• Județe cu dispuneri uniforme ale tramei rurale, specifice estului Moldovei

(județele Botoșani, Iași, Vaslui), dar și Constanței, Sălajului sau județului

Timiș. Beneficiază de avantajul unei ocupări judicioase a spațiului disponibil,
favorizând crearea de unități adminsitrative superioare echilibrate. Sunt
județe care pot răspunde unor modele christalleriene de organizare a
spațiului, putând valorifica structuri teritoriale policentrice armonice, cu
centre de polarizare locală care împart zone de infleunță asemănătoare ca
suprafață și talie demografică.

• Județe cu dispuneri dezordonate ale tramei rurale, amplasarea localităților

răspunzând unor factori diverși: orientarea rețelei hidrografice (județul
Teleorman), dublată de rețele de infrastructură rutieră care au favorizat
tropisme în procesul de dezvolatre a sistemului de așezări (județul Călărasi),
sau orientarea liniilor orografice (județele Covasna și Caraș-Severin ). În cazul
primelor avantajul este reprezentat de posibiliatatea accesibilizării
localităților prin infrastructuri convergente care respectă configurația
hidrografică.

• Județe cu dispunere polarizată a tramei rurale, în care satele sunt dispuse la

câte două extremități ale teritoriului administrativ. Cauzele sunt întotdeauna
generate de prezența unor baraje orografice, sau de o fragmentare foarte
avansată a reliefului: județele Brașov, Harghita și Maramureș. Dezavantajul
principal este reprezentat de o evoluție diferențiată a sistemului de așezări,
dintre care unele beneficiază de aportul de polarizare efectuat de centrul de
județ, în timp ce altele pot să suporte efectele periferizării. Dezvoltarea unor
sisteme infra-județene policentrice poate reprezenta o soluție viabilă în
administrarea unor astfel de structuri teritoriale.

• Județe cu dispuneri în gradienți a tramei rurale, în care se disting linii de

tendință în diminuarea sau intensificarea ocupării spațiului cu așezări rurale.
Ele sunt specifice județelor în care prezența unităților de relief restrictive ca
sit sunt amplasate periferic: Suceava, Tulcea, Cluj, Bistrița-Năsăud. Un caz
particular îl reprezintă județul Alba, județul cu cel mai mare număr de sate
din România, unde densitatea tramei rurale crește dinspre zona de podiș spre
zona montană. Astfel de dispuneri pot avantaja apariția de structuri de
organizare a spațiului de tip fractal, deși in aceeși măsură prezintă și riscul
conturării unor periferii slab integrate.

• Județe cu dispuneri asimetrice ale tramei rurale, localitățile fiind dispuse

„preferențial” în interiorul județului, explicația cea mai frecventă fiind
prezența limitrofă a unei unități montane: județele Argeș, Gorj, Hunedoara,
Vrancea sau Vâlcea. Dezavantajul principal îl constituie utilizarea incompletă
a spațiului disponibil, precum și accesibilitatea diminuată către județele
vecine dinspre zona slab populată, prezența unor ochiuri mari în trama rurală
impunând dificultăți în creionarea uniformă a rețelei de circulație.