cristalinian
- cortex alcătuit din fibre cristaliniene
Nutriţia sa este asigurată prin umoarea apoasă.
În segmentul posterior al globului ocular se află corpul vitros care prezintă
urmatoarele raporturi şi caracteristici:
- anterior are raport cu faţa posterioară a cristalinului
- posterior are raport cu retina
- are aspect de gel
- este alcătuit din hialocite care secretă acid hialuronic (mucopolizaharide cu
sarcină (-) la suprafaţă ce se vor încărca cu apă)
- rol de protecţie mecanică
- rol de susţinere a retinei
- aderă la ţesutul adiacent în dreptul pupilei, maculei, ora serata şi a feţei
posterioare a cristalinului prin ligamentul hialoido – capsular.

Vascularizaţia retinei

Stratul superficial este vascularizat din reţeaua coroidiană. Restul este

vascularizat de artera centrală a n.optic ce se desprinde din a.oftalmică unde
aceasta încrucişează n.optic, pătrunde în globul ocular prin lama ciuruită şi se
împarte în două ramuri – superioară şi inferioară. Fiecare din aceste două ramuri
se împart la rîndul lor într-o ramură nazală şi una temporală. Acestea pătrund prin
limitanta internă şi se capilarizează în stratul plexiform intern şi extern care
alcătuiesc bariera hemato-oculară.

În retină există două zone:

- papila n.optic = zona unde lipsesc elementele receptoare (la nivelul ei nu
există percepţie) = pata oarbă
Aceasta conţine : n.optic, celule gliale, a. şi v. centrală a retinei

4
- macula = zona în care sunt numai celule receptoare cu conuri  maximă
receptivitate a retinei (e subţire pentru că celelalte structuri ale retinei sunt
împinse spre periferie). Central = foveea centralis

Conjunctiva

E o mucoasă ce acoperă globul ocular(sclera) şI faţa internă pleoapelor. Locul

unde se răsfrânge de pe pleoape pe glob se numeşte fund de sac superior şi
inferior. La nivelul limbului sclerocorneean se continuă cu epiteliul corneei.
E alcătuită din :
- epiteliu cilindric stratificat
- corion – are un strat superficial în care se găseşte ţesut reticulat şi foliculi
limfatici şi un strat profund cu ţesut conjunctiv în care vin vase şi nervi.

Conţine glande lacrimale accesorii:

- Krause în fund de sac şi Wolfring pe conjunctiva palpebrală

- Au structură tubuloacinoasă iar secreţia lor este apoasă
- La nivelul limbului există invaginări ale conjunctivei = glanda Henle
- La nivel de conjunctivă palpebrală există invaginări ale epiteliului = glande
Manz

Secreţia glandelor Henle şi Manz e bogată în glicoproteine ce transformă

suprafaţa corneei din hidrofobă în hidrofilă şI alcătuiesc primul strat al filmului
lacrimal. Cel de-al 2 – lea strat este reprezentat de secreţia apoasă dată de
glandele Krause şI Wolfring – este cel mai gros şI conţine Ig A şI lizozim pentru
apărare. Ultimul strat este reprezentat de secreţia glandelor Taiz şi Moll, aflate la
baza cililor pleoapei – secreţia acestora este lipidică împiedicînd evaporarea
filmului lacrimal.
Stratul glicoproteic are tendinţa să migreze spre celulele lipidice şi să rupă filmul
lacrimal. Ruperea filmului lacrimal e împiedicată prin reflexul de clipire prin care
acesta se reface în permanenţă. Rolul acestui film este de protecţie şi nutriţie a
corneei.

Pleoapele

Sunt două pliuri mobile, superior şi inferior, unite la nivelul unghiului extern
(cantus extern) şi intern (cantus intern).
Ele delimitează un spaţiu numit fantă palpebrală. Sunt alcătuite la exterior din
piele fină, cu cute transversale, iar la interior prezintă conjunctiva palpebrală. Au
în alcătuirea lor şi un schelet fibros format în partea inferioară a pleoapei din tars
şi superior din septul orbital care se prinde pe periostul orbital şi este localizat în
partea fixă a pleoapei.
Tarsul are superior formă de semilună iar inferior formă dreptunghiulară.

5
Anterior de scheletul fibros se găseşte muşchiul orbicular (striat) care
funcţionează ca un sfincter închizâînd pleoapele. El este format din mai multe
porţiuni:
- preseptală - rol în mimică
- pretarsală - se contractă în reflexul de clipire
- spre rădăcina firului de păr

Tarsul pleoapei superioare se uneşte cu cel al pleoapei inferioare formînd

ligamentele palpebrale extern şi intern. Pe acest ligament se prinde m.orbicular.
La cel intern există 2 porţiuni ale tendonului muscular :
- anterior de ligamentul intern – tendonul direct al orbicularului – se inseră pe
creasta lacrimală anterioară de pe partea orbitală a maxilarului
- posterior de ligamentul intern – tendonul reflectat se inseră pe creasta
lacrimală posterioară de pe osul lacrimal
Un filet de fibre din m.orbicular trec cu tendonul reflectat şi alcătuiesc m. Hosner.
Posterior de scheletul fibros se află un strat fin de fibre netede inervate de lanţul
simpatic. Conjunctiva palpebrală este aderentă la tars.
Pleoapele au o margine liberă:
- 1/6 medială - fără cili
- 5/6 laterală - ciliară cu cili aşezaţi pe 2 – 3 rînduri
Cele două regiuni sunt despărţite de papila lacrimală
La rădăcina acestor cili se găsesc glandele Moll şi Taiz.
Între tars şi sept se află m.ridicător al pleoapei superioare deasupra m.drept
superior al orbitei inervat de nervul oculomotor.

Aparatul lacrimal

Are două funcţii:

- secreţie
- excreţie
Glanda lacrimală este tubuloacinoasă, situată în unghiul antero-supero-extern al
orbitei, în fosa glandei lacrimale, într-o dedublare a periostului. Partea palpebrală
se află în grosimea pleoapei superioare. Cele două părţi (palpebrală şI orbitală)
sunt unite în partea posterioară.
Ductele glandulare din partea orbitală se varsă în cele palpebrale, iar de aici prin
10 –15 ducte în unghiul antero-supero-extern. Lacrimile se adună în lacul lacrimal
în unghiul intero-inferior. De aici începe excreţia:
În papila lacrimală există punctul lacrimal superior şi inferior pe marginea liberă a
pleoapei. Urmează canaliculul lacrimal ce are două porţiuni:
- verticală - ascendentă pentru pleoapa superioară şi descendentă pentru
pleoapa inferioară
- orizontală - are 5 mm.
De aici acestea se varsă în sacul lacrimal împreună sau separat, sac aflat în foseta
sacului lacrimal (situată între cele două creste lacrimale într-o dedublare a
periostului).
Extremităţile sacului lacrimal se întind superior formând un dom iar inferior se
continuă cu canalul lacrimo-nazal ce se deschide în meatul nazal inferior.

6
7