Cuvantul paine a devenit un sinonim al banilor, multi oameni spun ca muncesc pentru “o

paine”, insemnand de fapt ca muncesc pentru bani; ca sa nu mai vorbim de folosirea painii in
ritualurile religioase sau de cuvintele rugaciunii: “Painea noastra cea de toate zilele, da-ne-o
noua astazi”, aceasta cerere nereferindu-se numai la alimentul in sine, ci si la bunastare
materiala, ea avand si un inteles moral.
Arheologii considera ca oamenii primitivi, care practicau mai mult vanatoarea, au
descoperit ca cerealele reprezinta o hrana foarte bogata in substante nutritive si ca, spre deosebire
de carnea vanatului, care se putea altera foarte repede, cerealele, in special graul, puteau fi
pastrate o vreme mai indelungata.
Primele culturi de cereale au aparut in Mesopotamia si in Egipt. La inceput, boabele erau
consumate prin simpla mestecare a lor in stare cruda. Abia mai tarziu oamenii si-au dat seama ca
pot fi macinate si consumate in amestec cu apa, sub forma unui amestec pastos tinut deasupra
focului din care rezulta un fel de paine plata, o lipie de fapt. In 1000 i.Hr s-a intamplat acest
lucru; in compozitie a inceput sa fie introdusa si drojdia. Tot in acea perioada s-a obtinut un nou
soi de cereale, de o calitate superioara, care a facut posibila obtinea unei paini mai bune, albe...se
pare ca atunci s-a obtinut de fapt prima paine moderna.
Tot atunci a aparut si berea : painea era inmuiata in apa indulcita si prin procesul de fermentatre
se obtinea un lichid spumos, care e de fapt bere.
Grecii au preluat de la egipteni tehnologia fabricarii painii, care apoi s-a raspandit in
intreaga Europa. Graul si painea au devenit foarte importante, mai ales in Roma, unde painea era
mult mai importanta decat carnea. Un soldat roman ar fi fost ofensat daca nu si-ar fi primit
painea. Bunastarea imperiului roman s-a bazat pe distribuirea gratuita de cereale fiecarui
cetatean. Mai tarziu guvernul a decis sa distribuie - nu cereale ci paine gata coapta – in mod
gratuit fiecarui cetatean roman. In Evul Mediu, painea era coapta contra cost in cuptoarele
detinute de stapanii mosiilor. In acea perioada intunecata, painea era unul dintre putinele
alimente pe care se putea baza populatia saraca.
O lunga perioada de timp, tipul painii care putea fi consumata de o persoana era stabilita
in functie de categoria sociala a persoanei respective. Painea neagra era destinata saracilor, si
asta pentru ca faina alba era mai scumpa; pentru morari - o meserie nou aparuta in istoria
omenirii pe vremea aceea - era mult prea greu sa realizeze faina alba. De atunci exista expresia :
“ are o paine alba de mancat “ - in sensul in care persoana respectiva are o situatie materiala
buna. In prezent, situatia este chiar invers, in sensul in care painea neagra e mult mai scumpa si
mai apreciata pentru gustul ei special si pentru valoare sa nutritiva.