GLOBUS

JOAQUIM PACOD/4RQDS

Traduceresi cuvinf inainfe de

Durhifru/4listar

EPITURA DRIVERS
Bucuresdi
1974
 C o p e rta colecj;iei Io n State
llu s tra ^ ia co p ertei Io n B dnulescu

JO A Q U IM P A £ 0 D ’A RCO S
Memorias duma Nota de Banco
G uim araes E d ito re s , L isboa, 1962
 C U V iN T IN A IN T E

J O A Q U I M P A (JO D ’A R C O S este u n u l d in tre cei m ai

cunoscuji ji m ai a p rec ia ji scriitori p ortughezi contem po-
rani. N ascu t in 1908 la L isabona, d in tr-o fam ilie cu
vechi tra d ijii m a rin a re jti, scriitorul a c o lin d at, fo a rte de
tin a r, m arile §i c o n tin en tele, asem enea in tre p rin za to rilo r
sai stram o ji, a cu m u lin d o v a sta ex p erien ja §i o ad in ca
c u n o ajtere a lum ii §i a viejii, adesea cu p re ju l u n o r m ari
decepjii. In p e rio a d a sa m a tu ra , §i-a in tre g it ex perienja,
d e ja vasta, in c a d ru l unei cariere de dip lo m at, la care
a re n u n ja t apoi de b unavoie, dedicindu-se activ itajii
literare.
R om an cier, d ra m a tu rg , p o e t si eseist, Pac;o d ’A rcos a
oglindit, in in tin sa sa o p e ra lite ra ra , p ro fu n d a c u n o ajtere
a oam en ilo r §i a societajii care ia ii a p a rjin e . A fa cu t
p a rte din g ru p u l em in e n tilo r scriitori care a u ilu stra t
prestigioasele reviste O rpheu $i Presen$a, reviste c are au
ju c a t u n rol de seam a in p ro m o v are a lite ra tu rii p o rtu -
gheze m oderne.
P rozatorul P a fo d ’A rcos s-a im pus p rin tr-o o p e ra epica
de p ro p o rjii ap reciabile, a lc a lu ita din ro m an e ?i nuvele
ce p o t fi clasate in d o u a categorii : cele care re d au
e x p erien ja sa d e c a la to r §i acelea c a re zugravesc societa-
tea p o rtu g h eza, ob serv ata lucid ji cu o obiectiv itate c are - 1
onoreaza.
N otam , p rin tre scrierile din p rim a categorie : Jurnalul
uiiui em igrant (D iario de un E m ig ra n te, 1936), Z a pada
deasupra m arii (N e v e sobre o m ar, 19 4 2 ), Corabia
m orfilor (O N a vio dos M ortos, 1952). D a r cea m ai
su b stan jiala p a rte a o p erei sale epice este c o n stitu ita de
ciclul de rom ane — ?ase la n u m a r —- care alcatuiesc
C ronica vietii lisaboneze (C ronica da V id a L isb o e ta ), cel
m ai b u n docu m en t lite ra r despre cercurile co n d u cato are
p o rtugheze d in u ltim ele decenii : A n a P aula, 1938 ;
Nelini§te (A n sie d a d e ), 1 9 4 0 ; D ru m u l vin ovafiei (O
C am inho da C u lp a ), 1944 ; T o n u r i verzi pe fo n d intu-
necat (T o n s V erdes em fu n d o escu ro ), 1946 ; O glinda
cu trei fe(e (E spelho de T res F aces), 1950 si Cdprioara
c aptiva (Corga P risioneira), 1956, c a ro ra le p u tem ala-
tu ra diferite piese de m o rav u ri ?i povestirile „d e C ar-
n a v a l" (1 9 5 9 ).
 In aceasta o pera a b u n d e n ta $i diversa, a u to ru l s-a
voit m a rto r obiectiv al evenim entelor lum ii c o ntem porane,
al istoriei con tem p o ran e p o rtugheze ji universale. C h ia r da-
ca p riv ire a sa c ritica a lu n eca u neori ia su p ra fa ja lu cru rilo r,
Pago d ’A rcos d a to td e a u n a d ovada de o injelegere p lin a
de sim patie ji induiosare p e n tru oam eni, este in d u re ra t de
suferinjele lor §i a m a rit de n e d rep tatile gen erate de o lum e
n e d re a p ta , in care b a n u l §i egoism ul feroce sint idolii ve­
il c ra p m ai presus de orice.
R o m an u l pe care-1 p re ze n ta m citito rilo r rom ani, M e-
m oriile unei bancnote (M em o ria s dum a N o ta de B anco,
1962), este o m ostra sem nificativa a u m anism ului lui
Pago d ’Arcos. N a tu ra l, n u p u tem catalo g a pe a u to r d re p t
u n scriitor angajat, d a r m arele sau m erit este de a fi
p riv it d re p t in fa{a §i fa ra iluzii lum ea p e care ne-o
infap?eaza, cu to t ce are e a b u n §i, m ai ales, cu ceea
ce are hidos §i inum an.
P o te n jin d ji am p lificind procedeele v e chiului rom an
picaresc, Pago d ’A rcos ne p re zin ta o fresca co lo ra ta $i
decep{ionanta a lum ii apusene con tem p o ran e din ultim ele
decenii. „ E ro u l“ c a rjii, o b a n cn o ta de 500 de escudos,
este u n c o m e n tato r sensibil ji a te n t al evenim entelor §i
viefii o am eniior care a u posedat-o, rin d pe rin d , de la
n asterea sa in tr-u n a te lie r tipografic londonez, p in a la
batrine{ea trista ji re sem n ata cu persp ectiv a in cin erarii
finale, soarta inevitabila a b a n cn o telo r uzate.
In tr-o a d m irab ila proza lirica, a g rem en ta ta de u n um or
de fin a c alitate, b a n c n o ta povestejte istoriile celor p rin
m iinile c a ro ra a trecu t, m ediile u m an e pe care le-a frec-
v e n ta t, evenim entele la care a asistat sau in care a fost
am estecata, to tu l con d u cin d , in final, la o co n d am n are
a m a ra a ticalojiei um ane.
O p e ra este, a§a cum o caracterizeaza R oger G iron, in
p re ze n ta rea pe care o face tra d u c e rii franceze in France-
So ir din 10 ap rilie 1968, „un bun rom an realist. T o tu l
este in v e n ta t, to tu l este adevarat. P u te m invid ia aceasta
bancnota p e n tru fe lu l cu m cunoaste natura um ana. §i,
prin personaje foarte tipizate, se constitute sub o chii no ftri
o intreaga societate : societatea occidentala dintre 1940
j i 1960“.

D. A L IS T A R
 I

A M A U Z IT M E R E U pe tovarasele mele spu-

nind ca intoarcerea la punctul de plecare reprezinta,
la un anum it m om ent, p en tru noi, bietele bancnote,
apropierea sfirsitului. C um au aflat ele asta, nu
stiu. Este in trad itia o rala a neam ului nostru. Cer-
titudinea acestei trad itii ji unele cuvinte pe care
le-am auzit ieri m i-au trezit team a ca zilele mele
sint num arate si team a aceasta m a im pinge, in li-
nistea casei de fier in care am fost pusa, sa realizez
in sfirjit ceea ce era, aoum ditiva ani, o vaga
intentie a m ea : sa las, despre trecerea m ea pe
lum ea aceasta, m em orii scrise, am intirea felului cum
am fost intreb u m tata, a fiinfelor care m -au avut
in stapinire sau care s-au servit de m ine, m artu ria
faptelor la care am asistat, lectia pe care am in-
vatat-o.
L ucrul acesta n u va fi de nici un folos pentru
ca expcrienta m i-a a ra ta t ca oam enii — si num ai
ei, nu si surorile mele, vor putea citi aceste insem-
nari — nu in v ata nici pe socoteala lor si cu atit
m ai putin pe socoteala altora. Si ce valoare ar putea
avea in ochii ,'oamenilor amintirSle m odeste ale
unei bancnote, cind zilnic sint oferite publicului
mem orii apartin in d u nor oam eni de stat, unor sa-
vanp, generali, sau arti§ti, cum de atitea ori am
p u tu t constata in desele mele treceri p rin librarii,

7
chioscuri, biblioteci, unde am fost intreb u in tata
p en tru cum pararea u nor volum e — grave, plicti-
sitoare sau atragatoare ?
N u vor fi de nici un folos, d a r nici m ajoritatea
faptelor pe care le-am vazut savirfite de fiintele
um ane nu erau de cine §tie ce folos. E rau dictate
de rutina, sau de capriciu, sau de vanitate, sau de
bunul plac, si se prefaceau in cea m ai desavirsita
inutilitate. Cind nu se dovedea ca fac rau. O ri,
nici un rau nu poate ie§i din aceasta nazuinta a
mea, poate cam naiva, de a lasa si eu, ca si cape-
teniile razboinice sau oam enii de stat, m em oria
faptelor si persoanelor de care am fost legata in
m ultele mele rataciri p rin lum ea oam enilor. Cu
deosebirea ca eu nu as p u tea sa relatez, ca ei, fapte
proprii, pentru ca n-am savirjit nici una. T o td eau n a
am fost agentul altcuiva ; nu sint citusi de putin
raspunzatoare de crime, d e simple erori sau de fapte
bune ; am fost un sim plu instrum ent al lor, intr-o
totala pasivitate. Poate ca aceasta atitudine, pa-
siva prin forta lucrurilor, acest destin de a servi la
toate, fiind in acelasi tim p in cea m ai com pleta
neputin^a, m i-a d a t seninatatea judecafii, imper-
turbabilitatea m arturiei, libertatea povestirii care
vor putea d a o oarecare valoare depozitiei mele.
A m fost pusa ieri in aceasta casa de bani. Cu
citeva m inute m ai inainte, cind casierul bancii m -a
scos dintr-un teanc pe care -1 primise in depozit,
1-am auzit spunind deslu$it : „A sta circula deja fara
valabilitate“ . Si. cu emfaza, d ad u sentinta : „L a
foc...“
Se intelege Ca la auzul acestor cuvinte m -a cu-
prins o adinca emotie. §tiam , de pe cind eram
foarte tinara, c a sfirjitul nostru, la cap atu l unor

8
 rataciri nebunesti. este totdeauna crem atoriul, C ind,
pentru prim a oara, acum optsprezece ani, am fost,
cum se obisnuiejte sa se spuna, pusa in c irc u la te
si d a ta la plata, la ghiseul Bancii Portugaliei, am
fost dusa intr-o in s titu te de vizavi, o cladire de
p iatra alba, coif cu strad a A urului : B anca engleza.
Acolo am inceput ucenicia lum ii si a obiceiurilor ei.
D e pe coltul mesei unde am fost ajezata am
vazut treoind, intr-o strafulgeriare, autom obile fara
num ar, tram vaie galbene care se tirau, b arb ati cu-
prinsi de graba — de ce ? n-am inteles niciodata — ,
femei, cea m ai m are p arte vulgare si oribile, d ar
si citeva foarte frum oase. Ascultam glum ele si co-
m entariile functionarilor bancii ; auzeam si conver-
satii despre chestiuni de serviciu si am infeles, cu
m ulta uim ire, ca banca aceea in care traiam eu, ca
si toate bancile de pe strad a aceea si de pe toate
strazile din lum e nu aveau a lt rost decit sa se ingri-
jeasca de noi, de m ine fi de surorile mele, sa ne
pazeasca, sa ne incuie sau sa ne expedieze la alte
b a n d , la alte institufii, sau sa ne dea p u r ?i simplu
u n o r indivizi care ne primea.u cu o bucurie m ai
m are decit cea rezervata p en tru fiintele cele m ai
scumpe lor. L a inceput, dind crezare celor ce-mi
spuneau tovaraselc mele, am gasit foarte comic
contradansul la care ne obligau oam enii, inalfarea
u nor construcfii solide, grija u nor funcfionari fara
num ar, totul si toti haraziti num ai sarcinii de a
ne servi. §i m-a§ fi lasat stapinita de o m indrie
nelalocul ei, d aca n-as fi dobindit in acelafi tim p
notiunea nimicniciei mele : eu eram u n a initre ne-
num arate mii, in tre milioane, ce stiu eu ? M a
pierdeam pe p am in t asa cum se pierde o stea mi-
nuscula pe cer ; ji ce insem na in im ensitatea boltii

9
cerejti firul infim de p raf u itat in spatiul nem arginit
al m arilor constelatii ?
iEram, in lum ea in care fusesem aruncata, firul
de p raf dintr-o constelatie de bani cu care oame-
nii sfideaza cerul. §i, cind am cap atat aceasta
notiune, nu m -a m ai p arasit niciodata con§tiinta
lipsei mele de insem natate. C onstiinta care de m ulte
ori avea sa m a faca sa vad tot m ai lim pede cit de
caraghioasa e atitudinea oam enilor, a tit de slugar-
nici cu m ine, a tit de lacomi, atit de intcrcsati,
atit de d e p e n d e n t de un biet fir de praf.
D in casa de bani a Bancii engleze vedeam , in
acest inceput a tit de in d e p a rta t al carierei mele,
cum se ridica, seara, de cealalta p arte a strazii, pe
deasupra acoperijului Bancii Portugaliei, un fir per­
sistent de fum , cenusiu si diafan, iesit din co§ul pe
care n u -1 zaream niciodata, p en tru ca se ascundea,
discret, in planul al doilea. Si am aflat, caci o
spuneau functionarii ji mi-o repetau tovarajele
mele m ai experim entate sau m ai putin tinere, ca
acea coloana subtire de fum provenea din cuptorul
in care zilnic erau distruse bancnotele batrine, re-
trase din c irc u la te , in care zilnic se m istuiau mii
de bancnote inutile, pe care altele, cu h irtie noua,
cum eram eu pe atunci, le inlocuiau pline de
voiosie.
C unoasterea sfir^itului care m a astepta intr-un
viitor in d ep artat nu m -a im presionat pe vrem ea
aceea, tot asa cum ideea m ortii nu p atru n d e in
sufletul plin de optim ism inselator al unui copil
care face prim ii pasi in viata. D ar, tot asa precum
un copil isi fixeaza in mem orie am intiri de care
m ai tirziu se va agata aproape cu disperare, am
p astrat 51 eu p en tru tot restul zilelor mele im aginea

IQ
coloanei subtiri de fum , pe deasupra acoperijului
Bancii care m -a lansat pe p ia ta unde nu voi m ai
inceta niciodata sa fiu obiect de dorin ta si de
schimb — im aginea firului subtire ce se risipejte
in vazduhul 1im pede, pe care ll p atau alte fum uri
razleje.
A trebuit sa m a reintorc la B anca engleza, dupa
trecerea a optsprezece ani, traiti, irositi in acest
virtej de nebunie care este, la u rm a urm ei, viata
unei bancnote, a trebuit sa m a aflu din nou in du-
lapul in care m i s-a facut safteaua pe cind eram
tinara de tot si de acolo, prin fereastra deschisa,
sa vad iarasi firul in cap atin at de fum care se des-
tram a in seara linistita, p en tru a m asura, brusc,
toata sem nificatia lui §i a injelege c a am intirea
in d ep artata din copilarie va fi la b atrinete ultim a
viziune, anu n tu l sfirsitului, al unui sfirjit fara sca-
pare, altfel decit acela al fiintelor omenesti, care
cauta inca, dincolo de m oarte, vesnicia. D a r cine
ar inzestra cu suflet o bancnota, esenta p u ra a
m ateriei ?
§i, in adevar, intelegerea §i presim tirea nu m -au
inselat nicicind. D e la B anca engleza am trecut la
Banca em itenta. §i acum sint aici, b atrina, am in-
tindu-m i de zilele mele trecute.
P entru c a optsprezece ani inseam na o viata lunga
pentru o bancnota. Cele de valoare m ica, fiind atit
de m u lt m inuite, se uzeaza repede si, d u p a cit se
pare, n u ajung sa im plineasca nici p atru , cinci ani
de viata. E u sint insa bancnota m are, valorez cinci
sute de escudos. M -am nascut la 29 septembrie
1942, intr-u n atelier al firmei Bradbury, W ilkinson
et Co., tipografi londonezi de hirtie-m oneda. D espre
locul nasterii n-am pastrat, totusi, nici o am intire,

11
nici despre chipul cum am fost transportata la Lisa-
bona, iar intelegerea §i rajiunea, precum $i notiunea
existentei, le-am c a p a ta t doar in subsolul Bancii
Portugaliei, unde a fost deschisa lada in care am
calatorit din Anglia.
M ai tirziu, evenim entele m -au dus la L o n d ra si
am p u tu t cunoajte orajul vast ji atrag ato r din care
plecasem atit de tin ara si de oarba. D ar in locul
exact al nasterii, atelierele lui Bradbury, W ilkinson
et Go., nu m i-a fost d at sa m a reintorc.
M -am nascut, asa cum am m ai spus, la 29 sep-
tem brie 1942, d ata care a fost tip arita cu litere negre
pe hirtia din care sint facuta, pfeste desenul unui
heruvim ce line in miinele-i carnoase cornul abun-
dentei. M i s-au d at doua num ere de serie, p en tru
identificarea m ea : H H 00344 si 267.472SS. D o u a
sem naturi, a unui vice-guvernator si a unui adm inis­
trato r al Bancii, ilizibile, m i-au d a t pecetea auten-
ticitajii, fa ra de care as fi un sim plu petic de hirtie.
Efigia lui D am iao de Goes 1 — num ai d u p a m ulte
drum uri am reusit sa aflu cine a fost om ul acela
barbos, cu chipul sbircit si p rivirea n elin ip ita —
efigia acestui b a rb a t ilustru, im prim ata in verde-in-
chis pe fondul verde-deschis al suprafetei rnele, m -a
innobilat, daca nu m -a infrum usetat.
Pe fata opusa a corpului m eu subtire — n u stiu
ce alt adjectiv sa irnrebuintez p en tru a defini grosi-
m ea m ea aproape diafan a — artistul care m -a con-
ceput a desenat, cu d a lta ' de m iniaturist, am vonul
bisericii S an ta C ruz din C oim bra. C u litere m ari,
pe o fa ja §i pe cealalta, se citaste : „B anca Por-

1 C u n o sc u t istoric 5 1 d ip lo m a t portu g h ez (1 501— 1 5 7 3 ),

(N otele a p a rjin tra d u c a to ru lu i.)

12
tugaliei — C inci sute escudos“ . §i, de asemenea,
cuvintul „A ur“ , pe u n a din m arginile de sus, atin-
gind aproape p alaria lu i D am iao d e Goes. In acest
cuvint im i adun tot orgoliul. A ur ! N im ic n u are
m ai m are p ret ca aurul. A ur, au r m etal, am vazut
rareori, d ar stiu ce reprezinta. N iciodata n-am fost
iubita pentru m ine insam i, ci p en tru cuvintul acela
scurt gravat pe suprafata m ea verde, in cad rat in
flori de liliac. F a ra el, as fi un petic de h irtie fara
valoare. C u el am fost, sint in ca simbolul a ceea ce
oam anii doresc cel m ai m ult, a ceea ce-i injoseste,
ii in robes te, care face din viata lor u n chin, un
cosmar, o batalie neeomtenita, niciodata teim inata,
aproape totdeauna p ierduta.
A u r ! T im p de optsprezece ani cuvintul acesta,
aproape miraculos, m i-a deschis toate usile. G rap e
lui, am trecut p rin mii de miini. A m coborit in adin-
cul ticalosiei um ane si am a ju ta t oam enii sa se
legene in visurile cele m ai dulci, de atitea ori des-
tram ate inainte de-a se fi im plinit !
Inainte ca focul sa m a mistuie — D oam ne sfinte,
nu vreau sa m a gindesc inca la asta — , de-as putea
avea puterea, de-a? p u tea trai ca sa-mi am intesc de
citeva din m iinile care m -au m ingiiat, de altele care
s-au lu p tat p en tru mine, de chipurile pe care le-am
cunoscut, de scenele la care am asistat, de sufletele
care, goale, mi s-au oferit. §i nu vreau sa trag nici
o invatatura. A m in v atat cu un profesor batrin , care
m -a pastrat cu zgircenie luni intregi in buzunar, sa
detest intentiile edificatoare in literatura.

D u p a ce am stat citeva zile in tezaurul Bancii en-

gleze, am fost data, ca p arte din salariul lunar, unui
vechi functionar al casei. M -am u rcat la p a rte r pen-

13
 tru prim a m ea calatorie si am in trat in intim itatea
dom nului Rodrigues. Acesta a fost, se poate spune,
prim ul om pe care l-am cunoscut indeaproape, caci
pina atunci trecusem doar p rin m iinile u nor casieri
indiferenti.
D om nul Rodrigues avea patruzeci de ani de ser-
viciu in banca si saizeci de viata. G onducea o sectie
a institutiei dar, cu ochii atintiti, prin fereastra
larga, la anim atia strazii, p area sa conduca circu-
lajia, §i criitica incapajinarea Consiliului M unicipal
?i a Societatii de tram vaie de a m entine aceste ve-
hiculle ,pe stradia A urului, socotind ca e p ricin a ireme-
diabilelor intirzieri si prejudicii in circulatia autom o-
bilelor. Domnu'l Rodrigues avea p en tru autom obile
veneratia unui adolescent sau a unui umil functionar
de la serviciul personalului. C unostea toate m arcile
§i initia pe ad junctul sectiei, un b aiat tinar, aproape
imberb, in tainele acestui vast dom eniu al culturii
m oderne. Se socotea de asem enea o autoritate in
m aterie de femei. De la distanta — care tinea de
la prim ul etaj p ina la prom enada din fa ta — le cla-
sifica cu siguranta, cu o com petenta pe care o cre-
dea infailibila. §i-i spunea adjunctului :
— T rebuie sa traiesti cit am trait eu, sa treci prin
tot ce am trecut eu p en tru a sti sa apreciezi o fe-
meie ! E o adevarata $tiinta. F a ta de ea, to ata ?ti-
inta ban cara nu face nici doi bani !
Exagerez, pentru c.a dom nul Rodrigues avea un
sincer respect p en tru stiinta b an cara in care se spe-
cializase tim p de p a tru decenii. O considera atit de
transcendenta, cu tot ajutorul pe care m asinile de
calculat ll adusesera de cu rin d m uncii oam enilor —
pe vrem ea m ea nu aveam astfel de cirje, ii placea
lui sa spuna — , o considera a tit de transcendenta in-

14
 cit il descuraja pe ad ju n ct in prim ii sai papi ne-
siguri :
— Nici in douazeci de ani n-o sa inveti dum neata
sa conduci aceasta sectie. M ie m i-au trebuit patru-
zeci, b atu ji pe muchie.
In tim pul orelor de serviciu, in cu rajat de respec-
tul unor clienti ai bancii, priceputi in lingusirea pe-
fului de sectie, pi de postul de sentinela la m arginea
mesei largi (el insupi alesese locul si pozitia birou-
lu i), care-i p erm itea sa dom ine de la inaltim e pie-
toni si vehicule, autom obile pi fem ei, dom nul R o­
drigues era un om profund fericit si m ultum it de
soarta sa. Cu el am inceput ucenicia vietii, d ar prin-
tr-o prism a com plet falsa ; n-am avut nici un deza-
vantaj din aceasta, p en tru ca m -am obisnuit repede
sa aplic lentile de corectie la ochelarii oameniior.
§tiin ta baincara n u era atiit de transcendenta cum o
arata el, pen tru a-i a p ara prestigiul. Automobilele,
care strabat cu milioanele soselele lum ii pi se gasesc
din ibdlsug in m agaainele deschise peste tot, nu aveau,
cu to ata bogatia lo r de oulori, ifarmecul pe care el,
pie'ton fricos, li-l atriibuia. Adunase, in ilungani cariera,
m ai m ult decit li trebuia ca sa cum pere u n a din
aceste mapini al caror subiect alcatuia m ateria cul-
turii sale, in afara de cea bancara. D a r d u p a ce
parcursese toate standurile, epuizase toate inform a-
tiile, cunoscuse toate modelele, citise m ii de pros-
pecte de propaganda sau de popularizare, totdeauna
1 se paraliza vointa in clipa in care cum p ararea pa-
rea hotarita. Ia r acum se simtea p rea b atrin pentru
a invata sa sofeze, lucru care -1 inspaim inta. §tiinta
sa autom obilistica ram inea, in continuare, p u r teore-
tica ; gasea o m ingiiere in certitudinea ca nici o

15
 nenorocire, nici u n accident n-o va m urd ari vreo-
data.
li ram ineau femeile, d ar §i aici am p u tu t consta-ta
cit de fragile sau cit de false erau certitudinile sale.
Ele treceau, in autom obile sau in tram vaie, sau pe
jos pe tro tu aru l ingust de pe strada Aurului. §i nici
m acar una n u b anuia ca, in dosul ferestrei, deschisa
in dim inetile de vara, inchisa in dupa-am iezile de
iarna, batrlnul R odrigues, de douazeci de ani de
cind era §ef de sectie, le pindea cu o privire lacom a
de cunoscator, le clasifica cu com petenta unui ex­
pert.
§i la urm a urm ei nu erau nici atit de inaccesibile,
unele, nici a tit de u§uratice si venale, altele, cum
presupunea si cum le cataloga el. Bietul ad ju n ct de
secjie, daca s-ar fi increzut in sfaturile sale ! Bietul
Rodrigues, care pleca pe jos, d u p a term inarea lucru-
lui, ca sa suporte o scorpie ce fusese servitoare, fe-
meie cu ziua si era, de m ulti ani, in casa lui, femeie
la toate, inclusiv la ajternut.
B anca, autom obilele, femeile, totul disparea, d upa
ce urea cu greu ultim a tre a p ta a scarii m u rd are a
ultim ului etaj din strada M izericordiei. Si, dincolo
de u§ile casei, a inceput sa-mi fie m ila de bietul
Rodrigues. In a u n tru p lutea tot tim pul un iz de car-
tofi p rajiti §i de resturi de gunoaie care-m i facea
greaja. Fem eia avea o m ustata deasa, o m u tra acra,
apucaturi grosolane, d a r era o b u n a bucatareasa.
Rodrigues ii tolera defectele, inchidea ochii, larg
deschiji in strad a A urului, si se facea ca n u vede
urijenia si zbirciturile tovarasei lui, o b a trin a de vir-
sta nedefinita, si se bucu ra de priceperea cu care
pregatea ea tocana, potrivea supele si m incarea de

16
 pejte. Bine b ran it, R odrigues p u tea sa viseze. Ia r
noaptea. toate pisicile sint negre.
Pe m ine, totusi, care-1 vedeam la banca a tit de
sigur de sine si de autom obile si de femei, ji -1 ve­
deam aici la cherem ul unei babe m urdare §i obraz-
nice, m a cuprindea m ila §i-mi plingeam soarta de
m artor al celor doua aspecte, atit de diferite, ale
vietii lui. De ce nu m a lasa la banca, de ce n u m a
pastra in biroul lui im p u n ato r care era fala lui de
sef de secjie ? D e ce n u m a lua num ai a doua zi
dim ineata — cind scotea din sertar condeiele, creioa-
nele, carnetul de notice, tot ceea ce aseza cu atita
grija pe cristalul biroului — si m a obliga la con-
vietuirea neplacuta cu fem eia aceea u rit m irositoare
ji vulgara ?
D ar, daca m -ar fi lasat m ereu in sertarul biroului,
n-as fi asistat la in d e p e n d e n t lui de m om ent ji, in-
chisa ca pasarea intr-o colivie strfm ta, nu mi-as fi
u rm at uim itorul m eu destin, la voia intim plarii, prin
lume.
Intr-o seara pe cind Inacia — num ele acesta
groaznic i se potrivea de .minune — plecase la Ama-
dora sa viziteze o sora de-a ei pe m oarte, Rodrigues,
plecind de la banca, nu se duse, ca de obicei, direct
aoasa. O lua in sus pe strada A urului hoinarind si
ciudat de fericit. In tra la M onaco, unde cu m para
o tigara de foi ; la Nicola, unde lua o cafea. Apoi
facu o escapada in strada Jard im do R egedor si m a
duse, cu pru d en ta celui ce nu vrea sa fie vazut, in ­
tr-o m ansarda strim ta, unde 1 -a in tim p in at o spani-
ola. V o A ira in §oapte, citeva clipe. Spaniola isi
insotea vorbele cu o m im iea expresiva si am observat
cum, cu m ina-i grasa, desena in aer form e prom i-
tatoare, facea gesturi de o ferta si de uimire. R odri­

17
gues se itocmi la pref, spaniola fu intransigenta ; el
ceda fa ra sfortare, cu un fel de mera'bdare nervoasa.
Spaniola trase o perdea, chem a o ceata de femei.
T recu ra pe dinaintea lui Rodrigues, ca niste vite pe
care el le prejaluia, Iacom si timid.
Facu semn unei brunete triste. Spaniola d adu dru-
mul celorlalte, iar bruneta, mestecind o pastila con­
tra mirosului rau, isi conduse m usafirul intr-o odaie
interioara, im bracata in albastru, cu o cuvertura al-
bastra pe p atu l lat, tap et albastru, lum ina albastra.
— §tii prejul. O suta, bom bani bruneta.
Rodrigues, cu un fel de respect, m a scoase din
portofel, se desparti de m ine, prim i in schimb p atru
bancnote a o suta de escuados si incepu sa se dez-
brace. Am fost oarecum m ihnita ca m a despart de
el, de?i ll gaseam atit de caraghios si de ridicol in
izmene.
N u 1-am m ai vazut niciodata. Cind, d u p a optspre-
zece ani, m -am intors acum la B anca engleza, am
auzit, din intim plare, ca m urise de m ai bine de doi-
sprezece ani. N im eni nu m i-a p u tu t spune daca
Inacia i-a m ostenit averea. Im i vine sa cred ca da.

B runeta era o fa ta ibuna. O chem a D eolinda. M -a

pastrat, indoita, in buletinul ei de identitate, si astfel
am p u tu t sa-i cunosc originea, sem nalm entele, nu-
m arul anilor si sa-i studiez p ina si sem natura, stin-
gace, cu trasaturi nesigure, precum caracterul slab
al cuiva care, de altfel, nu prea a in v atat carte. Se
nascuse la Aveiro si trecuse de douazeci si doi de
ani. P area sa aiba m ai m ult. O bisnuita deja sa vad
si sa apreciez femeile — imi servise la ceva convie-
tuirea cu Rodrigues — ii dadeam douazeci si sase,
douazeci si sapte, fara sa sovai. T ra ia chinuita de

18
 dorul du p a u n copil pe care -1 lasase acasa, in grija
parinjilor ei. Copil din ta ta necunoscut. T o ji stiau la
Aveiro ca tatal era un avocat cu perspective, ai carui
prim i p aji in profesiune prom iteau o cariera stralu-
cita in viitor. C a sa nu-si com prom ita cariera si
viitorul — posibilitatea, in provincie, a unei mosteni-
toare bogate nu trebuie dispretuita niciodata — avo-
catul n-a recunoscut copilul si a parasit-o pe Deo-
linda, ingaduind acesteia sa declare odrasla drept
copil din tata necunoscut. §i nenorocita a venit sa-?i
cistige viata la Lisabona, lasindu-?i m ostenitorul, d ar
nu ji necazurile, in tin u tu l unde i se intim plase ba-
nala aventura.
N ecazurile o intovarapau zi si noapte. Isi cistiga
jalnic viata, cu unul, cu altul, cu citiva la rind, dar
inim a ii ram inea la Aveiro, linga „tatal necunoscut"
al lui A m ilcar al ei si linga zim betul acestuia, in-
crem enit in fotografia care era vecina m ea in plicul
cu buletinul de identitate. Cind vreun client, m ai
experim ental sau m ai dragastos, o facea sa simta
placerea pe care el o cau ta acolo in schim bul unei
hirtii de o suta de escudos, ea se m ihnea ca si cum
s-ar fi facut vinovata de o groaznica trad are fata de
tatal lui Amilcarzinho. Caci in stra'fundul sufletului
p astra o absurda fidelitate om ului care o alungase.
Caci practica indeletnicirii in care-si capatase cea
m ai buna apreciere n-o socotea trad are fata de ori-
cine ar fi fost, §i nici fata de principiile de onoare
pe care credea ca le are. D a r placerea, placerea car-
nala, o plaitea cu remuiscari. Am inteles ca D eolinda
era o rom antica, iar eearcanele si ochii negri ?i parul
de carbune ii dadeau tipul ad ap t at sllabiciunii de
caracter.

19
 Am ajuns sa presupun ca D eolinda m a uitase
intre paginile buletinului de identitate p en tru ca,
avind de-a face cu atitea bancnote, de valoare dife-
rita, asa cum avea de-a face cu barbatii, nici una
nu s-a alatu rat acelui grup alcatuit din docum entul
ce-i dadea existenta legala, din chipul copilului si
din mine. P astra celelalte bancnote, de-a valm a, in
poseta, si am p u tu t constata ca tovarasele si servi-
toarelp de la pensiunea unde traia o furau, din cind
in cind, fara ca ea sa tina p rea m ult seam a de acest
lucru.
T rebuie sa spun ca, daca Rodrigues im i permisese
sa apreciez femeile de departe, D eolinda m i-a d a t
prilejul sa-i cunosc indeaproape pe barbati. D e a-
proape si goi. Goi la tru p si la suflet. Laconism ul
unora — rezervati sau grabiti, veniti aici cu u n sin-
gur scop, repede atins, si reintorji apoi in iuresul
vie|ii practice, foarte practice — acest laconism con-
trasta cu exuberanfa altora, cu gustul p en tru con-
fidente, cu dorin ta de a p atru n d e in viata fetei,
invingind bariera rid icata de profesionalism ul obosit
al dragostei.
N u era nevoie de m ari insistente si de staruinte
pentru ca ea sa vorbeasca despre avocat si despre
parasirea in care o lasase, si despre A m ilcarzinho
care era in grija bunicilor. D aca clientul era afec-
tuos §i intelegator p en tru durerea pe care ea n-o
ascundea, xi a ra ta fotografia insotind-o de com enta-
riul aproape infailibil : „Sa-i dea D om nul o soarta
m ai b u n a decit a m am ei lui“ . C ite-un client m ai
virstnic sau dispus p en tru m om ent la induiosare,
prins, pentru o clipa doar, de atractia carnii volup-
toase, ii fagaduia s-o scoata din casa aceea, sa-i dea,
ei si copilului, situatia si siguranta pe care nu i le

20
daduse avocatul. D a r toate ram ineau fagaduieli. §i
D eolinda continua sa incaseze bancnote de o suta de
mii de reis, sa le indese in fundul popetei si sa lase
ca celelalte femei sa-i fure ceea ce n u risipise pe im-
bracam inte sau n u cheltuia p en tru un trai precar si
trindav.
T im p de citeva saptam ini am tras nadejde ca R o­
drigues se va intoarce in casa din strad a Jard im
do Regedor, in care m a lasase in seara aceea m em o­
rabilia. cind se eliberase, p en tru citeva scurte sfer-
turi de ora, de d ictatu ra casnica a doam nei Inacia.
li pastram o am intire afectuoasa, d ar imi era m ai
ales dor de strad a A urului si de perin d area neconte-
nita a oam enilor im bracati si nu a u nor fiinte gro-
testi, in chiloti sau goale. Si m a saturasem sa tot vad
bietul corp gol al Deolindei. Bietul corp slab, care
prom itea o batrin ete p rem atura, in acea jalnica si
n eintrerupta prostituare.
D ar Rodrigues n u s-a intors, iar in locul lui casa
prim i o vizita neasteptata, cel putin p en tru D eo­
linda. S-a in tim plat ca avocatul din Aveiro a venit
in capitala ca sa pledeze intr-u n proces im portant
la C urtea Suprem a. §i, lucru foarte firesc, d adu o
raita pe la casa Eulaliei, p en tru a-si potoli dorul de
femei cu F m are, sau m acar dem ne de un semn de
exclam are. D e femei cum nu s-au vazut vreodata la
Aveiro, unde prafasionistele erau o adev arata pa-
coste, iar cele cinstite aduceau doar necazuri celor
care aveau norocul sa le necinsteasca.
A vocatul schim ba im presii cu spaniola si aceasta,
cu gestul obijnuit, porunci sa inainteze „tu rm a “ .
D eolinda, vazind in fa ja ei pe tatal lui Amilcar-
zinho, crezu ca lesina de uim ire si de tulburare. To-

21
tuji, nu ajunse p ina aco'lo. Avu un 5 0 c, si voi sa
se ascunda in dosul perdelei ce masca barul.
D ar avocatul, care cintarea §irul cu un ochi scep­
tic si experim ental, o arata, fara ezitare :
— Aceea.
Spaniola interveni :
— H ai, fetito, nu face m ofturi.
§i D eolinda se supuse, cu o blinda pasivitate. In
cam era, rupse tacerea p en tru a intreba :
— T e-ai insurat ?
A vocatul o linisti : nu, nici nu se gindea la asta.
— N u m a ajtep tam sa te gasesc aici. A fost o sur-
priza placuta. D ar, ce d racu ! N -ai un pic de m inte !
U nde ai ajuns !
— A fost vina m ea ? in treb a fata.
— D ar nici a mea. Asta ti-a fost soarta.
In ta rit de aceasta concluzie, el incepu sa se dez-
brace. E a de asemenea, m asinal si rece. El vru s-o
trezeasca la dragoste.
-— Erai cindva asa de fierbinte !
Ea se lasa posedata, si spre m area ei uim ire, nu
avu nici cea m ai m ica vibratie. Ceva se sfarimase in
ea, poate cristalul dorului pe care, linga fotografia
copilului si atit de aproape de m ine, ll pastrase cu rat
in viata im pura de prostituata.
•— Esti ca un lem n ! com enta avocatul, incepind
sa se im brace tacticos.
D a r in starea lui sufleteasca §i in vorbele lui nu
era num ai dezgust. I si am inti ca fata avea u n copil
ji se hotari sa lase ceva p en tru el.
— U ite, a§tia sint cei o suta de escudos, d ar iji
m ai dau o suta, ca sa trim iti un d a r m icutului tau.
§i scoase d in portofel o bancnota de o m ie de es­
cudos.

22
 D eolinda cau ta restul in poseta, d a r cum nu reusi
sa adune decit trei hirtii de o suta, m a cau ta si pe
mine, linga buletinul de identitate, §i m a dadu, cu
cele trei bancnote de m ai m ica valoare, tatalu i lui
Amilcarzinho.
In felul acesta m -am despartit de ea si de mediul
acela de coruptie si de viciu, cum ar scrie, desigur,
intr-o ciorna de recurs in tr-u n proces crim inal, pro-
m itatorul elem ent al baroului, care descinsese din
Aveiro in eapitala.

Se vede ca, la distanta sapata de tim p, nu-m i pot

am inti in am an u n t de toti pasii mei, de toate chipu-
rile pe care le-am cunoscut, de miile de m iini prin
care am trecut. C red ca am adunat, in lunga m ea
cariera, im n u m ar m ai m are de posesori decit bar-
batii pe care i-a cunoscut D eolinda, in nu §tiu ci^i
ani, in casa Eulaliei. Ce s-o fi in tim plat cu ea ?
C earcanele adinci vor fi sfirsit prin a-i m acera fata
dulce, facind-o in u tila p e n tru jocul dragostei in
care se specializase ? C e s-o fi in tim plat cu ea §i cu
Amilcarzinho ? D a r cu avocatul ? O fi guvernator
civil, director de societati, delegat guvernam ental ?
In optsprezece ani trebuie sa se fi ridicat m ult.
N iciodata, in drum urile mele, n u i-am m ai intilnit,
nici nu stiu ce s-a intim p lat cu el. D ar daca pe e]
il vad, trium fator, pe D eolinda n u mi-o inchipui
niciodata rascu m p arata si fericita. C earcanele a-
dinci sint ca unele linii ale m iinii, care prevestesc
nenorocire.
C ontactul m eu cu avocatul a fost foarte scurt. In
aceeasi seara in care m a prim i din miinile slabe ale
Deolindei m a lasa la barul A quario, unde se dusese
sa cineze cu un coleg, caruia-i incredintase, in capi-

23
tala, conducerea procesului transferat la C urtea Su-
prem a. M i s-a parut, d upa cele ce-ara ascultat, ca
era vorba de o poveste foarte m urdara. D a r avo-
catii au totdeauna m ijloace de a indulci sau de
a intuneca lucrurile, d u p a cum sint in ap arare sau
in acuzare. Ia r posesorul m eu tranzitoriu, de§i tinar,
m i-a p arut, cu siguranta, stapin pe trucurile me-
seriei.
Colegul, ca o paranteza la acel subiect grav, ll in-
treba despre fa ta d rag u ta cu care fusesera o data,
la plimfoare, p ina la Cazinoul Popular.
—- A ! Deolinida ? A m urit, sarm an a !
N -a m ai adaugat nlm ic. A quario se afla, din in-
tim plare, in fata casei Eulaliei, despar^it de ea prin
fisia ingusta a strazii pavate. Acesta fusese scurtul
drum pe care-1 strabatusem de la inim a Deolindei
pina la locul exact al m ortii ei.

II

LA B A R U L A Q U A R IO am cunoscut m ulta lume

§i am ascultat m ulte discutii. Acolo .am aflat de
existenta unui razboi si am cap atat p rim a notiune
despre ceea ce cuprindea acest cuvint. T otusi, tre-
buie sa declar ca m ajo ritatea discutiilor nu aveau
ca tem a razboiul, ci fotbalul. Razboiul ram inea in
planul al doilea, indepartat. Controversele cele m ai
agitate se invirteau in ju ru l fotbalului. C h iar de la
inceput, fiintele care se ocupau de razboi m a intere-
sau m ult m ai m ult decit cele pasionate de jocul pe
care eu n u -1 cunosteam si ale carui evolutii, aflate
acolo in sertarul de la A quario, depaseau intelegerea

24
mea. In tim p ce, cu razboiul, m -am fam iliarizat
foarte repede. Am cap atat notiuni de geografie, de
istorie, de politica international;!, de diplom atic, de
strategic, si am p u tu t constata ca, desi discutiile des-
pre fotbal erau m ult m ai zgomotoase, u ra provo-
cata de razboi era m ult m ai profunda. §i totul, in
ju ru l lui, devenea luminos si pasionant. T o tu l era
limpede, chiar in adincul intunericului in care co-
borau oamenii. U ra era ura, am bitia n u avea alt
num e, lacom ia nu se ascundea, foam ea era foame,
m oartea nu se servea de pretexte si nici de b atjocura
pen tru a ucide. Banii, din neam ul caro ra faceam si
eu parte, ajungeau la o putere teribi'la, la o sedue-
tie extraordinara care m a in fu m u ra si-mi dadea o
foarte inalta idee despre m isiunea ce-mi revenea in
lum e, idee pe care bunul Rodrigues sau b ia ta Deo-
linda n-ar fi p u tu t niciodata sa mi-o inspire. Acolo,
in barul Aquario, am c a p a ta t notiunea adevaratei
mele puteri. Fusesem folosita p entru a cum para, sau,
mai bine zis, p en tru a inchiria un corp. D a r acolo
am servit la m ult m ai m ult — la cu m pararea unui
num e §i a unei constiinte.
Asta nu chiar in prim ele zile. A m stat destul tim p
depozitata in casa de bani, strinsa intre fundul ser-
tarului si un mic cilindru de m etal. Am m ai stat
doua saptam ini in buzunarul barm anului, u n baiat
delicat, care in fabricarea am estecurilor alcoolice
punea vanitate de artist si o onctuozitate aproape
religioasa. Gelos pe au to ritatea sa in acest domeniu,
prefera sa nu se amestece in altele. A supra razboiu-
lui, asupra fotbalului, n u le im partasea clientilor pa-
rerile lui sincere. In dorinta de a n u supara nici pe
unii, nici pe ceilalti, era totdeauna de acord, eschi-
vindu-se cind i se cerea sa ia o atitudine. D a r de

25
 fapt nu-1 interesa nici razboiul, nici fotbalul. L um ea
lui era concentrata k tejghea, in §irul de stic k colo-
rate, si shaker-iil, de m etal stralucitor si alb, scuturat
de m iinile lui, devenea u n simbol al universului
care, pe m asura ce se larges te, devine m ai m arginit
pentru fiecare om.
El m -a d a t intr-o seara ploioasa lui G aspar. Aces-
ta era u n sportiv bogat, posesor al unor bune auto­
mobile de cursa si al unor pareri definitive, catego-
rice, asupra fotba'lului. L u a si el p arte la razboi
adulm ecind si curtind refugiate. Tsi facuse o specia-
litate din asta si adunase, in doi ani, un album de
fotografii, de acte, de scrisori, de hirtii com prom ita-
toare pen tru nefericitele pe care nimic pe lum ea
asta nu le-ar m ai fi p u tu t com prom ite. Sarace |i
bogate. Caci intre p atru , cinci femei nevoiase se
ivea si cite u n a care risipea ndbuneste bani si bi-
juterii din sim pla siguranta de m ilionara sau din
oboseala si totala neincredere in ziua de miine.
C ind, la barul A quario, m -am fam iliarizat cu cer-
cul de relajii al ‘lui G aspar, incepuse sa se rareasca
fauna refugiatelor. Se term inasera deja m arile exo-
duri, pentru a face loc sistematicelor, im placabilelor
m aceluri. D ar haosul prim elor ore, cu frontierele
larg deschise si cu masele inspaim intate de refugiati,
era evident ca se term inase de m ult. E uropa reac-
fionase contra panicii si organizase, ou m etoda si
eficienta, intoarcerea la barb aria in care se afundase
p entru citiva ani. Plecau din insulele periferice, tot
m ai ucigatoare, bom bardam entele aeriene care se
napusteau ca sa rad a de pe fata pam intului orase si
natiuni. Ia r in centrul lum ii salbaticite se deschi-
deau, cu ziduri de sirm a ghim pata, lagarele de
concentrare, pe care m ai tirziu le voi vizita, p entru

26
 ca sa nu m ai pot p astra nici o iluzie despre o arba
prostie si cruzim ea vrednica de dispret a oam enilor.
D ar, du p a term inarea exodurilor de dim ensiuni
bib Iice, doar ra ri refugiati, p rin bani sau vielenie, ji
curaj, cu m ult curaj am estecat cu frica ce-i gonea
din urm a, d o ar p u tin i din ei reuseau sa curnpere
com plicitatile liberatoare, sa treaca frontierele pazite
de politii, sa ajunga in o rajul increm enit de atita
grozavie, la care acesta ram in ea insa nepasator.
Printre acesti p u tin i se gasea Sofia. Am p u tu t s-o
vad si s-o cunosc la barul Aquario. D a, s-o vad. S-o
cunosc cu adevarat, n-am reusit s-o cunosc in m od
cert, caci n-am p atru n s niciodata in peseta ei si nici
ea nu m -a atins vreodata, nici n-a stiut m acar de
existenta mea, nestiutoare, total ne§tiutoare de fap-
tul ca am aju tat-o sa legalizeze o situatie m ai m ult
decit incurcata, pe pragul careia se afla si, d aca nu
se rem edia repede, o asteptau din nou toate ororile
de care fugise.
E ra evreica si to ata frica sa provenea din acest
stigm at care a m arcat u n popor intreg si 1 -a sortit
vastului si organizatului macel, inclus de oam eni
printre micile fapte cu care istoria lor nu e zgircita.
Pe tim pul acela, ziarele si revistele ilustrate erau pli-
ne de subiecte de spionaj si de povesti cu femei
fatale care cum parau in alcov soarta arm atelor si
a imperiilor. D ar, cu experienta pe care am dobin-
dit-o, toate acestea im i p a r astazi literatu ra proasta
desi continui sa cred ca Sofia n u era decit o evreica
inofensiva, fugita din ghetou si din lagarul de con-
cenitrare §i de destinul atavic.
Ajunsese la portul de im barcare si nu p u tea sa se
im barce. N u obtinea viza p en tru nici o Jara, epuiza
rabdarea autoritatilor palipenesd, care-i reinnoisera

27
suocesivele autorizatii de scurta jedere in Jara in
care sosiise in tranzit — in tranzit incotro ? spre locuri
unde frica sa n-o urm areasca ■ — si traia cu team a
Ca va fi reexpediata ca un colet — n u facea viata
om eneasca m ai p u jin decit u n colet postal ? — re­
expediata ca un obiect indezirabil natiunii de origine
si p u n ct de plecare al ei.
C ind ispravise totul, speranta, increderea, banii
si chiar capitalul de seductii pe linga agentii au-
toritatii, incatusati de regulam ente, se ivi in viata
ei G aspar, caru ia doi ani de experienta in traficul
cu refugiatele 51 cu problem ele lor ii conferisera o
vadita specializare. Averea si lipsa de ocupatie ii
serveau lui G aspar de m inune ca sa ofere adapost
unor suflete to t fara ocupatie si cu tru p u ri hoinare,
ce-i acordau o intim itate pe care im prejurarile o
faceau p rin fo rta lucrurilor interesata. Insa din
tot si din nimic G aspar tragea concluzia ca era
irezistibil, si aceasta era deajuns ca sa fie perfect
fericit. In m ijlocul atito r pustiiri si nefericiri care
b intuiau lum ea, spectacolul fericirii lui G aspar ajun-
sese sa fie em otionant.
Intr-adevar, el i-a venit Sofiei in ajutor, iar eu
am fost m arto ra la tot ce s-a petrecut, caci pe
atunci eram in portofelul sau, inghesuita in tre m ul-
te alte bancnote m ari. A m indoi frecventau baru l
A quario si prinzeau sau cinau de m ulte ori la res­
tau rant. Pe m asura ce term enul de valabilitate se
apropia de sfirsit, nervozitatea punea stapinire pe
Sofia, in tr-u n crescendo care m a ingrijora. Inspai-
m intate, pupilele sale p areau ca ascund o intreaga
lum e de groaza, pe care nu voia s-o v ad a iar. N u
era vorbareata si rareori am auzit-o facind confi-
dente. D ar de ce copnar trebuie sa fi fugit, p en tru

28
a se agaja cu atita deznadejde de niste inutile
scinduri de salvare ? T o ate porturile i se inchideau,
toate consulatele o respingeau, si n-am priceput
niciodata ce m otiv determ ina lum ea libera sa re­
fuze libertatea celui care o cersea atita.
T rebuie sa spun ca G aspar a fost cavaler. In fata
nervozitatii crescinde si a (Jbsesiei acelui suflet, nu
m ai abuza de darul trupului, care se oferea cu
disperat abandon. In tre ei doi, relatiile au ajuns
sa fie aproape caste, d u p a ce le cunoseusem afcit
de inflacarate. O posedase pe Sofia saptam ini la
rind, asa cum m ai inainte posedase alte straine,
care ajunsesera in sfera lui de activitate in im pre-
ju rari similare. D e nici una insa n u se indragostise
profund. Le socotea o distractie pi acu ta si avusese
bunul simj sa nu-si atribuie in viata lor alt rol
decit acela al unei intilniri intim platoare, in scurta
sau lunga etapa de fuga, m ai inainte ca frica sa
ajunga a fi o prezenta inrobitoare. Cu infatisarea-i
sim patica si cu banii din Alentejo, el a inlocuit
frica in vietile care nu cereau decit o tovarasie
noua si diferita. Le a ju ta sa piece spre cele mai
indepartate puncte de destinatie, se ducea pe chei
sa-si ia ram as bun, afectuos si curtenitor, cu un pic
de regret care-i .atingea p u tin sufletul, regret repede
inm orm intat, cu m etoda si vanitate, in acel album
prodigios in care indosaria, de m ult tim p, fotogra-
fiile, actele, aproape niste fise de id entitate ale suc-
cesivelor sale cuceriri.
Pina atunci, d upa cite am p u tu t intelege, totul
decursese cu o im pecabila regularitate : cunostinta,
intim platoare sau provocata, convietuire, despartire.
Acum lucrurile luau o alta infatigare, si Sofia devenea
o problem a. N u p en tru ca despartirea, in sine,

29
 i-ar fi fost m ai dureroasa decit cele anterioare.
D a r lipsa unei alte posibilitati, perspectiva reintoar-
cerii in lagarul de concentrare de la M iran d a de
Ebro, si de acolo, in etape de reintoarc.ere, spre alte
lagare de concentrare §i m ai putin ospitaliere, daca
o inspaim inta pe Sofia, il arunca si pe el intr-o
neagra deznadejde si am p u tu t sa apreciez, astfel,
cit era de bun in realitate sufletul sau. §i, spre
cinstea lui, m ai m ult decit dorinta carn ala care -1
lega de Sofia, aceasta b u n atate sufleteasca 1-a facut
sa cum pere cu saptesprezece contos constiinta lui
Avelino.
Eu am fost de fata la toate : la nasterea m iracu-
loasa a ideii, la prim a reactie de spaim a a Sofiei,
la acceptarea voioasa, in cele din urm a, a ceea ce
p area tot asa de sim plu ca oul lui Columb. Am
fost de fa{a la tratative, la iscusita insinuare a pro-
iectului in m intea simpla a lui Avelino, la seducerea
abil condusa si la p rap ad u l pe care intilnirea cu
refugiata si conditiile contractului 1 -au facut in
sufletul acela inv atat num ai cu lucruri de rind.
§i ceea ce s-a petrecut n -a fost, intr-adevar, o-
bisnuit. Avelino era barbierul de incredere al lui
G aspar. E rau aproape de aceeasi virsta, aveau
aceleasi preferinte sportive — sustinatori fanatici ai
clubului Benfica — , conceptii asem anatoare despre
politica, despre razboi, despre iresponsabilitatea oa-
m enilor, intr-o intim itate ce se stabilise de ani in-
tregi de cind G aspar se barbierea in sala aurita
de la Restauradores.
T rebuind sa se sprijine pe un prieten, un prieten
burlac, G aspar s-a servit de Avelino. L-a convocat
in mod solemn la barul A quario. §i i-a prezentat-o
pe Sofia. Avelino, confident a! lui G aspar, §tia ce

30
 rol avea Sofia in viata acestuia. Totusi, pina la
acest punct, n-au fost surprize. R elatarea am enin-
tarilor care p lanau asupra bietei ji frum oasei fiinte
era repetarea unor m arturisiri anterioare facute,
cu banba bine sapunita, in sala au rita unde se po-
vestea §i se discuta totul. Deci, nu in aceasta a
constat surpriza. Desigur, in sufletul lui Avelino a
fast o neasem uita incintare s-o contem ple pe femeia
aceea in ncgm , pe care p area s-o pindeasca moar-
tea. §i o justificata m indrie p en tru intim itatea pe
care i-o ingaduiau ea si dom nul Freitas.
Spaim a se ivi cind i se spuse ca salvarea acelei
vieti pretioase depindea num ai de el — de el, Ave­
lino. Spaim a si nedum erire. D ar am estecate cu un
neajtep tat orgoliu de a se vedea im plicat in chesti-
uni de razboi pe care el le b an u ia doar din revistele
„Secolul Ilu stra t“ si din „V iata M ondia'la“ .
Avelino asculta apelul prietenului si clientului
sau : Sofia trebuia salvata, oprita in Portugalia, si
aceasta s-ar p u tea realiza num ai p rin casatoria ei
cu un portughez. A r fi el, Avelino, din abnegatie,
spirit de caritate si prietenie p en tru credinciosul
sau client dispus s-o faca ?
Avelino banui, in tr-u n scurt elan, ca dom nul
Freitas ii oferea, pe o tava de argint, corpul mla-
dios si vibrant al acelei femei care-1 privea tinta,
ag atata de cuvintele pe care avea sa le rosteasca
el. §i du p a aceea isi trad a in gind logodnica, soco-
tindu-se, nu stia inca prin ce m inune, m ostenitorul
legitim al lui G aspar in acea aventura nem aipo-
m enita.
Totusi, unele considerente de ordin practic ii
potolira prim ul irnpuls. Gum avea el sa poata intre-
tine o sotie de o perfecpune atit de m are si sa-i

31
of ere o viata a tit de deosebita de viata obisnuita a
unui m odest m uncitor frizer ?
C aspar il linisti, cu un zim bet larg ji binevoitor.
N u i se cerea decit sa-si ofere num ele si sa asiste
la cerem onia de la Starea civila. F ap ta aceasta cari-
tabila, el, G aspar, n-o p u tea face p en tru ca-si da-
duse d eja num ele, in schim bul lifoertatii, unei fete pe
care o siluise in Alentejo, pe vrem ea cind razboiul
nu-i oferise inca un cim p de m anevra m ai vast si
m ai prielnic. D ar aceasta opera caritabila n u va fi
pe gratis. Zece contos il vor rasplati pe Avelino
p en tru fap ta lui cea buna. Si p u tea conta p entru
tot restul vietii pe recunostinta lui, a lui G aspar
de Freitas, de a carui prietenie, pe de alta parte,
Avelino se putuse convinge p rin acest apel si prin
deosebita d em o n strate de incredere.
O rgoliul barbieru'lui se prefacu intr-o um ilinta
ascunsa. In fond, Freitas ii cerea ca sa fina loc
de mire, cu chirie. Si-si intoarse iar spre logodnica
lui gindul pe care, p en tru diteva clipe am agitoare,
il abatuBe spre refugiata. T rdbuia sa se insoare in
aprilie, dedlara el cu hotarire.
G aspar propuse, p en tru n u n ta planuita, solutia
unei am inari. C a doar n-avea sa ram in a legat de
Sofia pen tru toa'ta viata. M ai e ra solutia divortului,
du p a un oarecare tim p, p en tru parasire de domi-
ciliu. Ia r logodnica — ce naiba ! — nu p u tea sa
astepte ?
Stralueeau, dinaintea lui Avelino, straluceau stra-
niu ochii ciudatei pretendente. Si m ai straluceau
si cele zece contos care, cu oarecare dibacie, pu-
teau urea pina la douazeci.
B arbierul fagadui sa cintareasca lucrurile, ^i Gas­
p ar considera ca lipsa u n u i refuz im ediat facea cit

32
ju m atate de victorie. C onta ji pe efectul prezen{ei
Sofiei pentru a-i inm uia voinpi jovaielnica. §i nu
se injelasc.
Judecind d u p a cele la care am fost de fata d upa
aceea, sint sigura ca am intirea tulburatoare a So­
fiei se instalase in m intea sotului propus, intr-o
concurenta neloiala cu chipul logodnicei modeste
si fara curios tin ta de astfel de tranzactii com plicate.
In ziua urm atoare, Avelino se intoarse la Aqua-
rio. V enea plin de prob'leme de conjtiinta. ll chi-
nuiau m ustrari anticipate p en tru trad area logodnicei
si pen tru fap ta josnica la care se preta. Scrupule
si rem uscari pe care le ineca in bere, p latita fara
tocm eala de clientul care -1 m agulea asezindu -1 la
m asa lui pen tru acel tirg delicat. In a fa ra de bere,
G aspar m ai opunea rem uscarilor lui Avelino actul
de caritate pe care -1 va face acesta, frumusetea,
gestului si posibiliitatea pe care o avea el de a -1 aju ta
sa-si deschida un salon de frizerie, in care -1 va
urm a, credincios, cu b arb a lui greu de ras.
T im pu’l presa si argum entul ca „so{i se gasesc
destui", adaugat la afirm ajia ca „num ai din prie-
tenie se gindise la el“, il facu pe Avelino sa recu-
noasca in sinea lui ca n u trebuia sa refuze dom nului
Freitas acel serviciu si ca nu in fiecare zi are un
barbier ocazia sa p u n a in buzunar citeva perechi
de contos de reis. O chii Sofiei continuau sa stra-
luceasca si lum ina lor p atru n d ea pina in strafundul
sufletului lui Avelino, acolo unde trem ura tainica
speranta ca m ai m ulte probabilitafi ar avea un sot
sa im parta patul cu o refugiata, decit un barbier
oarecare.
Douazeci de contos, pretinse Avelino, sacrificind
cu nobila m arinim ie scrupulele sale m ai m ult decit

3 — Memoriile unei bancnote — c. 1/456 33

 justificate. Freitas urea p ina la cincisprezece. Pentru
a in latura ultim ele ezitari, ridica oferta pina la
saptesprezece. §i nu trecu m ai departe.
I-am insotit la Biroul Starii civile din strada
Castilho, unde a avut loc casatoria. Freitas si me-
canicul care-i ingrijea autom obilele erau m artorii
lui Avelino. D oua functionare ale Actiunii pentru
Protectia Istraelitilor R efugiati faceau un dem n
pendant linga Sofia.
T recui, im preuna cu cincisprece banenote de un
conto de reis si inca trei hirtii de cinci sute de
escudos, din portofelul gras al lui C aspar in bu-
zunarul ham esit al lui Avelino. Si am p u tu t apoi sa
observ efectul sedativ ai banilor si felul cum o m are
pace de constiinta inlocui in suflelul barbierului
nelinistea si nehotarirea care -1 chinuisera in acele
zile de m are rascruce.
N -am m ai vazut-o pe sotia posesorului meu. As-
cunsa in buzunarul barbierului, 1 -am auzit de mai
m ulte ori cerind clientului vesti despre nevasta.
— Ce m ai face nevasta-m ea ? intreba Avelino,
cu o voce care nu ascundea o anuinita ciuda si un
dor tainic d upa persoana la care jinduise fara s-o
m arturiseasca.
— F oarte bine. A cap atat un suflet nou. Te
poti m indri ca ai salvat o viata si ca ai facut un
gest de m are ahnegatie.
D ar Avelino nu se m indrea. Si C aspar insusi
inceta in m od discret sa. m ai dea pe la frizerie,
p entru ca nu p rea se sim tea la largul lui acolo,
la discretia briciului ascutit al sotului corupt si
tradat. Sint unele ginduri care, desi absurde, ajung
sa incomodeze.

34
 Pre$ de citeva lutigi si nem ingiiate luni, statui
in portofeluil jerpelit ail lui Avelino. T reeui din
autom obilele rapide ale alentejanului in tram vaiul
care se tira p rin M orais Soares h N u m -am m ai dus
la A quario ; si-mi petreceam toata ziulica in salonul
aurit, auzind discutii'le despre fotbal, ascultind cer-
turile politice (erau cei ce dadeau crezare num ai
B.B.C.-ului si cei care acordau incredere exclusiv
com unicatului germ an) si insotind zi de zi, prin ti-
tlurile pe care Avelino le citea cu voce tare in
„N oticias“ , seria de victorii rusesti anun tate, lantul
de victorii germ ane proclam ate, precursor al pra-
busirii finale. M -am fam iliarizat cu m arile num e :
Roosevelt, H itler, Churchill, Mussolini. Si, in ziua
caderii acestuia, vazui doi indivizi, unul foarte pir-
piriu si palid, celalalt apoplectic, incaierindu-se in-
tr-o scena de pugilat ce stirnea mila, din care
Avelino si colegii sai ii despartira cu greu, si auzii
pe cei doi adversari, acum imobilizati, cum conti-
nuau sa-si strige :
— Fascistule !
— Com unistule !
Si pricepui cit de m ult ii striveau pe oam eni
greutatea cuvintelor si-i lipea pe ecranul urii, unde
filmul realizat de razboi proiecta crimele, lasitatile
si cite un rar si in tim plator eroism.
D ar, m ai presus de toate, am insotit pas cu pas
evolutia logodnei lui Avelino, fiind aten ta la dezle-
garea incurcaturii in care alentejanul, fostul meu
posesor. il bagase pe obscurul lucrator de frizerie.
C ;nd am vazut logodnica, a carei casatorie fusese
fixala in aprilie, am inteles de ce fusese atit de1

1 U n u l din cartierele p o p u lare din L isabona.

35
ujor orbit Avelino in faja evreicei cu care se casa-
torise. §i eu, daca m -aj inolipsi de sentim entele si
pasiunile oam enilor, a§ fi parasit-o in gind pe
Filom ena pen tru a o urm a orbe§te pe Sofia.
T otuji, nu de aceasta, ci de Filom ena a ram as
Avelino lipit de soarta, care facuse din el un barbier
si nu un p ro p rietar in Alentejo, ca ex-clientul sau, cel
cu costisitoare cuceriri.
Si am continuat sa fiu, linga Filom ena, instru-
m entul sau, m ai bine zis, m arto ra actiunii de co m ­
pere la care eu §i surorile mele ne p retam de mi-
nune.
Avelino incepu, cu un pretext oarecare, prin a
am ina d a ta casatoriei. N edum erita, d ar supusa,
logodnica fu de acord. S cunda §i becisnica, cu
semne de scrofule la git, cu parul negru, cu pielea
uscata ce indica avitam inoza pe care o alim entau
ignoranpa si zgircenia, cu o fctisoara cit palm a,
care com pensa p rin sim patie ceea ce-i lipsea in
frum usete, Filom ena avusese iscusinta de a-1 cap ta
pe barbier, tin ar §i chipe§, iar p en tru logodna ei
era tot atit de orgolioasa pe cit de m are era dra-
gostea inflacarata pe care i-o p u rta lui Avelino
al ei.
C auza am inarii ram ase prost lam urita. N adejdea
pe care o nutrea barbierul de a-si deschide, im preuna
cu doi colegi, pravalie proprie, de§i m ai m odesta
decit salonul au rit frecventat de cea m ai buna
clientela din Lisabona, acest proiect, insa in fas a
ii servi drept scuza, desi neconvingatoare, p entru
hotarirea luata.
T a ta l Filomenei, incasator la Societatea de salu-
britate, acordase m ina fiicei sale unui lucrator fri-
zer si nu avea p retentia ca acesta sa fie prop rietar

36
de frizerie. El nu prlm i, deci, drept bune, scuzele
viitorului ginere si incepu sa -1 priveasca p'lin de
banuiala.
Barbierul, trezit din orbirea trecatoare pe care i-o
provocase vederea Sofiei — si din care-i ramasese
num ai posesiunea celor saptesprezece contos de reis
— revenise, m odelat de soarta care nu-i acordase alta
favoare, la inchisoarea careia obijnuinta ii daduse
consistenta si pe care avea s-o intareasca doar soful
de Sofia legitima. 11 m ingiia posesiunea celor sap­
tesprezece contos, care urm au sa constituie cota
viitoare a pravaliei al carei p atro n avea sa fie. Voia
s-o pastreze insa fi pe Filom ena, careia nu-i putea
fi logodnic platonic p ina la nesfirsit. §i, incetul cu
incetul, incepu sa corupa acea voinfa slaba.
L uni in §ir, am asistat de aproape la acfiunea per-
suasiva care a determ inat o fata din cea m ai mo-
desta fi m ai onorabila burghezie sa paraseasca fa-
bloanele dupa care se orientase totdeauna, sa-fi
p iarda credinta in indispensabilitatea fi frum usefea
casatoriei, pina la a prim i, drept stil de viata si
unica iefire p entru dragostea vehem enta care o mis-
tuia, simplul coneubinaj, carnala, vulgara, fragila
legatura pe care tim pul o roade si pe care num ai
capriciul o apara.
Ascunsa, cu tovarafele mele, in buzunarul bluzei
lui Avelino, m -am aflat de m ulte ori strinsa linga
pieptul slab al Filom enei, i-am auzit inim ioara,
zapacita, batind nebuneste, i-am zdrofoit sinii timizi
intr-o im bratisare la care p articip am si eu.
C ind logodnica ajunsese la lim ita celei m ai com-
prom ifatoare atifari. Avelino alese acel m om ent pen­
tru a-i vorbi despre Sofia. §i-i m arturisi, ros de re-
muscare, trad area de care se facuse vinovat, d ar pe

37
 care o va rascum para. Cu o in alta iscusin{a de bar-
bier experim ental in contactul cu m agnatii, avocatii
si diplom atii, ascunse tirgul m u rd ar prin care-si vin-
duse num ele sub culorile unei pasiuni rom antice,
dar din fericire trecatoare, din care se intorcea, le-
cuit, la duiosul, la gingasul am or al Filom enei sale.
Acea pasiune, ajunsa p ina la paroxism ul si la exce-
se'le de care el insu§i, astazi, se crucea, il facuse sa
dea propriul sau num e, num ele promis Filomenei, —
sa -1 dea, intr-o clipa de ratacire, aceleia care -1 inde-
partase de la datorie, de la fericirea adev arata si de
la dragostea alesei lui.
li ascunsese toate acestea, luni in sir, ca sa n-o
faca sa sufere. D a r acum , lecuit de teribila boala,
se acuza de toate, c a . sa-si rascuinpere vina si sa rein-
ceapa viata. Sofia, in descrierea pe care-o facuse el,
era fem eia frum oasa si exaltata care -1 iubise nebu-
neste.
Filom ena ii sorbea cuvintele cu o durere p rofunda
si cu o imensa voluptate. M arturisirea lui Avelino
ii sfisia sufletul, iar ea incerca o suferinta pe care
niciodata n-o m ai cunoscuse in viata ei. Si in ace-
lasi tim p o transporta pe tarim uri unde n-ar fi visat
ca dragostea sa fi p u tu t vreodata ajunge. P entru ea,
Avelino parasise pe frum oasa si diabolica femeie, c a ­
re -1 robise pina in tr-atita incit sa-i ceara dovada pre-
darii fara conditii, pe care o simbolizeaza casatoria.
Ea, fara sa viseze m acar, isi disputase logodnicul cu
o rivala foarte periculoasa, invinsa poate vrem elnic
(si dovada a acelei infringeri statea certificatul de
casatorie in A rhiva din strad a Castilho, prezentata
de Avelino drept piesa prestigioasa a dram ei in care
fusese am estecat) — d ar va sfirsi prin a se reface
d upa infringere si a -1 tine din nou la picioarele ei,

38
invlns si iubitor, pe logodnicul ei drag, pe adoratu'l

N^ci nu trebuia m ai m ult p en tru a duce la paro-

xismijil dragostei pe o dom nisoara d intr-un modest al
patrulea etaj al unei cladiri din M orais Soares. U m ­
bra Sofiei dadea o inflacarare neobisnuita expansiu-
nilor ei. §i savurind acea intim itate, epuizindu-se in
povestirea intrigii care -1 ridica la rangul de protago­
nist al unor com plicatii internationale, Avelino traia
alaturi de logodnica, traia si retraia aventura im a­
ginary cu Sofia, de la care-i ramasese o im agine fu-
gara, un inscris cu dobinda m are si o nostalgie fara
leac.
L inga Filom ena, el a fost am antul pasionat al re-
fugiatei. I-a smuls-o lui G aspar, prin m ijlocirea ca-
ruia o cunoscuse. A dorm it cu ea prin Palace-uri, iar
ea ii daruia corpul splendid si-i oferea bijuteriile si
averea pe care el, sarac si dezinteresat, le refuza.
D ar pentru a i se da, p en tru a i se darui pe deplin,
in nopti nesfirsite, in intunericul alcovului sau la lu-
rnina zilei, ea, plina de scrupule si facindu-si calculul
de a-'l retine, ii ceruse am antului sa faca pasul acela
pe care el, orb si pierdut, nu sovaise sa-1 faca. Din
slabiciunea lui de neiertat ram inea josnica certitu-
dine, obstacol de netrecut deocam data p en tru infap-
tuirea unicii casatorii pe care el, in fond, o respecta.
L a toate acestea am asistat, aten ta la spectacolul
adm irabil al puterii im aginative si de convingere a
barbatului, tinind m ai ales seama de lipsa lui de
cultura si de existenta lui modesta. Am trait, cu
Avelino, in timp ce Filom ena il saruta nebuneste, in-
flacarata, rom antica iubire care-1 lega de Sofia. Am
ajuns, gratie im aginatiei delirante a barbierului, sa
asist, de nenum arate ori, la posesiunea refugiatei, la

39
actul ei de daruire si de supunere. L-am dispretuit
pe G aspar, care voise sa se opuna, d a r in zadar,
trium fului tradatorului logodnic al Filomenei. Am
plins-o pe aceasta, plina de rem uscarc p en tru para-
sirea §i disprcjul pe care i le rezervase Avelino. §i
m -am reintors cu el, ru fin at si umil, la sinui care -1
prim ea cu nem arginita iertare.
Am vazut-o pe Sofia im barcindu-se pe vaporul
care o ducea departe, acolo unde va p utea sa uite
cruda ru p tu ra la care o obliga Avelino. E ram tot in
buzunarul barbierului cind el, ferindu-se de incasa-
torul de la Societatea de salubritate, p entru ca nu se
p u tea casatori a?a de curind cu Filom ena — cit
tim p se va tarag an a divortul care -1 va elibera defini-
tiv din rom antica nebunie si cite term ene vor trebui
sa m ai treaca ?! —• eram inca in buzunarul paltonu-
lui sau, atunci cind el il aru n ca pe spatarul unui
scaun, se descotorosi repede de im bracam inte, o
aju ta pe indragostita sa se scape de soutien si chiar
acolo, pe patul ei de fata, ii darui dragostea, dra-
gostea virila §i putern ica pe care o irosise cu refu-
giata. Filom ena, in d u rerata si fericita, ram ase m ult
tim p in acea atitudine pasiva, m ingiindu-i cu duiosie
parul negru si lucios, caru ia lotiunile din salonul
au rit ii dadeau p arfum si vigoare.
la ta cum din dragoste, exacerbata si trium fatoare,
Filom ena dispretui legaturile sfintite si ajunse sa tra-
iasca in casa sotului Sofiei Blum enthal. Am servit la
c.umpararea, intr-un m agazin de mobila de pe strada
Palm a, a unui p a t m atrim onial, care trebuia sa-i
adaposteasca pe soti in extazurile si in placerile la
care n-am m ai p u tu t asista.
D ar inainte de a trece In alte m iini — acelea ale
respectabilului com erciant de pe strada Palm a — se

40
ciovedi ca inc.asatorul de la Societatea de salubritate
rupsese cu fiica sa in term eni m u rd ari si injuriosi §i,
m ai presus de toate, nedrepti peint.ru b linda si stear-
sa creatura care biruise, printr-o m inune a dra-
gostei, concuren$a raufacatoare ?i lipsita de scrupule
a unei refugiate — foarte fruinoase si fatala.

C red ca am ramais foarte pujine zile in miinile

negustorului de pe strada Palm a. E ra un om scund
si gras, care traia orbit de o ingrijorare adinca in
fiece clipa : aproape ca se nascuse acolo, in tre mo-
bilele acelea fara gust, pe care si tatal si bunicu'l
sau le vlndusera generatiilor suocesive de lisabonezi.
§i ciocanul m unicipalitatii, care se apucase sa dari-
ine un cartier intreg p entru a oferi orasului noi
perspective, isi p ropunea sa demoleze claidirea in
care-si avea el p rav alia si, intr-u n etaj de sus, lo-
cuinta. A m enintarea plana, de ani intregi, asupra
capului sau, asupra acoperisului, asupra mobilelor
sale. Intre tim p, pe locul unde fusesera inaltate
dad irile vecine, acum darim ate, se deschisese un
crater vast §i pestilential, iar el, d u p a cit am vazut,
ram inea acolo, de m ulfi ani, ca o plaga cangrenoasa
in inim a orasului veohi. N egustorul de m obila ai?-
tepta clipa de clipa ca edificiul sau sa aiba soarta
celor care se prefacusera in moloz §i pulbere. I se
dadea, pentru a-si vinde mobilele, o b araca provi-
zorie ; famillia, sa si-o ingram adeasca unde-o pofti.
C it despre el, ?tia bine unde-i vor da loc : in Ci-
m itirul dos Prazeres. P entru ca n -ar supravietui unui
astfel de atentat. Cu perspectiva mor^ii, a carei unica
responsabila a r fi edilitatea, posesorul m eu ocazio-
nal traia de m u lta vrem e si presupun ca mul{i ani
inca va continua sa-si traiasca ultim ele ji chinuitele

41
sale zile. N i l e de m irare ca am scapat usor de
m ohorita convietuire cu el. In dugheana cu covoare
ieftine si mobile din placaj nu auzeam convorbiriile
zgomotoajse care anim au salonu'l frizeriei de la
R estauradores ; nu m ai aveam jtiri despre mersul
razboiului, al carui curs il urm aream cu fervoarea
unui beligejrant. D oar vreo pereche condam nata, ca
Avelino ?i Filom ena, la rolul de a conserva specia,
m ai oferea un stim ulent curiozitatii mele, atrasa, de
pe vrem ea Dedlinidei, de tainele si placerile alcovu-
lui. D ar, sub privirea vigilenta a soacrelor, p ina si
cum pararea p atu rilo r nuptiale era aidom a cu acbizi-
tionarea meselor de bucatarie.
Am plecat fara regret din strada Palm a.

Ill

D E § I A M IN T IR E A P R IM E L O R epoci ale exis-

tentei mele se invioreaza odata cu batrm etea, inga-
duindu-m i, prna acum , sa recapitulez usor fapte de
m ult petrecute si pierdute, adevarul e ca ajung in
aceasta perioada si in aceasta spovedanie autobio-
grafica la o faza in care mi se am esteca in am intire
m ultele §i feluritele persoane prin m ina carora am
trecut. Am avut prilejul sa cunosc reacpile barba-
jilor, capriciile femeilor. C a niste fulgere au trecut
p rin fata m ea visuri apro ap e umile, pe care eu le-as
fi p u tu t aju ta sa se infiripeze daca n-as fi trecut
din m ina in m ina, am etita, fara sa am tim p sa fiu
m artora la rara im plinire sau frecventul lor esec.
D in aceste visuri nu m ai pastram insa decit crim peie
zdrentuite, care m a insojeau §i m a intareau in rezis-

42
tenta contra vulgaritajii soartei mele. M -am tirit
luni intregi p rin bacanii, m agazine de incaljam inte,
sacose de femei de serviciu, buzunare de chauffeurs,
intr-o perm an en ta ne'linifte. Am strab atu t cele p atru
colturi ale Lisabonei, am fost prin provincie, pina
cind m -au inchis, la un m om ent dat, intr-o casa de
fier subterana dintr-o banca din Porto. E ra u n loc
lugubru, unde-m i lipsea aerul, unde lum ina soarelui
nu p atru n d ea si unde dorul d u p a v iata ag itata si
hoinareala din ultim ele luni a sfirsit prin a m a cu-
prinde, um plindu-m i de m elancolie sufletul, pe care
destinul, dupa un plan ciudat, mi-1 daduse. E ra inca
vie in acea casa de bani trad itia orala a m arei fra-
ude 1 al caror instrum ent fusesera, cu douazeci de
ani m ai inainte, mii de surori de ale mele, de va-
loare egala cu a m ea, frau d a descoperita, in acea
subterana chiar, in sertarele pe care le ocupam eu
— d atorita intim plarii ca doua bancnote egale ca
valoare §i cu un n u m ar de serie identic stateau ala-
turi. N um ai atunci am inteles valoarea §i semnifica-
tia acelor num ere : 344-267-472, care-m i pecetluisera
nasterea si m a facusera sa fiu unica p rin tre milioane,
num ere care reprezentau pecstea legitim itatii si ajun-
sesera, sa fie cauza m indriei mele. T o ate surorile
mele false fusesera, in tr-u n act purificator, m istuite
de foe, fara ca m ajoritatea dintre ele sa fi avut
m acar tim pul sa asiiste putin la spectacolul, extra-
ordinar care este, la urm a urm elor, viata unei b an c­
note. §i cum frinturile de vis culese de-a lungul dru-

1 R eferire la cea m ai m are falsificare de bancnote cu-

noscuta in istorie, com isa in 1924, cind in tre p rin d e re a en-
glezeasca ce fab rica bilete a u te n tic e p e n tru B anca P ortu-
galiei, a tip a rit, cu b u n a credin^a, bilete false de cinci sute
de escudos, in valoare de citeva sute de m ilioane.

43
 m ului intorto ch eat servisera d o ar la adinicirea inu-
titei mele sensibilitati, ni-a cuprins jalea p en tru acele
surori, nevinovate de falsitatea lor si care, strinse
in pachete, trecuscra din atelierul fabricantului prin
acea luguibra caisa de bani si de acolo in „cuptorul
crem atoriu“, fara sa v ad a nim ic din lum e, victime
ale hiazaidiuilui care le-a doium ptt in d a ta d u p a nas-
tere. §i daca n-ar fi venit cineva sa m a eaute, d upa
saptam ini nesfirsite, in a c d m orm int in care fusesem
ingropata de vie, cred ca as fi m u rit de tristete si de
inim a rea, desi a§ fi contin u at sa simulez ca exist pe
lume, sub form a de hirtie im prim ata.

C ind am iegit din tezaurul bancii, am trecut pe la

casierie si am fost data, ca plata, incasatorului unei
case de articole electrice. In peregrinarile mele, am
trecut prin m ulte m iini de incasatori si toti im i a-
m inteau de tatal Filom enei, n u din pricina asema-
narii fizice, caci nu erau de aceeasi virsta si nu ara-
tau la fel, ci prin am p ren ta profesionalla ; cind erau
in virsta, m a gindeam daca nu aveau vreo fata,
stearsa ca Filom ena ?i, ca si ea, protagonista con-
vinsa a unei im aginare d ram e rom antice.
M -am inm orm intat, d u p a diverse alte d ru m u ri ca­
re m -au dus prin B raga si Farm alicao, in tr-u n depo-
zit din V ila N ova de G aia 1 si am ram as acolo, nu-
mi m ai amintesc cit tim p, fam iliarizindu-m a cu ne-
gojul de vinuri de Porto. In fiecare zi, un englez
decrepit dadea unui slujbaj si m ai decrepit aceleasi
ordine, rostite intr-o portugheza caraghioasa. In
japtezeci de ani, englezul nu invajase din lim ba mea

1 L o ca litate a fla ta in a p ro p ie re a o ra ju lu i Porto, de unde

se e x p o rta vinul de Porto.

44
—- d at fiind ca eu eram o b u n a m oneda portugheza
— nim ic in afara de acele expresii care se refera
la dom eniul obisnuit al negojului. D in tr-u n sertaras
acoperit de praf, lacasull m eu 1 in is tit, vedeam ,
printr-o crap atu ra ingusta, m arile butoaie rotunde
trecind din barcile hirbuite in pintecele cargourilor
care le inghifeau fara sovaire. Pe p artea cealalta a
riului, orajul cenusiu u rea in trepte, de la m arginea
apei pina pe culm ea dealurilor trufase. M etalice,
punjile faceau acrobatie deasupra scurgerii adinci de
ape opace. §i vapoarele, cu acte in regula, plecau in
larg, unde subm arinele inam ice le asteptau p en tru ca
licoarea aurie, in loc sa m earga sa-i intareasca pe
luptatorii insetati, sa se amestece cu suprafata verde-
albastrie a m arii.
D e aceea, din cauza acestui rise ce plan a asupra
negotului cu vin de Porto, am in tra t in relapi cu
industria de asigurari. T o a ta grija englezului se con-
centra asupra polijelor de asigurare. C a vasele se
duceau la fund, ca valoroasa in carcatu ra nu ajungea
la destinape, iar com patriotii lui, pe cim purile de
bataie sau la bazele de operatii, sau din orasele in-
cendiate nu se im partaseau din am brozia de care el,
m ai fericit, dispunea drept h ra n a zilnica, toate aces-
tea nu-i tulburau viata tih n ita §i regulata. Ceea ce-1
interesa era sa tin a la zi, cu m are grija, platile con-
tractelor de asigurare §i, o d ata lu ata aceasta precau-
tie, navele p uteau sa se scufunde, echipajele sa
m oara, vinul sa se subtie in im ensitatea apei, arm a-
tele puteau sa fie nim icite si natiunile sa piara, lui
nici nu-i pasa. O frum oasa polita de asigurare a vi-
nului era de ajuns, ca sa rascum pere toate crimele
razboiului, sa risipeasca toate ororile lui. Am capa-
tat un respect religios p en tru polijele de asigurare.

45
 A^a cS, atunci cind am parasit, ca platS a unei
prim e, baraca prSfuitS din G aia — unde izul puter-
nic de lem n vechi si de alcool parfu m at imi provoca,
in excesiva m ea receptivitate, o stare de lenesS betie
— §i m -am instalat in lum inoasa si m etalica trezo-
rerie a unei SocietSti de AsigurSri, am in tra t in
acest birou cu sfiala credinciosului in tem plul credin-
tei sale. Am p u tu t studia acolo tot m ecanism ul cu
care se inconjoara oam enii p entru a in fru n ta lovitu-
rile dure ale destinului. Focul, dezastrele provocate
de autom obil, furtul, ciocnirea a douS nave, naufra-
giul, prabusirea unui avion, invaliditatea, m oartea al-
catuiau gam a larga de calam itati contra carora intre-
prinderea ce m a poseda intindea plasa efieace de
asigurari si reasigurari. O rganizatia trebuie sa fi lost
perfecta, indivizii ce veneau acolo sa ia politele
vadeau, de cum intrau in posesia hirtiilor acelora
miraculoase, o absoluta incredere in invulnerabilitatea
ei. Eu nu auzeam insa decit de vase scufundate, de
avioane prabusite, de autom obile sfarim ate, de vied
pierdute, de m orti cu nem iluita, si totul se desfasura
in term eni de contabilitate, uneori in form ule de
jurisprudents, fSra nici un fior de groazS, fara nici
o jelanie, farS vreun grSunte cit de mic de milS.
Acolo, in trezoreria Societatii de Asigurari, instalata
in m oderna clSdire din vechiul oras Porto in care
mS intorsesem, nu insS p en tru a intra in casa de
fier pe care o uram — acolo am inceput sS inteleg
iluziile cu care se hranesc oam enii, m asinaria com-
plicatS pe care o construiesc p entru a da o falsa
ap arenta de sigurantS lucrului celui m ai nesigur pe
care -1 au : viata, viata proprie.
Am pierdut, repede, respectul naiv pe care-1 capa-
tasem in depozitul din V ila Nova p en tru m aretia,

46
p entru prestigiul politelor. In tim p ce eu, o bucapca
,de h irtie ,, valoram cinci sute de escudos in m etal
— aur, aur, slatea tip arit acolo, cu litere tipatoare,
pe fata m ea — d o cu m en ted acelea pretentioase pro-
m iteau totul si nu dadeau nimic, deoarece oam enii
ne achizitionau ca pe -un fel de talism an contra mor-
tii, contra oalam itatilor, pe cind ele nu aveau decit
valoarea calam itafilor §i a m ortii. Cel p u tin aja mi
se parea, in m ediul acela unde se vindeau num ai
sperante si se incheiau nenorociri.
Trezorierul Societatii era exem plul asiguratului
model : servitoarele, mobilele, autom obilul, ma§ina
de scris, viata, copiii, nevasta, rudele, culturile din
Douro, vila de la M aia, totul era obiect de asigurare,
in tr-un paroxism profesional care-i dadea siguranta
desavirska, tihna deplina, fericirea nepatata. §i-l
m istuia un cancer la ficat, pe care el il reducea la
niste pietricele in linistita-i im aginatie, si care -1 ro-
dea vazind cu ochii p ina la apro p iata si definitiva
distrugere. Ia r politele de asigurare, strinse in m apa
lucioasa de piele, li pindeau deja agonia.
N -am fost de fa ta la ea, din fericire, p en tru ca el
m a dadu unui agent de asigurare, in al carui por-
tofel ticsit am inceput sa due iar o viata interesanta
si agitata. Am u rcat m ulte scari, am fortat m ulte
usi, am tulburat m ulte familii. Am fost m arto ra la
fagaduiala tem erara a tu tu ro r avantajelor facuta ca-
pilor de familie pe care agentul Societatii de Asigu-
rari ii alesese drept clienti si victim-e ale argum en-
telor sale persuasive. E ra un om cu vorba blinda,
care se infatisa ca p u rta to r al unui elixir m iracu’los.
O buna pdlita de asigurare pe viata era garan^ia
unei existente prelungite §i a acum ularii lente a unui
capital, care la batrinefe va reprezenta o avere de

47
invidiat. N eincrezatori, d a r ispitip, capii de fam ilie
faceau socoteala viejii, a veniturilor, a virstei lor,
p a sofiei, p a copilaplor. A jungeau la concluzii
pesimiste ; n u aveau nici mijloacele de a p lati asigu-
rarea, nici nadejdea de a Je avea.
D u p a aceea cifrele se m odificau, m anevrate de
logica patrun zato are a negociatorului. D e unde m ij-
loacele pareau ca lipsesc, acum ajungeau berechet ;
de unde tranzacfia p area de un interes indoielnic, se
a ra ta acum p lin a de garan jii §i de avantaje care ar
fi uluit pe oricine. D om nul Figueira urea scara clien-
tului de trei, p atru , sapte ori, li telefona, il vizita la
slujba, il urm area la cafenea, facea sa se inalte ina-
intea ochilor sai fantom a m orjii, care fara ajutorul
unei Societaji de A sigurare era o m oarte m ai rea,
m ult m ai rea ca m oartea fara asistenja religioasa, si
apoi, ca o alternativa v esda, ii a ra ta benefiiciile unei
mici police : u n cap de fam ilie linistit, o vial a pre-
lungita de bunastare, de siguranja, copiii m ulpim iti,
so{ia scapata de grija u n u i viitor nesigur, care o
facea rea §i retrasa, fericirea cucerita §>i spectrul m or-
tii alungat de puternicul talism an :
— Profitafi, profitati ! T o ti asiguratii m ei m or de
batrm efe.
R egula era stabilita, m atem atic stabilita : d in tre pa-
tru asigurati probabil, unul se lasa prins. D a r m edia
era indestulatoare p en tru a m enfine inalt, p rin comi-
sioane bine m eritate, nivedul de v.iata al dom nului
Figueira. L-am insotit adesea in m apna, cu H erm i-
nia, pe care o descoperise la tejgheaua unei pravalii,
adesea l-am insotit, in nopji de petrecere, la Cazi-
noul din Povoa. §i p in a si acolo ip facea meseria.
P entru ca un bun agent de asigurare, ch iar p in cea-
sul m ortii, va incerca sa vinda o polita preotului ca­

48
re -1 va im partaji sail, d u p a ce a trecu t m arele abis,
sfintului portar, care -1 va ierta p en tru prom isiunile
injelatoare si-i va d a in trarea in lum ea preafericiti-
lor. P entru ca el, ca u n bun profesionist, va fi asi-.
g u rat im potfiva tu tu ro r riscurilor.

Cazinoul din Povoa a fost o adinca dezam agire

p en tru mine. D e pe cind eram foarte tinara, auzisem
pe surorile m ele m ai in virsta vorbind, cu respect si
adesea cu groaza, de nebunia jocului, de prestigiul
jocului ji de rolul preponderent care ne revenea
noua, bancnotelor, in satisfacerea acestui viciu vul­
g ar dar teribil al oam enilor. In sim plitatea vietilor
noastre, jocul trebuia sa m archeze o culm e de vibra-
Jie ji de indrazneala, de infrigurare si de aventura.
§i, dintre jocuri, ruleta, pe care eu n-o vazusem inca
niciodata, d ar cu care m i se im puiasera urechile, era
cel m ai vestit si acela in ju ru l caruia se creasera cele
m ai m ulte legende, p en tru a um ple im aginatia banc­
notelor captive in case m etalice §i lugubre, sau in
jcasetele unor comode melancolice.
Condusa de agentul de asigurari, am in trat intr-o
sala joasa, unde o m ina de oam eni plictisiti m inuiau
niste fise pe postavul verde al unei mese intinse si
acoperita de num ere. N -am asistat la lovituri gro-
zave, nici n-am sim tit emotii puternice. T o tu l de-
curgea intr-o atm osfera m ohorita si, pe d u p a capul
jucatorilor, pindeau curiosi si prostituate. C roupi­
er -ul (si ce m ult reprezenta p entru mine acest nume,
in crearea unei lum i legendare, p in a la acest botez
al jocului in Cazinoul din Povoa !) — croupier-ul
im parjea §i reim partea fisele, pastrind p en tru el cel
mai m are num ar. M ica sfera de m arm ora se invir-
tea in tava concava spre care erau atintite toate pri-

4 — Memoriile unei bancnote — c. 1/456 49

 virile, voinjele §i poftele, robite de miscarile si capri-
ciul minusculului obiect care parea ca-si bate joc de
toate si de toti.
Se an u n tau num erele cistigatoare, se repeta im-
p artirea fiselor, dar am asteptat zadarnic, agitata de
degetele groase ale dom nului Figueira, loviturile
m ari, loviturile sinucigase, in zadar am p indit fetele,
pe care le voiam desfigurate de cistig sau im pietrite
de ruina. T o tu l se petrecea foarte tacticos, intr-o
am bianta de viciu reglem entat si de plictiseala re-
tinuta.
D om nul Figueira m a schim ba p entru o m ina de
fise, pe care le oferi H erm iniei. Inselata in dorjnta
m ea de a lua p arte directa la jocul in ale carui emo-
tii inca m ai voiam sa cred, m a vazui exilata pe
biroul unui functionar §i in trai intr-un somn inde-
lungat. N u stiu bine ce s-o fi petrecut intre timp.
Fui introdusa intr-o cutie, care se inchise erm etic
deasupra m ea si, in au n tru l ei fiind, fui dusa foarte
departe. In cutie m ai erau si alte bancnote, de un
conto, altele de cinci sute de escudos, ca m ine, b an c­
note englezesti, nordam ericane si elvetiene. Nicicind
nu m a vazusem intr-o societate atit de cosmopolita.
Colegele mele straine erau, cele m ai m ulte, foarte
um blate. Venisera din puncte opuse ale lurnii la
ghiseul agentului de schimb care ne strinsese pe
toate in cutia castanie, la adapost num ai de dintii
sobolanilor. Si vorbeau de continentele si oceanele
cutreierate, si despre razboiul care cuprinsese lum ea
intreaga, si despre grijile oam enilor, in cuvinte ce
ingrozeau o bancnota ca m ine, aproape provinciala,
ce soc.otea ca cea m ai m are experienta a ei fusese
aceea din bordelul Eulaliei sau im aginara aventura
a barbierului cu refugiata careia ii vinduse numele.
 Am ascultat m ulte intim plari si am aflat o groaza
de lucruri. D ar, incuiata in cutie cu un lacat sigilat,
dorm itam m ai tot tim pul, ba inca si notiunea aces-
tuia incepui s-o pierd.
Am calatorit — d a r cu ce m ijloc de transport ?
Cu unul meet, m i se pare. Am trecut frontiere. C a­
re ? Cind m-:am dezmetiieit, din nou la lum ina soare-
lui — un soare palid si tim id, atit de deosebit de
aeela care ne ardea si ne ingalbenea in Portugalia
— fusesem asezata in vitrin a unei case de schimb
din Paris, intr-un colt al strazii V ivienne, aproape
de Bursa, unde, d upa cite am aflat, se fixa zilnic
valoarea m ea sau a m onedei pe care o reprezentam
eu. Si auzeam num ai laude la adresa robustetei mele.
Aveam acum aproape doi ani de existenta, dar
desi sute de m iini m a finusera strins, m ai pastram
inca vigoarea tineretii si o p arte din stralucirea co-
pilariei. Am m eritat, dato rita desigur acestui aspect
juvenil al meu, onorurile expunerii in vitrin a agen-
tului de schimb, nu linga banc.note in dolari si in
lire sterline — caci acest lucru nu era ingaduit de
ocupantul germ an — ci la rind cu bancnotele elve-
tiene si ale altor tari neutre ; si intocm ai ca pe mo-
nedele de aur, cu relief artistic si cu zim ti auriti,
evocatoare a belsugului si a bogatiei in fata chipu-
rilor slabite care ne contem plau pe toate — monede
si banenote, aur si hirtie — cu privirea fixa a unor
spaime indivizibile.

Am ram as in vitrina aceea saptam ini indelungate ;

m ai precis, tim p de citeva saptam ini indelungi eram
asezata acolo in fiecare dim ineata, p en tru ca la sfir-
situl zilei sa m a reintorc la easeta in care calatorisem
si in care-m i petreceam noptile, incuiata ; iar ea, la

51
rindul ei, era inchisa intr-un safeu ce ap a ra §i de
alte stricaciuni, nu num ai de din p i §oarecilor.
D im ineata, cind eram scoasa din inchisoare, m a
trezeam in galantarul agentului de schimb, in lum ina
suava a prim averii pariziene. T ovarajele mele de
expozitie nu erau tot tim pul acelea^i. C um parate,
vindnte, dupa hazardul miscarii de la ghijeu, soseau,
plecau, aducind §tiri din lum e ji din razboi, risipind
sperantele unora, deznadejdile altora, surde la stri-
gatul de foame pe care n u -1 p uteau inabusi, la toate
strigatele carora nu le p uteau veni in ajutor. Se
duceau, veneau, iar eu, avind o alta soarta, ram i-
neam acolo in galantar, in ajtep tarea unei raze de­
bile de soare care sa m a incalzeasca, §i o cupata sa
observ m ultim ea care trecea fara sa m a fixeze sau
indivizii care m a priveau cu interes sau dorin^a.
M ultim ea, slaba, trista, prost im bracata, deschidea
drum pentru a lasa sa treaca soldatii germ ani care,
in grupuri mici sau perechi, p atru lau pe strazi, nu
ca niste vizitatori m anierati asa cum fusesera in
prim ele ceasuri ale ocupatiei, ci ca dusm ani urm ariti
de o ura m uta si famelica. Cind se opreau sa ne pri-
veasca, pe mine, pe tovarasele mele pi monedele de
au r sclipitoare, sim team in fata geam ului galanta-
rului care-i desparteau dc noi cum ii im presoara ura
populatiei. T ineri, ei isi u rm au drum ul, care era foar-
te simplu, acela de a ucide sau de a fi ucisi. D ar
cite priviri au ram as lipite de m ine si de m onedele
de aur, intr-o chem are m u ta si inutila spre o soarta
diferita !
T o t ascultind povestirea ispravilor absurde, a cri-
m elor si lasitatilor razboiului, eram cuprinsa de o
m are groaza, de groaza razboiului, care m a facea sa
trem ur ori de cite ori un m iljtar m a fix a m ai insis­

52
 tent. Lipsa m ea de experien^a m a facea sa vad in
m ilitari insap im aginea conflictului. N um ai cu tim-
pul, si du p a constatari proprii, am inteles ca ei erau
simpli figuranp ai razboiului la care to p luau parte,
poate pionii cei m ai infricosap ; ca lupta, m ai m ult
decit pe fronturile de batalie, se dadea in m inte si
in inimi ; ca foam ea, m uta, era m ai de tem ut decit
cel m ai funest bom bardam ent, iar convoaiele de de-
p o rtap pe care i-am in to v arap t la m asacru erau,
de fapt, adevarapi luptatori, intrucit, prin m artiriu
si exterm inare, au contribuit m ai m ult la victorie
decit tot arsenalul arm elor puternice pe care oamenii
le inventasera p en tru a ascunde n eputinta eroismu-
lui, irem ediabila m icim e a staturii lor.
Astaz/i, d u p a ce a u trecu t atitia ani de la tragica
experienta in care am fost tirita, m a gindesc la ea
ca la faza cruciala a viepi mele. F a ra ea, eu a§ fi
fost o bancnota ca m ulte altele, ca aproape toate
celelalte, inerta p pasiva. N-as fi dobindit nici m acar
acest dar, acest ciudat privilegiu, de a evoca am in-
tirile adunate, de a le povesti pe m asura ce-mi vin
in m inte, o m inte pe care trebuia s-o am practica
si contafoiliceasca, asa cum se cuvine unei bancnote,
fi care este in realitate rom antica, in regretele ei,
sceptica in incredulitatea ei.
Observ la m ine o an u m ita tendinta — pe care
trebuie s-o inlatur daca vreau sa fiu obiectiva in
relatarile mele — de a dram atiza povestirile, de a
m a situa pe prim ul p lan al evenim entelor, cind in
fond n-am fost decit o m arto ra neputincioasa p ne-
vazuta. „T ragica experienta in care am fost tirita.“
Sa nu exageram . E xperienja a fost, intr-adevar, tra ­
gica, definitiva chiar, d ar p entru aljii. Eu ar trebui

53
sa m a m arginesc sa spun : „Lamentaibilele fapte la
care am asistat“ .
C u acest defect de a m a am esteca intr-o existenta
straina, ca si cum as fi p articip at la ea, am luat
aceste fapte drep t propriul m eu botez al suferintei,
le-am acceptat ca pe p artea m ea din osinda um ana
si am credinta ca de aceea mi s-a dat, in schimb,
acest dar de a povesti, care nu foloseste nim anui,
dar in practicarea caruia m a incapatinez.
Lam entabilele fapte au fost foarte simple, m ai
m ult decit s-ar putea banui d u p a un inceput atit de
solemn. E u le-am d at proportii, cu sensibilitatea m ea
bolnavicioasa. Ele au fost u n inel m inuscul din lan-
tul ucigas si sinucigas pe care 1-au fau rit oamenii.
Si din care, de altfel, nu cred ca s-au eliberat.
Gel care m -a achizitionat, la ghiseul agentului de
schimb, a fost un francez, m onsieur Antoine. Cum -
p ararea a fost ilegala, el n u era autorizat sa cum-
pere devize straine, d ar agentul traia din negot clan-
destin, chiar acolo, sub nasul germ anilor. M onsieur
Antoine era o persoana im p o rtan ta dintr-o organi-
zatie din Rezistenta. L-am insotit citeva zile in via-
ta-i dubla de pasnic functionar comercial si de dus-
m an im placabil al ocupantilor. M a si credeam sor-
tita sa fi;u de fa ta la straluci'te fapte de arm e — al
doilea front era im inent, violenta luptelor trebuia sa
depaseasca tot ceea ce istoria inregistrase in m aterie
de m aceluri si de m asacre, plutea in aer o neliniste
eroica, o team a ingrijoratoare — m a si inchipuiam
strinsa la pieptul unui general, sub n enum arate me-
dalii scinteietoare, cind am fost data, intr-o circium a,
aproape pe intuneric, unui b atrin evreu care traia
ascunzindu-se de Gestapo, cu sotia lui, b atrin a ca si
el, la fel de decazuta, la fel de jalnica.

54
 Parisul, plin de m onum erite, de bulevarde largi,
de perspective frum oase, atit de m ult laudate in sa-
lonul frizeriei, a insem nat p en tru m ine doar galan-
tarul agentului de sichimb si cortegiul n ein treru p t al
m ultim ii flam inde ,si al soWatilor blonzi cu privirea
angelica §i prom itatoare de m aceluri. Acum era cir-
cium a aceea intunecoasa in care m enajul evreiesc,
ba-trin ca profetii, astepta ajutorul care trebuiia sa-i
scape de deportare. O d a ta pe zi, de obiicei spre
seara, o fata u rita si m u rd a ra le aducea u n simula-
cru de m incare. Ascunzisul era §i continua sa fie
ignorat. M onsieur A ntoine le d adu asigurari ca sap-
tarnina viitoare, m ereu saptam ina viitoare, ii va putea
trece in Elvetia. N um ai daca nu va fi retin u t de
aruncarea, in grup, a parasutistilor aliati. Al doilea
front era im inent...
U nica vizitatoare pleca, lasind o coaja de piine,
un rest de ciorba si citeva felii de speranta. Ia r eu
si tovarasele mele, trei bancnote de trei sute de
escudos, surori ale copilariei mele, si un pachet de
bilete valoroase de franci elvetieni, stateam acolo,
pe intuneric, ca sa pazim b atrin u l m enaj. pe care-l
paraliza lunga asteptare si frica seculara. Tre'buie sa
spun ca la inceput nu i-am sim patizat pe batrini.
Socoteam ca nu trebuie sa fiu am estecata in poves-
tea aceea de discrim inare rasiala si de rezistenta
clandestina. Eu apartineam unei tari neutre, unde,
din fericire, nu exista o problem a evreiasca. Asasi-
nate pe scara m are si d eportari in m asa rezolvgsera,
cu citeva secole m ai inainte, aceasta in cu rcata pro­
blem a si linistisera constiinta crestina. Beneficiasem
pin a atunci de aceasta liniste de constiinta si nu in-
telegeam s-o tulbur, fiind de p artea arienilor sau a
evreilor. §i m a supara izolarea la care eram silita,

55
in cam era aceea intunecoasa, pe care nu stiam unde
s-o localizez, d ar presupuneam ca era la periferia
saraca a orasului, departe de mariile boulevards pe
care, spre profunda m ea dezam agire, nu ajunsesem
sa le vad.
Apoi, incetul cu incetul, a inceput sa-mi fie m ila
de batrini. El, plin de delicatefa, m a daduse sofiei ;
pastrase la el citeva bancnote, dar le mcredinta.se pe
celelalte, $fi pe m ine p rintre ele, tovara§ei unei lungi
existence. Am descoperit ca fusesera foarte bogati,
bogati puternici, ca el, ca un b atrin patriarh,
fusese capul unei fam ilii num eroase ?i fericite. In
conversatia lor joptita, erau rostite ceas de ceas nu-
me biblice, pronun tate cu duiosie si resem nare : fii,
nurori, nepoti, fiica preferata, ginerele m ort la ince-
putul razboiului. Am p u tu t trage concluzia ca m a
gaseam dinaintea um brei uscate a cuiva care fusese
un bancher influent, sef de industrii, sprijin al gu-
vernelor, stilp al unei lum i care se prabusise. Apoi,
treptat, d ar fara m ari rastim puri de calm, lum ea,
lum ea lui m onsieur si a lui m adam e K oehler ince-
puse sa se despopuleze si sa se ingusteze. Se ingus-
tase atita, atita, atita, incit sfirsise p rin a ram ine
redusa la golul acela intunecos, de doi m etri pe trei,
unde num ai am araciunea si durerea fara leac le
tineau tovara?ie. Fiii fusesera deportati, nepotii le
fusesera smulsi si despartiti de m am e, d upa ce steaua
galbena li insemnase pe toti, ca un fier rosu in carne
vie. In ascunzijul strim t, acestea erau chipurile care-i
insofeau, in m ihnirea si deznadejdea im potriva ca-
rora voiau in ca sa ridice u n subred fir de speranta.
Intr-o zi aveau sa se stringa din nou laolalta ; raz-
boiul, ciclon care-i im prastiase, se va sfirsi, iar liber-
tatea ce se vestea le va readuce fiintele dragi, feciorii

56
m spaim intap, nepotii a d o tap , p entru ca ei sa p oata
m uri in pace, in pacea sfiinta a D um nezeului lui
A braham , a D um nezeului lui Iacob, a D um nezeului
lui Isaac, a D um nezeului stapin al tu tu ro r popoarelor
?i al tu tu ro r milostivirilor. Pedeapsa va cadea. asupra
capului prigonitorilor, ?i in d u rarea va pogori asupra
lor §i asupra num eroasei lor descend ente, oi ale
D om nului restituite stinii.
N u-m i inchipuisem niciodata p ina atunci ca, spe-
ran ta a r putea fi o h ra n a a tit de substantiala.
Pentru ca aproape nim ic altceva nu m incau fiinjele
acelea nenorocite. B atrinica i§i cususe un buzunar
la pieptarul de flanela, pe piept, si m a inghesuise
acolo, linga colegele mele elvetiene. B arbatul isi
oprise celelalte banenote portugheze. N ici pina as-
tazi n-am aflat m otivul acestei im parteli si p en tru ce
o fi lu a t m onsieur A ntoine de la agentul de sc hi rob
eele p atru banenote portugheze, din al caror num ar
faoeam si eu p arte, im p reu n a cu pachetul de banenote
elvetiene, ilucioase si pline de ingim fare helvetica.
Acolo, linga pieptul scheletic al lui m adam e
K oehler auzeam bataia slaba a inim ii sale roicute,
slabita de lipsuri, in ta rita doar de restul acesta de
speranta care m i se p area derizorie, m ie, care au-
zisem deja destule despre razboi ca sa m ai cred ca
mortii s-ar putea reintoarce si stringe laolalta pe
lum ea aceasta. I a r ei, bie$ii, nu-si dadeau seam a
ca vorbeau d o ar de m orti, ca num ai m ortii sala§-
luiau in am intirile lor, ca totul m urise in juru-le si
ca num ai ei se incapatinau, in m od absurd, sa su-
pravieluiasca. Sa supravietuiasca la ce ?
Gestapo-ul puse cap at absurdului. U rm ari fata
m urd ara si urita, urita §i m urdara. O prinse la usa
cam arutei, asupra faptului. A faptului foamei, a

57
faptului fricii, a faptului gunoaielor — la intrarea
vizuinei in care cele doua cadavre uitate scapasera
de' toate bataile, de toate pogrom urile, de toate
deportarile.
N u 1-am m ai vazut pe dom nul K oehler, care
fusese un ban ch er pnternic, p a tria rh al lui Israel,
senator al Frantei, si care m i-a lasat am intirea unui
biet foatrin doborit de mizerie ce trem ura de spai-
m a atunci cind ceata de schupo i-au asaltat ascun-
zatoarea si 1 -au aruncat cu lovituri de picior pe
scara in jos, in strad a noroioasa, unde se poticni
si cazu, pen tru ca uitase pina si sa m earga ! N u
1-am m ai vazut. P entru ca pe sotia lui o astepta
alta soarta. Nici n-a avut tim p sa-si ia ram as bun
de la sot. C ind si-a venit in fire, el fusese deja
ridicat si plecase, poticnindu-se. D a r isi luase ea
oare ram as b un de la fii, disparuti- unul cite unul,
isi luase ram as b un de la nepofi ? E ra oare vreo
nevoie de ram as b un p en tru ca razboiul sa continue,
pentru ca m asacrele sa nu eonteneasca, p en tru ca
oam enii sa coboare, rostind vorbe sonore despre
generozitate, despre purificare si rascum parare, pina
in strafundul ticalosiilor ?
B iata batrin a nevolnica, b iata b atrin a indobito-
cita, care visa la nepoti, care visa la copii, agatata
de speranta pina in ultim a zi a nim icirii !
Am insotit-o in lagarele de asteptare si in con-
voaie ce se m iscau incet, uitate pe linii m oarte zile
si nopti, fara nici o explicatie. Am vazut cum au
jefuit-o de tot ce avea, si de bancnotele elvetiene
si, nu stiu p en tru ce, poate p e n tru ca eram ascunsa
intr-o in d o itu ra a buzunarului, am scapat de con­
trol ji am ram as m ai departe lipita de ea, in fla-
nela m u rd ara care-i incalzea oasele,

58
 A fost dusa m ai intii la Com piegne, cu un grup
de deportati, care se uni acolo cu alte grupuri. Ba-
trina trem ura, se poticnea si intreba m ereu despre
barbatul ei. E ra ea si cum ar fi in treb at ap a m arii
daca vazuse, ceva m ai inainte, o frunza cazuta si
pierduta in riu. N im eni nu-si dadea osteneala sa-i
raspunda.
in m om entul acela capatasem deja constiinta ca
faceam parte din convoi. Plecam si eu in deportare,
in lagarele de m unca, in G erm ania, stiu eu unde ?
Am pornit, in gara Compiegne, cu un convoi care
trebuia sa ne duca spre destinul nostru. (Acolo am
cedat cusurului de a m a considera un personaj, de
unde pina acum nu fusesem decit o spectatoare sau
o insotitoare com plet m uta.)
Pe fiecare vagon de lernn era scris cu litere ne-
gre : „O am eni 40 — C ai 8 “ . Au inghesuit cite
saizeci, optzeci de persoane in fiecare vagon. Micile
ferestre, la inaltim ea unui cap de vita, erau as-tu-
pate cu plasa de sirm a ghim pata. Am im presia ca
am d at m ai m ulta atentie acestor inici am anunte
decit i-am d a t lui m adam e Koehler.
N -are rost sa-mi pierd tim pul povestind lunga,
m onotona calatorie, p en tru ca m adam e K oehler,
chinuita cum plit de sete, a dorm itat aproape tot
tim pul, lasindu-se sa c a d a cind peste unul, cind pes-
te altul, si nu toti tovarasii ei aveau milostivirea
sau rabdarea de a-i servi drept sprijin.
Im i amintesc ca, d u p a ce am trecut prin Treves,
unde SS-istii au d at jos toate vitele din vagoane
p entru a le n um ara si identifica, au m ai urm at
doua zile de calatorie, cu lungi asteptari prin garile
lovite de bom bardam entele aeriene.

59
 Am ajutat-o pe m adam e K oehler sa se instaleze
in lagarul de la Ravensbruck. !n ce chip am aju ­
tat-o, rasucita cum eram in indoitura pieptarului
ei ? Facind p arte din m inusculul capital de speranta
pe care -1 pastra, in ciuda tu tu ro r celor petrecute,
in sufletul ascuns intre zdrentele si oasele la care
fusese redusa.
M atricola 85.729 — Ravensbruck. A fost m a tri­
cola lui m adam e K oehler, a fost m atricola m ea.
N -am s-o uit nioiodata. C um niciodata n-am sa uit
Lager Strasse, m arginita de blocurile bolnavilor, de
blocul disciplinar, de m orga, de cantine si de bi-
rouri. Ia r in fund cuptorul-crem atoriu, cam era de
gazare, atelierul de pictura. D e ce o fi fost pus
atelierul de p ictu ra linga cam era de gazare ? Ama-
nunte carora m adam e K oehler nu le-a d a t atenpe.
In tru cit era m ai m ult decit evidenta incapacitatea
de m unca si decaderea ei fizica, H err F laum a
ordonat sa fie dusa la infirm erie. li luasera totul —
nim icul pe care -1 adusese cu ea. In ce m iini vor fi
in trat splendidele bancnote elvepene ? In acelea ale
M arelui R eich G erm an. N um ai eu ram asesem ra ­
sucita in captuseala pieptarului, m ai m u lt printr-o
m inune d ato rita m urdariei decit printr-o intervenpe
supranaturala.
Foarte slabita, m adam e K oehler nu se m ai gindea
acum atit de m ult la sop la copii, la nepop p la
micul sau p alat din Avenue M arceau, si la fericirea
viepi trecute si la am araciunile din ultim ii patru
ani. N u-i m ai ramasese decit acel firicel de spe-
ran{a pe care eu, lipita aproape de inim a ei, o
aju tam sa-1 m enpna. D a r speranfa in ce ?
tm i amintesc de o doam na, mademoiselle Talle,
care fusese directoarea unui colegiu de fete din A n­

60
gers $i care a fost p en tru biata b atrinica un inger
de caritate, dindu-i sprijin in extrem a ei slabiciune
?i in mizeria-i degradanta. D ar, oricit de absurd
a r parea, suferinfele si foam ea au ucis-o pe aceasta
sarm ana doam na, in decem brie 44, cind zapada
acoperea lagarul, frigul intepenea trupurile §i m oar-
tea facea colecta de suf'lete — suferintele si foam ea
au ucis-o, pe cind m adam e K oehler tot m ai rezista,
agafata de un suflu staru ito r de viafa pe care-o
putea explica doar suferinta stramo§easca.
D e la fereastra infirm eriei vedeam trecind grupuri
de prostituate — cehe, poloneze, frantuzoaice •—
care, du p a ce servisera tu’turor arm atelor, a tit invin-
gatorilor cit si invinsilor — se duceau sa se supuna
m arii purificari in cam era de gazare. Se duceau in-
grozite, dar fa ra sa stie precis spre ce destin. W inkel-
m ann, arhanghelu'l M ortii, ji statul sau m ajor, le
alesesera in ziua aceea drept alim ent p en tru cre-
m atoriu.
Le vedeam trecind si m a intrebam in sinea mea
ce cautarn eu acolo, m esagera a unei tari linidepar-
tate si cum inti, care refuzase sa ia p arte la dansul
tragic, care respinsese ispita inselatoare a eroismu-
lui — a acelui eroism care se balacea in toate
la.5 ita.tile ? O are acesta va fi si destinul m eu ? C a­
m era de gazare sau crem atoriul ?
D e la fereastra cu citeva geam uri sparte, de
linga patul lui m adam e K oehler, vedeam inaltin-
du-se, in celalalt cap at al lagarului, coloana a'lbas-
truie de fum, deasupra crem atoriului. Im i am inteam
de prim ele zile ale existentei mele, cind de la
fereastra Bancii engleze vedeam cum se u rea spre
cer, pe deasupra acoperisului Bancii Portugaliei,
fum ul de la cuptorul unde se ardeau bancnotele,

61
fum care, in d ata d upa nastere, imi fusese an u n tat
drept punct term inus al destinului meu. Si, ingro-
zita la gindul ca in curind avea sa se im plineasca
tragicul soroc, o paraseam pe m adam e K oehler in
voia gindurilor sale si m a scufun-dam in ale mele.
Ea se gindea la nepoti — pe copii ti parasise acum
in zonele nelam urite ale intelegerii — iar eu m a
gindeam la D eolinda, care era si ea prostituata,
d ar nu fusese m inata din urm a ca o vita ca sa
serveasca arm atelor si sa se supuna m arii purificari ;
si m a gindeam la Sofia Blum enthal, care cum parase
num ele barbierului ca sa nu fie in m atricu lata la
R avensbruck si sa nu m oara de foame, ca m ade­
moiselle T alle si ca miile de m uribunzi din ju ru l
meu. Si-mi am inteam de Fitlomena, logodnica lui
Avelino, si de negustorul de vin de Porto, si de
vapoare, a caror soarta era sa fie scufundate in
m are ; si aproape ca regretam Gazinoul din Povoa
si galantarul agentului de schim b de la Paris ; si-mi
am inteam de soldatii blonzi, cu privirea angelica,
prom itatoare de masacre.
i§i acolo tot ei erau cei care, disciplinati si disci-
plinind in acelasi tim p, conduceau grupul de pros-
tituate, luau toate m asurile necesare, in vasta ta-
b ara a bolilor, a m urdariei si a mizeriei. Acum va
fi sfirsitul. Fum ul albastriu va im prastia in curind
esenta m ea in atm osfera cu m irosuri gretoase. M a
icvoiltam -contra pasivitatii si inidiferentei lui m a­
dam e Koehler. Nu-si dadea ea searna, nu intelegea
ca ne sunase aproape caasul din urm a ?
N u. S peranta n-o parasise. Acum era aproape
unica ei hrana. T ra ia cu nepotii in gradina um-
broasa din Avenue M arceau. Avea picioarele num ai
o ran a si soldurile num ai puroi. C ontribuia si ea.

62
cu p artea ei, la m irosul acela gretos. D ar iluzia
si speranta salasluiau inca in pieptul ei im aculat,
pe care o crusta de m urdarie il a p ara de cru d a si
pestilentiala realitate. Si totul se petrecu, in cele
din urm a, altfel de cum m a temusem.
Asta a fost intr-o zi £ind soseau in lagar contin-
gente proaspete de detinuti veniti de la Auschwitz,
de la Lauben, de la Kottbuss. Parea ca toate in-
chisorile G erm aniei isi desertau canalele in Ravens-
bruck. A trebuit ca infirm eria sa fie d a ta noilor
veniti si pentru aceasta a trebuit sa fie evacuata
de Vechii ocupanti. E ra vorba de o hotarire cu
caracter general, care n-a cautat s-o atinga in mod
special pe m adam e K oehler. Astfel ca ea n-a fost
victim a vreunei m asuri discrim inatorii, sa fim drepti
cu gazdele sale... A fost luata de virtejul m arelui
joc de dislocare si de elim inare a maselor um ane,
pe care M arele R eich il considera drep t p arte in-
tegranta a misiunii sale.
In ain tarea rusilor pe frontul de rasarit, despre care
toata populatia lagarului avea cunostinta, in ciuda
m asurilor de pastrare a secretului impuse de temni-
ceri, explica an u n ta ta evacuare in alta localitate.
Aceasta a fost speranta cu care voiau sa'se hraneas-
ca inea boilnavii si m uribunzii siliti sa paraseasca
infirm eria. A lcatuiau un cortegiu grotesc in cam ioa-
nele care-i duceau spre noul lor destin. A propierea
cam erei de gazare n-a avut, asupra sufletelor acelora,
efectul infricosator pe care 1-a avut asupra mea.
SS-istii vorbeau de necesitatea unei bai generale
si de schim barea hainelor inainte de a porni la
drum spre noul, si inca nedestainuitul destin. Ia r
eredulitatea om eneasca nu are alt hotar decit acela
pe care -1 stabile^te im postura, ca pe o favoare.

63
 Bolnavii din infirm erie au trebuit sa cedeze rin-
dul, in baia purificatoare, polonezelor din blocul
nr. 10. §i asteptau, rabdatori, in ploaie, in camioa-
nele descoperite, sorbind picaturile de ap a cazuta
din cer ca p e niste ultkne lacrim i de mila. M -am
simfit in u n d ata §i intepenita, lipita de pieptul lui
m adam e K oehler. A tit de p rap ad ita era, ca nici
nu m ai avea puterea sa se m ijte. A tit de p u tintica
la trup e a acum a nu m ai ocupa nici un loc in
lume.
SS-istul, blond si cu ochii foarte candizi, o aju ta
sa coboare din cam ion, sa urce treptele de la intra-
rea cladirii din care nu m ai era iesire. M adam e
Koehler, totusi, nu se tem ea decit de raceala baii
an untate ; d a r §i aceasta team a fu alinata de spe-
ran ta ca hainele noi ii vor da m ai m ulta caldura
decit zdrentele care nici n-o m ai acopereau aproape.
Se lasa dezbracata fara im potrivire. SS-istul a fost
am abil pina la sfirsit. Ea, am intindu-si poate ca
m a lasa in captuseala pieptarului, d u p a ce acesta
ii fusese luat, facu un gest ca sa-1 ia inapoi. Rosti
si citeva cuvinte ca sa-1 ceara. SS-istul ii fagadui
ca i-1 va da d u p a baie. Astfel fu prevenit ca b u cata
m urd ara de flanela continea desigur ceva, asa ca
cerea un control am anuntit.
Inainte ca SS-istul sa m a p u n a in buzunar, cu
peticul de flanela care fusese pieptarul lui m adam e
Koehler, am m ai putut-o vedea, p en tru ultim a d a­
ta, si pen tru prirna d a ta goala, com plet goala, la
acel cap at al drum ului, a‘1 vietii, al rusinii ei. T re-
m ura de frig §i poate c a §i de frica acum . E ra un
sarm an si m icut m anunchi de oase si de piele zbir-
cita, ran ita ji m urdara. Ii straluceau inca ochii
in fafa pe care groaza o redusese la proportiile

64
unei jum atati de palm a. SS-istul o indrep ta, fara
violenta, spre o cisterna in care vazui m ulte tru p u ri
goale zbatindu-se intr-o groaza subita de naufragiu.
Trujpul lui m adam e K oehler se am esteca im ediat cu
celelalte trup u ri : b arbati, femei, batrini, copii, toti
p areau ca ridica bratele spre cerul care acurn nu-i
m ai acoperea. Am zarit num ai o p ad u re de brate
sub placa joasa de cim ent care era tavanul acelei
m ari cam ere m ortuare. U§a se inchise si un strigat
prelung de disperare rasuna in auzul indiferent al
SS-istului, care fusese asa de amabil.
C u briceagul, el taie buzunarul de flanela si m a
scoase din ascunzatoarea in care m adam e K oehler
m a pa&tra ca sa fiu de fata si s-o a ju t in ziua eli-
berarii. M a m ingiia cu degetele lui aproape tran d a-
firii, in tim p ce din cosul m arelui crem atoriu se
inalta la cer coloana albastra de fum , de a carei
groaza eu scapasem acum , in pacea m ilostiva care
urm ase cosm arului.
V iziunea padurii de trun ch iu ri goale si de brate
agitate lasa loc acelei im agini senine de fum straveziu
care se risipea in atm osfera. Ploaia incetase si su-
fletul lui m adam e K oehler, si toate sufletele elibe-
rate din corpurile acelea nenorocite, se u rcau linistit
la cer, unde Dum nezeul lui A braham , Dum nezeul
lui Isaac, Dum nezeul lui Iacov va face fara indoiala
o discrim inare, aratin d o m ilostiva favoare vechiului
popor iudeu, fata de prostituatele poloneze si de
toate fantom ele de la Ravensbruck.

In ain tarea rusa sparsese frontul la granijele Po-

loniei, Sileziei si Prusiei O rientale. L a rin d u l sau,
neintrerupta si eficienta m unca a cam erei de gazare
facuse sa scada populatia lagarului de concentrare

5 — Memoriile unei bancnote — c. 1/456 65

la cifre rezonahil-e. N u m ai era acum nevoie de atitia
barbati valizi p en tru a supraveghea gloata in utila a
m uribunzilor. Noul m eu posesor fu trimis pe front,
unde curajul sau m ilitar era m ult m ai pretios. M a
pusese, ca pe un obiect de m are pret, in portofelul
din piele de crocodil, linga portretul logodnicei si al
parintilor si fratilor sai. M a sim team reconfortata
in societatea acelei bune familii germ ane. Si am sim-
tit o m are usurare plecind din Ravens-bruck, din
care m ai pastram doar am intirea m irosului pestilen­
tial al unei sub-om eniri pline de rani, indobitocita
de foame.
Si m -am b ucurat vazindu-m a a tit de p retu ita de
stim ata. Posesorul m eu consulta m ai m ulte num ere
din Das R eich p en tru a studia, in coloana schim-
burilor, cota escudo-ului si a evalua la cit se urea
m ostenirea ram asa de la m adam e K oehler. E u m a
gindeam la surorile mele de singe, care se despartisera
de m ine ca sa urmeze soarta unui fost bancher, a
unui ex-senator, a unui deportat. T o t atit de feric.ite
ca mine, or fi scapat ele de crem atoriu ? — pentru
ca el cu siguranta nu scapase.

W ilhelm era num ele noului m eu posesor. Scria

scrisori foarte lungi logodnicei, m uncitoare mobili-
zata la o fabrica de m unitii. Cu ocoluri precaute,
iisi ara ta bucuria de a fi plecat din lagar si se
prefacea ca e m indru ca se duce pe frontul de
Jupta. In realitate n u dorea de-cit sa se iintoarca
in satul lui, si despre aceasta si despre problem ele
lor taranesti vorbea m ai ales in plictisitoarele ravase
cu care um plea golul lungilor ore de asteptare.
Avea, ascunsa in el, groaza de razboi, care nu-i
oferea de-cit chipul fricii - - in fata boinbardam en-

66
 telor aeriene — si al insensibilitatii — in fa ta came-
relor de gazare. N u-i m ai ram inea, in sufletu-i
obosit, nici un loc p en tru eroism. N ici rriacar nu
se ducea spre front, p e n tru ca se m arginea sa se
lase transpo rtat in cam ioane grele. C ind desehidea
portofelul si contem pla portretul logodnicei, raa
privea si pe m ine cu o figura aproape induiosata.
Visa cum o sa m a vinda, in d a ta ce va fi dcmobi-
lizat, ca sa acopere cheltuielile voiajului de nunta.
T a ra n bavarez, idealiza in gind m inunatiile din
M unchen si dulceata unei luni de m iere linga lacul
Constanta. Ia r eu il aju tam sa-si incropeasca vi-
surile pe care le opiinea realitatii razboiului, stupi-
ditatii razboiului, deznadajduitoarei inutilitati a raz­
boiului. §i aproape ca 1 -am indragit, pe el care
fusese, in definitiv, calaul sarm anei rnadam e K oe­
hler. D ar avea el m aear constiinta ca fusese calau,
ca in doi ani de serviciu la R avensbruck ajutase
sa fie duse la cam era de gazare 67.194 de fiinte
omenesti, ale caror cadavre ajutase sa fie aruncate,
apoi, in crematoria! ? 67.194 n u m arati bine de el,
caci no ta num arul total al tu tu ro r loturilor si
ad una cifrele zi d u p a zi, cu m eticulozitate germ anica
si candoare bavareza. A tit de blond, cu o privire
a tit de albastra, atit de credincios am intirii logod­
nicei, atit de m telept fata de cam arazii sai, a tit de
respectuos fata de superiori, el nu era nici inger
nici m onstru. E ra o piesa servila a unui angrenaj ce
semana in ju ru l lui m oarte. Si M oartea 1-a atins
im ediat ce lupta a devenit neegala, cind nu m ai
dispunea de strecuratoarea d in lagarul de concentra-
re si de batrinele evreice care-i satisfaceau lacomia.
Si, nem aiavind pe cine da in locul lui, se dadu pe
sine.

67
 A lam as intins pe o strada diti Stettin, a carei
ap arare F iihrerul o socotea de o im portanta vitala.
Ga si cum ceva ar m ai fi avut im p o rtan ta in
prabujiirea aceea !
E u am ram as, cuprinsa de frica, lipita strins de
num eroasa fam ilie bavareza si de sinii tari ai lo-
godnicei lui W ilhelm, asteptind ca rusii sa m a
confiste. In tim pul celor aproape trei ani de exis-
tenta, im i fusese m ereu strecurata in suflet groaza
de rusi. Ia r acum eram acolo, in portofelul unui
soldat m ort, cu totul la cherem ul lor. In ce Siberii
m a vor deporta ? Si absurditatea soartei mele, biata
m oneda portugheza, speriata si prudenta, tirita in
tari carora le vedeam doar ruinele, am estecata in-
tr-un razboi care nu-m i inspira nici u n respect —
absurditatea soartei mele m i se parea n ed reap ta si
cru d a ! D e ce nu ram asesem eu in casa Bancii
engleze, sa vad cum tree femeile pe prom enada din
strada A urului, si tram vaiele galbene si incete ? E
ca si cum ai spune tim pului sa se opreasca si pa-
m intului sa inceteze de-a se m ai invirti ! N u exista
fuga posibila din fata destinului.
D ar, spre surprinderea mea, n-am cazut in miinile
rusilor. G erm anii au m ai avut u n rest de energie
p en tru a-si stringe ranitii ?i, p rin tre ei, din gre-
seala, si citiva m orti. W ilhelm a fost inm orm intat
cu onoruri m ilitare, n -a ram as h ra n a vulturilor, si
a im p artit cu 294 cam arazi de eroism (bietul W il­
helm, num ai eu stiu ce frica -1 chinuia !) o groapa
com una, de dim ensiuni rezonabile, in care n -a tre-
buit sa se zbata, cum se zibatusera evreii si polonezele
in m area cisterna de la Ravensbruck.
Am fost p red ata Serviciilor A dm inistratiei M ili­
tare a Diviziei a douazecea al celui de al patruspre-

68
zecelea Corp de A rm ata. N u m ai exista, firejte, nici
Divizie nici C orp de arm ata, d ar Serviciile Admi-
nistratiei M ilitare m -au inchis intr-o lad a de tabla,
si pen tru mine a inceput o lunga parioada de in-
c.hisoare, de intuneric si de deplasari necunoscute.
C it a d u rat asta ? N u §tiu precis. Am aflat, dupa
aceea, ca in timpuil incarcerarii male, razboiul se
terminase. Ziaristii invadasera R avensbruck-ul si
fotografiasera toate locurile acelea, a tit de bine cu-
noscute mie. D in cam era de gazare si din crem ato-
riu n-a ram as nici o piatra. U n gazon verde si
gingas acoperea local blocurilor si al infirm eriilor,
ascundea generatiilor viitoare tot ce le-ar fi p u tu t
servi drept am intire suparatoare, asa incit oam enii
sa p o ata reincepe m iine, cu o deplina puritate,
m unca la care se intorc totdearm a si careia m inu-
nile tehnicii ii vor da de fiecare d a ta o perfectibi-
litate tot m ai m are.
Am aflat ca razboiul se sfirsise si ca, in ultim a
sa zi, un geniu, m ult m ai eficient decit m asina de
ucis de la Ravensbruck, exterm inase, intr-o frin-
tu ra de secunda, un n u m ar m ai m are de fiinte ome-
nesti decit elim inasera blindul m eu W ilhelm , seful
sau H err Flaum si dr. W inkelm ann in ani intregi
de m unca constiincioasa. T o ate acestea, si alte §tiri
inca, imi soseau din lum ea din afara, aduse de
tovarase de cele m ai diferite origini, care se alatu-
rau sihastriei mele, strinse de n u §tiu ce miini, in
nu stiu care localitati. M i se m ai ala tu ra ra si diverse
m onede de m etal sunator. T oate, bancnote si mo-
nede, ap artin eau prazii din razboaiele p ierdute §i, in
tim p ce am fi p u tu t veni in ajutorul celor infome-
ta{i, in plina circulafie, ram ineam intem nitate as-
teptind ca invingatorii sa term ine cearta pentru

69
 posesiunea noastra. Se pare ca a fost o foarte lunga
cearta, din care nu ne ajungeau decit ecouri, cind
se deschidea capacul celulei si noi tovarase veneau
sa ni se alature.
Pina cind intr-o zi bancnotele care, in schim barea
universala, isi pierdusera valoarea de schimb, n-au
m ai fast lasate in societatea noastra. E ra clar ca
aveau sa fie, p u r si simplu, distruse. D aca u n fior
de spaim a om eneasca poate strabate su p rafata unei
bancnote acel fior l-am sim tit eu, aducindu-m i
am inte de cuptorul de la R avensbruck si de flacara
care avea sa le m istuie pe acele surori ale mele.
Au plecat de linga noi biletele pe care germ anii
le fabricasera p en tru U craina, si cele pe care Ante
Pavelici le emisese ca sa le distribuie supusilor sai
croati, si acelea pe care R epublica Sociala Italian a
le pusese in cireulatie in nordul Italiei, si altele
inca, a caror societate incom oda v adit respectabilele
bancnote de cinei lire si seducatoarele bancnote de
un dolar.
In m area lada de tabla, am ram as doar nionedele
din cel m ai bun aliaj m etalic si bancnotele cu un
prestigiu nedezm intit. E u eram unicul exem plar
de bancnota lusitana in acea adunare de valori
mondiale. M a sirnteam stim ata de lire, de dolari,
desi francii elvetieni m a priveau de sus si cu o
anum ita aroganta. D ar, pe m asura ce inchisoarea
se prelungea, incepui sa m a intristez. M a rodea
nostalgia legaturilor cu oam enii, p entru care fuse-
sem creata ; si sim team ca-m i lipseste lum ina soa-
relui si aproape sim team si lipsa ploii care m a
intepenise in cam ionul de „vke“ de la Ravensbruck.
Stiam ca v iata unei bancnote nu era fara sfirsip
si eram deznadajduita ca stateam si-mi iroseam

70
 zilele num arate, intr-o lad a inchisa cu lacat, fara
Sa servesc la ceva, nici la bine, nici la rau.
Git tim p a d u ra t intem n itarea m ea ? N u stiu si-
gur, d a r oricum , m ai m u lt de doi ani. Ia r calculul
m i -1 intemeiez pe fap tu l urm ato r : cind, in sfirsit,
un oin grav, cu guler tare si cu ochelari, a deschis
ia r lacatul, a ridicat capacul eelulei m ele si a in ­
tins bancnotele si m onedele pe o m asa rtiare de
lemn ca sa procedeze la un inventar am anuntit,
m -a seos din grupul pestrit si, cu laudabila m etoda,
m -a adaugat unui teanc de banc-note com patriote ale
mele ; iar acestea faceau p arte dintr-o emisiune din
1947. E ra lesne de inteles bucuria m ea de a m a in-
tilni cu surori din acelasi neam lusiad. D ar ele n-au
stiut sa-mi povesteasca sau sa-mi spuna ceva ; puse
in c irc u la te de B anca Portugaliei, fusesera apoi re-
expediate, p rin tr-u n joe capricios de schim buri, in
orasul unde fusesera fabricate. -Si, aproape fara
sa fi facut ochi, venisera sa cada acolo, in tezaurul
Bancii Angliei. D eci acolo m a aflam eu, in greoiul
tem plu al finantei, in pli-n City, ca p roprietate a
guvernului M ajestatii Sale Britanice, caruia i s-a
dat, la im parteala, cu tia cu prazi ce-mi servea drep t
in-chisoare si aproape si de m orm int.
Ban-ca Angliei trebuie ,sa fi confirm at valoarea
m ea in co-ntul curent pe care-1 are cu guvernul M a ­
jestatii Sale. D u p a ce s-a facut ace-asta operatie, a
dispus de mine, cum avea si drep tu l, ca de un lucru
al ei. Si m -a dat, im p reu n a cu surorile mele lipsite
de experienta, unui ban ch er din Bishopsgate, tot in-
tre hotarele Gity-ului, din a carui bogatie, p utere si
o pulenta am ajuns sa fiu o orgolioasa particica. Lln-
ga m arile cladiri de p ia tra -cenusie care p areau, prin
m asa lor im punatoare, ca pazesc toata bogatia pa-

71
m intului, se intindeau ruinele cdificiilor distnuse de
bom bardam entele germ ane, m arile spatii de pam int
negru, m orm ane de m u rdarie §i de lemn ars, ce con-
stituiau foubele m arelui corp pe care tem nicerul de
la Ravensbruck nu reusise sa-1 doboare.
T ran sp o rta ta cu surorile m ele in serviete de piele,
de niste curieri pomposi in uniform e albastre si cu
m edalii venerabile cigtigate in doua razboaie, am
strab atu t pe jos drum urile din City, incrucig'indu-ne
cu autobuze stacojii, cu b ancheri cu gam beta, cu
pastori in haine negre, surprinsa de lum ea aceea atit
de deosebita de to{i cei pe care-i cuno&cusem pina
atunci. C e m u lt i-ar fi p laeu t lui m onsieur K oehler
sa-si exercite profesiunea de bancher in tr-u n m ediu
a tit de respectabil ! C it de diferita i-ar fi fost soarta
daca apele unui C an al si o h ain a neagra, simbolica
si lucitoare, 1-ar fi a p a ra t de Gestapo !

IV

IN C E L E D IN U R M A m -a cum p arat, pe m ine

si m icul grup de colege de aceeasi valoare, u n func-
tionar comercial, cu gindul sa se d u ca sa-si petreaca
vacanta in Portugalia. R eintoarcerea in p atrie era
dorinta m ea cea m ai arzatoare. E ram satu la de
exil si de a n u auzi vorbindu-se decit lim bi straine.
§i m ai aveam o dorinta, m ai modesta, d a r care s-a
dovedit p in a la urm a nerealizabila : as fi v ru t sa fiu
dusa in biroul si, m ai ales, in atelierul lui Bradbury,
W ilkinson et Co., fabricantii m ei ; acolo, In orasul
in care m a nascusem, a§ fi dorit sa vizitez locul unde
venisem pe lume si sa observ procesul m iraculos al

72
fabricatiei noastre ; fusesem deja de fata, la Ravens-
bruck, la rind cu fiintele omenesti, la procesul m or-
tii si al exterm inarii : voiam sa m erg la origine si
sa asist la ineeputuri. Prodigioasa m ea existenta se
intindea intre un proces si celalalt si, daca aflasem
deja, spre am araciunea m ea, cum se va term ina
totul, de ce sa nu descopar, spre b ucuria m ea, secre-
tul m inunat al genezei ?
D ar, in tr-u n oras cu m ilioane de fiinte, intins cit
o tara, cu o populatie cit o natiune, cine sa se preo-
cupe de doriwta, neexprim ata, a unei biete banc-
note ?
D om nul Sm ith, care m -a cu m p arat in vederea
cheltuielilor ce avea sa le faca in Portugalia, era un
batrin simpatic, cu p a ru l alb p resarat cu suvite aurii,
care-si facuse de m ult tim p planul unei excursii in
p atria vinului de Porto. D u p a cum m ahom edanii n u
doresc sa m oara fara sa fi vizitat M eca, la fel si el
nu voia sa inchida ochii inainte de a fi contem plat
podgoriile de pe D ouro, cram ele din G aia si dealu-
rile, inclinate spre riu, ale vestitului ,,O porto". Am
trait saptam ini intregi in portofelul sau, dindu-i,
odata cu corigtiinta posesiunii mele, cu raj p entru
calatorie, si aspirind m ireasm a de tu tu n de pipa
care facea p arte integranta din persoana lui.
Pe tim pul acela, intr-o E uropa in ca nerefacuta
du p a razboi, turism ul pop u lar nu revarsa, in fiecare
an, din tara in tara, m ilioanele de fiinte care astazi
se deplaseaza spre tu lb u rarea vechilor m onum ente si
b ucuria guvernelor lacom e de devize straine. D om ­
nul Smith, intr-o existenta d eja lunga, n u trecuse
G analul si avea despre continental european o idee
plina de dispret, care nu se deosebea muilt de aceea
pe care si-o form ase despre N igeria sau C am erun.

73
S-a dus de citeva ori in R egent Street, la un birou
portughez de turism, sa ia inform atii in privinta pla-
nului pe care -1 pregatea cu precautii pi m igala de
bun contabil. In biroul acela am auzit iar, d upa
atitia ani, lim ba dulce cu care D eolinda, si R o d ri­
gues, si Avelino barbierul, si Filom ena, logodnica lui,
leganasera prim ele, indepartatele zile ale vietii mele,
si am ascultat cu bucurie unele expresii pe care
aproape le uitasem , fraze foarte banale, care rasu-
nau insa in auzul m en ca o lim ba cereasca.
D om nul Sm ith e ra burlac si virgin. Rosea cind
colegii de birou abordau, in prezenta lui, subiecte
m ai p u tin respectuoase. C itea „T im es“ cu liniste som-
nolenta, in orele pe care nu le consacra eontabili-
tatii casei Sloane et R ichardson, L td., patronii sai.
In tim pul orelor de lucru bea eeai, cu foarte p u tin
lapte. Cind se intorcea acasa, isi ingrijea g radina si
bea vin de Porto. Se u ita cu ceasuriie cu ziarul pe
genunchi, sorbind cu beatitudine fum ul pipei. A ro­
m a acra a tutu n u lu i invada atm osfera si-mi p atru n -
dea in pori. Nici nu rni-as fi dorit alta v iata — asa
de p lacu ta era aceea — , nici alta vecinatate — atit
de binevoitor si curtenitor era dom nul Sm ith — ,
daca nu m -ar fi im boldit dorinta, pe care el o tre-
zise in m ine, de a m a intoarce in patrie.
D ar era scris ca bunul m eu posesor sa nu vada
pam intul de origine al n ectaru lu i care -1 h ran ea ;
du p a cum nici eu nu vizitasem atelierul lui B rad­
bury, W ilkinson et Co., parin tii mei. N oi toti, fie
ca ne num im Sm ith sau sintem niste bancnote m ute,
avem in to td eau n a in fata noastra, si dincolo de des-
tinul nostru, o M eca la care nu putem ajunge. Si
ce s-ar intim pla, daca n-am avea o M eca spre care
sa aspiram !

74
 A trebuit ca Sm ith sa se imbolnaveasca, pentxu ca
un teribil ata c de guta, grozav de dureros, 1 -a tintuit
pe patul de m etal galben, foarte stralucitor. Sora
lui, care era m en ajera unui episcop, veni de la
Bradford ca sa-1 ingrijeasca. D ar n u avu grija de
gradina, unde florile se vestejisera §i unde crescura
buruienile. C onform hotaririi doctorului, Sclav al
form ulelor si necunoscator al conditiei um ane, ea
in d ep arta din p reajm a bolnavului sticlele de Port
Wine. Asa inert si el, in p atu l sau d e suferinta, in-
cepu sa se ofileasca, ca si trandafirii parasiti din gra­
dina sa, carora toam na le scutura petalele.
Deoarece avea nevoie de bani p en tru m edica-
m ente, iar bancnotele portugheze nu-i erau de nici
u n folos in situatia de fata, m ister Sm ith i-a cerut
surorii sale sa ne duca la banca si sa ne vinda. S-a
despartit de noi cu acea delicatete extrem a, care
era caracteristica cea m ai de seam a a personalitatii
sale ingenui, si cu o tristete pe care n-o arata, d ar
pe care am sim tit cit de adinca e si pe care m i-a
transmis-o si mie. N -am m ai af'lat niciodata daca
m ister Sm ith a reu^it sa se vindece d u p a acel teribil
atac de guta. N ici daca, d u p a ce si-a indeplinit da-
toria de severa asistenta, sora lui s-a reintors in ser-
vieiul episcopului.

D e la sucursala lui N ational Provincial Bank,

unde ne-a negociat sora lui m ister Sm ith, n u d upa
m ult tim p noi, eele o p t banenote de cite cinci sute
de escudos care fusesem p ro p rietatea credinciosului
adorator al vinului de Porto, ne-am m u ta t in birou-
rile lui T hom as Cook et Son, linga Piccadilly. §i din
nou m i se in tari sufletul de speranta intoarcerii la
cam inul nostru. Afise tipatoare proclam au : „H oli­

75
day in P ortugal". E rau §i alte'le care recom andau
drept loc de v acan ta : Sicilia, insulele M arii Egee,
Tirol ul si C oasta de Azur. T o a ta fervoarea m ea era
ansa in ch in ata afiselor care prezentau vederi din
B ufaco si de pe p la ja Estoril, cu un chalet absurd,
im itatie de eastel, intr-u n prim p lan ingrozitor. h o ­
liday in P ortugal." §i fag ad u in ta cerului albastru,
vejnic albastru, a plajelor cu nisip moale, cald si
moale, se revarsa din afisele colorate, p en tru m ul-
tim ea ce se im bulzea la A genda Cook, h o tarita sa
schimbe eeafa si funinginea p e n tru jungla unui con­
tinent ce fusese asezat de C reato r alaturi de M area
Britanie p en tru ca supusii M ajestajii Sale sa poata
avea acolo, in cele cincisprezece zile de concediu,
peisaje si oam eni pitoresti la dispozitia lor.
Am dorit sa fiu cu m p arata de u n a din acele mis­
ses a caror necontenita defilare m a despagubea de
vederea atito r m atroane urite §i de am intirea m ena-
jerei episcopului, care ramasese singura pe pozitie,
ca sa-1 tiranizeze pe bietul m ister Smith. C ind in trau
ele, in grupu ri galagioase sau u n a cite una, sa ceara
vreo inform atie, pina si vastul si lum inatul salon al
lui T hom as Cook dev'enea m ai luminos, de parca lu-
m ina cerului ar fi coiborit din oehii catifalati, cu gene
lungi, ale acelor blonde §i zvelte femei, si ar fi hota-
rit, cu o tulburatoare m ingiiere, in safeul in care as-
teptam , noul m eu destin.
L ipita, tim p de atitea luni, de pieptul descarnat
al lui m adam e K oehler, in m orm intata, d upa aceea,
p entru un tim p indelungat, intr-o inchisoare lugu-
bra, pastram , relativ la femei, am intirea dulce a
Deolindei si a Sofiei Blum enthal. Cu cea d in tii des-
coperisem secretul tulbure al dragostei. Si cu u n gest
de tandrete dezbracam pe acele creaturi angelice, in

76
a caror expresie suava vedeam fagaduinta tu tu ro r
viciilor.
D ar soarta si-a b a tu t inca o d a ta joc de mine.
Slabisem d eja in safeul dur, eram disperata de
soarta m ea m onotona, zilelor lungi de v a ra le urm a-
sera noptile nesfirsite ale lui decem brie, publicului
m ai tinar al V erb, dornic de vacanta, ai si urm ase,
la ag en d a de voiaj, fau n a beteaga a Iernii, care voia
sa fuga de geruri si de reum atism e ; deja, u ita ta in
nemiscare, sim team aproape sim ptom ele gutei care -1
paralizase pe bietul m ister Sm ith — clnd un diplo­
m at am eriean, de lim ba spaniola, h o tarit sa se duca
sa viziteze Peninsula Iberica, m a cum para, im preuna
cu un grup num eros de surori, la ghiseul pe care -1
parasisera aparitiile ispititoare.
M iinile sale groase, incarcate de inele, m a luara,
sigure de ele, m a pusera in portofel, iar pe acesta
in buzunarul din spate al pantalonilor, linga fesele
rotunde si m ari ca doua luni. D iplom atul m a duse
in cladirea am basadei, un m ic p alat trist de linga
R egent Park, inghesuit intre alte cladiri asem ana-
toare, toate spoite in tr-u n galben ars si urit.
Am aflat ca posesorul m eu era am basadorul unei
indepartate republici, de prin partile istm ului P an a­
m a si ale M arii C araibilor, fiindca, a la tu ri de mine,
statea cartea sa de vizita.
D O N PED R O GONZALEZ M O R EN O
A m basador al R epublicii S an C ristobal

N u stateam nici linga inim a, nici linga pieptul

sau, pentru ca locul pe care m i -1 rezervase m a tinea
intr-o pozitie retrasa. D ar, cu 'toate acestea, 1-am
p u tu t insoti de aproape, si intr-u n fel aproape intele-
gator, in faza vietii sale care urm a sa se desfasoare,

77
atit de diferita de aceea pe care o planuise §i pentru
care fusesem cum parata.
Prim a m ea surpriza a fast sa constat ca am basa-
dorul acreditat pe linga guvernul britanic n u stia
nici o boaba englezeste. Se intelegea cu colaboratorii,
cu personalul de serviciu si cu vizitatorii prin inter-
m ediul unui secretar slugarnic, care-i taia capetele
tigarilor de foi, ii ghicea gindurile si-i suporta gro-
solaniile.
In ,acel oras cum patat, am basadorid se iplictisea
de m oarte. D a r strm gea lire, pe spatele nenorocitilor
contribuabili din San Cristobal, si-si satisfacea vani-
tatea care-1 ridicase din rascoalele Am ericii C entrale
pina la C urtea de la S aint Jam es. 11 ajutase sa a-
ju n g a la putere — la instabila putere din San Cris­
tobal — pe seful statului care, drep t rasplata, facuse
din el plenipotentiarul sau. Si parea sa fie de o fide-
litate oarba fata de despot, succesorul si precursorul
altor despoti. In realitate insa nu stiam nimic despre
felul de a gindi si despre m etodele de guvernare ale
ace’lui om de stat, iar d in conversatiiile Jui D an Pe­
dro cu secretarul sau nu pu tem trage cine stie ce
cO'nc'luzii in favoarea eticii guvernam entale a sefului
si a partidu lu i sau. Ziarele din San Cristobal, pe
care D on Pedro le citea cu lacomie, vorbeau despre
crime revoltatoare, ce er.au to tdeauna opera opozitiei,
si despre expeditii de pedepsire, in care fortele de
ordine se vedeau obligate — d u p a cum se deducea
usor — sa se intreaca in cruzime cu banditii opozi-
tionisti.
Am basadorul, supusul secretar si cei doi, trei com-
p atrioti care -1 inconjurau, inchisi in micul palat
m ohorit din R egent Park, traiau, de la distanta,
toate pasiunile ce sfisiau m ica republica, si care le

78
chinuiau viata. Banii p vietile p areau sa fie puse
acolo sub sem nul egalitatii ; sa se afle in aceea^i
devalorizare. A tit banii cit si vietile se m istuiau in-
tr-un virtej, ale carui ecouri ajungeau in cladirea
misiunii diplom atice, in term eni care erau, de fapt,
barom etrul dem n de incredere al furtunilor ce bin-
tuiau nelinistita natiune.
Ia r in orasul prietenos si cetos, d ar cu m ai m ulta
populatie, in hotarele sale nelim itate, cit toata re-
publica San Cristobal, in orasul cu voci dom oale si
gesturi chiibzuite, pe care incepusem sa -1 iubesc si
in al carui ritm lent nu m i-ar fi displacut sa-m i due
viata daca n u m -ar fi ros dorul de patrie — in
orasul in care nici o pasiune nu se exteriorizeaza
si in care pina si zgomotul e tacut, im precatiile lui
D on Pedro si invectivele pe care le aru n ca de la
distanta opozanti'lor sunau ciu d at ; si toata atm osfera
aceea de conspiratie si de violenta ibero-am ericana
mi se parea grotesca, mie, care traisem in atm os­
fera senina a biroului lui m ister Sm ith, privind cum
se scurge tim pul in tre mirosul p lacut de pipa §i ce§-
tile de ceai indoit cu lapte.
Spre m ingiieraa m ea insa, (deoarece corectitudi-
nea sentim entelor posesorilor mei era p en tru mine
u n motiv de orgoliu) u n lucru reiesea, lim pede, din
pasiunea cu care indepartatele evenim ente erau dis-
cutate si com entate ; fidelitatea lui D on Pedro fata
de Seful glorios al statului, caruia ii fusese tovaras
de lupta si ale carui idei le im partasea.
D e altfel, D on Pedro nu-si. facea nici un fel de
griji in privinta stabilitatii regim ului c are -1 acreditase
pe linga C urte si Foreign Office. R egreta num ai ca
expeditiile de pedepsire nu aveau asprim ea pe care
le-o im prim ase el, cind fusese, in slujba tarii, minis-

79
 tru, de In tern e §i Justice. Q bservam cum xl rodea
dorul de putere si, d u p a parerea lui, lucrurile ar fi
mers m ult m ai bine in San C ristobal daca el ar fi
acolo in persoana. Totusi, d u p a cite am constatat,
nu-1 chinuia nici u n fel de ingrijorare. Si dovada
cea m ai buna era ca se pregatea sa se duca in Spa-
nia si in Portugalia, cu giniduil eimotionant de a cu-
noaste leaganul ind ep artatilo r sai stramosi, plecati
din Sevilla, in aventura care a d a t lum ii atitea noi
patrii. In drum ul sau, se va duce si la F a tim a 1, nu
dintr-o cerinta deosebita a spiritului sau religios, ci
p entru ca fap tu l acesta, an u n fat de agenda telegrafica
fin antata de guvernul sau, a r avea in San Cristobal
o repercursiune favorabila la care el, om de stat, era
foarte sensibil. N u m a cum parase decit in scopul ex-
cursiei an un tate in valea aceea pustie din care
Sfinta Fecioara facuse un loc al miracolelor. V a
trece C analul M inecii cu vapoi’ul si-si va continua
drum ul in autom obilul am basadei, cu soferul si cu
credinciosuf lui secretar. N-arn stiut niciodata cat
de strinse erau legaturile care -1 uneau de acesta
din urm a pen tru ca, adevarul m a obliga s-o spun,
n-am constatat nimic suspect. D a r D on Pedro, in-
tr-un fel aproape bolnavicios, n u se lipsea niciodata
de prezenta lui si p area c a e rasplatit cu un devo-
tam ent fierbinte.
C ind totul era gata —• pasapoartele in regxda,
autom obilul pus la punct, hotelurile rezervate — au
ap aru t in presa londoneza stiri alarm ante despre si-
tu a p a intern a din San Cristdbal. V intul libertatii,
care colindase lum ea la sfirsitul razboiului, si conta-
giunea ideilor noi si a aspiratiilor arzatoare, ajunsese

1 G elebm loc de pelerin aj in P o rtu g alia.

80
si la hotarele m icii republici 51 invadase cim pia insa-
lubra si orasele cu pecete spaniola §i m oliciune tro-
picala.
Ziaristii alergara la am basada, cu dorinta fireasca
de a cunoaste punctul de vedere autorizat al guver-
nului am enintat si anim ati de acel zel cu care presa
engleza, in slujba celui m ai stabil din toate regim urile
incercara, neobosit, sa doboare regim urile straine.
D ar se intoarsera deceptionati la redactiile respec­
tive. A m basadorul a fost •categoric in declaratiile pe
care le-a facut si pe care secretarul le-a tradus : re-
gimul se bucura de o popularitate indiscutabila. §e-
ful statului era la apogeul puterii sale, zvonurile nu
aveau nici cel m ai mic temei, fiind opera unor rau-
voitori, a unor trad ato ri de tara, pe care tribunalele
ii vor pedepsi cu severitatea cuvenita.
Si, vorbind despre tribunale, ex-m inistrul de Jus-
titie se gindea, in sinea lui, la judecatile sum are si
la executiile pe care, daca ar fi el acolo, le-ar or-
dona neaparat.
Ziarele au rezervat doua rinduri scurte dezmin-
tirii faptelor pe care <le anuntasera in doua coloane
com pacte. Si adevarul este ca, in ciu d a sigurantei
declaratiilor sale, D on Pedro isi p ierdu linistea si-si
am ina calatoria la leaganul stram osilor (dinspre tata
si indepartati, in tru cit o m are can titate de singe in-
dian si ceva singe negru contribuisera de asemenea
sa dea justificare num elui sau — M oreno i) — la
leaganul stram osilor si la faclia crediintei reintarite.
In tim p ce eu socoteam im inenta reintoarcerea in
patrie, evenim entele de care eram straina, intr-o
emisfera pe care n-o cunosteam , veneau sa incurce,

1 B run, oaches.

6 — Memoriile unei bancnote — c. 1/456 81

 m ca o data, eursul capricios al destinului meu. N-a-
vea insa nici un rost sa m a revolt, d ata fiind ne-
p u tin ta coniditiei mele. §i linga fesa gras a a lu i Don
Pedro Gonzales M oreno am asteptat in tacere desfa-
surarea evenim entelor. In m od practic, posesorul
m eu nu iesea din a m b a s a d a a s c u lta traducerea zia-
relor si a telegram elor si tutela, cu o ardoare aproa-
pe singeroasa, cum pararea de m aterial de razboi pe
care fabricile de arm am ent il livrau guvernului din
San Cristobal, p en tru ca ordinea sa nu se prabu-
seasca in fata ofensivei dusm anilor sai neim pacati,
m ai numerosi, la urm a urm ei, decit putinii rebeli,
despre care am basadorul le vorbea ziaristilor.
Am lincezit in casa aceea trista tim p de saptam ini
de melancolie, in acea casa locuita doar de barbati,
asistind la cifrarea si descifrarea telegram elor, ascul-
tind nesfirsite conversatii in lim ba sonora a lui C er­
vantes si observind de la distanta, in ciuda optimis-
m ului lui D on Pedro, in rau tatirea situatiei din repu-
blica din a carei reprezentanta londoneza faceam
parte.
Cind ziaristii, in fata unui nou val de zvonuri, pe
care le tranismiteau agentiille telegrafice, revenira
sa-1 asedieze, D on Pedro rosti 'citeva fraze m ai pon­
derate si n u m ai vorbi acum despre rebeli, nici nu se
m ai gindi la executii capitale. M arinim osul §ef de
stat, a carui viata era in intregim e consacrata pros-
peritatii republicii San Cristobal, se gindea m ereu la
suferintele si aspiratiile poporului sau ; aveau sa fie
luate toate m asurile p en tru a aten u a acea suferinta
si pentru a veni in intim pm area acelor aspiratii. N u
se va petrece nim ic grav, p en tru ca obiectivele gu­
vernului si ale opozitiei erau aceleasi : libertate,
d reptate si progres social. D ificultatile interne ale

82
 tarii nu trebuiau exagerate in strain atate de infor-
m atiile ziarelor, si el, ca am basador, va fi totdeauna
la dispozitia reporterilor p en tru lam uririle si elucida-
rile de care aveau nevoie.
Secretarul traduse fidel ponderatele cuvinte ; zia-
rigtii am estecara si sintetizara in ziarele lor afirm a-
tiile diplom atului in asa fel incit p areau sa reprezinte
o dubla lovitura p en tru m arinim osul Sef de stat :
,,Am basadorul aduce om agii revendicarilor opozi-
tiei“, „R eprezentantul republicii San Cristobal reco-
m anda concilierea intre guvern si adversari", acestea
erau titlurile, cu litere negre, pe care ziaristii le pu-
neau in fruntea declaratiilor diplom atului si a rela-
tarii evenimentelor. A cestea evoluau cu repeziciune
pe scena politica din San Cristobal, intr-o form a ra-
pida, d ar n u chiar neprevazuta. A m basadorul, gin-
dindu-se la viitor, suspenda livrarile de m aterial de
razboi pentru despotul „lu m in at“, a carui cauza,
totusi, continua s-o sustina. Acea m asura, d ictata de
cel m ai p u r sentim ent crestinesc (secretarii il au-
zea con'dam nind orice recurgere la violenta, si eu il
ascultam de asem enea), i-au creat dificultati m arini-
mosului §ef de stat, nu num ai de ordin practic, prin
slabirea la care -1 condam na, in tim p ce adversarii se
intareau, d ar si de ordin politic, prin speculatiile la
care dad u loc in m od inevitabil.
A n trenata de acel joc pasionant al politicii ibero-
am ericane, sedusa de im p o rtan ta pe care presa lon-
doneza o dadea evenim entelor indepartatei si minus-
culei natiuni — asim ilate fiind de catre criteriile
ziaristice m oderne cele m ai m ari puteri cu statele
cele m ai neinsem nate, — ceea ce imi retinea inca
atentia era sfortarea v ad ita a lui D on Pedro Gonza­
les M oreno de a nu se lasa depasit de evolutia acce-

83
lerata a evenim entelor, §;i de a se m enfine, ca o
stinca, credincios sie-insusi si liniei perm anente si
limpezi a intereselor sale.
11 auzeam criticind cu severitate erorile succesive
de care despotul, rau sfatuit, era responsabil, si am
ascultat cu sim patie cuvintele sale de intelegere
crestineasca p en tru agonica zvircolire si p en tru plin-
gerile care se ridicau din cimpiile mlaptinoase din
San Cristobal p in a la austerul p alat din R egent
Park.
Se intelege ca D on Pedro form ula aceste critici
num ai in cercul restrins al seeretarilor si al emisa-
rilor opozi tie! care, dintr-o p arte si din cealalta, da-
deau fuga la L ondra p en tru a lua contact cu puter-
nicul am basador. F a ta de odlegii d in corpul diplo­
m atic de lim ba spaniola. — si erau atitia incit ii
ajungeau pen tru a avea o societate um ana, scutindu -1
de dificultatile imposibilei miinuiri a altei limbi —
D on Pedro pastra o rezerva dem na de to ata lauda.
In capitala in d ep artata, §eful de stat care se cla-
tina isi im agina, cu toate acestea, §i nu fara oarecare
temei, ca avea m otive sa se plinga de plenipotentia-
rul care se ferea sa m ai negocieze arm am ent si care,
prim declaratii facute presei europene, deschisese pri-
m a bresa im portanta in edificiul prestigiului sau
extern. D ar, nevoind sa arate ca exista v rajb a in
ostile sale, si m ai ales in prim ele lor rinduri, nu-i
retrasese inca lui D on Pedro increderea care, de alt-
fel, p en tru diplom at incepea sa fie m ai eu rin d in-
com oda decit avantajoasa. Interesele patriei, care ce-
reau innoirea cadrelor de conducere pe plan intern
— nu era in cauza utila p erm anenta a reprezentan-
tilor diplom atici — se im pacau cu acelea ale am ba-
sadorului, asa ca n u m a m ir ca D on Pedro vadise

84
fata de emisarii opozitiei o atitudine intelegatoare
p entru patrioticele planuri, a caror exclusivitate a-
cestia o revendicau.
C u toate aces tea, num ai fata de secretarul sau
p articular isi deschidea m ai sincer sufletul posesorul
raeu. E u ascultam convorbirile, in care stiinta de a
m anevra a batrinului conducator iatino-am erican,
oricit de m are era, nu intrecea capacitatea de inte-
legere si de lingusire a devotatului fu n c tio n a l Pe
drum ul pe care se angajase, D on Pedro avea intrea-
ga aprobare §i adeziunea ferventa a celui care p area
un com plem ent inseparabil al personalitatii sale. Si
forta pe care diplom atul o gasea in aceasta aprobare
ii perm itea sa infrunte dificultatile care se iveau zi
de zi.
F ara acest secretar §i interpret, vocea lui s-ar fi
pierdut in orasul imens in care, din nenorocire, nu
se vorbea spanioia. Si m ai era acesta si unicul ele­
m ent de absoluta incredere care-i cifra si descifra
telegram ele ce -1 tineau in legatura cu evenim entele
si cu intentia indep artatei cancelarii.
A tasata de D on Pedro din pricina acestui defect
sentim ental care m -a facu t sa fiu totdeauna slaba
printre oam eni, §i inca si m ai slaba p rin tre femei,
imi extindeam afectiunea si asupra acelui colabora-
tor devotat, exem plu p u r de modestie si de devota-
ment. Izquierdo, cu num ele sau intreg D on Santiago
Izquierdo de Escobar y Iglesias, era un tin ar de
douazeci si o p t de ani, caru ia slujba in serviciul
binefacatorului si sefului sau p a re a ca-i um ple in
intregim e viata. El ii sugerase am basadorului ca, du-
cindu-se in Spania, sa nu cum va sa n u m earga sa
viziteze Sanctuarul de la F atim a, §i o idee a tit de
delicata m a miscase in m asura in care m agulea zelul

85
 m eu cucernic si portughez. Im prejurarile impusesera
am inarea calatoriei care m -ar fi adus din nou in pa-
trie, d ar continuam sa fiu sigura ca m a voi intoarce
acolo, dusa de posesorul m eu si de fidelul D on San­
tiago. Pentru aceasta a r trebui num ai ca situatia
politica din San Cristobal sa se clarifice, si asa se
explica pasiunea cu care urm aream evenim entele pe
care T im es le considera decisive p en tru evolutia de­
mocratic;! a Americii Latine.
tn adevar, un foe de cu rata si arzatoare credinta
democratic;! insufletea spirited lui D on Pedro in cea-
sul acela in care puterea ex-m arinim osului Sef de
stat, a despotului, care acum incetase definitiv de a
m ai fi lum inat, se prabusi ca un castel de carti de
joc si batrin u l dictator se vazu parasit de toti par-
tizanii sai.
C in d ziaristii invadara in graba am basada, de in ­
d ata ce sosi la redactie prim a veste a caderii tira-
nului — presa britan ica nu avu alt ep itet ca sa -1
arunce guvernantului cu care Board of T ra d e si Fo­
reign Office semnasera, de altfel, avantajoaise tratate
com erciale — , D on Pedro Gonzales M oreno, consti-
ent de ceea ce datora, m ai presus de orice, convin-
gerilor sale si, p rin urm are, p atriei zguduite §i eli-
berate, fu clar si d u r in ceea ce, prin interm ediul
inseparabilului Izquierdo, declara presei si, p rin ea,
opiniei publice m ondiale : D e m ult tim p natiunea
dorea victoria miscarii eliberatoare care sa p u n a ca-
p a t regim ului de cruzim e si de coruptie prin care
tiranul, acum desti-tuit, robise poporul de a tita am ar
de ani. T a ra intreaga saluta, in noii guvernanti, pe
p atriotii curajosi care, in fru n tln d toate riscurile, sfa-
rim asera lanturile unei dictaturi abominabile.

86
 In treb at despre pozitia lui personalia. in fa ta noii
stari de lucruri, D on Pedro li inform a pe cei ce-1
intre'bau ca si telegrafiase nouilui m inistru al Aface-
rilor Straine, in num ele sau si al intregului personal
al am basadei, dindu-si adeziunea la noul regim si
oferindu-si serviciile patriotice intr-u n m om ent in
care experienta sa si prestigiul de care se buc.ura in
capitala britan ica p u teau fi de m are folos regim ului
in fasa.
In treb at si asupra soartei despotului cazut, Don
Pedro nu p u tu fi decit sever in consideratiile sale :
„D upa inform atiile pe care le posed, n -a reusit sa
scape. Noile auto ritati 1-au a p a ra t cu noblete de legi-
tim a furie populara. D a r va fi n eap arat ju d ecat pen-
tru nenum aratele sale crime, p en tru felul in care a
violat C onstitutia si p e n tru dispretul pe care 1-a
ara ta t libertatilor dem ocratice.“
In tim p ce-si pregatea raspunsurile, inainte ca ele
sa fie traduse, am basadorul cerea p en tru cuvintele
sale aprobarea indispensabilului Izquierdo. A ceasta
aprobare nu-i lipsea si am p u tu t sa m a conving ca
fidelul secretar traducea cu cea m ai m are exactitate
dec.laratiile em inentului sau sef. Presa engleza n-a
avut — din lipsa de subtilitate poate — intelegerea
cuvenita atitudinii patriotice si altruiste a am basa-
dorului. T itlurile pe care le-a dat, in diverse ziare,
reportajului privind interviul cu diplom atul, 1 -au
m ihnit pe b u n a d reptate pe reprezentantul statului
San Cristobal, si au in ta rit in m intea sa ideea, pe
care si-o form ase de m ult, despre totala lipsa de in-
telegere a m intilor anglo-saxone p en tru fenomenele
m ondiale, p entru idiosincrazia celorlalte popoare,
pen tru tot ce n u este specific si jalnic britanic. A-
ceste titlu ri inglobau in aceeasi severitate pe dicta-

87
torul cazut si pe diplom atul care-1 parasea. E rau ex-
presive in laconism ul lor : „T iran u l renegat de loco-
tenentuil sau“ ; „A m basadorul nu-si recunoa§te res-
ponsabilitatea in crimele dictatorului“ ; „Ex-bossul
din San Cristobal con d am n at de complicele sau“ .
Expresii caracteristic engleze ; afise ale unei prese
lipsite de respect p en tru im unitatile diplom atice, ast-
fel le-a socotit D on Pedro, care d adu dispozitii fide-
lului secretar sa se deplaseze, fara intirziere, la F o­
reign Office, ca sa prezinte protestul sau im potriva
lipsei de respect ?i nedreptatii a carei victim a era
reprezentantul acreditat al unei natiuni prietene a
M arii Britanii.
Izquierdo profita de aqeasta vizita la W hitehall
ca sa se initereseze daca Foreign Office-ul era deja
la curent cu ridicarea sa la rangul de In sarcin at cu
Afaceri al republicii San Cristobal ; primise, prin
cifrul am basadei, confirm area acestei num iri, incu-
nunarea fireasca a discretei d a r inerituoasei activitati
pe care de m ult tim p o desfasura in favoarea for-
Jelor opozitioniste, alatu ri de aceea pe care o ducca
in m od public in serviciul guvernam entalilor.
Prim a lui sarcina ca Insarcinat cu A faceri era,
du p a instructiunile prim ite, sa ceara ex trad area am-
basadorului demis ?i acuzat de tot atitea crim e de
cite se facea vinovat regim ul cazut.
A m basadorul M ajestatii Sale B ritanice in fram in-
ta ta republica transmisese deja, de fapt, la L ondra,
hotarirea noului guvern : Izquierdo era om ul de in-
credere al noului guvern si ca atare i se cuveneau
recunoasterea oficiala si respectul deosebit al autori-
tatilor engleze. In ta rit prin aceasta recunoastere, ex-
secretarul uita cu desavirsire m isiunea care -1 adu-
sese acolo, protestul diplom atic al am basadorului

88
ofensat, si executa instructiunile secrete pe care le
primise : noul guvern din San Cristobal (legitim itatii
caruia M ajestatea Sa B ritanica se p regatea sa-i dea,
neintirziat, recunoasterea, asa incit sa nu se lase
surprinsa de o recunoastere intem pestiva a W ashing-
tonului sau, !fi m ai rau, a Moscovei — cite m ai afla
o bancnota de-a lungul vietii sale !) — noul guvern
din San Cristobal d orea sa pregateasca procesul de
extradare a ex-am basadorului D on Pedro Gonzales
M oreno, despre ale carui crim e se prezenta o nota
am ami n til a guvernului englez si cerea ca acesta sa
n u lase, in tre tim p, ca raufacatorul sa fuga in alta
tara.
N -am asistat la conferinta in care Izquierdo a
dezbatut la Foreign O ffice o problem a a tit de deli-
cata. Stateam , retrasa si modesta, in portofelul lui
D on Pedro si eram m arto ra zelului patriotic cu care
el dorea sa slujeasca in continuare la L o n d ra p atria
in d ep artata si suferinda. Dispozitiile in care se afla
fata de noii guvernanti il §i indicau in m od evident ;
n u -1 nelinisteau decit dispozitiile noilor guvernanti
fata de el. Suspendarea o p o rtu n a a livrarilor de m a ­
terial de razboi p en tru guvernul tiranic, declaratiile
publice de condam nare a dictatorului, contactele pe
care le stabilise la tim p p otrivit cu cei ce asaltau pu-
terea, toate acestea trebuiau sa atirne acum in fa-
voarea sa, in b alan ta nesigura a justitiei politice.
D ar nelinistea il rodea si, in lipsa fidelului sau Iz­
quierdo, D on Pedro, in ciuda staturii sale volumi-
noase, parea o fiin ta firava si tim orata. E ra deci
foarte usor de inteles n erabdarea cu care il astepta
in R egent Park pe inseparabilul sau colaiborator.
N -am asistat, d u p a cum am m ai spus, la confe­
rin ta in care acesta a prezentat cererea de extradare

89
a diplom atului pe care, ani la rind, il slujise cu ne-
dezm intit devotam ent. D ar am reconstituit-o perfect.
Si chiar vad zim betul incolor si aud cuvintele eva-
zive ale im perturbabilului functionar britanic : gu-
vernul M ajestatii Sale isi face o cinste din a da spri-
jinul sau increzator noului regim, intrucit propasi-
rea R epublicii San Cristobal era una din preocupa-
rile sale constante ; d ar era la fel de m indru sa a-
corde azil politic diplom atului cu care m entinuse,
tim p de citiva ani, rclatii a tit de cordiale. D on San­
tiago eunostea generoasa traditie britanica, si n u tre-
buia sa-si inceapa functia sa de linsarcinat cu Afaceri
cerind M ajestatii Sale ceea ce M ajestatea Sa nu-i
putea acorda.
Insarcinatul cu Afaceri se intoarse la am basada
m ultum it de ceea ce obtinuse : recunoasterea noului
guvern si ceea ce era si m ai im portant, aceea a noii
sale pozitii, gindindu-se in acelaji tim p la felul cum
va trebui sa -1 expulzeze din cladire pe cel ce-si pier-
duse toate titlurile care-i dadeau dreptul s-o ocupe,
ca sa se instaleze acum a el.
L ucrurile se petrecura cu m ult m ai p u tin a vio-
lenta de cit se temuse el. Stiu bine ca, p en tru a o
evita, se asigurase de prealabila adeziune a com pa-
triotilor care alcatuiau personalul diplom atic si de
serviciu al am basadei ; puse m ina pe arm ele de care
D on Pedro, in tr-u n eventual acces de furie, s-ar fi
p u tu t servi ; si folosi cel m ai p ru d en t si subtil lim-
baj la indem ina unei fiinte om enesti. care vrea sa fie
delicata si scrupuloasa.
Caci D on Santiago era o fiinta delicata. In ulti-
mele, nesfirsitele luni, il tradase cu o perfecta imdemi-
nare pe binefacatorul sau ; il condusese pe terenul
pe care se gasea el, sim ulind o concordanta respec-

90
 tuoasa cu actele pe care, de fapt, le inspira si le
sugera. Ia r intre tim p fusese stapinul cifrului si al
banilor am basadei, agentul p ro m p t al fortelor cons-
piratoare. li ram inea doar sa se razbune p e n tru anii
indelungati de supunere si de servilism, de grosola-
liiile suportate si de darurile prim ite, de indoirea
perm anenta a spinarii si de prietenia obsesiva, pe
care pina acum o putuse p lati num ai cu dovezi de
reeunostinta respectuoasa.
Fiind aproape, in buzunarul am basadorului, am
fost m arto ra a stupoarei, indignarii si, apoi, a dez-
nadejdii sale. D aca, in loc sa fiu o b iata bancnota,
as fi fost un scriitor, ca unii pe care i-am cunoscut
la R avensbruck si care au ispasit in cam era de
gazare prostia de a se fi servit de cuvintul scris p e n ­
tru a-si exprim a gindul, as fi avut m ijloace sa descriu
scena in care sentim entele mele s-au im p artit intre
adm iratia pen tru neasem uitul Izquierdo si m ila p en ­
tru frica celui pe care m a obisnuisem sa -1 consider
putex'nic prin tre cei puternici.
D on Santiago, cu o fireasea curtoazie si cu calcul
inteligent, ll scuti pe am basador de stirea ca se cerea
extradarea sa. D im potriva, tot efortul sau se con-
centra in a ara ta ca singura lui preocupare era sigu-
ra n ta prietenului a carui generoasa protectie parea
sa si-o asume. li notifica dem iterea, aratin d niste
telegram e, prin tre care u n a foarte lim pede, adresata
lui, lui D on Pedro, si notificarea Foreign Office-ului
de recunoastere a noului guvern, adresata insarcina-
tului cu Afaceri. V iolenta diplom atului, destituit si
urm arit, contrasta cu glaciala seninatate a ex-supu-
sului secretar. D on Pedro striga, profera am enintari,
gesticula, se zbatu. Pe fata lui Izquierdo n u se misca
nici un muschi ; doar la insulte si la acuzatia de

91
miseleasca trad are raspunse, cu dem nitate, ca res-
pectul p en tru functia sa de reprezentant legitim al
republicii San Cristobal nu-i ingaduia sa asculte ast-
fel de injurii, in acel teritoriu national care era cla-
direa am basadei, si se vedea silit sa-i ceara lui D on
Pedro s-o paraseasca fara intiirziere.
O m ul puternic, care fusese zbir si calau in San
Cristobal inainte de a fi plenipotentiar la Saint
Jam es, 1-ar 'fi nim ieit, doar stringindu-1 intre degete,
pe firavul, pe tim idul D on Santiago. D a r gesturile
de violenta n u avura nici un efect. §i Izquierdo, a
carui seninatate m a incinta, n u ceda nici un cen-
tim etru din pozitia pe care o ocupase, chiar acolo,
sub nasul rosu si um flat al lui D on Pedro Gonzales
Moreno.
D u p a ce se frinse im petuozitatea diplom atului
cazut in dizgratie, al carui apel la ceilalti colabora-
tori ramasese fara rezultat, convingindu -1 cit de
singur ramasese, ii fu frica sa m ai ram ina acolo.
pare-se prin tre dusm ani. C asa m are si m ohorita, cu
acoperis foarte inalt, cu lem narie de culoare inchisa
si cu poriretele in ulei ale u nor lorzi decapitati, i
se p aru un m orm int sau o pivnita. Si atunci Izqui­
erdo il sfatui sa se refugieze in anonim at, c a sa
se p u n a la adapost de setea de razbunare care -1
putea ajunge. U ra inabusita se transform a in torent,
si el, Santiago, nu avea alt gind decit linistea si
salvarea ex-protectorului sau.
acc asta liniste n u avea sa v in a din bunastarea
pe care D on Pedro §i-o pregatise p en tru zile albe
si pentru zile negre. D u p a confiscarea bunurilor din
San C ristobal (si erau m ulte, mostenite de la vic-
time si sechestrate 'de la op o zan ti), diplom atului
trebuiau sa-i ajunga depozitele londoneze, num eroase

92
si substanfiale. D a r n u in zadar ii acordase Don
Pedro secretarului cea m ai o arb a si totala incredere.
Ia r acesta nu se specializase num ai in m inuirea
cifrului ; se ocupase si cu conturile din banci ; aces-
tea insa nu m ai existau, d u p a cum a p u tu t constata
D on Pedro cind, doborit de soarta, v ru sa p u n a
in ordine hirtiile si b an ii inainte de plecare. Am
fost cuprinsa de o p ro fu n d a com patim ire p entru
el si, daca as fi p u tu t s-o fac, i-as fi spus ca ccl
putin eu, o b iata ibancnota de cinci sute de escudos,
si citeva surori ale mele, nu-1 parasisem. M ai presus
de orice insa, am adm irat im p erturbabilitatea lui
D on Santiago si ferm itatea cu care dem onstra fos-
tului si bogatului sau p atro n ca im preju rarile se
schim basera si ca, din nefericire, nu-i p u tea d a nici
un ajutor.
M i-am d a t seam a c a Izquierdo fusese de fapt
pina atunci plam inul, vocea, privirea si gindul lui
D on Pedro Gonzalez. D ato rita lui si prin interm e-
diul sau exclusiv locuise la L ondra, respirase, con-
templase femeile cu piele alba a caro r vedere m a
delecta, comunica.se cu lum ea, traise...
A cum , fara plam in, fa ra glas, fara privire si fara
gindire, care i se refuzau cu raceala, acel dom n
puternic din San Cristobal era o fiinta jalnica, a
carei violenta de lim baj Izquierdo n-o ingaduia §i
de a carei prezenta dorea sa se v ad a scapat fara
intirziere.
N u m ai era nim ic de facut. D on Pedro am eninta
ca se va duce sa se plinga la politic si la Foreign
Office. Izquierdo il sfatui sa n u se transform e in-
tr-un refugiat incom od, care sa oblige am basada
Republicii San C ristobal sa protesteze im potriva
prezentei sale in M area Britanie unde, m ai m ult

93
decit pe C ontinent, ar fi la adapost de vreun gest
violent de razbunare.
11 insotii pe D on Pedro in prim ii sai pasi de re-
fugiat politic. Se m utase, cu taxiul, intr-un hotel m o­
dest, linga g ara K ing’s Cross. D escifra greu ziarele
londoheze, pe care p ina atunci i le tradusese
Izquierdo ; nu intelegea o iota din toate catastrofele
din lume, pe care lc an u n ta zilnic la radio crainicul
de la B.B.C. F acea rost, p rin tre ziarele de la Pic­
cadilly Circus, de cite unul in lim ba castiliana care
sa -1 lam ureasca asupra m ersului evenim entelor din
San Cristobal. Si, ca u n hot care se feme sa nu fie
vazut, in tra in tr-u n a din zile in sucursala unei
banci, din apropierea hotelului sau, si schim ba
pe lirele de care ducea lipsa p entru subsistenta-i
m odesta bancnotele portugheze si cecurile de turism
cu care planuise sa calatoreasca p in a in Peninsula,
sa aiba intrevederi cu G eneralisim ul si sa se roage,
linga Feeioara din Fatim a, p en tru sufletele tu tu ro r
celor pe care-i trimisese in lum ea dreptilor sau in
adincurile iadului, oarecum inainte de term enul
stabilit de eatre D om nul tu tu ro r destinelor.
Asa m -am despartit, cu un pic de regret, trebuie
s-o marturisesc, de crudul, singerosul, inofensivul,
p rapaditul de D on Pedro Gonzales M oreno. D ar
om ul despre care am p astrat o am intire nestearsa,
pentru care am un regret adinc, este Izquierdo,
blindul, inefabilul D on Santiago. Si n u i-am iertat
ca a sustras, cu o nem aipom enita indem inare, capi-
talurile lui D on Pedro si ca m -a u ita t in portofelul
moale al bietului om fara sa m a fi descoperit, pe
m ine, care -1 adm iram dn extaz si mi-as fi d a t ani
din v iata num ai ca sa -1 insotesc in prodigioasa-i

94
cariera, care 1-a u rcat desigur pe cuimile m eritatei
celebritafi in San Cristobal, in cele trei Americi,
in lume...

A M P IE R D U T D IN N O U notiunea tim pului,

expediata, cu diferit a lt num erar, de la sucursala
bancii in care D on Pedro se despartise de m ine la
sediul aceleiasi institutii de credit, intr-o strada
ingusta si urita, din City, si u ita ta acolo — sapta-
mini, luni — in sertarul m etalic al casei de bani,
unde m -am intilnit cu citeva surori de-ale rnele,
expatriate ca si m ine si lot asa de nostalgice.
M a topeam gindindu-m a in ce fel s-ar fi p u tu t
rupe ciclul exilului ; dar, fara p u tin ta de a modi-
fica in vreun fel oarecare destinul pe care oam enii
intelegeau sa mi-1 rezerve, deocam data lincezeam
in intuneric si tacere.
Ce operatiuni bancare vor fi dispus de m ine pen-
tru a m a face sa sar, in cele din urm a, din safeul
bancii, unde m a credeam u itata de-a binelea, la
ghiseul unui m odest agent de voiaj care, in spatiul
strim t al biroului sau, cuprindea to ata lum ea, oglin-
dita acolo in nenum arate afise si fotografii incinta-
toare, si care expedia in cele p a tru p a rti ale glo-
bului, cu optim ism si incredere, turigti creduli
m istuiti de febra calatoriilor si pe care entuziasm ul
sau ii intarea ?
Am ajuns sa-1 indragesc pe accst m ister Paton,
ce nu parasise niciodata L ondra si vorbea de lum ea

95
intreaga ca despre o p roprietate a sa, pe care o
colindase si o explorase iarn a §i vara.
' Clientii, in general, aveau o incredere o arb a in
inform atiile sale. V apoarele, avioanele, hotelurile,
caravanele, to tal si toate ii erau fam iliare. Prin te-
lefon se asigura de traversari, de rezervarea cam e-
relor, isi introducea clientii, unul cite unul, in
circuital m arilor excursii organizate de Cook si
A m erican Expres Com pany, si vorbea, cu telefonis-
tele si cu functionarele din intreaga L ondra cu o
fam iliaritate incintatoare, folosind dim inutivele cele
m ai afectuase p en tru niste fiinte pe care nu le
vazuse niciodata, d ar care, la celalalt capat al firu-
lui, constituiau in ultim a instanta cadrul invizibil
al celor m ai fideli interlocutori ai sai. P rintre pi-
caturi, vindea bilete de teatru si oferea clientelei
sale o parere autorizata asupra u nor comedii si
dram e, pe care de asemenea nu le vazuse niciodata.
E ra im potriva u nor piese, recom anda allele, cu
aceeasi siguranta cu care-si expedia clientii in fior-
durile Norvegiei sau in insulele Dodecanezului.
Blestema clim a londoneza dar, de in d ata ce se o-
prea ploaia, proclam a, plin de convingere :
— Astazi este o zi frum oasa !
Stapin al intregii lum i, pe care o oferea cu mii-
nile am indoua, com un si com unicativ, dom nul
Paton era poate un om nepotrivit p entru ora§ul
acela grav, d ar era un om fericit. Cind avea oare
sa trim ita vreun client in P ortugalia ?
D e altfel, acestor im p reju rari se datoreaza faptul
ca am invatat, prin interm ediul lui, toata geografia
globului, locul m arilor hoteluri, al celor m ai celebre
centre de distractie, si de a fi retinut num e care

96
lasau cu totul in u m bra pe acela al E sto rilu lu i1 —•
pe care de altfel nu-1 cunosteam inca — sau al
C azm oului d in Povoa. §i iin punga lui miss Rowse,
care trecuse pe acolo si vazuse m arile afise ce cap-
tuseau de sus pina jos odaia lui m ister P ato n (mi-
nu n ata pozitie a agentiei, linga H aym arket, com-
pensa lipsa le sp a tiu ), in punga lui miss Rowse
m -am reintors in sfirgit- si cu cita ciudata em ope,
pe pam intul de care de m ulti ani — citi ? — m a
despartisem, in dulcele oras al D eolindei, al lui
G aspar si al lui Avelino.
Miss Rowse a calato rit cu clasa turistica a vapo-
rului „Andes“. S-a dus la Southam pton ca sa se
im barce. Vasul a facut escala la Cherboug, un
oras trist, cu bastioanele sale inutile ce am inteau
secole de razboaie trecute si care erau inofensive
in lum ina a ceea ce eu invatasem acum in m aterie
de razboi. Apoi pleca spre Biscaia, unde pe miss
Rowse o astepta cel m ai su parator ra u de m are,
ca sa-i strice bucuria excursiei si sa-i clinteasca
increderea in prom isiunile lui m ister Paton. D ar
„Andes“ se ind rep ta spre T ejo pe o m are senina si
linistita, int-r-o dim ineata luminoasa, care-m i fa-
gaduia, mie, noi inseninari. Soarele stralucea pe un
cer foarte albastru, a caru i am intire o pierdusem .
T arm u l galben, albul cladirilor tiveau verdele rnarii.
Ia r pe colina din fund, in fata noastra, geometric
si alb, un p alat regal servea clrept baliza p en tru
navigatie.
V aporul acosta la cheiul A lcantara, unde batrinii
carausi, fetele oachese, ham alii asudati si prost
barbieriti o speriara un pic pe m ica miss Rowse,

1 P la ja la m oda in a p ro p ie re de I.isabona.

7 — Memoriile unei bancnote — c. 1/456 97

 dar pe m ine m a m olipsira de acea patriotica bu-
curie pe care o justifica din plin exilul si deportarea
si inchisoarea si toata nostalgia p astrata in suflet.
Cusurul de a m a atasa, sentim ental, de intim pla-
torii mei posesori m a facu sa trem ur la gindul ca
miss Rowse, d upa ce va p une piciorul pe uscat,
m -ar p u tea schim ba pe niste bancnote de m ai m ica
valoare cu care sa faca fata cheltuielilor curente
ale debarcarii. M a duse insa cu sine la York House,
o pensiune cu traditie britan ica de pe strada Jane-
las Verdes. Acolo locuiau -prietenele care o chema-
sera in Portugalia, doua functionare ale unei
puternice firm e engleze, tinere ca si ea, d ar nu to t
asa de dragute. D in toate trei, cu fata ei alba, cu
ochii caprui si p aru l blond, foarte des, miss Rowse
era, inegresit, cea m ai frum oasa. Si stind in poseta
ei o sim team apropiata, in prim ii pasi ai reantoar-
cerii, cind totul m i se p area m inunat.
C artierul, cu pavaje in p an ta, strazi pietruite si
cladiri vechi, care-si in tindeau peste drum toata
intim itatea rufelor puse la uscat si flecareala vin-
zatoarelor am bulante de peste, imi era deja cu-
noscut din vrem urile indepartate, cind dormisem
aici prin sertarele pravaliilor sau p rin pungile gos-
podinelor. D in vrem ea aceea nu pastrasem vreo
impresie durabila sau vreo sim patie p en tru aceste
locuri, m ult p rea modeste p entru o bancnota m are,
de einci sute. Acum insa era altceva : in casa re-
trasa, ce se vedea inalta, in dosul zidurilor, m a
sim team bine in tovarasia m icilor englezoaice si nu
ceream soartei decit sa n u m a sm ulga de acolo.
Miss Rowse incepu sa dea lectii de engleza si in
tovarasia ei observant afluxul discipolilor : in putine

98
 saptam ini erau atit de m ulti incit a trebuit sa re­
fuze citiva elevi, iar eu m a b ucuram de dorinta
portughezilor de a in v ata lim ba pe care don Pedro
Gonzales M oreno n u ajunsese nic.iodata s-o inte-
leaga. E a m a p u rta in poseta, cu pachetul de
tigari, cu porttigaretul si cu pasaportul ; stiam ca
nu voi ram ine la nesfirsit a c o l o d a r a tita tim p
cit ea nu avea nevo'e de m ine, im i placea viata
aceea, prin case diferite si unele de o certa distinc-
tie, dind lectii u nor copii lenesi, citorva studenti
si viitori diplom ati.
Si in cam era sa din strad a Janelas V erdes miss
Rowse prim ea u n n u m ar restrins de studenti. Isi
cruta astfel oboseala de a colinda orasul si econo-
misea tim pul pe care-1 consacra altor lectii. E ra o
fata constiincioasa, m ai p u tin spalata deoit lasa sa
se banuiasca albeata fetei. Cu toate acestea, in nes-
tatornicia m ea, am inceput curind sa m a plictisesc
de m onotonia acelui fel de viata — ca doar ea nu
venise sa m a deranjeze in pravalia lui M r. Patron
ca sa asist la m editarea unor copii — cind unul
din viitorii diplom ati se indragosti de ea si incepu,
cu o prostie tipic lusitana, sa incerce a o seduce.
N -am ajuns sa vad ultim ele consecinte ale incercarii,
dar am avut cel putin p arte de escapadele care au
m areat aceasta noua faza a existentei studentului si
a profesoarei. Boites, localuri prost fam ate, plim bari
la Estoril, care se oferira in cele din u ra ia c.uriozi-
tatii mele contrariate, alternau cu lectiile in tim ­
pul carora profesoara se apara de inflacararea
elevului.
In felul acesta miss Rowse trai, bucurindu-se din
plin de tinerete si de atraetiile profesiunii pe care

99
si-o alesese, p en tru a-§i prelungi sederca in tara
mea. Ia r eu as fi ajuns, poate, sa m a conving ca
n u era alta ocupatie m ai p lacu ta decit aceea de
profesoara de limbi straine, daca soarta mea, capri-
cioasa, nu m -ar fi dus din punga vesela a lui miss
Rowes in acea a altei com patrioate a ei, beneficiara
unei subscripts p rin tre doam nele de aceeasi profe-
siune. N u p en tru ca miss Rowse ar fi contribuit,
pentru acest act caritabil, cu valoarea m ea integra­
ls, cinci sute de escudos, liritr-un gest de m arinim ie
ce-ar fi fost excesiv p en tru posibilitatile sale. Nu.
A prim it in schim b p a tru sute cincizeci de escudos.
D ar eu m -am despartit de ea cu inim a sfisiata,
daca se poate adm ite ca o bancnota ar p u tea sa
aiba inim a sfisiata.
Si am cazut in punga trista a lui miss Taylor,
care, cu m ai bine de o ju m atate de veac in urm a,
incepuse, ca si miss Rowse, sa dea lectii la copii si
la adulti, plina de entuziasm, si tot asa de sensibila
fara indoiala la galanteriile vreunui elev m ai in-
draznet.
A cum eram in fundul pungii sale uzate, ameste-
cata cu hirtii fara folos si chiar cu bucati de co-
zonac uscat. Subscriptia adusese opt sute douazeci
si sapte de escudos, ceea ce n-ar fi acoperit nici
m acar pretul drum ului de reintoarcere in insula
cetoasa de unde miss Teylor plecase la nouaspre-
zece ani si in care, de m ult, pe tim pul cind o ca-
latorie de la T ejo la T am isa nu era inca u n salt
rapid cu avionul, se intorsese doar de trei ori. N u
ajungea pen tru in trarea in tr-u n azil, nici p entru
altceva, ci doar p en tru a continua sa insele, p entru

10Q
citeva saptam ini in-ca, agonia unei profesoare ce
fusese atit de stim ata si de p o p u lara in cerc.urile
inalte din Lii&aibona, p rin tre copiii de famiiie buna,
p rintre m am ele educate care nu se lipseau, p entru
copiii lor, de to varajia unei miss si d e p ro n u n tia
perfecta a lirnbii engleze.
In cite case bogate locuise miss Taylor, cite ge-
neratii invatase, cite familii cunoscuse in intim itatea
lor cotidiana ? D e cip copii se atajase ? — §i p entru
ce ? Ajunsi oam eni m ari, isi am inteau de ea si de
m aniile ei : „Pe tim pul m eu era deja b atrina. Sa
m a fereasca sfintul de ea p e n tru copiii m ei !“
T im p de o ju m atate de secol urease scarile din
Lisabona, batuse pavelele, urease si coborise strazile
in p anta, se consumase, im batrinise in lu p ta mono-
tona, repetata zi si noapte, noapte si zi. V ara, iarna,
iarna, vara, fara vacanta, p en tru ca tocm ai in va-
can ta elevii erau m ai liberi ca sa invete limbile
straine. Cei m ai frum osi ani si-i petrecuse la Sintra,
intr-o casa bogata, dind lectii copiilor unui nobil.
Copiii, scapati de tutela ei, devenisera barbati, d ar
ea plecase cu m ult tim p inainte, p e n tru ca soarta
ei era sa dea lectii, iar acolo n u m ai avea ce face.
§i orgoliul ■sau ascuns nu-i p erm itea sa se sim ta
inutila.
M otolita in poseta ei, ascultam m onologul inter-
m inabil cu -care-si um plea golul orelor nes-fir§ite de
inactivitate. E ra u n m onolog interior in care am in-
tirile vietii trecute, a generatiilor succesive de elevi,
am estecati in ceata in care m em oria s-e pierdea, se
uneau cu frazele rostite m ecanic si re-petate fara
ca urechile sa le m ai asculte m acar :

101
 Charles gave his daughter a ticket.
W ho gave ?
Charles. Charles therefore is the subject
I saw her. I gave her the ticket.
She saw me. S h e gave m e the tic k e t.1

D e ce m a tinea in fundul. pungii, de ce se inca-

patina sa m a pastreze ca pe u n lucru al ei, ca pe
o com oara, desi i-as fi p u tu t servi p en tru un tim p
ca sa-si potoleasca foam ea care, asta-i adevarul, se
adauga ba'trinetei, si sa-i dea acel aer de viata ce
se stinge, legata p rin tr-u n fir de obligatia zilnica :
I saw her. 1 gave her the ticket.
She saw me. She gave m e the ticket ?
Insa o doam na engleza nu sufera de foam e ; nu-i
da voie orgoliul. N u. Miss T aylor era doar cum pa-
ta ta in alim entatie si n u adm itea nici o discutie
in aceasta privinta. N u era vina ei daca nu se
obijnuise niciodata cu m incarea portugheza.
Acum nu-i m ai ram asesera decit doi elevi : o stu-
d enta de la limbile germ anice, care voia sa se per-
fectioneze in p ro n u n tia englezeasca, si un functionar
comercial care spera sa obtina, prin invatarea
acestei limbi, o avansare. In tim pul lectiei vedeam
ca miss T aylor m otaia ; d a r n u eram singura care
bagasem de seam a ; observau si elevii, d u p a somno-
lenta in care se cu funda profesoara. S tudenta de la
limbile germ anice o trezea b ru tal :

1 C harles i-a d a t fiicei sale u n bilet. / C ine a d a t ? /

C harles. C harles este p rin u rm are subieetul. / A m vazut-o
I-arn d a t biletul. [ E a m -a vazut. E a m i-a d a t b iletul
(e n g l.).

102
 — Atunci, miss T aylor, continuam sau intreru-
pem ?
N u angaja alta profesoara din cauza pretului
foarte mic (englezoaica scazuse p ina la lim ita tariful
pentru a atrage pe elevii care n-o solicitau) si
n-avea altceva de facut decit s-o suporte pe ba-
trina.
Functionarul com ercial era m ai politicos si ridica
glasul, in conversatie sau lectura, cu intentia deli-
cata ca miss T aylor sa se intoarca, din tinuturile
nebuloase in care ratacea spiritul ei, in cam era
friguroasa si nec.onfortabila de la „H om e In te rn a ­
tional", care p en tru ea era si ultim ul adap o st po-
sibil.
Im i placea s-o insotesc si sa urm aresc in acele
tinuturi nebuloase, cu fu n d ata in negura tim pului,
urm a slaba a m em oriei ei. li veneau in m inte crim-
peie de vis vechi si chipuri blonde de copii, fete
brune de baieti.
— Miss Taylor, ram ineti la masa.
— Miss Taylor, Alberto are acum m ult de in-
v atat la liceu, nu m ai poate continua lectiile, clasa
a cincea e foarte grea.
§i, din casa in casa, din seara in scara, toata
viata, dedicindu-se unora, a ta 5indu-se de altii, dar
fara a-§i ara ta v reodata sentim entele, preferintele,
p en tru ca tim iditatea n-o lasa sa-si deschida sufle-
tul fata de nim eni, si o doam na engleza n u ad-
m ite sa fie ridiculizata sau sa nu i se arate respect.
M arele razboi, al doilea m are razboi, atitea raz-
boaie ! A d a t leetii si ofiterilor d in arm ata si chiar
§i unui am iral si p ina si unui m inistru !

103
 T h e play begins at eight
T h e m eeting ended at ten
T h e train passed.1
Functionarul comercial rep eta : „the trai passed4*.
Ea se trezeste si-1 obliga sa repete : „the train pas-
sed“ . N u vrea ca el sa observe ca adormise. O
doam na engleza nu adoarm e in fata unui dom n ;
si daca acesta observa ca a adorm it in tim pul lecti­
ilor, se poate lipsi de serviciile ei, iar ea are nevoie
de aeei ultim i escudos ca sa mainiince ultim ele felii
de piine cu ceai, p entru ca nu are nevoie de m ai
m ult pen tru mesele sale.
Functionarul com ercial si stu d en ta de la germ a-
nistica nu se cunosteau. Sfirsitul lectiilor u n u ia nu
coincidea cu inceputul lectiilor celeilalte. N ici nu
stiau m acar unul de existenta celuilalt, p en tru ca
am indurora miss T aylor le vorbeste despre nenu-
m aratii sai elevi si de g reutatea de a fixa noi
lectii, ca si cum a r fi fost inca profesoara cea m ai
c.autata din Lisabona, si tim pul gol n -ar fi fost
astazi cel m ai fidel tovaras al ei.
El pleaea si ea ram ine singura, in cam era rece.
Feineia de servieiu, din mila, vine din cind in cind
s-o intrebe daca n u are nevoie de ceva. E a n u are
niciodata nevoie de nimic, caci, d intr-un principiu
sever si pe care n u I-a parasit nicicind, nu accepta
nici o dependcnta. S-a recurs la n enum arate sub-
tergufii si a trebuit sa se nascoceasca povestea unei
loterii organizate de doam nele engleze, in care ea
cistigase, pen tru a o face sa accepte cei opt sute
douazeei si sapte de escudos din care eu, in ceea

1 Piesa incepe la o p t / M itin g u l s-a te rm in a t la zece l

T re n u l a tre c u t (e n g l.).

104
ce m a priveste, eram p a rte a principala. E ram par-
tea principala si obiectul tu tu ro r grijilor noii mele
posesoare. C arui scop m a rezerva ca, lipsita de toate
si ag atata de m ine ca de ultim a garantie a inde-
pendentei sale ? Ce pu'teri im i atribuia, de ce m ira-
cole m a socotea in stare ?
U neori, in singuratatea zilelor ce se scurgeau
incet, m a scotea din punga, m a contem pla indelung
si m a pun ea din nou in strafunidul saicuilui jegos. Eu
eram rezerva, unicul sprijin, uil'tima ratiune a in-
crederii sale. In tristetea acelei vieti, in cam era
friguroasa de la „H om e In tern atio n al11, in lan tu ita
de atita mizerie, m a m istuia dorul d u p a miss Rowse
si-mi inchipuiam , cu experienta pe care-o capa-
tasem din convietuirea cu D eolinda, evolutia amo-
rului ei cu viitorul diplom at. N um ai aceasta in-
chipuire imi incalzea sufletul si trupul m eu fragil
de hirtie. Caci totul era rece in juru-m i si nici chiar
din sufletul lui miss T aylor, tabacit de tim p, nu
mw.i em ana nici un (ffricel/ de caldura.
Coai, felii de piine cu u n usor, aproape im per-
ceptibil, strat de unt. T h e train passed... T recusera
ani, jum atati de deceniu, decenii. Si ajunsese, de
fapt, la capatu l m onotonului ei drum . Stind linga
m asuta de lemn scump, cu ceaiul racit in cejcuia,
cu ochelarii de lucru u ita |i in poala, miss T aylor
nu se mijca. M -am m irat de nem iscarea ei. D ar
ce puteam face eu p en tru a-i veni in aju to r ? Am
asteptat. am asteptat ore nenum arate. N u frigul o
intepenise, caci de m u lta vrem e frigul era singura
ei caldura ; nu foam ea o doborise, caci de m ulti
ani foam ea era cea m ai b u n a h ra n a a ei. Frigul,
foam ea si orgoliul, cei m ai buni tovarasi ai ei. N u
pom enea niciodata de frig, de foame si nici de or-

105
goliu. Sint lucruri despre care o doam na engleza,
o adevarata doam na engleza, nu vorbeste niciodata.
§i nici ca avea sa m oara. §i de fap t murise.
I-am vegheat cadavrul ore intregi. P en tru ca
m i-am da>t seam a ca murise. Nici u n somn n atu ral
nu sem ana cu somnul acela. Si, pe cind traia. nu
lasase niciodata sa i se raceasca ceaiul.
C ind am fost sigura ca m oartea o rapise, m -a
cuprins o frica nem aipom enita. Eu fusesem fabri­
cate ca sa ap artin viilor, n u m ortilor. F ap tu l de
a m a fi aflat in punga u n u i cadavru •— blindul
m en W ilhelm , tem nicer si calau al evreilor, al pros-
tituatelor si al eroilor — im i adusese deja ani lungi
de detentie, de p arca eu a? fi fost raspunzatoare de
m oartea lui, de toate m ortile. Ce noua inchisoare
m a a jtep ta §i ce invinuiri imi vor fi aduse p en tru ca
lasasem sa m oara de inanitie pe cineva care s-ar fi
p u tu t folosi de m ine ca sa capete ceva m ai consistent
si m ai h ran ito r decit sp eran ta cu care se hranise in
ultimele sale zile ? U ltim ele ore pe care le-am trait
linga miss T aylor au fost ore de durere, pindindu-i
im obilitatea din fundul posetei in care-m i ascundeam
privirea lucida. Insa, condam nata la o pasivitate ab-
soluta, n u pu team face altceva decit sa astept c a vreo
fiinta vie sa se apropie de ea si sa observe rigiditatea
inghetata si linistea ei definitiva.
F uncponaru l com ercial intra, ca de obicei, p en tru
lecjia de vineri de -la sfirjitul dupa-am iezii §i o gasi
im obilizata de m oarte. C hem a m enajera. N -au fost
nici lacrim i, nici cuvinte de com patim ire. A- fost
m ulta refinere. Nici ea n -ar fi dorit altceva. Consulul
britanic a trimis un fu n cp o n ar subaltern ca sa asiste
la inm orm intare. Am fost d a ta functionarului agen-
jiei de pom pe funebre §i am p u tu t, in felul acesta,

10f)
s-o insotesc pina la laeasul din urrna. O p alm a de
pam int in cim itirul protestant, in spatele Liceului
Pedro Nunes, la care invatasera atitia dintre elevii
sai si uode, chiar in v ara aceea, copiii repetau, poate,
p entru profesorul de engleza :
T h e pley begins at eight
T h e m eeting ended, at ten
T h e train passed...
Pentru prim a d a ta am vazut-o pe studenta de la
germ anistica alatu ri de func{ionarul com ercial. N u
stiu insa daca au ajuns m acar sa se cunoasca. As
fi v ru t sa-i prezint, sa-i p rin d cu un fir de emotie
linga groapa bietei miss Taylor. D ar aceasta nu-m i
statea in putere. Functionarul agentiei de pom pe
funebre era grabit, g rabit sa term ine. Miss Taylor
era grabita, grabita sa se odihneasca, in pam intul
intunecos, la um bra blinda a m arilor chiparosi.
N um ai p a tru persoane au insotit-o : functionarul
C onsulatului, ulltimii doi elevi si m enajera. Am astep-
ta t zadarnic sa a p a ra miss Rowse. A proape pina la
sfirsit am pastrat speranfa c-am s-o vad din nou, pe
ea, englezoaica m ica si dulce care m a readusese in
ta ra copilariei mele. D a r la ora aceea ea avea
lectii de engleza, toate profesoarele aveau lectii de
engleza. N u se p oate intreru p e o lectde num ai p en tru
ca o profesoara foarte in virsta a ajuns la capatul
drum ului si a adorm it definitiv la m asa de lucru.
Scena continua.
T h e play begins at eight.
T h e train passed....
Cu greu mi-as fi p u tu t inchipui ca aveam sa
ram in atita tim p la agentia de pom pe funebre.
Sau, m ai exact : in portofelul harnicului functionar

107
care era eiem entul cel m ai m erituos din m arele
birou de com ert cu m ortii. Cite scari am urcat ?
L a cite funeralii am lu a t parte, insotind pe omul
in doliu, respectuos, operativ, cind era vorfoa de
inm orm intarea unor oam eni cu vaza, iar pJatile se
faceau in bancnote rnari ; d a r grabit, d ar nerab-
dator, cind m ortul era de clasa a treia, sicriul de
brad si fam ilia alcatuita din niste pirliti cu care,
de fapt, nu m erita sa-si p ia rd a m ult timp...
D in catalogarea m ortilor am in v atat sa-i diferen-
tiez pe cei vii si am p riceput infinkatea de trepte
pe care se ajeaza ei p en tru a se preface ca nu sint
toji egali. Am insotit la locul din urm a bancheri
gravi §i miniptri ; doam ne distinse, in ju ru l sicriului
carora familiile se certau deja p en tru averea lasata,
si biete femei, a tit de coplesite de treburi ca aproa-
pe nici n u avusesera tim p sa m oara. Am colindat
toate cartierele din Lisabona, p en tru ca M oartea
le vizita pe toate si d u p a aoeea aparea cioclul cu
darul lui aproape divinatoriu p en tru a-si oferi servi-
ciile de care e ra nevoie.
§i eu, ascunsa in portofelul sau, m a distram (sa
m i se ierte funebra distractie) vazindu-1 cum intin-
dea, cu grija, pinzele negre cu ceaprazuri aurite,
cum aseza form ularele p en tru sem nat condolean-
tele, cum aprindea lum inarile sau m asura m ortii,
cu m ihnire sau cu indiferenta, clupa gradul de
im portanta, de modestie sau de mizerie pe care
acestia il atinsesera si de care el tinea scrupulos
seama la atribuirea onorurilor funerare.
D om nul Isolino nu avusese nici o alta indeletni-
cire in v iata decit aceea de a se ingriji de m orti.
O mostenise de la tatal sau, care fusese, tim p de o
ju m atate de secol, omul de incredere, specialistul

108
experim entat al vechii si reputatei agentii. D in a-
ceasta cauza, era m indru, si pe b u n a dreptate. de
slujba ce fusese transm isa din ta ta in fiu §i pe care
spera, in mod firesc, s-o transm ita intr-o zi vlasta-
rului sau, care si incepuse sa se intereseze de pasio-
n an ta meserie de functionar la pom pele funebre.
Sa-si cueereasca o pozitie b u n a la firm a si s-o lase,
cind ii va sosi ceasul, fiului pregatit de el p entru
profesiunea respectiva, aceasta era cea m ai arzatoare
dorinta a sufletului sau de ta ta si de cioclu.
D ragostea fara m argini p en tru copil rascum para
in ochii mei (eu fixam lucrurile si oam enii cu pri-
virea lui D am iao de Goes, senina si patrunzatoarea
privire tiparita pe suprafata verde a fiintei m ele)
— il rascum para p en tru nepasarea cu care expedia
m ortii, fie ca erau prisosul unor vieti inutile sau in-
cheierea unor existente pretioase. §i aceasta dra-
goste era atit de m olipsitoare incit o im partaseam
pina §i eu.
T rebuie sa spun ca baiatul o m erita din plin :
era o fiinta adorabila, afectuos si inteligent, firav
si delicat. Parul matasos, de un caistaniu foarte cald,
ii incadra fata gratioasa si ochii limpezi si scinteie-
tori ; un zim bet larg, de o ingenua sim patie, ii lu-
m ina chipul, chipul u n u i copil de noua ani si al
unui baietel precoce, cu spiritul in d rep tat spre toa-
te curiozi'tatile, dintre care cea m ai m ica n u era aceea
pentru com ertul caru ia il harazea tatal sau, comer-
Jul pe care riici o criza nu-1 atinge si p en tru care
nu va lipsi niciodata m ateria prim a.
De la indeletnicirea cu m ortii pina la interesul
pentru enigm a existentei si misterul tu lb u rato r al
sfirsitului ei, se intindea un cimp de cercetari in
care m intea lui P edrinho parea, absurd aproape,

109
 ca vrea sa p atru n d a. C a si cum toata vulgaritatea,
tot prozaism ul conduitei profesionale a tatalu i sau,
cu sensibilitatea tocita de indelunga practica a me-
seriei, ar fi fost com pensate de acea nedefinita d ar
arzatoare spiritualitate care m istuia sufletul unui
copil de noua ani. Ia r dom nul Isolino p area sa
aiba constiinta ascunsa a aoestui fapt, in cvasi-ve-
neratia ce i-o inchina fiului, obiect al tu tu ro r spe-
ranjeilor sale celor m ai tainice si m ai luminoase.
M am a lui Pedrinho era o biata femeie vesteda,
care se obisnuise d in to td eau n a ca sotul s-o para-
seasca pen tru m ortii, cu a caro r odihna se insarcina,
si pen tru viii cu care trebuia sa stabileasca conditiile
exacte ale acestei odihne. Se nurnea C arolina si
nu facea. in dragostea ei de m am a, nici o deosebire
intre acea fiinta privilegiata careia ii daduse viata
intr-un ceas de unica ilum inare, si o fata, care era,
cum nici nu putea sa fie altfel, tot al lui Isolino
al ei, dar care ramasese proasta si inapoiata si-si
tira, prin easa si-n v iata care-i va fi lunga fara
indoiala, dem enta precoce si irem ediabila.
Intr-o singura privinta doam na C arolina, dona
C arolina pen tru unele relatii m ai recente si cere-
monioase, intr-o singura privinta nu era de acord
cu sotul ei si indraznea sa-si exprim e punctul de
vedere cu curajul pe care i-1 dadea dragostea de
m am a : nu voia ca fiul ei sa fie cioclu si nutrea
dorinta arzatoare sa faca din el doctor. D octor in
ce ? M edic, avocat, profesor de lieeu ? N u stia
sigur, d ar doctor si nu cioclu care, in opinia ei
intim a, nu era o profesiune atit de distinsa si de
atragatoare cum credea Isolino.
Sotul, jignit in m indria profesionala, nu voia
sa adm ita ideea ca fiul sa nu calce pe urm ele lui

110
si pindea la acesta toate semnele vocatiei pe care
voia sa i-o trezeasea. 11 stia inzestrat cu o rara
inteligenta si se m in d rea cu ea ca de propria-i
opera ; dar intelegea ca aceasta calitate ar avea in
com ertul cu m ortii un vast cinap de aplicatie. N u
era nevoie sa-si p iard a fara folos anii intr-o scoala
superioara cineva care avea inainte o profesiune
sigura, un cistig g aran tat si o existenta im belsugata,
asigurata de legea im placabila care n u adm ite pau-
za in activitatea in care viii si m ortii nu pot ren u n ta
la o m u tu ala colaborare.
Eu asistam la desfasurarea surda a acelei unice
divergence care anim a v iata insipida a cam inului.
§i-l observam pe Pedrinho, al carui viitor, inlantuit
de vointa p atern a de negot cu m ortii, sau impins,
de dragostea clarvazatoare a m am ei, spre un destin
m ai inalt, era obiectul speoulatiei mele interesate.
§i m a durea gindul ca peste p u tin tim p — aceasta
era soarta m ea — voi trece in a k a punga, alta
decit aceea a dom nului Isalino, §i voi iniceta sa m ai
fiu tovarasa acelei vieti prom itatoare, care m i-ar
fi p aru t, de fapt, foarte prost folosita daca s-ar
fi m arginit la negojul cu defunctii. In aceasta pri-
vinta, esentiala in definitiv p e n tru destinul lui
Petrinho, eu eram cu sufletul si cu inim a de p artea
doam nei C arolina si regretam , fara sa pot face ceva
pen tru a in d rep ta lucrurile, incap atin area o arb a a
posesorului meu. M a gindeam , totusi, ca timpu'l
avea sa-si spuna cuvintul si sa lase ca pasiunea
pen tru studiu a baiatului sa se afirm e intr-u n fel
care sa-1 convinga si sa-1 faca pe~ tatal indaratnic
sa se incline. E ram sigura ca asa avea sa se in-
timple, num ai ca eu n-as m ai fi fost acolo ca sa
vad. §i in dragostea p en tru Pedrinho, pe care am

111
 im partit-o cu parinjii sai, cu duiosie si nadejde,
conditia m ea m i s-a a ra ta t si m ai absurda : nesta-
tornica, eram d a ta tu tu ro r si nim anui. P roprietate
a unora, proprietate a altora, im batrineam treptat,
fara o dragoste statornica, fara legaturi trainice,
fara a avea m acar dreptul de a lua parte la durerile
si bucuriile posesorilor rnei m tim platori. P astrata in
portofelul dom nului Isolino, eu stiam despre el
totul, iar el nu stia despre m ine nimic. D aca si-ar
fi inchipuit ca m ila lui pen fru fiica nebuna era si
m ila m ea, ca adoratia lui p en tru Pedrinho era si
adoratia m ea, ca intentia sa de a m a pastra, nea-
tinsa, ca sa m a depuna, la aniversarea baiatului,
ca d ar de ziua lui, in contul acestuia de la Banca,
era pen tru m ine o am enintare aproape tot asa de
cru d a ca si aceea care, la vederea crem atoriului
din lagarul de la Ravensbruck, atirn a asupra exis-
tentei mele, asupra bietei mele spaime !
D aca si-ar fi inchipuit ! S-ar fi follosit de alte
surori de ale mele ca sa faca platile cuvenite la
A gentia pe care o servea. E ra un om ordonat. Si
m a pastrase cu asem enea in ten tie de a carei in-
deplinire m a tem eam .
Cum , totusi, aniversarea lui Pedrinho era departe,
am avut tim p berechet p e n tru a m a initia in secre-
tele com ertului funerar, p en tru a ierarhiza inm or-
m intarile, a veghea m ortii, a spiona pe cei vii si
a-i asculta vorbind despre toate in ju ru l celor ra-
posati, in afara de cei care acum nu-i m ai p u teau
auzi. Am avut totusi si ragazul de a observa viata
tihnita din cam inul m odest al lui Isolino, unicull
in care, in acea etap a a vietii mele, n u intrasem
chem ata de vreo inm orm intare. Acolo el se odihnea,
si m a odihneam si eu, de tru d a acelei existente

112
im partite intre cam ereie m ortuare si aleile cimiti-
rului.
M a inselam p e m ine insami cu nadejdea ca m a
va da, in realitate, ca d ar de aniversare, lui Pedrin-
iio, si ca acesta m a v a p astra in odaia, in caseta,
in portofelul sau, in loc sa m a duca la Banca, in
anonim atul unui destin de care eram satula pina
peste cap. M a agatam de aceasta speranta, §i a fi
tovarasa aeelei vieti care prom itea, pe d ru m u l pe
care i-1 rezerva m am a, era visul meu, secret si sen­
tim ental. Linga inorp, in cam ereie funerare, m a gin-
deam la Pedrinho, la v iata lui care abia imbobocise.
As fi v ru t sa-i soptesc lui Isolino :
— H ai, graibeste-te, sa ne intoarcem linga fiul
tau.
El insa era sclavul datoriei si clnd ne intorceam
acasa Pedrinho dorm ea deja, ia r eu nu ajungeam
sa cunosc nimic din intim plarile placute sau nepla-
cute de la colegiu, pe care el, in absenta noastra, i
le povestise desigur mamei.

In cele din urm a, totul se petrecu ailtfel de cum

m a temusem eu.
Altfel, dar cu m ult m ai rau. In tr-u n fel in care
eu, obisnuita acum cu prezenta m ortilor, n u mi 1-as
fi inchipuit totusi niciodata. N u eu m -am despartit
de Pedrinho. El s-a despartit de viata pe care o
lum ina cu atita voiosie p rin prezenta-i radioasa p
cu limpezim ea dulce a ochilor sai inteligenti. N u stiu
bine cum s-au petrecut lucrurile. Am auzit povestin-
du-se totul mtir-un amestec de bocete si de strigate.
Banuiesc ca fugise, in joaca, de un coleg, la iesirea
de la scoala. A coborit scarile, intr-o fuga. A trecut,
vesel, pe poarta. N u s-a o p rit pe trotuar. U n cam ion

8 — Memoriile unei bancnote — c. 1/456 113

care cobora strada, rapid §i greu, se napusti peste
sarm anul tru p delicat. N u 1-a aruncat departe, ceea
ce a r m ai fi d a t oarecare speranta de salvare. Ci 1-a
zdro'bit sub rotile lui oarbe. A ram as lipit de pavaj,
cu singele tisnindu-i pe g u ra si cu oasele sfarim ate
care-i ieseau p rin carnea zdrobita de greutatea aceea
bruta. Pedrinho n-a avut nici m acar tim p sa sufere.
A trecut din extrem a veselie la taoerea extrem a.
§i toate visurile tatalui, care voia sa-1 faca cioclu, si
ale m am ei, care-1 voia „dom n doctor11, toate s-au
risipit in baltoaca aceea de singe si de carn e zdro­
bita. Am suferit peste m asura de m ult p en tru P edrin­
ho ; a fost cea m ai adinca din toate durerile pe
care le incercasem pina atunci si pe care le-am in-
cercat de atunci incoace. N -a fost alta la fel in lun-
ga m ea existenta. T o ata dragalasenia, speranta, lu-
m ina pe care viata oam enilor le poate oferi, toate le
vazusem la el, toate le agteptam de la el. A fost o
dragoste absurda. E u nu fusesem creata p en tru lega-
turi sentim entale, nici p entru a lua p a rte la bucu-
riile si durerile. oam enilor. E ram un instrum ent de
cum parare si nimic altceva. D e ce luasem p artea
doam nei C arolina im potriva lui Isolino ? D oar ca
sa fiu si m ai zguduita de durerea de nedescris a
bietului om care, avind atita d e-a face cu m oartea, o
socotise un simplu atrib u t al profesiunii sale si deo-
data, uluit, o descoperea, in realitatea ei cruda, in
toata p u terea de distrugere a ceea ce e bun, a ceea
ce e rau, a ceea ce e caduc sau prom itator, fara
alegere ji fara criteriu ?
D om nul Isolino, apreciat agent funerar, n-a des-
coperit m oartea decit in acel inceput de dupa-a-
m iaza cind a fost chem at la m orga ca sa identifice
cadavrul lui Pedrinho. L-arn insotit, alarm ata de

114
aceasta veste ingrozitoare, de bocetele doam nei C a ­
rolina, de strigatele ragusite ale fetei idioate. D upa
cum 1-am u rm at si la cim itirul din Benfica, unde
obtinuse un coltisor de p am in t p en tru a acoperi
oasele frinte, tru p u l zdrobit, veselia curm ataj speran-
ta ucisa, durerea abia nascuta.
Asa trista cum eram , tot m i-a fost m ila de el, de
nonsensul cazului sau : m oartea incetase, p en tru pri-
m a data, sa m ai fie negot, cu p retu ri tocm ite, cu
deconturi de favoare sau cu factu ri supraincarcate
de exigentele m ondene ale m ortilor de lux. M oartea,
obiect practic de com ert, cu contributii la Sectia de
Finante, cu licente de la Consiliul M unicipal si cu
ordonante p entru pro tectia fam iliilor, cu conta'bili-
tate perfecta, cu fotografii si cruci negre in anun-
turile din paginile ziarelor, m oartea de douazeci si
sapte de contos (inm orm m tare de llux), de optspre-
zece (funeralii de clasa in d i), de opt contos (asa si
asa), de trei (groapa si sicriu de p in ), p en tru o sin-
gura d ata m oartea nu a avut pret, Sefii agentiei au
fost delicati si n-au adm is ca dom nul Isolino sa pla-
teasca inm orm intarea lui Pedrinho. P entru prim a
d ata nu s-au d at bani p en tru a plati o v iata si nici
nu avea vreun sens ca sa se ap'lice criteriul abisnuit
al negotului la acest caz p articular, la descoperirea
m ortii de catre acel ce niciodata nu facuse altceva
decit sa aiba de-a face cu ea fara s-o cunoasca. Tn
aceasta privinta, patronii dom nului Isolino s-au pur-
tat ca niste filosofi, in respectul lor p en tru m etafizica
si pentru tot ceea ce prezideaza, im ponderabil, la
existenta si la transform area vietii.
In cursul destinului m eu ulterior am p u tu t con-
stata ca, in anii din urm a, in fata portilor cladirilor
scolare, fusesera asezate zabrele de protectie, rosii si

115
albe, a caror unica si m eritorie functie eiste de a opri
din goana lor nebuna pe eopiii care, scapap din in-
chisoarea claselor, se avinta, veseli, spre libertate si,
im prudenti, se arunca sub rotile m arilor eam ioane.
O ri de cite ori am vazut asem enea zabrele, pe strazi
vechi de oras sau pe d ru m u ri prafuite de tara,
m i-am am intit de Pedrinho, de sarm anul si nenero-
citul m eu Pedrinho. D e ce nu erau zabrele si la por-
tile scolii sale ? §i de ce le-au pus cind nu m ai erau
in stare sa-i opreasca goana ?
U nde 1-ar fi dus aceasta goana ? Si ce d re p t are
o bancnota sa se amestece in viata oam enilor, in
viata si in sfirsitul ei, sa p u n a intrebari, sa se devo-
teze, sa sufere ?

VI

IN T IM P L A R E A C U P E D R IN H O m -a lasat,
pentru m ulta vrem e intr-o stare de totala nesimtire.
U nica stare, de fapt, potrivita conditiei mele. Am
pierdut notiunea tim pului, ale carui ravagii, totusi,
le sim team pe suprafata subtire a fiintei m ele —
caci m ii de m iini o m urdarisera, lipsa de atentie o
increase, iar figurile incepeau sa se stearga de freca-
rea cu atitea degete aspre. H eruvim ul, ale carui m iini
darnice im parteau fructele abundentei, piefduse stra-
lucirea si prospetim ea unei copilarii care fusese si
a mea. §i insusi D am iao de Goes, cu bicornul de ca-
tifea si cu barb a foarte ingrijita, im batrinea odata cu
mine. Cind nu eram prinsa de interese treeatoare —
si acesta era cazul in acea m izerabila si abulica faza
in care eram scufundata — spre el m a indreptam .

116
Ca spre tovarajul dinto td eau n a, cu privlrea scruta-
toare care-m i strapungea carnea sau, ca sa fiu m ai
putin em fatiea, m ateria din care eram facuta. Cine
fusese el ? D e ce-1 alesesera p en tru a-1 im prim a,
pe el, si hainele sale anacronice, pe suprafata banc-
notelor valoroase ? Cat as da ca s-o stiu ! §i dorinta
de a deseif ra lasemenea tain a se tranisforma intr-o
idee obsedanta.
D aca atitea fiinte om enasti mi se ofereau nazuind
sa m a cucereasca, d aca atitea suflete se dezgoleau
in fata mea, daca ascultasem atitea spovedanii si in-
terceptasem atitea priviri, de ce num ai privirea a-
ceea, fixa si patrunzatoare, dezvaluia ceva din fiinta
care era o p arte din chipul m en, anum e cea ome-
neasca, ,si nu fantezia carnoasa a heruvim ului sau re-
producerea rece a am vonului bisericii S anta Cruz
din C oim bra ?
'Daca a§ sti cine fusese el — chipul caruia ii cu-
nosteam doar num ele — , in ce epoca traise, ce fapte
savirsise sau ce interese avusese, mi-a? p u tea potrivi
gindirea cu a sa, care trebuie sa fi fost sigura — ne-
fiind doar o sim pla bataie de joc sau o privire vi-
cleana — , gindirea m ea innebunita de nebunia oa-
menilor. Figura lui, confundata cu p ro p ria m ea e-
senta, p area sa reflecte un noian de ginduri, o capa­
citate de jud ecata care, daca le-as fi atins, ar da
existentei mele scop §i semniificatii diferite de trece-
rea aceea prosteasca din m ina in m ina, in slujba
poftelor, a profiturilor, a unui vis sau a altuia si a
unei atit de m ari josnicii. §i p en tru ce m i se refuza
ceea ce facea p arte din m ine, fiindu-m i a tit de stra­
in ? P entru ce nu mi s-a dezvaluit niciodata acea
privire enigm atica ?
 A trebuit sa continui, singura si fara calauza, noua
si involburata faza a fram intatei mele existente. Si
spun involburata p en tru ca, din buzunar in buzunar,
din pravalie in pravallie, din casa in casa, nu m a
opream o clipa, si in ratacirile mele trebuia sa fixez
fizionomii, sa ascult convorbiri, sa stiu unde m a aflu,
la ce servesc. O bosita de virtejul acela, ajungeam sa
regret lungile intem nitari care m a um plusera de
a tita deznadejde. Am trecut prin buzunarele unor
soferi de taxiuri, m -am intors prin case de femei
usoare, am vazut cum se lum ina de ziua in forfota
bilciurilor populare, am intovarasit plictiseala unor
tineri cheflii in cluburi de noapte in care . un fald
lugubru de tristete acoperea falsa veselie a tutu ro r
iinpostorilor. Im i am intesc ca am trait trei zile si
trei nopti intinsa pe o m asa de bridge, in tr-u n tripou
de linga o cazarm a de politie, pe unde trecusem de
asemenea si care se num ea A dm inistratia Civila. E ra
un spectacol grotesc sa vezi fiintele acelea de o uri-
tenie de neinchipuit, cum rezistau, zi d upa zi, n oap­
te d u p a noapte, oboselii si m onotoniei unui joc cu
com binatii foarte savante pi cu lovituri bine chib-
zuite. Fetele trase de nesomn, privirile ineetosate de
fum, m iinile care repetau, la nesfirsit, aceleasi ges-
turi, pareau toti, barbati si femei, niste fiinte nau-
fragiate care fugisera de o ru in a launtrica. Nicio-
data, la priveghiul m ortilor la care m a tirise Iso-
lino, nu contem plasem fiinte atit de descompuse si
grimase atit de spectrale. U n individ, din cei pe care
lum ea-i num ea de m oravuri dubioase, era pe atunci
p roprietarul m eu intim plator. T rebuie sa spun ca
avea m are stim a p en tru m ine si m a tinea intr-un
portofell din piele de pore, captusit cu m atase. U nul
din portofelele cele m ai fine in care, am in trat vreo-
data. El il m ingiia cu degetele lui cu unghii foarte
lustruite si eu sim team cum presiunea usoara a aces-
tor degete imi transm itea m ingiieri in care el era
m aestru si carora eu le eram sclav. As fi dorit sa
ram in linga el, ca sa descopar secretul unei vieti
de o senzualitate atit de diferita de aceea in care
m a initiase D eolinda. D a r un asem enea speotacol nu
crcd sa fi fost pe placul seriozitatii cu care D am iao
de Goes privea lum ea si oam enii. P ro prietarul men
a cazut la invoiala si m -a trecut cu regret in alte
miini, si anum e cu prilejul atragerii in garsoniera lui
(si cu ce gust si cu cita grija era a ra n ja ta !) a unui
tinar ce cauta o slujba si se sprijinea pe influenta si
prestigiul acestuia, fara sa aiba o idee exac.ta de
p an ta pe care aluneca.
Nici m acar nu-m i m ai aduc am inte de m iinile in
care am incaput. D a r cum pot sa-mi am intesc de
toate miinile care m -au strins, de toti ochii care
m -au jinduit ? D in am eteala goanei care m i-a fost
dat sa fie viata mea, vreau sa m a opresc doar asupra
citorva m eleaguri, a citorva intim plari, p entru ca
nici m em oria nu m a a ju ta sa recapitullez telelalte
experiente, nici tim pul nu-m i ajunge ca sa m a in-
tind la nesfirsit intr-o povestire m onotona a ceea ce
doar rareori se ridica deasupra unei ban alitati fara
istorie.
tm batrineam . astfel, supusa uzurii care a ros pe
oam eni ?i cu a tit m ai m ult m ateria fragila, hirtia
moale. C autam sa m a ap ar de miinile aspre care m a
m altratau pen tru a-mi cru ta viata ce trecea m ai re-
pede decit aceea a fim jelor omenesti.
D e fapt, d upa m oartea lui Pedrinho, eu incetasem
sa m ai fiu aceeasi. M a refugiasem in tr-u n egoism de-
fensiv, fara sa m a amestec, fara sa p articip la sen-

119
 tim entele altora, fara sa le intretin pe ale rnele. M a
acopeream cu inteleapta im perturbabilitate a lui Da-
m iao de Goes. N u trebuia sa joc vreun alt rol in
lume, si num ai din prostie m a lasam atrasa in vil-
toarea pasiunilor si a tristetilor.
In adevar, eram satula de am araciuni, de sufe-
rinte si mizerii. Aveam eu oare pe lum ea asta vreun
strop de veselie — nu aceea veselie zgomotoasa, pe
care o vazusem cuprinzi.id m ultim ile pe stadioanele
de fotbal, sau in staluri, la reviste, ci acea bucurie
intim a care lum inase copilaria lui Pedrinho si pe
care o distrusesera rotile unui cam ion ?
Avusesem bucurii ; si la unele luasem p arte perso­
nal. D a r cele trei, p a tru cazuri pe care m ai vreau
sa le povestesc §i care m i B-au intip arit m ai p u tem ic
in m inte, intre atitea altele la care am fost parta§a
sau instrum ent, n-au a vut nim ic vesel sau fericit. Au
fost cazuri izolate si de aceea le desprind din trecu-
tul si din viltorile in care am fost tifita, p ina ce am
ajuns la aceasta resedinta care prevesteste sfirsitull.
Prim ul — insula tirzie al acelui lures — a fost
pierderea portofelului in care eram pastrata. Con-
ducatorul un u i autobuz a gasit portofelul sub ban-
cile masinii, cind aceasta se retragea la garaj. L-a
p red at scrupulos, fara sa-i priveasca m acar continu-
tul, la secfia obiectelor pierdute de la Societatea de
Tram vaie. D e acolo am fost u rcata deasupra ascen-
sorului de la Santa Justa, unde se restituie num itele
obiecte celor care dovedesc c a sint posesorii lor.
D in cladirea in alta pu team dom ina estuarul larg
al riului T ejo si m urdarul cartier Baixa. Straini gra-
biti priveau in fuga tabloul citadin si provinciali
grasi se extaziau in fata m inunii vechii constructs
metalice care-i ridica acolo sus. In tre doua piete

120
dreptunghiuflare si vaste, acoperisurile si m ansardele
cladirilor de pe vrem ea lui Pom feal1, desenau tra-
seul geom etric al strazilor inguste si triste. §i p entru
prim a oara am zarit din nou, d u p a m ulti ani, si
foarte de sus, coloana cenusie pe care cosul de la
B anca Portugaliei o aru n ca spre cerul unde fum ul
se pierde ca si sufletele, si m ateria, transform ata in
fum, a bancnotelor. N-o m ai vazusem din indepar-
ta ta m ea copilarie si de pe tim pul scurtei treceri pe
la Banca engleza. Acum , privind-o, cind oboseala
vietii m a frinsese deja, m a trezea la realitatea sfirsi-
tului care m a astepta. Si se adauga la tristetea mea,
asa cum stateam p arasita intr-un portofel pierdut.
In virtejul soartei mele — d a ta unora, schim bata
de altii —- nu reuseam sa-mi am intesc chipul celui
care m a primise si m a asezase, bine m doita, in una
din despartiturile portofelului. N u e indatorirea ri-
guroasa a unei banenote sa dea atcntie tu tu ro r fiin-
telor care o minuiesc. §i putine m erita, de alltfel,
atentia noastra.
E ram pierduta, cu portofelul, cu actele de identi-
tate, cu fotografiile de familie, cu perm isul de con-
ducere, cu citeva banenote d e m ica valoare ?i cu
hirtii de tot felul. O rgoliul m eu a suferit, caci nici-
o d ata nu-m i trecuse p rin m inte ideea ca valoarea
inalta pe care mi-o atribuiam mie insam i a r p utea
fi uitata, in felul acesta, sub banca unui autobuz.
§i de catre cine ? B uletinul de identitate p area sa
lam ureasca totul : Anx'bal Freitas M achado, originar

1 R eferire la S. J . de C arv alh o j M ello, m archiz de

Pom bal (1 699— 17 8 2 ), cunoscut om politic p ortughez, sub
In d ru m are a c aru ia s-a re clad it L isabona d u p a catastro falu l
c u tre m u r din 1755.

121
din Leiria ; d a ta nasterii : 12 innie 1921 ; profesiu-
nea : com erciant ; starea civila : caisatorit ; nationali-
tatea : portugheza.; inaltim ea : 1,74 m. ; ochii : ca-
prui-daschis. In realitate insa, ch iar cu aeeste data,
nici fotografia nu-m i era sufieiemta ca sa-mi aduca
in m inte chipul individului care, intr-u n m od de
neiertat, m a aruncase, p rin neglijanta sa, intr-o noua
si nedorita incarcerare.
Am ram as, prizoniera in depozitul Societatii de
Tram vaie, asteptind ca dom nul A nibal Freitas M a ­
chado sa vina sa caute, n u spun portofelul, banii si
docum entele pierdute, ci buletinuil de identitate —
piesa care trebuia sa fie fundam entala p en tru exis-
tenta Ini — in cotlonul acela unde dorm eau um bre-
lele, si ghiozdanele de scoala, §i pachetele cu cum pa-
raturi, si portofelurile oam enilor uituci din Lisa-
bona. Am asteptat luni nesfirsite ca domnu'l Freitas
M achado sa ne redescopere in acel ascunzis, cocotat
deasupra orasului in care probabil ca el se plimba
fara nici un act asupra lui.
In tim pul zilei, treceau acolo pe linga m ine, ve-
nind cu ascensorul de la S anta Justa, sau iesind din
el, fete fara m sem natate, purtand povara unei melan-
colii ancestrale. C ind se auzeau din intim plare gla-
suri tineresti ?i voioase pe strad u ta pietruita, vecina
cu carcera m ea, p area ca-m i revine b ucuria si ca
legitimul m eu prop rietar avea sa apara, in sfirsit,
ca sa m a elibereze.
D a r saptam m ile se scurgeau, $i lunile, si nimeni
nu ap area ca sa revendice posesiunea portofelului si
a buletinului de identitate si a hirtiilor personale si
a bancnotei de cinci sute.
V eneau babute betege, foarte tepene, sa ceara um -
brelele de ploaie, si copii de scoala, insotiti de ma-
122
mele lor sa-ji recapete ghiozdanele cu cartile de
scoala. §i femei modeste, ca sa se intereseze de pa-
chetele uitate, de micile brose care cazusera din
bluze, caci num ai in tram vai p uteau sa fi cazut.
Forfota se term ina la caderea serii. Paznicul si
tem nicerul nostru o lua spre casa. Cerul, u n cer mai
scund decit carcera m ea, e ra sfisiat de fulgerul agre-
siv al reclam elor lum inoase care ascundeau, in mo-
dernitatea lor, vechim ea acoperisurilor din R ossio 1.
Ia r eu imi petreceam noaptea, inchisa in mine in-
sami, asteptind ca in ziua urm atoare dom nul Anibal
Freitas M achado, uirdoul sF legitimu'l m eu proprie-
tar, fericit de revedere, sa vina sa m a elibereze.
Trecusem prin mii de m iini de oam eni anonimi.
D om nul Rodrigues, D eolinda, Sofia B 'um enthal,
Avelino barbierul, m adam e K oehler, m ister Smith,
D on Pedro Gozalez M oreno, miss Taylor, scumpul,
nefericitul m eu Pedrinho,’ si altii citiva fusesera, pen-
tru mine, exceptii ale acestui anonim at.
In m ulti ani, atit de m ulti ca nici nu-i m ai pu-
team num ara, rareori fusesem preo cu p ata de identi-
tatea posesorilor mei. Acelora, despre care am poves-
tit d eja unele intim plari din v iata sau simple am a-
nunte ale intilnirii noastre, nu le cerusem niciodata
— si cum le-as fi p u tu t eu cere ? — acte de identi-
tate. Acum, p en tru p rim a oara, eram in posesia
tu turor datelor biografice privind un anum it individ,
posesorul meu. V irsta si parintii, caracterele fizice,
num ele si profesiunea, sem natura, foarte citeata, fo-
tografia si am prentele digitale, aveam totul despre
el ca sa-1 identific, cu certitudine, dintre milioane.

1 P i a j a c e n t r a l a a L is a b o n e i.
D ar nurttai el nu aparea, ca sa p u n a cap at noil si
nedreptei mele captivitap.
As fi vrut sa-1 intreb pe functionarul Societat-ii
de T rarnvaic :
— Ei bine, nu se term ina o data povestea asta ?
De ce nu trim iteti sa-1 chem e pe dom nul Freitas
M achado ?
D ar cum puteam eu s-o fac si la ce ar fi servit ?
O m ul m eu statea to ata ziua in ghereta lui unde
sotia, infaisurata intr-un sal cu franjurile foarte
uzate, ii aducea pe la unu u n dejun saraeacios. El
statea de vorba cu solicitantii, m estecind piine si
peste. Si eu m ai aveam p retentia ca el sa stie ceva
despre mine si despre cel ce m a parasise.
G hiar si am intirea lui P edrinho mi se stersese
aproape din rninte in acea asteptare indelungata ?i
inutila a dom nului Freitas M achado. In recluziunea
m ea fortata, m a gindeam la el, om ul pe care la
urm a urm ei n u voi ajunge niciddata sa-1 cunosc, la
usurinta cu care m a pierduse, si la actele de identi-
tate si la portofelul valoros, si-mi im aginam cum va
fi fost viata lui cu acea femeie frum oasa ale carei
trasaturi m i le oferea fotografia „Fubkului m eu Ani-
bal de la a L u “ — prins de m ari afaceri — era
com erciant — , conducind m asina, un autom obil r a ­
pid, pe soseaua din Leiria. Inchipuirea m ea 1-a in-
sotit luni de-a rindul. §i astfel imi um pleam tim pul
ce se scurgea a tit de incet.
Acolo, in cotlonul obiectelor pierdute, imi ajungea
ecoul evenim entelor care fram intau lum ea : se ter-
minase razboiul din Coreea ; d a r m ai era un altul
care nu se sfirsise inca, in padurile, in m lastinele, in
orezariile din Indochina. P entru mine razboiul in-
semnase Ravensbruck, agonia sfisietoare a lui m a­
dam e Koehler, sfirsitul jalnic al SS-istului Wiilhelm,
stapinit pina in tr-atita de groaza m ortii, incit aju-
tase, eu eficacitate si m eto d a statistica, la ueiiderea
a m ii de fiinte. N u voiam sa m i se m ai vorbeasca
de alte razboaie, cind era atit de dulce pacea si atit
de plaeu ta viata de care dom nul Freitas M achado se
bucura probabil in libertatea pe care mi-o fura-
se mie.
Ia r aceasta dulceata a vietii sale, aceasta folosinta
nem eritata a libertatii, in tim p ce eu m a ofileam in
depozitul Societatii de T ram vaie, m a facusera sa in-
cep sa-1 urasc, pe m ine, care nu urisem niciodata pe
nim eni, nici pe calaii de la Ravensbruck. D a r de ce
nu venea sa m a caute, sa revendice ceea ce era al
sau, de ce functionarii de la tram vaie nu faceau cer-
cetari, cind se vedea atit de limpede, in docum en­
te d gasite, num ele proprietarului m eu ? Aveam sa
ram in tot restul vietii acolo, in cabina ascensorului
de la S anta Ju sta ?
U ra m a facea sa croiesc planuri p entru eliberarea
mea. T o ate duceau la acelasi rezultat : m oartea
dom nului Freitas M achado. D e la decesul n atural,
la accidentul de autom obil, la asasinat, la cererea
sau la porunca m ea, im i im aginam totul in salta-
rasu'l prafu it unde chiar si propriul m eu paznic m a
uitase. C autam com plicitatea lui D am iao de Goes,
indem nul sau, d ar el, atit de legat de m ine, se afla
tot prizonier acolo. N iciodata n-am vazut o figura
a tit de im perturbabila, atit de enigm atica si de se-
nina. U nica scuza pe care o avea era ca nu era alt-
ceva decit un chip de hirtie, tot asa de neputincios ca
si mine.
In realitate, neputin^a m ea era jignitoare. Cind
eram folosita de oam eni serveam la orice, cum pa-

125
ram totul, totul se supunea Domniei-mele. Parasita
de ei, in zadar m a laudam cu aceasta p utere ; eram
o b u eata de hirtie, nici m acar ap a ra ta de praf,
de um ezeala sau de caldura. Acolo eram un simplu
obiect ■—• si acolo ram ineam .
C'ind pierdusem nadejdea ca voi m ai avea cindva
vreo alta soarta, am asistat la o consultare am anun-
tita a listei obiectelor gasite, facuta in prezenta paz-
nicului de la Societatea de T ram vaie, de catre un
functionar de la tribunal. Si astfel, spre surprinderea
si spaim a m ea, am fost scoasa de acolo si dusa la
L im o eiro 1. Proprietarul m eu si neglijentul p u rtato r
al buletinului de identitate care tim p de aproape un
an, poate §i m ai m ult (niciodata n-am p u tu t sa fac
socoteala tim pului cu absoluta siguranta), fusese to-
varasul m eu de claustrare, nu se bucura de acea
splendida libertate pe care i-o atribuisem si i-o in-
vidiasem. Statea la Lim oeiro, in tim p ce astepta ju-
decarea procesului care-l va condam na, poate, sa-si
petreaca acolo, sau in inchisori m ai bine pazite, o
m are parte a unei vieti nu p rea exemplare. Toicmai
lipsa acestei vieti exem plare facea ca Justitia, severa,
sa-i pregateasca soarta pe care el, din negflijenta,
mi-o rezervase mie, parasindu-m a sub banca tram -
vaiului §i lasindu-m a inm orm intata in depozitul So-
cietatii de Tram vaie.
Si chiar faptului ca-si pierduse buletinul de iden­
titate ii dato ra necazurile de care 1-am gasit coplesit.
M -am cait ca-i dorisem m oartea si ca — in nepu-
tinta m ea solitara — planuisem chiar, la rece, asasi-
narea lui.

1 N u m e le p e n i t e n c i a r u l u i d i n L is a b o n a .

126
 Am asistat la interogatoriul priiejuit de gasirea
portofelului si a actelor pierdute. Si am ajuns la
concluzia ca num ai p en tru ca ignorase posibilitatea
de a capata iar, fa ra rise, buletinul de identitate
din cam aruta Societatii de T ram vaie, ajunsese dom-
nul Freitas M achado sa-si p iard a propria si pretioa-
sa-i libertate. N eputind, p en tru bunul mers al aface-
rilor — si se pare ca erau m ulte, si prospere, si des-
tul de incilcite — sa se lipseasca de un astfel de
docum ent, a incercat sa obtina un duplicat, ca un
bu-rghez pasnic care nu are nici un m otiv sa se tea-
m a de contaotul cu autoritatile. D ar, d u p a cite am
inteles, acestea n u fusesera de aceeasi parere. Si
cercetind anum ite docum ente gasisera in ea m ulte
lucruri care le voibeau despre un trecu.t nu p rea in-
departat. Fiind instiintata politia, inainte de a i se
incredinta petitionarului titlul care 1-ar fi inlocuit pe
acela care zacea linga m ine intr-o uitare totala,
aceasta scoase la iveala cu m ult zel niste reclam atii
a caror urm arire fusese p aralizata p en tru ca n u se
stia unde locuieste m arele escroc.
Caci nu era altceva, in fond, acel om im prudent
care m a lasase m uitare, pe m ine si buletinul sau de
identitate, dintr-o greseala de neiertat. Amprentelle
digitale, necesare p en tru eliberarea unui nou act, il
tradasera fara p u tin ta de tagada. El credea ca trecu-
tul fusese §ters, ca prezentul era fara p a ta si viitorul
limpede. Si 1-am intilnit la Lim oeiro, sim patic, co-
m unicativ, prim ind, de trei ori pe saptam ina, vizi.ta
scumpei sale Lu, a tit de deperte de libertatea in
care mi-1 xnchipuiam, de autom obilul rapid, de in-
tim itatea cald a a feineiei, asa cum traise despartit de

127
 m ine in tot acel tim p, prizonieri si el si eu, num ai ca
in locuri diferite.
T rebuie sa m arturisesc ca 1-am indragit pe dont-
nul Freitas M achado, eu care-i dorisem m oartea,
care-i planuisem asasinarea si care, fiind incarcerata,
imi facusem mii de p lan u ri p en tru a m a elibera.
Am trecut dintr-o inchisoare in alta m ai m are. Nu
eram totusi inchisa intr-un sertar prafuit, ci luind
iarasi p a rte la viata a tit de atragatoare a fiintelor
omenesti. Buletinull de identitate §i celelalte acte
scoase din portofel au ram as anexate la dosarul pro-
cesului. Eu, xnsa, p rin hotarirea judecatorului, am
fost incredin tata avocatului dom nului Freitas M a ­
chado, iar acesta a avut priceperea ca, incalcind
regulam entele inchisorii, sa sm ulga de la aparato ru l
sau m odesta sum a destinata cheltuielillor procesului.
De fapt, regulam entele nu-i perm iteau sa aiba asu-
p ra lui decit treizeci de escudos p en tru tutun, d ar
el m -a pastrat, in portofelul care-1 inlocuise pe cel
pierdut, cu o grija pe care nu m i-ar fi aratat-o daca
ar m ai fi dispus de bunurile pe care le pierduse si
care-1 pierdusera.
Am petrecut in felul acesta un lung rastim p in
placuta lui tovarasie. Lim oeiro era o cladire m are,
fara luxul hotelurilor pe care le frecventasem eu,
d ar cu o vedere frum oasa spre intinsul T ejo, spre
strazile zgomotoase, spre A lfam a 1 v aru ita in alb si
spre strada pe care tram vaiele treceau cu zgomot de
lanturi tirite. Am convietuit acolo cu caracterelle cele
m ai diferite si cu unele spirite subtile, precum §i cu
indivizi pe care jalnice m etehne sau instincte josnice
ii im pinsesera la crim a. A scultindu-le discutiile, pu-

1 U nul d in c e le m a i v e c lii c a r t i e r e a le L is a b o n e i.

128
 team ajunge la concluzia ca nicicind nu se m ai po-
menise o adu n are a tit de m are de oam eni cumse-
cade pi de victim e ale unor m irsave masinatii.
A praape toti oaspetii vechiuilui p a la t erau nist'e ne-
vinovati, ale caror strigate n u erau ascultate de Jus-
titia oarba. E rau unii cu m ai m ulte condam nari dar,
ascultindu-i, m a induiosam de p u rita te a vietii, de
ginga§ia cuvintelor lor si de cruzim ea m agistratilor
din ale caror gheare sim paticul m eu posesor nu avea
sa scape. Uneori, plictiseala claustratiei si enervarea
pricinuita de ab&tinenfa provocau scandaluri care
aduceau brutal la suprafata toata violenta, toata
grosolania unor indivizi care de obicei isi ascundeau
cu grija instinctele. Ia r eu sufeream descoperind
cealallta fata a fiintelor de a caror blindete aproape
ca as fi garantat.
Gel care nu m -a dezam agit niciodata si care nu
m i-a cauzat nici cea m ai m ica neplacere a fost,
de fapt, dom nul A nibal Freitas M achado. E ra uti
om blond si frum usel, cu vorfoa convingatoare pi
distinctie naturala. Sirul nesfirsit de afaceri in care
fusese an tren at de tin ar si pe care le evoc.a in dis-
cutii, cu o nostalgie lesne de inteles, il dusese in
A rgentina, in Brazilia, in Chile, in tarile Europei,
p ina pi in Egipt. E ra, asadar, un om um blat, cu
vederi largi asupra problem elor lum ii si a relatiilor
d intre oam eni. Facuse com ert cu bijuterii pi avuse-
se, din aceasta cauza, unele neplaceri cu politia
franceza si cu justitia spaniola. Condusese la Lisa-
bona o intreprindere m oderna de investitii d e ca-
pitaluri, si, din nefericire, s-a constatat ca acestea
an disparut in tr-u n tim p cind, din pricina vietii
ostentative pe care o ducea, ar fi p u tu t sa fie tras
la iraspundere p entru ca apucase pe cai gresite —

9 — Memoriile unei bancnote — c. 1/456 129

 p u ra coincidenta. U nele dificulta^i, in ev itab le pen-
tru un om ce m inuia sume m ari intr-o ta ra in care
creditui ram ine ruitinar — si de cite ori nu 1-am
auzit plingindu-se de aceasta ! — il faeusera sa
foloseasca cecuri si sa recurga la sem naturi inspirate
nu totdeauna de adevaratele reguli ale ortodoxiei
bancare. A cum ularea de reclam atii la Politia judi-
ciara il impinsese la o tentativa in drazneata de
inselare a autoritatilor, a carei nereusita urm are,
evident, nu i-a fost favorabila. C a sa scape de
ghinion si de persecutiile pe care ie atrib u ia unor
invidii m eschine si, de asemenea, u nor dusm anii
politice — smecher cum era, trebuie sa recunosc
ca niciodata nu 1-am auzit spunind vreo vorba care
sa-1 com prom ita din p u n ct de vedere politic — s-a
refugiat in dosul u nor num e si prenum e ce nu-i
apartineau, d ar pe care le-a folosit num ai in fals,
din cauza pierderilor pe care le suferise, in m a-
terie de credit sau de incredere, ca si acelea cu
care fusesem asociata in depozitul Societatii de
T ram vaie. A avut in felul acesta m ari cistiguri —
nu a ascuns acest lucru — pina cind, intr-o cllipa.
de proasta inspiratie, s-a h o tarit sa adauge, la cele-
lalte buletine de id entitate pe care le acum ula,
copia legala a aceluia pe cared pierduse si pe care
nu s-a priceput sa-1 recapete. Cind incercase sa re-
dobindeasca, rninat de cea m ai -laudabila intentie,
personalitatea sa adevarata, a cazut in cursa poli-
tiei, pe care o chem asera Serviciile de identitate.
la ta cum un om nu poate fi stapin pe numele
sau ! Ia r grozavia acestui caz il justifica pe dom nul
Freitas M achado, cind isi am intea plin de duiosie
de drum urile lungi b atu te de Julio M aldonado da

130
 Silva si de Luis Pinto d a Cruz, negustori respectati,
eteronim icii sai.
Caci, spre surprinderea m ea, am constatat, din
cuvintele proprietarului meu, din ascultarea inde-
lungilor intrevederi secrete cu avocatul sau, din
num ele cu care era chem at la vizite, si care nu
puteau fi in legatura cu rudenia, — am constatat
cu groaza ca domnull Freitas M achado adunase,
fara nici o dificultate, de-a lungul anilor, in decursul
vietii, actele a trei personalitati diferite, care n-au
reusi.t sa se intilneasca decit in palatul Limoeiro.
In portofelul in care m -a pus era si o taietura
dintr-un ziar. In ea am gasit explicatia com pleta a
cazului, inedit p entru m ine, deoarece, cu toata gam a
v ariata de intim plari la care am asistat, nu m-as
fi gindit niciodata ca acelasi individ ar putea colec-
tiona num e diferite, ca s-ar dedubla in personalitati
distincte, ca s-ar in trep atru n d e de existente deose-
bite. Z iarul scria insa foarte lam urit, iar p en tru m ine
cuvintul tiparit a fost to tdeauna litera de evanghelie :
,,Ieri a fost prins faimosuil escroc Aenibal Freitas
M achado, care se foloseste si de num ele de Julio
M aldonado da Silva si Luis Pinto da Cruz. Im po-
triva lui Freitas M achado existau la Politia judici-
a ra num eroase plingeri, si Interp o lu l comunicase
deja autoritatilor noastre citeva m andate de arestare
emise im potriva acestui individ, pe num ele sau sau
pe num ele presupuse, de catre autoritatile chiliene,
spaniole si egiptene“ .
Inform atia era com pletata apoi cu povestirea ne-
legiuirilor savirsi'te de „faimosul escroc“ . Faimos
era un term en pe care-1 auzeam in treb u in tat p entru
prim a data in viata m ea si al carui sens exact
m i-a fost d a t sa-1 pricep num ai in tim pul sederii

131
 mele la Limoeiro, in tru cit acolo nu lipseau faimosii
reprezentanti ai celor m ai diverse §i ilicite activi-
tati. Bancile defraudate, particu larii injelati, negus-
torii pagubiti, valorile sustrase de catre cei trei
indivizi care se in tru n eau in sim patica persoana a
dom nului Freitas M achado, alcatuiau o lista ira-
presionanta pe care ziarul o pigm enta cu adjective
ce lezau onoarea posesorului meu. Am inteles, de
fapt, ca trei vieti n -ar fi fost de ajuns p en tru o
aotivitate atit de in frig u rata si de fantezista. Si
in cazurile pom enite am gasit deplina justificare
pentru dedublarea, rep rim ata d e limitele codului
civil, la care recurgea dom nul Freitas M achado.
U n a dintre acuzatii, pe linga acelea cu caracter
financiar, privea viata intim a a „faim osului esc.roc“ .
Si m entin intre ghilimele acest calificativ care i se
dadea, pentru a ara ta ca eu nu eram de acord cu
expresiile jignitoare ce i se aduceau celui ce nu
facuse decit sa m a m ingiie si care m i-a oferit, in
tovarasia sa, u n a din cele m ai pasionante experiente
din cariera m ea fiduciara. A ceasta acuzatie se re-
ferea la v iata lui conjugala. D om nul Freitas M ach ­
ado era bigam . Sub num ele ilui adevarat se casato-
rise, la Porto, in 1946, c u M anuela D u arte M asca-
renhas, iubita sa Lu, a carei fotografie fusese m ar-
tora melancoliei mele in lunile nesfirsite de
inchisoare in depozitul Societatii de T ram vaie. Ia r
sub num ele lui Luis Pinto d a Cruz se casatorise la
Lisabona cu o orfana, tin a ra E ugenia Passos de
A ndrade, m ostenitoarea u nor b u n u ri co nsiderable,
carora el se ingriji sa le dea o intreb u in tare ra p id a
si lipsita de prejudecati, d u p a cum singur spunea.
Alte sojii nu m ai avea caci, d u p a cum se dovedea,
dom nul Julio M aldonado da Silva era vaduv.

132
 C ind lungul articol din ,,Secoiul“ m i se a ra ta in
toata olaritatea sa, alatu ri de inconf undab ilu'l m eu
proprietar, cu d ata pusa, cu cerneala, pe m arginea
hirtiei : 17 iulie 1954 (si p u tu i astfel sa rnasor cum
se irosise tim pul de la ultim a d ata pe care o vazu-
sem) n-am fost cuprinsa de oroare p e n tru perso-
najul caruia li fusesem restituita, cum ar fi trefouit
sa se intim ple daca alcatuirea m orala harazita oa-
m enilor a r fi fost alta, m ai perfecta. A fost u n fel
de uluiala.
Gum p u te a u n om asa de sim patic si de politicos,
de o corectitudine a tit de desavirsita fata de tova-
rasii sai de inehiisoare si fata de gardieni, fa ta de
prieteni si de familie, binevoitor cum n u se m ai
poate, generos cu cei d ati afara din slujba, afeotuos
fata de copiii care-1 vizitau in tovarasia iubitei sale
Lu, cum se p u tea ca unei astfel de fiinte desavir-
site sa i se p u n a in spate negrele invinuiri pe
care „Secolul“ i le aducea in m od calomnios ?
In ceea ce priveste acuzatia de bigam ie, n-am
p u tu t sa nu m a inchin in fata eviden|ei. M anuela
il vizita pe prizonier in zilele cu sot. In cele fara
sot, el prim ea vizitele donei Eugenia. D um inicile, ce­
le doua alternau, asa fel ca sa nu se intilneasca nicio-
d ata la gratiile vorbitorului. A m indorura le arata
aceeasi dragoste §i pe amindo.ua le prezenta drept
sotii rarilor prieteni care nu-1 parasisera si care
reuseau sa forteze usa ce treb u ia sa se deschida
num ai pentru m em brii familiei. D ona E ugenia nu-i
daruise copii si, despartita de sot, fara alta societate
decit supararea si regretul, era, fara indoiala, cea
m ai nefericita din cele doua consoarte. D ona M a­
nuela ii daruise o m ica pereche, care isi vizita tatal
de d o u a ori pe luna, dum inica. Ambele sojii il iulbeau

133
 cu patim a. Se vedea cum d ona M anuela trebuia
sa ascunda in dosul gratiilor vorbitorului §i in pre-
zenta celorlalti detinuti si a altor vizitatori care
um pleau lugubra sala, — sa inaibuse toata exube-
ra n ta dragostei sanzuiale care o stapinea si care o
chinuia acum , in noptile lungi de singuratate si
de dorinta. E ra o femeie frum oasa, voinica, d ar
nu din calle-afara, cu privire voluptuoasa si cu buze
carnoase ce fagaduiau sarutari am etitoare.
D ona Eugenia era num ai spiritualitate. Am inte-
les ca, d u p a m oartea parintilor, ramasese de foarte
tinara stapina pe atitea b u n u ri ca num ai enume-
rarea lor fusese de ajuns ca sa dea am eteli pro-
prietarului m eu plin de im aginatie. El incepu prin
a fi procuristul ei si term ina p rin a-i fi sot, legitim
sau nu, nu are rost sa discutam .
C a sa se poata insura fara necazuri, dom nul
Anibal Freitas M achado se dusese s-o instaleze pe
dona M anuela si pe copii la Porto, pretextind niste
lungi calatorii pe care trebuia sa lie faca. Si, de
fapt, dom nul Luis Pinto da Cruz pleca in luna de
m iere cu tinara Eugenia in strainatate.
A r fi p u tu t, fiind stapin pe o substantiala avere,
sa-si pu n a in ordine trecutul nesigur si sa-si cla-
deasca, in siguranta, un viitor frumos. A r fi ram as
delictul de bigamie, d ar in tru cit putea fi responsabil
dom nul Pinto da Cruz de trecutul dom nului Freitas
M achado ?
In loc sa adopte conduita in teleap ta pe care
dona Eugenia avea dreptul s-o astepte de la sotul
ei, n-a existat afacere trasnita in care el sa nu se
fi bagat. D in povestirile pe care le-am ascultat si
din intrebarile avocatului, m i-am intar,it convingerea
ca nu goana dupa im bogatire era obiectivul acelui

134
spirit neastim parat. S tructural, acest obiectiv era
fie sa-i insele pe altii, fie sa se insele chiar pe el
insusi. Avea aceasta in suflet si in soarta. S-ar fi
p u tu t bucura, oarecum in pace, de xnarile capita-
luri aile donei Eugenia. D a r le-a risipit, si in a§a
fel, incit aceasta a insem nat alti pasi spre Limoeiro.
Acum toti traiau din resturile averii pe care i-o in-
credintase orfana, daruindu-se cu trup, ibunuri §i
sufilet. T o t aiceste ram asite serveau la p lata intreti-
nerii celuilalt cam in si la educatia copiilor. M ereu
sigur de sine, el veghea la toate acestea, de dupa
gratiile m ohorite ale vorbitorul-ui, unde sotiile ail-
ternau, in om agiul unei nespuse adoratii. Ia r eu
m a m indream e a ap artin unui b arb at a tit de iubit,
de indragit si de disputat.
T oti cei de la Lim oeiro, paznici si detinuti, stiau
ca dom nul Freitas M achado cum ula sotii asa cum
m ulti, acolo, cum ulau condam nari si precum el
insusi acum ula delicte care nu aveau sa-i usureze
dialogul cu justitia. §i totusi, num ai justitia ar fi
p u tu t sa descurce aceasta situatie iar, intre tim p,
cum cele doua doam ne se prezentau la intrare si-
gure de ilegitimitatea legaturilor care le uneau, res-
pectiv cu Freitas M achado si cu Pinto da Cruz,
nim eni nu avea cruzim ea sa le opreasca trecerea
si astfel, incarceratul n -a fost singur niciodata in
orele de vizita. C onvorbirile pe care acesta le avea
cu vizitatoarele sale erau in p arte identice. Se de-
ose'beau num ai recom andarile : donei M anuela in
legatura ou copiii, la a caro r educatie tatal veghea
cu o exem plara fervoare ; iar in sfaturile date donei
Eugenia sa nu se lase jefuita de bunurile ce-i mai
ramasesera, acum cind sotul, din cauza lucraturilor
dusm anilor, n u p u tea sa vegheze zi si noapte asupra

135
gingasei fap tu ri si asupra capitalurilor sale. Credu-
litatea donei Eugenia nu era egalata decit de oarba
devotiune cu care voia sa se lipeasca, printre gratiile
nemiloase ale vorbitorului, de cel care-i daruise o
nem arginita fericire, de cel ce era faptasul intregii
sale nefericiri.
Deoarece cunoscusem, cu ani in urm a, nenoroci-
rile din lagarul de la Ravensforuck si, in cursul
vietii, alte nenorociri, d in tre care m ulte nici m aear
nu le-am povestit, nu vedeam in negru situatia
posesorului meu. C hiar si optim ism ul sau, de altfel,
m a intarea. M a distram , in acea atragatoare socie-
tate, si analizam care dintre personaje m erita m ai
m ult interes : Freitas M achado, Pinto d a C ruz sau
Julio M aldonado da Silva ? T rebuie sa m arturisesc
ca pe acesta din urm a am reusit sa-1 cunosc cel
m ai putin. D in vaduvia lui erau excluse acele dia-
loguri pe care le p u rta u prim ele doua personaje,
in zile deosebite, cu sotiile iubitoare si fidele.
Aceasta fidelitate, de care as fi p u tu t garanta,
pentru toti anii ce aveau sa urmeze, d u p a cum o
dovedise dona Eugenia, fiinta supusa. D inspre par-
tea asta nu aveam nici o grija. E a trebuia sa astepte,
netinind seam a de tim p, chiar daca justitia, cum
inevitabil m i se parea, ar fi sfir§it p rin a desface
legatura iilicita de care ea se agata cu m iinile-i ner-
voase si cu sufletul sfi§iat. N u m i se p area insa
de crezut ca un anim al de prasila, frum os si clo-
cotitor, ca dona M anuela, ca „L u a m ea“, s-ar fi
p u tu t pastra intr-o castitate exasperata, in anii in
care afabilul m eu p ro p rietar isi va fi risipit opti­
mismul si vigoarea in inchisoare si pedeapsa. N-a-
veam cum sa-i impartagesc dom nului Freitas M a­
chado preocuparile mele. § i era ch iar bine ca n-o

136
puteam face, p en tru a nu-i narui, pe b u n a dreptate,
increderea intim a. Si-mi facea placere sa-1 aud
spunindu-i in §oapta lui L u a sa, lui L u a noastra,
cuvintele inflacarate care erau tot ce-i m ai ramasese
din dulcea si pierd u ta intim itate conjugala.
In cuvintele soptite donei Eugenia, n-am deslusit
niciodata vreo inflacarare sau exaltare. E a ii spu-
nea Luis, sau, uneori, dragastos, Luisinho. Ia r eu
trebuia sa fac o sfortare ca sa u it ca el era gi Anibal.
D om nul Luis Pinto d a C ruz era un sot vigilent
si-si prim ea sotia, m ai tin ara cu doisprezece sau
cincisprezece ani, cu o atitudine aproape paterna.
O chii G eninhei se um pleau de lacram i stralucitoare.
11 intreba cu sfiala despre copii, iar el, raspunzind
la intrebare, ii vorbea si de M anuela eaci, echili-
brul intelept al vietii sale fiind tu lb u rat de politic,
nu m ai avea nimic de ascuns nici uneia, nici ce-
leilalte. Stabilise totusi, cu m ult tact, un program
de vizite alternative, caci era un om delicat si
scrupulos si n u voia sa se iste cine |tie ce incurca-
turi. In viata sa p articu lara era de asem enea un
om p ru d en t si voia sa evite scenele, oricind posibile,
daca cele do u a femei s-ar fi aflat fa ta in fata.
Se intilnira, cum era de asteptat, in ziua cind
justitia a procedat la confruntarea, pe care a cre-
zut-o necesara, a celor trei com ponenti ai neobis-
nuitei com binatii m atrim oniale. D aca autoritatile
voiau sa se foloseasca de ignoranta initiala a donei
Eugenia pentru a agrava vina presupusului sof, nu
si-a atins scopul. B iata doam na s-a a ra ta t de un
curaj exem plar, egalat doar de p ru d e n ta cu care
s-a ferit sa rosteasca vreun cuvint care 1-ar fi com-
prom is pe Luisinho al ei. L a fell si dona M anuela,
care n-a avut alta grija decit interesele, deja atit

137
 de compromise, ale iubitului sau Anibal. §i justitia
n-a avut cine stie ce p rofit din confruntarea in
care-§i pusese atitea nadejdi.
Le-am vazut pe cele doua doam ne despartindu-se
de prizonier, ascultate de avocat, intr-o atitudine
care nn m -a surprins. Ceva le despartea d ar le si
unea : acea dragostea inchinata om ului linga care
stateam num ai eu. D om nul Freitas M achado le-a
urmax.it cu priviri induiosate. Bigamia era p entru
el o m ingiiere a tit d e m are in inchisoare si, !la
urm a urm ei, se dovedea a tit de arm onioasa in viata,
incit am admis ca foarte posibil si logic sa doresc
ca dom nul Julio M aldonado d a Silva, cind isi va
recapata libertatea, sa renunte la starea de vaduvie
pen tru a se insura din nou, d aca alegerea avea sa
cada asupra unei doam ne ca dona M anuela, m am a
iubitoare de copii, sau ca dona Eugenia, izvor senin
de avere.
D a r dom nul Julio M aldonado da Silva avea preo-
cupari de alta natura. Lecturile cu care se desfata,
in infirm eria linistita in care se retragea ca sa nu
fie silit sa stea in dorm itorul mizerabil, aceste lecturi
vadeau neastim parul gindirii sale avide de h ran a
spirituala. Asista la liturghia prizonierilor, dum inica
dim ineata, cu o fervoare m ereu proaspata. Si in
sinea lui a p u tu t sa im bratiseze cu folos cim pul
vast al cugetarilor, catre care avea inclinare.
Am observat si am adm irat, .astfel, b u n a intele-
gere dintre cele trei personaje, atit de diferite si
de caracteristice, in acelasi individ. Greseala fusese,
de fapt, ca trei vieti a tit de bogate se concentrasera
in tr-u n a singura. Sim patia radioasa a dom nului
Freitas M achado nu-1 absolvea de expedientele la
care recursese, de lipsa de scrupule de care se fo-

138
losise, de fraudele pe care le facuse ca sa stoarca
ceva bani, ca sa fabrice bani, pent™ a infu n d a si
a tiri cu sine complici §i victime. Acesta era per-
sonajul care avea cele m ai m ulte socoteli de in-
cheiat cu Justitia. D om nul Luis Pinto d a C ruz nil
avea vina m ai m are decit aceea de a fi inselat o
domni§oara, prezentm du-i-se sub un num e fals, ca
burlac fara p a ta ; si de a fi risipit o avere pe care
i-o adusese im p reu n a cu fecioria si cu o dragoste
credula. A flat sub proasta influenta a dom nului
Freitas M achado, sotul donei E ugenia a facut p raf
pom enita avere num ai din capriciu, nu si din ne-
cinsite. Se baga, fara sa fie nevoie, in afaceri m ur-
dare, pentru ca aceasta ii statea in singele lui
clocotitor. D a r chiar asa fiind, co n trarietatea in-
clinatiilor innascute se a ra ta lim pede : acolo unde
Freitas M achado se dadea in vint p en tru a pune
m ina pe bunul altuia, lacom de cistig, Pinto da
Cruz, generos, risipise ceea ce devenise al sau si
n u era pom ana pe care sa n-o fi facut, sarac pe
care sa nu-1 fi a ju tat, generozitate de care sa n u fi
d at dovada.
Freitas M achado, desi originar din L^iria, nu
se socotea fericit decit la Lisabona, si num ai capitala
i se potrivea drep t cim p al m anevrelor pentru, care
justitia, severa, ii cerea acum socoteala. Pinto da
Cruz era calatoru'l incorigibil, care lasase u rm a unor
lovituri m agistrate prin E uropa si A m erica si pina
si-n valea Nilului. N -am reusit sa-i vad pasaportul,
pe care si-1 insusise Politia si-1 anexase la proces.
D ar, d u p a cite spunea ch iar el, acest act se trans-
formase intr-u n album de tim bre si de vize tot
atit de variate ca si m area m indrie a titularului
pentru e'le.

139
 N u attt de legat de peticid de pam int lusitan ca
Freitas M achado, nici calato r pasionat ca Pinto da
Cruz, nici hot de buzunare ca prim ul, nici m ina
sparta ca cel de al doilea, dom nul Julio M aldonado
d a Silva era un om rezervat, fara sa aiba nim ic din
clocotul celorlalti, an gindul caruia n-am reusit sa
p a tru n d niciodata p re a bine.
Si lui li fusesera confiscate actele de identit^te.
D ar, du p a cum am inteles, pasaportul, eliberat de
Consulatul Portugaliei din M arsilia, tra d a citeva
calatorii ale posesorului sau, insa nimic nu s-ar
fi p u tu t com para cu lungile calatorii ale dom nului
Pinto da Cruz. M i s-a p a ru t a intelege ca tactica
acestuia era sa ceara aju to r lui M aldonado da
Silva ori de cite ori era necesara o iesire gra'bnica
din scena, asa incit sa p o ata in tra intr-o penum bra
discreta §i protectoare.
Politistii, vamesii si garzile de la aeroporturi si
de la frontiere se gaseau in fata unui om linistit,
inchis in sine, cu un curriculum exem plar, care-si
dadea prenum ele Julio §i num ele M aldonado da
Silva. N iciodata nu 1-a incom odat cineva §i nici el
n -a stingherit pe riimeni. In tim pul calatoriilor citea
si m edita. Ia r cind nu era nevoie de prezenta si
de colaborarea sa si putea reintra in anonim at si in
uitare, m edita si citea.
T o ate cartile pe care le-am gasit la capatiiul
posesorului m eu inchis si care dovedeau preocu-
parile sale spirituale si setea sa de cultura, de la
Istoria Angliei de dom nul A ndre M aurois (adm i-
rabila colectie de crim e dinastice, dem na de acele
cladiri in care m a ingropasem ) la invechita Viata
a lui Isus a dom nului Ernest R enan si p ina la un
rezum at asupra existentialism ului, toate aceste vo­

140
lum e pu rtau sem natura, foarte citeata si apasata,
a lui Julio M aldonado d a Si'lva. L ui si num ai lui
capelanul de la Lim oeiro ii im p ru m u ta carti cu un
continut m ai folositor si m ai religios deoit cele
m ai sus am intite. Ia r prizonierul n-a in g ad u it nicio-
d a ta ca binevoitorul sacerdot sa-i spuna altfel decit
dom nul M aldonado.
N u stiu ce durere ad'inca ascundea vaduvia aces-
tui oin exem plar. D a r slut sigura ca Julio M aldo­
nado da Silva ram inea cast in gindurile sale, d a t fiind
ca de fapt nu i se oferea alta alternative, in aspra
inchisoare.
Dispusa sa foloseasca p en tru eliberarea sotului
tot ce-i m ai ramasese din averea de altad ata, dona
Eugenia angajase pe unul din cei m ai vestiti avocati
ai baroului din Lisabona. Am asistat la m ai m ulte
intrevederi intre ap a ra to r si clientu'l a caru i aparare,
in realitate, nu era o treaba p en tru oricine. Desi
se m ind re a cu procese celebre, jurisconsultul n u si-a
c ru tat eforturile p en tru a descurca plasa pe care
o tesusera Freitas M achado si Pinto da C ruz ca
sa pescuiasca peste m are, si in ale carei ochiuri
cazusera in cele din urm a, p en tru ca ram asesera
paralizati, tirindu-1 in dezastru si pe linistitul M al­
donado da Silva. A vocatul cauta sa lam ureasca fap-
tele fiecaruia, cu scopul de a usura v ina unicului
faptas pe care avea sa-1 insoteasca la judecata. D ar
detinutul nu-i u§ura sarcina. 11 pierdea v anitatea
faptelor si a sarlataniilor sale. E ra un farsor innas-
cut, un mincinos exem plar. D aea m-as folosi, in
aceasta povestire, careia i-am consacrat ultim ele
mele zile, de o vorba a poporului, pe care am auzit-o
de atitea ori in ju ra l m eu, a$ spune ca e u n ta r­
latan, epitet cu care ju m atate din oam eni califica

141
cealalta jum atate. In. realitate ansa, Freitas M acha­
do nu p u tea fi inglobat in nici una din aceste
ju m atati : era un caz sui generis si justitia, ca sa
fie dreapta, n -ar fi p u tu t sa nu tina seam a de arta,
de im aginatia sa, .de m inunea unei vieti in trei
vieti, bine im p artita in lum e — si fiecare, separat,
um plea volum e intregi in tim pul instruirii procesu-
lui care avea sa se judece la Boa H o ra h
Pot vorbi despre Boa H o ra p en tru ca 1-am inso-
jit acolo de p atru , cinci ori, in casa aceea m are §i
m ohorita, pe proprietarul meu. Se ducea cu taxiul,
cu un gardian al inchisorii si cu ofiterul ancheta-
tor. Acolo s-a procedat la am intita confruntare
intre dona M anuela si dona Eugenia. A m vazut
lacrim i in ochii doam nelor, d ar am vazut si in aceia
ai lui Freitas M achado, cind sotia legitima, cu un
ton patetic, a am intit de cei doi copii care nu as-
teptau decit eliberarea tatalu i lor. D aca eu as fi
avut ochi, si nu ochii roci, ficsi, ai lui Diamiao de
Goes, s-ar fi umezit si ei in fata scenei de familie,
care num ai pe dom nul ju decator nu 1-a miscat.
N -avea decit sa-mi recom ande p ru d e n ta D am iao
de Goes §i sa-mi dea d re p t exem plu im perturbabi-
litatea sa. Eu luasem o hotarire. Trecusem de par-
tea lui Freitas M achado im potriva justitiei. Au-
zeam spunindu-se ca el jefuise sute de indivizi si
ca num ai in afacerea cu plasarea de capitaluri si
cu constructiile de locuinte ruinase vaduve, or-
fani, pensionari ai statului, coloniali care-i incre-
dintasera pina la ultim ul lor gologan. D a r remus-
carea nu rascum para greselile ? §i n u vedea jus­
titia cum M aldonado da Silva era atras de pro- 1

1 T rib u n a lu l din L isabona.

1 42
blemele de credinta si de cazurile de constiinta si
cum asculta, in linijtea infirm eriei, cuvintele linij-
litoare ale capelanului ?
N u era Freitas M achado un tata exem plar ? N u
era Pinto da Cruz u n sot iubitor §i plin de atentii
conjugale ? M i se parea, in interesul m eu plin de
zel, ca avocatul n u scotea la iveala toate acele
fapte ale caraoterului, fara indoiala deosebit, al pro-
prietarului meu. D ar, trebuie sa spun §i asta, acesta
se com prom itea in m od irem ediabil in urzeala de
m inciuni, de fantezii, de visuri de m arire cu care
cauta sa infrunte curiozitatea b ru tala a anchetato-
rilor. Poate ca niciodata c a in cazul lui n-am re-
gretat incurabila m ea n eputinta, pasivitatea la care
m a obliga conditia mea. As fi dorit sa-1 a p a r pe
Freitas M achado de d insusi. Si m a durea vazind
cum il in§ela pe propriul lui avocat, incurcindu-1
in ilogismele lui, in smecheriile pe care voia sa-si
fundam enteze apararea. ,
li m ai ram inea p u tin din resturile pe care dona
Eugenia le scapase de lacom ia justitiei. D ar ade-
m enea cu niste bani inchipuiti si lum ea aceasta si
lum ea cealalta si cu m p ara cu prom isiuni populari-
tatea de care se bucura la Limoeiro, p en tru ca,
daca n-ar fi fost ap lau d at §i curtat, fie si de pus-
caria^i, s-ar fi simtit parasit si nefericit.
Ce n-aj fi d at sa fiu de fata la procesul lui ! Sa
resping capetele de acuzare si sa fac dovada ca
fiinta cordiala prin excelenta, afectuoasa din fire,
care m a tinuse m ulte saptam ini in punga, n-ar fi
p u tu t nicicind dori, cu tot dinadinsul, sa pricinu-
iasca vreo p aguba cuiva ! Ce n-as fi d a t ca sa
dovedesc cit de devotat ii era Freitas M achado,
M anuelei, cit era de delicat Pinto da C ruz cu dona

143
 Eugenia, cat de m ult respecta M aldonado da Silva
sfinta religie, care-i era m lngiiere §i refugiu in mo-
cirla in care aljii se duceau la fund. Ce sot, ce ta ta
si ce prizonier era ! C ita generozitate in inim a lui !
El nu m -a p astrat insa asupra lui p ina la ince-
perea procesului. A r fi fost si greu, d ata fiind com-
plexitatea acestui proces §i proverbiala incetineala
a justifiei," si ar fi trebuit sa stau un lung rastim p
paralizata in buzunarul sau, ca sa-1 pot insoti, cu
discreta fidelitate, p in a in ziua aceea.
E ra gata sa m a dea donei M anuela, p en tru ca
sa cum pere, in schim bul m eu, u n d a r de p ret ba-
iatului, a caru i aniversare voia ca ea s-o serbeze
cu zgomot si veselie. Sotia, inteleapta, s-a opus
unei asemenea risipe, atit de nepotrivita cu precara
lor situatie financiara. T a ta l lui A nibalzinho n-a
cedat usor. C um intre tim p insa conducea, de la
Limoeiro, organizarea unei afaceri careia luminile
a'magitoare ale inchisorii ii dadeau perspective a-
tragatoare, m -a dat, cu entuziasm renascut, unui
specialist, tot faimos, care trebuia sa se serveasca de
mine drept m odel p en tru o sigura si prom itatoare
falsificare de bancnote de cinci sute de escudos,
din emisiunea 1942, cu efigia lui D am iao de Goes.
N -am reusit sa aflu daca raspunderea acestei
afaceri ii revenea lui Freitas M achado sau lui Pinto
da Cruz. A vocatul nu era inform at despre acest
lucru. §i, bine inteles, nici autoritatile de la Lim'oe-
iro. Si m ai pot g aran ta ca dom nul Julio M aldonado
d a Silva, care nu se apleca, in inchisoare, decit
asupra unor carti exem plare, cu continut edifica-
tor, — pot ju ra ca el ignora cu desavir§ire recidiva
in crim a care, in viata, nu-i adusese decit necazuri.

144
 V II

C IN D L E A N D R O a icsk de la Lim oeiro, dupa

doi ani si citeva luni de inchisoare, n u avea, de
fapt, du p a cite am p u tu t constata, pe linga banc-
nota de cinci sute de escudos, nici un gind de
indreptare. N u era tim pul potrivit p en tru m inuni,
si doar o m inune rasunatoare a r fi schim bat spiritul
acela, atit de inclinat spre liotie si atit de priceput
la falsificari, dindu-i virtutile unui om cumsecade,
ceea ce n u fusese si nici n u avusese vreodata
pretentia sa fie. D aca justitia, condam nindu-l, urm a-
rise sa-1 aduca pe d ru m u l cel bun, uitind cit de
im bicsita de rele ii era pielea, nu putuse face un
pas m ai nepotrivit cu aceasta intentie decit acela
de a-1 m entine la Lim oeiro, de unde si cei mai
nevinovati d etinuti a r iesi niste raufacatori. In ca-
merele comune unde se ingram adeau cei ce-si as-
teptau procesul, suspecti inca de o nevinovatie
posibila, si cei ce-§i ispaseau pedeapsa p en tru crime
bine dovedite si de tot soiul, autoritatea era men-
tin u ta de asasini unsi cu toate alifiile si cu o fire
pacatoasa, pe linga care L eandro, cu falsurile sale
cum inji, parea un miel intr-o vizuina de tigri.
M oartea si violenta ii faceau tot atita sila pe cita
pretuire dadea potlogariilor ce nu faceau alt rau
decit o m ai intensa §i, intr-u n anum it fel, m ai abu-
ziva deplasare de capitaluri. D aca, in acest do-
m eniu, a r fi avut ceva de in v atat in viaja, ultim a
si indelungata sedere la Limoeiro, cu colocatarii pe
care, in dosul gratiilor, stiuse sa-i aleaga, i-ar fi dat
diplom a de absolvire. In acel m ediu exigent, el
era specialistul cel m ai apreciat in m aterie de fal-

10 — Memoriile unei bancnote — c. 1/456 145

sificari. M etodele de spargere, furtijagurile banale,
erau p en tru aljii. T o t p e n tru altii erau isi furturile,
si abaterile obisnuite si dem ne de mila. P entru
el era ocupatia delicata, reglem entata aproape de
coduri, cu specializari trecute cu succes la exam enul
politienesc. A r putea p une cu m indrie pe buletinul
de identitate : „De profesiune : faIsificator“ . D ar,
din modestie poate, n u ceruse aceasta.
Respectat, in m ediul acesta, p entru ispravile sale,
se bucura in inchisoare de consideratia generala.
Nici M alaquias, care-si ucisese m am a §i-§i trimisese
fatal pe lum ea cealalta, bind acesta iricercase sa
se opuna expansivitatii filiale, si care era, in c a ­
m era, om ul de incredere al gardienilor — nici
M alaquias n-ar fi ingaiduit sa fie adusa vreo in'sulta
unui oaspete atit de apreciat si de vrednic de sti-
ma. Intr-o asem enea am bianta de respect Leandro,
la rindul sau, putuse sa-si exercite cu succes vocatia
de profesor si, in captivitatea aceea fortata, prega-
tise elevi dintre tinerii la care gasise cea m ai evi-
denta vocatie. Cind si-a recap atat libertatea avea
constiinta ca-si folosise bine tim pul si, m ai presus
de toate, satisfactia de a fi convietuit cu un om de
valoarea, de distinctia dom nului A nibal Freitas
M achado, a carui conversatie deschisese noi ori-
zonturi spiritului sau si a carui im aginatie si geniu
constructiv avea sa dea o intrebuintare im ediata §i
lucrativa darurilor m anuale si vizuale care facuse
din el un artist reputat.
Pentru mine, d u p a lunga recluziune de la Limoe-
iro, a fost o adev arata placere rerntoarcerea la li­
bertatea lisaboneza. N u pu team spera ca L eandro
sa m a duca in cartierele aratoase, in care incepeau
sa se inalte, asezate pe niste stilpi foarte fini, rna-

146
rile d a d iri de cim ent ce dadeau orasului o fizio-
nomie foarte diferita de aceea pe care i-o cunos-
cusem cind, p en tru p rim a oara, — citi ani erau
de atunci ? — dom nul Rodrigues m a luase la
plim bare du p a ziua de lucru si de ru tin a de la
Banca engleza. T rebuie s-o spun insa deschis, nici
nu credeam ca m a voi m u ta in h ru b a aceea atit
de infecta, in care sotia si copiii il asteptau pe noul
m eu posesor. L a drept vorbind, nu era vorba de o
loeuinta al carei aspect sau a carei uritenie as fi
p u tu t m acar s-o critic. N u era nevoie sa mergi
de-a lungul unei scari m urdare, intr-o cladire cu
nenum arati chiriasi, ca atitea altele pe care le
cunoscusem, niste stupi de oam eni fara istorie sau
cu o istorie atit de incilcita ca m-as pierde in po-
vestirea ei. Nu. Fam ilia lui Leandro, in vrem e ce
acesta era absent si se razboia cu justitia — iar
retragerile de felul acesta fusesera d eja frecvente
si prelungite in viata-i relativ scurta inca (abia
trecuse de patruzeci de ani) — fam ilia se m utase
in Bulevardul C euta p en tru ca, fara sprijinul bar-
batului, conditia sa decazuse. D in lipsa de cladiri,
pe un bulevard a tit de m are si de bine trasat,
destinat sa lege valea A lcantara cu V alea Cam po-
lide si, m ai departe, cu cea de la Benfica, locuitorii
sai construiau b araci din lem n nefasonat si din
table ruginite si delim itau curtile cu sirm a ghim-
p a ta veche si cu ingad u in ta generala.
U nii, m ai norocosi, dispuneau de mici hrube
sapate in colina care, la apus, desena p rim a on-
dulatie tim ida a m untelui M onsanto.
Sotia lui L eandro, fara un acoperis care sa-i
adaposteasca fam ilia, reusise sa capete tocm ai la
tim p inform atia ca urm a sa fie golita, p rin m oartea

147
 im inenta a ocupantului, una din acele hrube sapate
in zidul de sprijin al vechiului tlrg de la m argine,
care disparuse. Statuse zile in sir cu copiii, asteptind
ca omul sa se sfirseasca si ea sa p o ata spune ca
ceea ce ramasese fa ra stapan e al ei.
V enisera si alti candidati la rivnita locuinta :
oam eni saraci, oam eni m urdari, d ar nu asa de
saraci, nici a tit de m urd ari ca ea §i plozii ei. Ni-
m eni nu avea m ai m ulte drep tu ri ca ea, care
statea acolo de a tita am ar de zile, asteptind ca
omul sa porneasca spre groapa comuna. C um el se
m ai tinea legat de viata doar p rin tr-u n firicel de
suflare, ea incepu sa se instaleze fara sa-i m ai a§-
tepte m oartea, ca sa nu vina altii, m ai indrazneti,
sa profite de respectul pe care ea il a ra ta m uri-
bundului si sa-i fure adapostul pe care-1 considera
deja sigur. Copiii, zdrentarosi, o aju tau p rea putin
la m utare. Cel m ai m arisor, care era aju to r de
dulgher cind n u se ducea sa hoinareasca, incepu .sa
adune scinduri p entru a construi o baraca, fiindca
hru b a ajungea num ai p en tru cel ce tragea sa moa-
ra, d a r era neincapatoare p en tru o familie intreaga.
V enira citiva tigani din vecini si d ad u ra chiar o
m ina de ajutor. C eilalti candidati la locuinta re-
n u n ta ra in fata celor care n u se clinteau din loc
si se dusera sa se rostuiasca prin alte parti.
N evasta ii povesti lui L eandro, cind acesta se in-
toarse de la Lim oeiro, tot ce se petrecuse, atunci si
m ai tirziu, si astfel am aflat ca ea traise chiar acolo,
cu m uri’b undul, aproape o saptam ina, Im partind cu
el singurul, strim tul si scirnavul culcu? din locuinta.
§i cum , incetul cu ince'tul, in delungata ei mizerie
pierduse orice pudoare, o auzii chiar m orm aind, cu
gura-i stirtoa :

148
 •— D ar nu m ai era bun de nimic. H orcaia zi si
noapte, nici m ort, nici viu, daca nu m-as fi dus
sa cer autoritap lo r sa vina sa-1 ia, a r fi fost in stare
sa ram ina si sa horcaie aici p ina-n veci vecilor.
Se vede ce putere de convingere avusesera aceste
cuvinte. Pentru ca fam ilia lui L eandro se instalase
de citeva luni pe Bulevardul C euta, luind in pro-
prietatea sa acel petic de p am in t al nim anui.
Copii aveau o droaie, si virsta lor se situa la inter-
valele ce corespundeau cu term enele de condam -
nare ale tatalui. Cel m ai m are m uncea, cind m un-
cea, in constructiile civile. C ea de-a doua fugise si,
desi foarte cruda, se spunea ca-si facuse in trarea in
viata. N -am vazut-o decit o data, in taxi, aducind
o pom ana, ca altceva n u era, p entru fratii m ai mici.
U rm atoarea se apropia de cincisprezece ani si avea
grija de baraca atunci cind m am a sa se ducea sa
lucreze, ca femeie cu ziua, prin casele din cartierul
Cam po de O urique. Acesta era singurul ci§tig, si in-
ca destul de nesigur, cu care trebuia sa hraneasca
atiitea guri. Piine si noroi, caci plozii se tavaleau
to ala ziulica in noroiul din curtea aceea mica, unde
prim ul nascut ridicase baraca ce le servea de locu-
inta. In hruba, de altfel m ai adapostita, dorm eau
m am a si cea de a doua fiica, ghemui'te in culcusul
m ostenit de la m ort. In cea dintii noapte d u p a re-
intoarcerea lui L eandro, m am a o trimisese pe fata
linga fratii ei. D a r acolo, in ghim iflia m inuscula si
supraaglom erata, n u era nici o p alm a de loc, nici
m acar pe jos, pe care sa se poata aseza. Si ca sa nu
stea afara (si in ploaie, se intoarse in au n tru l vizuinei.
C am banuia ea c a tatal si m am a ei faceau dragosle !
D ar acedia nu banuiau nimic §i, o data cu intoarce-

149
rea gefului, intim itatea fam iliara deveni astfel m ai
strinsa.
N evasta se num ea Adelina. Fiica, cea eare-o por-
nise prin lum e, era E ncarna^ao d ar fisi luase, p entru
metier, num ele de C arm en, cu care o botezase o
tiganca ee locuia cu citeva baraci m ai incolo si o
indrum ase, cu un zel interesat, pe cai gresite. C ea de
a doua, care se prefacea ca doarm e ca sa-si spioneze
parintii, era T rindade. A vea zile de apa'tie si altele
de o infrigurare pe care nim eni n-o intelegea. A tunci
isi spala toti fratiorii cu galeata de ap a pe care o
aducea de la cismea. Se spala apoi §i ea in apa m ur-
dara, savurind spectacolul pe care-1 dadea fratilor
si golanimii care dadea fuga, atrasa de goliciunea ei.
C u exceptia indelungului cosm ar de la Revens-
bruck, in care m i se oferisera toate nenorocirile si
fusesem inarto ra la toate agoniile, niciodata, in lunga
m ea cariera, n u vazusem a tita saracie, atrita parasire,
nu asistasem niciodata la traiul acela de cocina al
unor oam eni pe care nici o am araciune n u p area
sa-i innegureze si care, drept m ultum ire, dadeau vie-
tii tot eeea ce ea le refuza.
L eandro m a pastrase, cu netarm uita grija, in por-
tofelul lui jerpelit. D ar, p en tru ea fam ilia sa nu-1
creada un falit, asteptind piinea pe care sotia, m un-
cind ziua, si C arm en, servind noaptea, trebuiau sa
i-o dea, nu s-a p u tu t stapini sa n u m a arate ochilor
Adelinei si ai T rindadei, caci ochii plozilor nu con-
tau in efectul pe care-1 facea aceasta ostentatie.
Se speriara ca el p u tea sa aduca atitia bani acolo
unde viata ar fi p a ru t im belsugata chiar cu putinii
gologani adu^i de sotie, p e n tru tutun, in rarele lui
zile de vizita. §i, din pricina acestei spaime, eu am
adus in cele din u rm a tulb u rarea in fam ilia aceea

150
care, in cum plita ei saracie, traise m ultum ita si in
pace.
— L a ce naifoa iti trebuie atitia b ani ? il in-treba
sotia, care nu era dispusa sa sustina trindavia bar-
batului cu suldoarea m uncii sale.
Ia r V iriato — asa se num ea prim ul nascut — a-
flind de la T rin d ad e de gram ada de bani pe care-o
adusese tatal, incepu sa-i arate u n interes de care nu
daduse nieiodata dovada. T rin d ad e insasi, asa de
zdrentaroasa si de m urd ara, ocupata to ata ziua sa
ingrijeasca de copii si de zdrentelle pe care trebuia
sa le spele, si de acel sim ulacru de locuinta in care
se inghesuiau aproape ca anim alele, in tim p ce m a­
m a freca podele in C am po de O urique — chiar si
T rindade incepu sa viseze la rochiile pe care le-ar
fi putuit cum para cu b ancnota de cinci sute de escu­
dos. Se gindi si la cei mici, la goliciunea lor §i la
foam ea de dulciuri pe care nu le m incau nieiodata,
si ch iar la foam ea aceea simpla, care, de m ulte ori
era ceea ce aveau m ai sigur ca phiinz sau ca cina,
N ieiodata nu vazuse p ina atunci in viata ei o hir-
tie de cinci sute si prestigiul m eu deveni in ochii ei
m ai m are decit acela al lui D alai-L am a, daca ar fi
avut cum va despre existenta acestuia notiunea pe
care cu o eapatasem deja.
Leandro iesea si m a lu a cu el, iar ea isi urm area
tatal cu o privire m istuita de m eschinaria unei vieti
cu orizont atat de larg si cu o viata reala a tlt de in-
gusta. D e fapt, nu p u tea fi m ai larg orizontul decit
acela al m icii curti si al bordeiului pe care-1 vedeau
ochii sai. Fusese ceva providential faptul ca m arile
mase de cim ent ce ss ridicau p ina sus, ca niste pa-
nouri absurde, servind drep t paravan, prin vaile si
dealurile intinsului ora§, nu se ivisera si aici, in valea

151
A lcantara, de o p arte si de alta a bulevardului larg
si m odern pe care-1 m argineau num ai viziuni si bor-
deie. Saracii aceia nu aveau nimic, din tot ce oferea
orasul ca avere si ostentatie, decit privelistea gra-
tuita, pentru care insa P rim aria nu le lua taxa, dar
va veni si ziua aceea. D e la rlu, care stralucea in
fund ca o panglica, p in a la viaductul gigantic al
autostrazii si m ai departe, la stam pa delicata a ve-
chiului viaduct, se intindea valea, bogata in mizerie
§i in fagaduinte. In p artea aceea n u erau decit cla-
diri foarte d arap an ate si m ai apoi bordeie si vizuini
de lup folosite ca locum te ; si verdele cim piilor ce
se intindeau de sub viaduct p ina la Parcul Forestier.
In partea cealalta insa p an o ram a era m ai m ajestuoa-
sa si rusinea cartierului de tinichea, care-si rasfata
m urd aria pe coasta, nu-i rap ea orasului orgoliul,
profilul trufas si culoarea. D e la p a ta greoaie, de un
rosu sters, a unui p alat ce fusese regal, p in a la
allbeata cimitiirului ce acoperea colina, in tre ta ia ta de
verdele chiparosilor pasnici, p in a la eleganta suburbie
Gampolide, orasul se oferea, cu viii si cu m ortii sai,
vederii ce'lui ce n-avea alt speotacol sail alt d re p t in
viata deoit aceia de a privi. Peste viaduct, treceau,
in sir, autom obile cu miile. Se in tindeau p e au to ­
strada ca un sarpe cu n enum arate inele §i-i p u rta u
spre plaja, la Estoril — unde eu m a plictisisem —•
pe cei care nici nu visau m acar ca privirea T rin d a-
dei, de acolo de jos, din fundul vaii, ii urm area cu
o atit de m are stupoare incit nu-i m ai ram inea nici
revolta §i nici dorinta.
In baraciile viziunile d in cartier, se credea, bine-
inteles, ca L eandro aduseise o groaza de bani de la
Limoeiro si ca n u era vorba de un conto sau doua.
El pleca la treaba dis-de-dim ineata ?i m a lua cu
el. N iciodata nu m a in d ep arta din p reajm a lui.
M unca se desfajura in tr-o pivnita din strad a M aria
Pia, foarte departe de altfel de asezarea fam iliala.
Acolo se intilnea cu doi colegi de meserie, dintre
care unul fusese oaspete la Lim oeiro in acelasi tim p
cu el si iesise de acolo cu citeva zile m ai inainte,
instruit deja in ceea ce priveste pregatirile ce le avea
de facut pentru m arirea, p lan u ita in taina, a circu-
latiei fiduciare.
L a inceput, a fost p en tru m ine un motiv de m in-
drie gindul ca aveam sa servesc ca m odel la m ii de
surori de ale mele, cu a caror fabricare se va insar-
cina Leandro, cu o perfectiune fa ra seaman. Pre-
simteam, totusi, "ca era ceva in neregula. C hiar si
precautiile pe care le luau posesorul m eu si tovarasii
sai duceau la concluzia clandestinitatii afacerii. Im i
era insa greu sa cred ca o persoana atit de distinsa
ca dom nul Freitas M achado, un om cu preocupari
atit de inalte §i atit de scrupulos ca dom nul Julio
M aldonado d a Silva — de care m i-era dor si-i des-
tainuiam asta im perturbabilului m eu tovaras D a-
miao de Goes — im i venea greu sa cred ca un ase-
m enea sau asem nea indivizi a r p atro n a o activitate
reprobabila si susceptibila sa-1 duca din nou pe L e­
andro la Limoeiro.
T o t cintarind in m ine inconvenientele acestei afa-
ceri, acestea reu§ira totusi sa se ridice deasupra or-
goliului meu. F a ra sa cunosc din norm ele speciei
um ane altceva decit ceea ce aflasem din proprie
experienta. m a m inunam totusi c a fusese nevoie sa
se mobilizeze niste organizatii puternice, ca aceea a
fabricantului m eu londonez, aceea a Bancii Portu-
galiei ca sa m a lanseze pe piata, iar acum trei indi­
vizi — nu m ai m ulti — ascunsi intr-o pivnita de pe

153
 o strada m urdara, p uteau sa faureasca adevarate
bogafii num ai cu im itatia im aginilor pe care gra-
vorul britanic le im prim ase pe dubla m ea fata. T ot
edificiul respectabilitatii mele am eninta sa se prabu-
seasca acolo, in miinile lui Leandro, neglijent si
m urdar, vesnic cu o b arb a de trei, p a tru zile, si ca­
re-si m altrata nevasta, d u p a ce trecuse prim ul entu-
ziasm al libertatii.
As fi dorit, prin m iracolul m ultiplicarii bancno-
telor, s-o aju t pe A delina, care m uncea cu ziua, si
pe Trindiade, care n u avea cu ce sa se unbrace, §i
pe copii, care aveau p u tin de m incare, — m i-ar
fi placut sa le vin in aju to r si sa schimb in bogatie
saraeia si zdrentele, care num ai prin bucuria liber­
tatii se deosebeau de m izeria si de zdrentele lagaru-
lui de concentrare.
D ar n-as fi vrut s-o fac cu pretul discreditarii si
injosirii mele. Im i dadeam acum seania, cu trecerea
anilor, ca dobindisem notiunea autenticitatii mele si,
odata cu aceasta, respectul p en tru m ine insaini pe
care, cu seninatatea lui, mi-1 inspira necontenit in-
susi D am iao de Goes. Ia r L eandro se pregatea sa
profaneze aceasta autenticitate. Com plicii sai adu-
nau in pivnita din strada M aria Pia m aterialul de
fab ric a te, masini si m atrite, care fusesera ascunse, de
team a politiei, intr-o b araea din T erram otos, tot
tim pul in care lucratorii acejtia atit de iscusiti au
stat la Limoeiro. Acum L eandro isi petrecea ore in-
tregi, rabdator, ca sa reproduca, cu o penita foarte
fina, desenele de pe fata si co n trafata mea. Se per-
fectiona in im itarea sem naturilor si a chipului lui
D am iao de Goes.
As fi dorit sa-1 sfatuiesc sa nu uite invatam intele
trase din succesivele sale condam nari ji sa urmeze

154
un d rum m ai p u tin spinos in viata. D ar, chiar dac.a
m i-ar fi stat in putere s-o fae, ce aveam eu sa-i ofer
in schimb ?
A delina nu avea nici o indoiala ca, de in d a ta ce-si
va recapata libertatea, sotul ei va in tra in alte incur-
caturi. N u-i cunostea alta profesiune in afara de
aceea de falsificator, si fiecare lucreaza la ce poate
si la ce stie. D e altfel, dorin ta ei cea m are se invir-
tea num ai in ju ru l bancnotei de cinci sute de escu­
dos pe care L eandro, in tr-u n m om ent de expansiune,
avusese im prudenta sa i-o arate. Asa subtire cum
eram , valoram cit p la ta a cincizeci de zile intregi de
frecat podele, cu copiii lasati in voia soartei si cu
T rindade gata s-o ia pe drum ul pe care apucase
sora ei. O, ce n-ar p u tea cum para ea cu acesti cinci
sute de escudos ! §i im aginatia, saraca de obicei, se
dilata, intr-un vis inutil si absurd. P en tru ca L ean ­
dro nu laisa din mlina lu rtia de cinci sute nici p en ­
tru o clipa, §i ea se silea sa cistige ceva p en tru atitea
guri hamesite. C ind isi deschidea sufletul fata de
T rindade si de V iriato, p entru care m unca la con-
structiile civile era un exil si lenea inclinarea fireas-
ca, A delina discuta soarta celor cinci sute de escudos
ca si cum de d re p t i-ar fi a p a rtin u t ei si nu nerusi-
natului de barbat, care nu stia decit sa aiba incurca-
tu ri cu politia. In m intea ei isi facea drum ideea ca
s-ar putea prea bine ca el sa se intoarca la Limoeiro
si s-o lase linistita cu cei cinci sute de escudos. Si
stirnea si lacom ia fetei :
■
— Ti-as cum para o rocbie la A lcantara...
II tulbura pe V iriato :
■— Pentru ce naiba are el nevoie de bani ? N-ai
p u tea sa-1 urm arejti, sa vezi pe unde tot um bla ?

155
 §i cind L eandro se intorcea in birlogul de scin-
duri si noroi, li pindea pasii, cele m ai m ici gesturi,
cu un interes care-1 scotea din fire pe barb at :
— S-ar p area ca n-ai m ai vazut niciodata un bar-
bat. T e pom enesti ca nici nu erai obisnuita cu asa
ceva.
— Nici nu-m i pasa de barbati. Nici nu-m i pasa
de tine. As fi vru-t sa stiu ce ai facut cu bancnota.
Ai cheltuit-o poate cu m uierile ?
L eandro intelese cit de m are era d o rin ta ne-
vestei si, sub barba-i deasa, ii inflori un zim bet pe
care ea il lua drep t b atjocura, p en tru ca n u ghicise
ce insemna. Peste p u tin tim p nu num ai una, ci m ul-
te bancnote vor iesi din buzunarul lui. V echiul vis
era gata sa se realizeze. N u vor ram ine in birlogul
acela, nici copiii nu se vor m ai tavali in m u rd arie si
in noroi. Ia r b a trin a (A delina, d upa socotelile mele,
avea vreo patruzeei de ani dar, ofilita de m unca,
stirba, cu fa |a im pietrita, m erita sa i se spuna asa)
va avea bani ca sa-si repare d an tu ra si va inceta
sa m ai faca, la picioarele altora, trista figura pe care
o avea. T rin d ad e va fi fata bogata si catre ea se
indrepta, de fapt, sub asprim ea lui, toata duiosia
neexteriorizata de care m ai era in stare.
M uncea ca un ocnas — cu privirea atenta, cu
urechea ciulita, ca nu cum va politia sa-i ia urm a —-
tocm ai acum cind avea sa aiba ca sprijin aju to ru l si
influenta unui om de categoria dom nului Anibal
Freitas M achado. Acesta, prin reteaua sa de agenti,
se va insarcina sa plaseze bancnotele. Si, in tre tim p,
putea co n ta pe el p en tru ca m isiunea sa se indepli-
neasca in linijte si fa ra m are risipa de bani.
M a intindea pe m asa de lucru si observa, cu lupa,
cele m ai mici secrete ale du'blei mele fete. Pentru

156
 prim a data, in lunga m ea cxistcnta, m a cuprinse
senzatia ca sint dezbracata si chiar violata. L a ora
prinzului si la sfirsitul zilei m a punea din nou in
portofelul lui jerpelit si, satula de acea cercetare la
care fusesem supusa ore in sir, tot nu ajungeam sa
am liniste, p en tru ca sim team in jurul m en cum m a
urm areau lacom ia si visurile. Ind irjirii cu care m a
p astra L eandro ii raspundea violenta ascunsa cu care
m a dorea nevasta. P itita in buzunarul tatalui, hra-
neam visul T rin d ad ei : o rochie de la A lcantara,
spectacole de cinem a si ch iar un a p a ra t de radio.
N u se gindea la sporirea confortului ; ii era de ajuns
ap aratu l de radio si cinem atograful, si u n b aiat care
sa-i faca curte, n u num ai p en tru a face dragoste
cu ea.
Llilario, care avea zece ani, si care stia si el ca
tata adusese bani, visa la autom obilele care treceau
in goana peste viaduct, d a r se m ultum ea p en tru in-
ceput cu o bicicleta ca aoeea a lui Evaristo, tiganul.
V iriato se gindea la chefuri, num ai la chefuri.
P entru a fabrica bani, ca doar asta era tre a b a lui,
ta ta nu trdbuia sa pastreze bancnota, caci in scurta
vreme ii vor ie§i altele din m iini. T inind-o la pas-
trare, ea nu servea la nimic, nici m acar sa le astim-
pere foam ea sau sa le im bunatateasca locuinta. E ra
m ai bine s-o sufle el, inainte de-a p rinde mucegai.
M am a-sa il im boldea, in loc sa-1 trim ita la m unca :
— T rebuie sa vezi cu ce-si cheltuieste taica-tau
banii. Cine are o bancnota, are fara indoiala doua-
zeci, treizeci. N um ai noi ram inem tot in cocina asta.
F a ra sa p o t in d rep ta lucrurile, vedeam cum se
pierd sim tam intele curate ce fusesera atrib u tu l acelei
fam ilii pina in clipa intrarii mele in scena, an g ajata
in proiectul al carui executor trdbuia sa fie Leandro.

157
 In saracia aceea cu m plita domnise totdeauna pacea,
o pace alcatuita din nepasare, din m urdarie, din ne-
curm ata tru d a a Adelinei, d in necurm ata trindavie a
lui V iriato, din lipsa de ocupatie a T rin d ad ei si
pina din incaierarile plozilor.
Acum, aceeasi mizerie era sporita de lacom ia pe
care eu o trezisem num ai din cauza nechibzuintei lui
L eandro care m a aratase familiei, neobisnuita sa
vada atit de m ulti bani.
— Si tu crezi ca nu are in buzunar decit h irtia
aceea ? incerca A delina sa stirneasca pornirea lui
V iriato.
Colo sus treceau autom obilele, pe viaduct, in goa-
na nebuna sau in sir nesfirsit. Stralucitor, de la riul
m arginit de lunci, p ina la colina m ortilor, p ina la
cartierele celor vii, orasul se oferea ca un spectacol
acelor fiinte tirite, ca atitea altele, in fundul pra-
pastiei si parasite de toti intr-o injosire fara seaman.
D ar nu-i facea sa se im partaseasca din nici o lu-
mina.
Tocm ai in acele zile venira agentii fiscali ai m uni-
cipiului si, cu vopsea neagra, insem nara toate bara-
cile cu niste num ere grozav de misterioase, ca o
am enintare im inenta. N um ere foarte bine desenate,
cu tipare de carton, pe scindurile acelea nenorocite.
14.083 a fost num arul ce s-a d at baracii Acle-
linei.
— N u vreti sa puneti n um ar §i gaurii aceleia ? in-
treba ea, tipind, aratin d spre vizuina s^pata in pa-
m int, in care-si avea culcusul si ju m atate din gos-
podarie.
Tiganii isi alatu rara strigatele tipatului ei :
— O r sa dea foe la toate baracile !

158
 •— N u se da foe la nimic. Asta-i num ai ca sa ne
si'leasca sa platim impozite, caci com una, saracufa,
are nevoie de bani, nu-i ajung banii bogatilor.
D om nul agent fiscal n-a d at nici o explicate.
T oate baracile au ram as foarte bine num erotate,
pen tru ca ordinea publica si eficienta adm inistrativa
sa se extinda, suverane, peste aceste cocine. Automo-
bilele continuara sa alerge, in m are viteza, peste
viaduct. D up a ce s-a potolit zarva, T rin d ad e a in-
ceput sa viseze d in nou la rochia-i de stam ba inflo-
rata. Adelina, convinsa ca L eandro, d u p a ce trecuse
prim ul elan d upa iesirea din inchisoare, se saturase
acum de ea — cred in ta de baba, o arb a si absurda,
pot s-o jur, eu care stateam ziua intreaga linga inim a
lui L eandro si sub ochii lui, indragostiti num ai dc
banenote. A delina gaseia acum ca ar fi fost m ai po-
trivit ca fiica ei s-o ia pe urm ele surorii m ai m ari
in loc sa stea acolo si sa nu faca nimic to ata ziua.
§i trezea pizm a si lacom ia in V iriato :
— Noi o sa ram inem fara adapost, fara indoiala,
si el pentru ce vrea sa aiba banii, poti sa-mi spui ?
Leandro, asorbit de proiectul s a i l si de m unca le-
gata de acesta, nu b anuia nimic. N ici u ra nevestei,
care crestea, nici invidia lui V iriato care, cu gindul
la banii tatalui si la felul cum o sa i-i ia, nu mai
m uncea deloc.
T otul s-a petrecut noaptea si pe intuneric, fara sa
fie m acar tim p sa se ap rin d a vreun m uc de lumi-
nare, si n-am p u tu t sa-m i d au seama cum s-au pe­
trecut de fap t lucrurile. Banuiesc ca V iriato a ster-
s-o repede din b araca si a in trat pe furis in hruba,
repezindu-se drep t la h aina tatalui. I-am simtit m ina
pipaind portofelul in care L eandro m a pastra cu
a tita dragoste. In surtucul atirn at intr-un cui, acolo

159
 dorm eam eu toata noaptea, p en tru ca hotul nu in-
tra niciodata in casa saracului. T otusi a intrat. T rin -
dade, care-si asezase asternutul pe jos, s-a trezit
brusc. Apoi Leandro, desteptat de strigatul fetei, a
sarit sa apuce m ina ticalosului, al carui chip se des-
lusea in lum ina slaba ce venea de afara. V iriato,
care ne luase deja, pe m ine si portofelul, in m ina-i
grijulie, a avut unicul reflex pe m asura la'dtatii si
a fricii lui de derbedeu ; a infipt cutitul in pinte-
cele tatalui. Apoi a §ters-o repede, d a r, in graba lui,
ne-a lasa't sa cadem pe pam intul argilos pe care sin-
gele lui L eandro incepea sa-1 imbibe.
— V ai, m i-au om orit b arbatul ! striga Adelina.
T rin d ad e avu un atac de nervi, copiii ancepura sa
scinceasca, si la strigatele lor d ad u ra fuga vecinii
din cartierul de birloguri si de scinduri, unde chiar
in seara precedenta dom nii agenti fiscali stabilisera
ordinea perfecta a num erelor negre si misterioase.
O vecina, din intim plare tiganca, ne-a ridicat de
jos. M ai cinstita decit V iriato, ne-a d at Adelinei,
descm tindu-ne indelung. §i A delina a p u tu t sa se
incredinjeze ca om ul ei n u avea alta avere decit o
hirtie de cinci su'te de escudos, u n a singura, foarte
grijuliu pastrata, foarte bine indoita, linga fotografia
fiicei prostituate. Nici un ban in plus. Nici nu m i-am
d at osteneala sa aflu d aca 1-au dus pe L eandro
direct la M orga sau 1-au dus m ai intii la spital.

D u p a cum era si firesc, apest incident m -a zgu-

duit. Spun incident ca sa n u dram atizez lucrurile.
O am enii au un term en anum e p entru a defini acest
fel de crim e : paricid sau, d a ta fiind nesiguranta
m ea in privirita destinului ulterior al lui Leandro,
tentativa de paricid. S atula insa de cazuri triste,

ICO
prefer sa minimalizez intim plarea, al carei rasunet
n-a fost cine stie ce m are. Autom obile au continuat
sa alerge, rapide, peste viaduct, §i, in afara de tiga-
nim e ji de lum ea um ila de pe Bulevardul C euta ni-
meni, in orasul im buibat, n u s-a sinchisit de L eandro
si de agresiunea miseleasca a carei victiina a fost.
Desigur, in inchisoare, dom nul A nibal Freitas M a­
chado a sirntit prejudiciul pe care disparitia, provi-
zorie sau definitiva, a em eritului falsificator o prici-
nuise bine ticluitului sau plan de crestere a circula-
tiei fiduciare. D ar, din nefericire, eu eram departe
de acest cavaler atit de distins si n-am p u tu t fi m ar-
tora a firestii sale nem ultum iri.
M i-a p a ru t sincer rau de Leandro. E ra un tip
simpatic, dusm an al violentei, constiincios in meseria
lui, asa cum am avut prilejul sa constat ; si am cu-
noscut de-a lungul vietii mele m ulti oam eni onora-
bili, cu o indiscutabila reputatie, ale caror senti-
m ente intim e nu le-as fi sohim bat p en tru acelea ale
pasnicului falsificator. Ideea, pe care am gasit-o
generalizata, de a cataloga oam enii d u p a criteriul
codului penal, asezind in casta privilegiata si aparte
pe cei care nu 1-au calca't niciodata, m i s-a p a ru t
totdeauna conventionala si deform ata. In aceasta
povestire autobiografica n-am m entionat, §i nici n-as
p u tea s-o fac, toate fiintele care m -au avut in posesia
lor — s-ar ridica la m ii si mii — ci num ai pe acelea
care m -au p astrat m ai m u lt tim p sau ale caror in-
tim plari, m ai triste, le-am tra it cu toa'ta intensitatea.
Am cunoscut Wtugi bogatasi m ult m ai zgirciti cu
banii lor decit L eandro cu banii altora. §i a tit de
inchisi in egoismul lor pe cit de deschis era L eandro
spre visuri generoase, de§i greu de realizat.1

11 — Memoriile unei bancnote — c. 1/456 161

 V III

M I S-A SPU L B E R A T D O R IN T A de a vedea

fata surorilor apocrife p e n tru a caror fabricare ser-
veam de model. F a ra L eandro, fara m ine, vor ra-
m ine la jum a'tatea gestatiei, ascunse in pivnita din
strada M aria Pia, si n u vor ajunge niciodata sa aiba
soarta m inun ata a unei bancnote autemtice, sau un
sim ulacru m acar al v ariatului m eu destin.
Acest destin m -a dus, tim p indelungat, d u p a o
mie §i unul de drum uri intre Lisabona si provincie,
chiar intr-o raita la Sevilla, cu Feira *, tau ri si in-
tim plari ce m i-ar lua p rea m u lt tim p ca sa le poves-
t e s c a p o i capriciosul m eu destin m -a aruncat in
m iinile unui ofiter din arm ata, cu grad de m aior ;
se num ea Florival. Florival A ntunes ducea din tine-
rete existenta tihnita a unui razboinic im piedecat de
soarta sa lupte. Pacea, care acoperise tim p de patru-
zeci de ani cu m antia sa calda si m oale pam intul
portughez, avusese, p en tru Florival Antunes, valoa-
rea unei pretioase si gratuite asigurari pe viata. D u ­
p a ra^boiul din ’14 — el era copil atunci — con-
flictul se intinsese, in salturi singeroase, in zonele
cele inai opuse ale lumii. Se localizase in vecina Spa-
nie (am aflat toate aceste din spusele surorilor mele
m ai virstnice si m ai cu experienta), unde i se adu-
sese tributuri de cruzime care ar lasa cu totul in
um bra gestul filial al lui V iriato de a-si spinteea
tatal. Sarise din Peninsula pe sesurile poloneze si de
acolo se raspindise pe glob, pe pam int, pe ape, in
plin cer, ca si cum oam enii, intorsi la originile lor1

1 Bilci.

162
catiibale, nu acceptau alta soarta deck aceea de a se
sfisia intre ei. T ocm ai in tim pul acesta am venit eu
pe lum e si din acea epoca de conflict universal da-
teaza experienta m ea de n eu itat de la Ravensbruck.
M adam e Koehler, pe care am insotit-o p in a in pra-
gul crem atoriului, n -a fost totusi ultim a victim a a
acestui exem plar m asacru. P astrata p rin tre prazile
cap tu rate de la invinsi, p u rta ta apoi de colo, colo
prin Londre m onum entale si prin Lisabone ripoase,
niciodata ignoranta com oda nu m -a ferit de cunoas-
terea faptului ca razboaiele nu se sfirsisera si ca in
Indochina, in C oreea, in Algeria, in T ibet, in lum ea
intreaga, oam enii continuau sa fie sclavii soartei pe
care stiinta a ridicat-o pe culmile perfectiunii, ne-
cunoscuta de V iriato — posesor al unui sim plu cutit
cu viirf si itais.
Am aflat — vai, trancaneala bancnotelor, neobo-
siite cind e vorba de transm iterea vestilor si de persi-
flarea oam enilor gravi care le mingiie, a femeilor
usuratice care le risipesc, a celor ce-si inchipuie ca,
aju tate de ele corup, d a r sint corupti ei venind in
contact cu ele — , am aflat ca o bom ba nem aipom e-
nita facuse ca aceea care, in tineretea mea, distrusese
un oras intreg, acolo in extrem ul insular si oriental
al lumii, sa fie anacronica. A ceasta si m ulte altele
am aflat. O d a ta cu virsta, crestea si scepticismul
m eu si, de asemenea, in sinea mea, o oarecare ama-
raciune oind stiam p en tru cit bine as p u tea fi folo-
sita — si cind vorbesc de m ine m a gindesc la noi
toate — si cind vedeam la ce ne foloseau oamenii.
Razboiul, razboaiele au fost totdeauna fundalul
existentei mele. D aca incercam sa le uit, ziarele, pe
care oam enii le citesc cu lacomie, imi repetau ulti-

163
mele si singeroasele evenim ente, cele m ai recente si
eroice maceluri.
Florival A ntunes totusi, atit de atasat de blinda
moliciune a pacii lusitane, n u simtise niciodaa, am
dedus acest Iucru, prezenta razboaielor, realitatea
acestora, iar m esagerii lor n u batusera nicicind la
p o arta cazarm ilor in care i se desfasura, ap atica si
tihnita, cariera m ilitara.
S-a intim plat ca i-am cazut in rnina, odata cu sol-
da Iunii aprilie, in perioada pe care o pot considera
decisiva in viata sa de ofiter si de m aior. D u p a ce
trecuse prin toate garnizoanele din provincie, Flori­
val zacea in M inisterul A rm atei, in fruntea Biroului
al 7-lea al D irectiei a V -a generale. Aici, darurile
sale de birocrat isi gasisera im plinirea fara vreo
sfortare deoscbita si cu evidenta placere. L a orele
17,30 fix incuia hirtiile in sertare, inchidea corespon-
denta, cobora scarile turnului din tim pul lui Pom bal,
care pu n cta virful patru lateru lu i trasat pe m alul
riului T ejo, isi continua drum ul prin A rcada de la
vest si o lua pe strad a O uro, agale si m ultum it. M ul-
tum it de viata aceea senina pe care nici o furtuna
n-o bintuia si nim ic neprevazut n-o surprindea. M in-
giierea unei exem plare cariere m ilitare, parcu rsa in-
tr-o pace neintrerupta, pina la com oditatea Biroului
al 7-lea al D irectiunii a V -a generale. Placerea ace-
lei plim bari p ina la m asa de la C afeneaua N ationala,
la coltul strazii 1 Decem brie, unde toate problem ele
politice si strategice isi gaseau com entariul pertinent
si solutia eficace. LTn d ru m pe care-l cunostnam. caci
il facusem de m ulte alte ori in tovarasia posesorilor
mei intim platori, agenti de Bursa, casieri de banca,
gospodine, functionari publici, a tita Iume, a tita lum e
ca nici un creier electronic n-ar putea-o tine m inte !

164
T receam pe linga B anca cngleza. §i m a coplejea, da,
m a coplejea am intirea prim ilor m ei p a p , a tit de vie,
a tit de reala, ca m a d u rea aproape. Pe drum ul acela
nu cu m aiorul A ntunes m a duceam la cafenea. M a
conducea dom nul R odrigues, in susul strazii O uro.
Gind ajungeam la Rossio, n-o luam la stinga pe
1 Decembrie. M ergeam ceva m ai departe, pina la
Jard im do R egedor. U rcam scara la Eulalia. §i, in
prezenta mea, el o invita pe D eolinda sa se dezbrace,
ca sa-i sarute tru p u l slab §i cearcanele care-i brazdau
chipul trist.
D e aceea, drum ul acela zilnic de la E splanada
Palatului p in a la C afeneaua N ationala avea p en tru
m ine — acum cind batrin etea incepuse sa m a apese
— valoarea evocatoare a drum ului lung si intorto-
cheat strab atu t din seiful Bancii engleze p in a in
buzunarul m aiorului Antunes, in ani —■ a tip a ani !
citi oare ? -—■ de iures, uneori de lincezeala, si apoi
iar de iures. B iata b ancnota ce eram , b ia ta bancnota
ce fusesem ! Cine-si m ai am intea de m ine ! Si de ce
trebuia sa string am intiri, d aca n u prim eam nimic
in schim'b si n u serveam decit p en tru schimb ?
M aiorul A ntunes n u stia la ce cugetari m a duceau
plim barile sale zilnice. El n u iesise niciodata din
tara, iar eu um blasem p rin F ra n ta si prin G erm ania
si p rin Londra, prin lum e ! In cariera anmelor el
n u trasese niciodata eu vreo arm a, iar eu participa-
sem la razboaie si suferisem bom bardam ente si pati-
misem in lagare de concentrare si fusesem lu ata ca
p rad a de razboi si m a socotisem fericita ca nu fuse­
sem arsa la R avensbruck sau judecata la N iirnberg !
D in viata, el cunojtca cotidianul m onoton, m unca
m inim a, discujia indelungata la m asa cafenelelor.
Ia r eu cunosteam inchisorile si spitalele si salile de

165
joc, am basadele si bordeiele saracilor -— o fi supra-
viejuit Leandro Joviturii lase. a fiului sau ? — , agen-
tiile de pom pe f unebre, m arile magazine, bancile
puternice, casele atilor Eulalii. Ce-mi m ai ram inea
de descoperit ? §i oboseala anilor m a cuprindea cu
dubla m ea fata de hirtie uzata de nesfirsita rosatura
a atitor degete — si deja drum ul scurt de la turn u l
de pe tarm ul lui T ejo p ina la C afeneaua N atio n als
mi se p area lung si obositor.
N -am stat m ult in buzunarul m aiorului Antunes.
D ar, de fapt, au fost niste zile decisive. Decisive pen-
tru cariera sa, p entru supravietuirea cam inului sau,
pentru supravietuirea fiintei sale m orale insasi. Pen­
tru ea el nu suferise niciodata vreo zguduire, din
aeelea care p un la incercare taria caracterelor. §i
soarta a v ru t ca, la cincizeci si sase de ani, cind viata
conjugala p area sa intre pe o p a n ta lina, cind fiul
— m ai avea p u tin p in a la term inarea studiilor de
m edicina — ii aducea n u m ai bucurii, cind cam inul ii
oferea num ai atractii, soarta a vrut ca in aceasta
perioada tihn ita sa se ru p a echilibrul si ca noile im-
p reju rari sa ceara de la el anum ite hotariri ce au
m eritat, de altfel, aprobarea m ea m uta. Si am ajuns
sa-1 stimez m ai m u k decit p in a atunci, cind il ounos-
team num ai din trindaveala biro'cratica si din via^a-i
comoda.
Cum ii intrase nenorocirea in cam in, nenorocirea
si trad area ? Sotia lui fusese totdeauna cinstita ; da-
ca asteptase de la el, cind era tinara, m inuni — ceea
ce nu cred — nu inseam na ca se adaptase m ai putin
la traiul tihnit si ru tinar. El era un sot si u n ta ta
bun. Ia r dona Elvira nu avea ndci eel m ai mic,
nici cel m ai neinsem nat m otiv sa se plinga de sotul
ei. N iciodata nu fusese p rea pretentioasa in ceea ce

166
priveSte dragostea trupeasca ; n u era insa nici fri-
gida. L a acest capital, interesele sale se aflau chiar
bine aparate, in acel quantum satis b a r e nu ingaduie
inflacarari nelalocul lor §i nici gelozii daunatoare...
Pe de alta parte, spiritul sau n-o facea sa caute deri­
vative la cotidianul cenusiu. Pe asem enea temelii
m atrim oniale isi cladise Florival A ntunes linistea, in
decursul anilor. Gind am patruns in casa lui, dona
Elvira avea vreo cineizeci de ani. D in trecut n-am
cunoscut decit ceea ce m -a facut sa ascult m editatia
m u ta a lui Florival, in acele zile de deznadejde. Des-
pre prezent m i-am facu t o anum ita idee cind am
vazut-o, conservata inca bine ca infatisare, fara sa ia
vreo m asura speciala in m aterie de toilette, p en tru a
in drepta urm ele inevitabile ale vremii.
M arturisesc ca facea m ai m ulte parale, ca femeie,
decit Florival, ca barbat. U rit sau nu, el fusese insa
barbatul ei o viata intreaga si nu acum , cind trecea
de ju m atate de veac, ii descoperise ea chipul nepla-
cut. Si de fap t asa si era. Sentim entele fa ta de sotul
sau nu suferisera nici o stiA ire fi nici cea m ai m ica
schiimbare. N um ai c a in ea se trezi un alt sentim ent,
care se im paca perfect cu prim ul, oricit de ciudat
ar p lre a .
Fiul sau, in al p atru lea an de m edicina, lucra cu
un cctleg, §i cu el isi petrecea orele indelungi de stu-
diu, in studenteasca fratie. M edeiros avea, astfel, in-
trarea libera in casa rnaiorului Antunes. Fie dupa-
amiaza, fie seara, fie uneori dim ineata. Fam ilia lui
era din Ilha, iar el aproape ca-si facuse din cam inul
m odest al donei Elvira al doilea cam in al sau. Prie-
ten cu fiul, isi puse ochii pe m am a. Si n-a existat 1

1 A tit cit e necesar, a tit cit e nevoie. (L a t.)

167
scrupul sau m ustrare de cuget care sa-i impiedice
pofta ticaloasa, fantezia de a poseda o femeie de
doua ori m ai in virsta ca el, d ar care era tot femeie.
Dindu-i-se, aproape fara rezistenta, intr-o orbire
care o scosese d in m inti p en tru m om ent, dona Elvira
se simti ca o m am a p en tru copilul acela p arasit si,
in acelasi tim p, femeie in tin erita si m agulita. C urind
insa, ceea ce era de altfel de neinlaturat, M edeiros
se satura de m inglierile care-1 sufocau si aproape-1
com prom iteau in ochii, legati inca, ai prietenului ;
in scurt tim p se satura de carnea in care nu m ai era
proaspata decit dorinta. In ceta sa m ai vina pe a-
colo, aproape fara nici u n pretext, si ceea ce pastra
dona E lvira din aceasta aventura fu deznadejdea
parasirii si rem uscarea, in realitate sincera si pro­
funda. Incepu sa-1 iubeasca pe Florival al ei m ai
m ult decit p in a atunci. P are poveste, d ar acesta-i a-
devarul. Exista suflete frum oase, care n-au fost fa-
cute pen tru fatarnicie si trad are. Ia r ratacirea unui
m om ent nu are nici o legatura cu sentim entele unei
vieti intregi.
P area ca tainica si trecatoarea greseala servise
doar ca sa intareasca, la urm a urm ei, temeliile ace-
lui cam in fericit — niciodata nu fusese dona Elvira
atit de atenta cu so^ul, a tit de duioasa cu fiul, nici­
o d ata n u domnise o pace a tit de calda in acel al
treilea etaj din strada Conceigao d a G loria — cind
concedierea, m ai m ult decit justificata a femeii de
serviciu, graibi denuntul si dram a. D ram a fara stri-
gate, fara gesturi, aproape fara vorbe, d ar totusi nu
m ai p u tin crincena. E u stateam pe atunci in porto-
felul m aiorului Antunes. N -am reusit sa-1 cunosc pe
M edeiros ; nu §tiu daea era b aiat frumos ; d ar m are
derbedeu a m ai fost.

168
 Ia r Leocadia, care, din razbunare, inain te de a
pleca, concediata, se dusese sa-i spuna totul m aioru-
lui m i s-a p a ru t si ea o m izerabila. O spurcaciune
cum nu se m ai poate.
M aiorul respinse acuzatia calom nioasa cu toata
ferm itatea dem nitatii m ilitare. N u i-a perm is Leoca-
diei sa-si term ine povestea. §i ar fi d at crezare unei
singure dezm inpri a sotiei, oricit de slab exprim ata,
num ai sa nu lase sa se prabuseasca edificiul in ea-
re-si adapostise existen£a. D ona Elvira nu stia insa
sa se prefaca si era ch in u ita de rem uscari. M arturisi
totul : orbirea si greseala. Ele fusesera trecatoare, si
nu dem nitatea le pusese capat, ci plecarea lui M e­
deiros. N u s-a p u tu t preface, ca sa spuna e a hotari-
rea pornise de la ea, ca ru p tu ra fusese provocata de
ea. M i-a fost tare m ila de ea si de um ilinta ei. 'Con-
tem plindu-i earnurile cazute si vestede, varicele as-
cunse, am inteles de ce fugise M edeiros, fa ra sa scuz
totusi fap ta lui urlta.
D aca de ea m i-a fost mila, pe m aior 1-am adm irat
sincer. L-am adm irat in seninatatea-i trista, 1-am res-
p ectat in taeerile sale discrete. N -a rostif nici un
cuvtnt violent, nici o insulta. D o ar o d ata, cind
baiatul adusese vorba, in treacat, despre colegul sau,
1-am auzit spunind :
— E ra un neru§inat !
D a r n-a m ai atins niciodata, nici m acar cu un de-
get, trupul donei Elvira ; niciodata nu i-a m ai adre-
sat cuvintul deeit num ai in caz de absoluta uevoie,
avind pe de alta p arte grija sa n u dea nim ic de
b anuit fiului sau. El isi rum ega gindurile iar eu,
lipita de pieptul lui, ii eram confidenta. In felul
acesta i-am descoperit trecutul linistit §i prezentul
jalnic si 1-am insotit in dem ersurile p e n tru a-si croi

169
viitorul. A obtinut de la Ministerial A pararii si de la
cel al T eritoriilor de peste M ari un post in Guineea.
F a ta de fiul sau s-a p refacut ea e ctbligat sa piece.
Ia r la rnasa, adresindu-se — lucru ra r — sotiei,
spuse :
— Nu-1 poti parasi pe A nibal in tim p ce-si face
studiile. §i nici nu e o ta ra p entru o femeie alba.
E a il privea cu ochii larg deschisi si foarte blinzi.
§i nu pe M edeiros il regreta —- in definitiv, ea nu
avea nim ic dintr-o femeie pasionata si exaltata, fu-
sese atit de fericita cu acel quantum satis rezonabil !
— ci fericirea pierd u ta a cam inului, tihna noptilor
cu m ina grea a maiorullui intinsa si inerta peste
pieptul ei moale, p ro p ria sa dragoste, d a ru ita si im-
p a rtita in tre ta ta si fiu.
N u era insa posibil dialogul acolo unde dom nea
m utism ul aproape total al m aiorului. Nici pretext
pentru explicatii, care n-ar fi rep arat nimic si n-ar
fi adaugat nimic la ceea ce fusese atit de sim plu fi
atit de banal.
— T i-ai lu a t pasta de dinti ?
— E in valiza.
N u prea era altceva de spus. U n sfert de secol
de v iata in comun, in deplina intelegere, lipsita de
problem e, de am bitii extravagante, de com plexitaji
psihologice sau de orice alta n atu ra, se sfirsea intr-un
gol unde p in a si aerul pe care-l respirau p area sa
nu aiba nici un confinut. Gol desaviirsit. In el nu
era nici m acar u m bra lui M edeiros care s-o exalte
pe femeie, sau sa-1 faca gelos pe bietul barbat. D aca
n-as fi cunoscut antecedentele, af sipune ca M edeiros
nici nu trecuse pe acolo, ca sa dezonoreze o femeie
cinstita si sa jigneasca un ofiter dem n de to ata sti-
ma. (Sper ca verbele, adjectivele, fara sa fie exce-

170
sive, vor fi totusi la m altim ea circum stanteior. Am
invatat cu M r. Sm ith sa fiu sobra $i cu Miss Taylor
sa fiu exacta in expresiile m ele ; un profit p en tru ca­
re tre'buie sa salut influenta britanica.) E ra p u r si
sim plu o plecare in G uineea :
— V reti sa-ti a ju t sa-ti faci bagajele ?
—• N u-i nevoie. Eu m a descurc m ai bine cu lucru-
rile mele.
Eu m a descurc m ai bine. O expresie perfecta,
care sintetiza toata d ram a m aiorului Antunes. Fiul
1-a insotit pe bordul vasului „A lferrarede“ . M aiorul
a lasat ceva bani acasa, p en tru nevoile im ediate, in-
trucit M inisterul avea sa le achite in fiecare luna
solda lui. N -am facut p arte dintre bancnotele ram ase
in strad a Conceicao da Gloria. Asa ca n-am ram as
in stapinirea donei Elvira ; dar, d u p a cit am obser-
vat-o pin a la plecare cu acest d a r pe care mi il-a
dat creatorul de a scruta sufletele si de a citi in ele,
stiu cu siguranta ca ea n-a ram as sa-1 astepte pe
M edeiros sa se intoarca. N -a ram as sa astepte nimic,
si mie, cu firea m ea nelinijtita, lucrul acesta m i s-a
p a ru t ingrozitor.
Pe de alta parte, in faja perspectivelor ce m i se
ofereau si a noilor d ru m u ri pe care aveam sa le
descoperim, curiozitatea m ea era m ult m ai m are
decit aceea a m aiorului Antunes.
O ceanul, pe care-1 m ai strabatusem pe bordul va-
porului „Andes“, in gratioasa p unga a lui Miss Row-
se, mi se oferea d in nou, in nem arginita lui imensi-
tate. M i se deschideau inainte continente necunos-
cute. D in nou aveam sa plec, in voia soartei mele
aventuroase. D a r nim ic din ceea ce m a fram inta si
facea sa straluceasca, aproape incandescenta, privirea
patrunzatoare a lui D am iao de Goes, nimic, absolut

171
 nim ic nu atingea sufletul m aiorului Antunes. El
ducea, bine ascunsa in cutele sufletului si in valiza
sa de calatorie, m ihnirea pro fu n d a care-1 facuse sa
paraseasca strad a Conceicao d a G loria si C afeneaua
N ationals. In rest, se ducea sa-si faca serviciul in
G uineea si nim ic m ai m ult.
Pentru ca nu sperase nim ic, n u se bucu ra de
nimic. Eu, p en tru ca sperasem m ult, am avut parte
de deziluzii si dezamagiri. G uineea, Africa, padurile
de nepatruns, aerul tropical, riurile misterioase si
um flate, trupurile negre §>i goale, o v iata total dcose-
bita de aceea pe care civilizatia mi-o oferise si pe
care o ounojtaam num ai din destainuirile alitor banc-
note, speram sa cuprind to ata aceasta lum e noua
cu privirea p atrunzatoare a lui D am iao de Goes.
D ar p in a la urm a m aiorul m -a lasat, spre neputin-
cioasa m ea disperare, la ju m atatea drum ului, intr-o
insula vulcanica si pustie. P entru ce m -a schim bat
el acolo, la Sao V icente de Gabo V erde, fa ra un
m otiv anum e, fa ra n eap arata nevoie, ci num ai din
capriciul de a se razbuna in intim itatea unei m ula-
tre — a unei m ulatre de in ch iriat — p en tru trada-
rea care-1 ducea in G uineea ? P en tru ca aceasta a
fost prim a data, in douazeci si cinci de ani de cas-
nicie, cind Florival A ntunes s-a a ra ta t lipsit de res­
pect pen tru m am a fiului sau.
D in penultim a fraza trebuie sa elimin cuvintul
„capriciu“ . Caci, daca a procedat astfel, d ate fiind
cele ce se petrecusera, n-a fost, de fapt, din simplu
capriciu.

M aiorul si-a continuat drum ul pe „A lferrarede“ ,

iar eu am ram as pe insula plam ad ita din lava si
pustietate. Eram nem ingiiata la gindul ca fusesem —

172
 cu inclinarea m ea spre calatorii — cit pe ce sa
ajung pe pam inturile continentului african si ca
nu-m i izibutise planul. M a sim team prizoniera pe
m icuta insula pe care cerul, dezolant de albastru,
condam na la sete si la seceta. M u latra se gindi sa se
duca sa m a schimbe la banca fiindca acolo, intr-un
tin u t sarae, bancnotele de calitatea m ea nu aveau
curs. D ar sfirsi prin a m a da celui pe care-1 iubea
m ai presus de orice, p en tru a-si cruta osteneala.
D in miinile m ulatrei, foarte m oliie si sclifosita,
inflacarata doar in dragoste, am trecut — si gestu-
rile cu care eram data, lu ata si p astrata erau aproa-
pe de veneratie — in m iinile Poetului, tin ar si zvelt,
visator. L-am intovarasit saptam ini de-a rfndul, aju-
tindu-1 sa-si intretina, cu valoarea pe care-o repre-
zentam , dorinta de a evada dep arte de insula aceea
inabujitoare in care-§i petrecuse toata viata.
E ra o fiinta d d ic a ta , tinarull Poet. N u stiu de ce,
dar el imi am intea — in m ai m are, deja b a rb a t in
toata firea —- de Pedrinho, fiul lui Isolino de la
A genda de pom pe funebre, de baiatul acela pe care,
cu ani in urm a, il zdrobise un cam ion si a carui
am intire dureroasa uzura banului — uzura vietii
mele — nu reusise s-o stinga in mine.
M u latra se pierdea de dragoste pentru el. N u era
singura, de altfel, caci m ulte tinere din Insula a r fi
d at totul pentru dinsul.
Poetul era copist la F inante. E ra o pozitie stabila,
cu o am pla cariera de functionar deschisa inaintea
lui, cu garan tia unei vieti dedicata cifrelor si consa-
c ra ta rutinei. Adrese de b a tu t la m asina — V a rog
sa bincvoiti... — num ere, rubrici de bilan t preventiv
— nu sint schim bari, s-au term inat form ularele... ■—
iar versurile ii jucau in m inte si se suprapuneau

173
 peste cifre, si m area il cuprindea in inelul ei de o{el,
taios si rece, in insula mica, in care ii m otaia viata.
N u-i displacea m ulatra, si nici celelalte m ulatre.
D ar visa la femeile albe din E uropa si la Lisabona,
de unde vaniise „A lferrarede“ , spre care plecau va-
poarele, fara sa-il ia vreodata !la bordul lor, da>r ab-
solut niciddata !
C ind vasele ancorau in p ort, ori de cite ori m unca
ii perm itea se apropia de ele, eu o b arca mica, §i se
urea la bord. §i epuiza, in citeva ore, stand dc vorba
cu cei ce veneau de departe ori cu cei ce plecau si
m ai departe, to ata p ortia de dor de duca pe o sap-
tam ina, pe o luna. C ind se intorcea insa pe uscat,
Insula ii parea tot m ai mica, tot m ai p rap ad ita, tot
m ai arida. M u latra il legana cu cintecele ei triste,
cu inflexiunile ei duioase si placute. D a r nu-i poto-
lea setea pe care apa m arii din ju r n u facea decit
s-o sporeasca.
M i-ar fi p lacut sa-1 ajut, cu valoarea m ea deloc
neglijabila, sa scape din ceea ce era p entru el linis-
tita d ar cum plita inchisoare insulara. §i sint sigura
ca in acel scop m -a p astrat el atita vreme. T im p su-
ficient pentru a-i cunoaste in intregim e poemele ine-
dite care intr-o zi, in arzatoarea sa speranta, departe,
tare departe de Insula, vor face gloria sa. T im p
berechet pen tru a m a ata§a de el si de visul necu-
prins care-i lum ina existenta de copist la Finante.
D a r care tim p a avut si el un sfirsit. In felul cum
imi p u rta de grija, mie §i altor banenote ce nu aveau
c irc u la te pe Insula, exista un respect nem arturisit
p entru experienta pe care noi, si nu el, o aveam.
C ondam nata insa la tacere, nu i-am p u tu t transm ite
nim ic din aceasta experienta si nici nu-m i era dat

174
sa-i vorbesc despre orasele in d ep artate prin care m a
purtase existenta raea agitata.
Cind „A lferrarede“, cu care venisem pe Insula,
trecea prin p o rt si Poetul m a ducea pe vas, incercam
dorinta sa-i intreb pe m em brii echipajului despre m a-
iorul A ntunes — ce-o fi facind in G uineea ? — si
chiar de dona Elvira, p e care ei ,n-o cunostoau. D ar
Poetul m a tinea legata de el si nu pu team sa par-
ticip acum decit la inchipuirile lui. Ia r aceasta
p articipare incepea sa m a indurereze. Caci, d aca lui
ii era dor de locuri pe care n u le cunostea, de m ari
pe care nu le strabatuse si de tari pe care le cutreie-
rase doar in vis, eu sufeream cu adev arat p entru
orasele, m arile si tarile care-m i ap artinusera inainte
ca m aiorul A ntunes sa m a fi parasit acolo, drept
p lata a unui act m ult m ai scirbos decit acela care-o
aruncase pe dona Elvira in bratele lui M edeiros.
Tocmiai atunci oind incepuse sa m a apese m ono­
tonia viejii de pe Insula a debarcat la Sao V icente
perechea M ortlock. M r M ortlock venea, din po-
runca unei puternice societati petroliere, cu gindul
de a inzestra vechiul golfulet carbonifer ou iestalatii
m oderne de aprovizionare a navelor cu carburanti.
Lucrarile in port se desfasurau in ritm accelerat, §i
se ridicau cheiuri bune de acostat si dane de adapost
p en tru vasele care pina atunci ancorau num ai la
distanta si descarcau in largul m arii, cu ajutorul
salupelor, m arfurile si calatorii. C om paniile petro ­
liere dadeau fuga sa sondeze noile perspective din
portul renovat. Si M r. M ortlock nu avea decit
m isiunea de-a duce la b u n sfirsit acest studiu si de-a
pune bazele unei eventuale afaceri.
N ecunoscind deloc lim ba portugheza, el gasi in
Poet cel m ai bun p u n ct de sprijin local. Serviabil,

175
indatoritor, harnic, el ii servea de interpret, de mesa-
ger si de factotum , dind d o v a d a .d e o rivna ce tre-
buia sa se deosebeasca radical de fabricarea dulceaga
a poeziei. Sofia, care i-a insotit pe englez in expedi-
tia de la Gabo V erde, se obisnui curind sa dispuna
de Poet in orice clipa — asistent fidel p en tru orele
de plictiseala, m ulte la num ar, si instrum ent docil
pentru toate capriciile, nu putine la num ar.
E ra o femeie cu tenul alb, usor bronzat de sederile
ei in tinuturile cu clim a tropicala, putin incretit, nu
de trecerea anilor, ci de abuzul de alcooluri §i de
tutun, preferinte ce-o absorbeau, d ar era Inca un
chip frumos, in stare sa suceasca m intile oricui, cu
a tit m ai m u lt capul unui Poet care tinjea d u p a amo-
ruri inaccesibile. §i am asistat la acea d aru ire totala,
cu tru p si suflet, unei femei care se slujea de aceste
ofrande d o ar ca sa-si treaca tim pul. A tit cit am fost
de fata, Poetul nu s-a b u cu rat niciodata de alte fa-
voruri de cit de aeelea care p u teau fi acordate cu
generozitate de faja cu to ata lum ea. El le-a platit
insa, in schimb, cu o robie totala iar eu, p astrata in
portofelul sau, laolalta cu buletinul de id entitate si
cu citate din poeziile sale si ale altor autori, am fost
m arto ra la to ata dram a, de la prim a intilnire, pina
la deznodam intul pe care eram foarte departe de a-1
prevedea.
M r. M ortlock ii fagaduise Poetului m area cu sa-
rea si il platea p en tru toate cu mici bacsisuri. E ra
un englez pe care-1 apasa declinul im periului al ca-
ru i apogeu il cunoscuse. 11 consola totusi in afara
de whisky-ul pe care-1 consum a fara m asura, creste-
rea noilor im perii petroliere, care-si im parfeau lu­
mea, si m ai ales cresterea unuia al carui agent era

176
— si era tot atit de im placabil pe cit fusese poate
si ca agent al M ajestatii Sale Britanice.
El si vedea m arile tancuri petroliere circulare,
com pletind, pe tarniul golfului, peisajul golas al
stincii vulcanice. V edea d eja m area societate insta-
lata acolo, asa cum se in tin d ea in lum ea intreaga,
m ai puternica decit vechile imperii.
P latit de catre M r. M ortlock, Poetul parasi biroul
de la F inante in care se ofilea, si trecu, p en tru a i
se dedica cu totul, in serviciul organizatiei al carei
elem ent de baza se si considera. In serviciul organi-
zatiei si al sotiei lui M r. M ortlock.
B arbara accepta vasalitatea Poetului, nu ca pe
aceea a unui ciine de rasa, care cere sa-1 alinti tot
tim pul, ci ca pe aceea a unui dulau pe care acum
il ba£i, acum ll m ingii. A trasa in acest joc, am par-
ticipat aproape la perm anenta si zadarnica inflaca-
rare sufleteasca si trupeasca in care se sfirsea pose-
sorul meu, linga englezoaica. Si nu presim team
nim ic bun.
M r. M ortlock nu p u n ea nici o piedica intim itatii
dintre nevasta si secretar. D u p a cit m i-a fost d at
sa abserv, o inlesnea chiar, din cauza com oditatii ce
rezulta de aici p en tru propria-i viata, ale carei ra-
gazuri ii placea sa le um ple cu conversatiile com-
patriotilor si cultul whisky-ului.
Poetul intra, ceea ce era inevitabil, intr-o faza de
intensa produc^ie lirica si, inainte de a le trece pe
curat, pastna linga m ine poezii'le inspirate de B arbara
si a caror prim a confidenta eram eu. In lipsa unor
adevarate cunostinte literare nu-m i perm iteam —
din cauza, d u p a cum constatam pe atunci, ca si
acum , din cauza confuziei profunde in ceea ce pri-
veste valoarea, m etodele si modelele poetice —

12 — Memoriile unei bancnote — c. 1/456 177

nu-rni perm iteam sa apreciez m eritul real al crea-
Jiilor Poetului. Le facea totusi frumoase, cu urm a
lor de melancolie si cu ecouri stridente de dragoste
carnala. §i era tocm ai de ajuns ca sa m a sim t m a-
gulita de convietuirea intim a cu un artist de o atare
sensibilitate.
D isperarea m ea era ca vedeam cum abundenta
productie lirica nu-1 apropia pe autorul ei de sco-
pul pe care-1 u rm area : posesiunea femeii iubite.
Poetul n-o m ai vizita acum pe m u latra ce-i daduse
cei ciiici sute de escudos pe care-i reprezentam eu,
cu colaborarea fidela a lui D am iao de Goes. V oia
sa se pastreze cast p ina in ziua cind B arbara avea
sa i se dea.
S-a gindit ea oare vreodata sa faca acest lucru ?
Sint sigura ca nu. W hisky-ul, cu rat si cu gheata,
coktail-urile tari, tutunul, curtea um ila, serviciile
amoroase, cu siguranta rare acum , ale lui M r.
M ortlock, erau de ajuns p en tru a tine adorm ita
carnea blonda a acelei fiinte reci. §i poetul isi rani
sensibilitatea izbindu-se de blocul de zapada brita-
nica, pe care caldura tropicala nu a putut-o topi.
As fi v ru t sa-1 previn despre zadarnicia luptei in
care se m istuia. D ar, chiar daca aceasta m i-ar fi fost
in putere, el tot n u m i-ar fi d at ascultare. In servi-
ciul lui M r. M ortlock si al Societajii Petroliere, in
supunerea fa ta de cru d a englezoaica, isi irosea a-
proape tot tim pul. la r putinele ceasuri care-i m ai
ram ineau, furate somnului, le consacra poeziei. Nici
nu stiu p en tru ce m a m ai p astra !
C am pe atunci, com paniile petroliere ce stapinesc
lum ea pina-n cele m ai in d ep artate colturi ale ei
hotirisera, in u n a din m ultele rezolutii p rin care-si
im part globul intre ele, ca Sao V icente de Cabo

178
 Verde nu s-ar cuveni com paniei careia sotul Barba-
rei ii fusese sentinela in ain tata, ci alteia care avea
sa-i ofere com pensatii in alta parte, in im ensitatea
Pacificului. §i intr-acolo trebuiau sa se indrepte, ne-
m ai fiind interesati de insula vulcanica, M r. M ort-
lock si imposibila lui sotie.
Am ascultat convorbirea dintre specialistul in com-
bustibile si seoretar, an g ajat in insula §i parasit in
insula. C a sa-i inteleg, m i-a fost de folos cunoaste-
rea limbii cu care Poetul se obisnuise inca de copil,
in serviciul englezilor d e la cablul subm arin.
— Intoarce-te la Finante, il sfatuia M r. M ortlock.
— D ar cum , daca m i-am d a t demisia ?
— O r sa te prim easca. D u m neata esti un tinar
foarte m uncitor.
Sim jii cum se prabusea lum ea intreaga in corpul
firav al Poetului. E ra ca si cum s-ar fi su rp at cu
zgomot m are p u tu ri de petrol si-ar fi plesnit tancuri
argintii de gazolina. M arile vase petroliere care
cutreierau m arile se scufundau irem ediabil, nu stiu
daca in apele adinci ale golfului sau in pupilele tul-
buri ale ochilor sai. Ia r B arbara era tirita in aceste
teribile naufragii, disparea in prabusirea acelei lumi
care fusese p en tru el speranfa si vis nem arginit si
care, intr-un m om ent exceptional al vietii, il smul-
sese din m onotonia biroului de la F inante si din
inchisoarea vesnica a exilului insular.
T otul : cariera visata, lum ea prom isa in luptele
p en tru petrol, fem eia iubita cu o supunere oarba
de Sclav, totul ii fugea din m iini, pe m asura ce
M r. M ortlock ii com unica prudentele h otariri ale
adm inistratiei firmei.
— Am apreciat m ult colaborarea dum itale. Voi
cere consulului m eu sa te recom ande din nou autori-

179
tafilor portugheze. T o tu l se va aranja. §i-ti las sala-
riul pe trei luni. Aici n-ai unde sa-ti risipesti banii.
Poetul n-a m ai facut nici o obiectie, si M r. M ort-
lock n-a gasit decit motive ca sa laude intelepciunea
colaboratorului sau.
M r. si Mrs. M ortlock au luat in port imi
amintesc ca era in ziua de zece m ai — un pachebot
portughez care, intorcindu-se din Brazilia, facuse
escala la Sao V icente, si care-i duse in citeva zile
in Europa, cu rap id itatea si com oditatea pe care ei
desigur au apreciat-o. C aci experienta de pe bor-
dul vasului ,,A ndes'1 imi aratase ca pe toate pache-
boturile se afla whisky si g h eata si tigari bune engle-
zesti. §i exista totdeauna la indem ina vreun poet de
care te folosesti si apoi il arunci.
Am ram as, ezitind intre liniste §i ingrijorare, in
portofelul Poetului, la Cabo V erde. As fi dorit sa-1
sfatuiesc sa se duca la m u latra deoarece aceasta
il iubea, da, il iubea cu adevarat si-1 dorea cu toata
p u terea trup u lu i ei frum os de bronz. El ansa nu o
vizita. Isi petrecu ceasuri intregi ca sa-si treaca ver-
surile pe curat. C ind term ina de scris, desena pe
prim a pagina a caietului, cu litere perfect rotunde :
„B arbara M ortlock". Privi foaia, ezita, sterse si
scrise din nou : „P entru B arbara".
Desehide apoi o cuitie care era in duilapul tatalu i
sau, care lucrase si el la F inante, lu a de pe fundul
ei, unde zacea de m ult tim p sub niste cutii de c a r­
ton si un costum de carnaval pe care il avusese cind
era mic — scoase de acolo un revolver vechi, de
care tatal sau nu se folosise niciodata, nici p en tru
tras la tin ta cu gloante oatbe, il sterse de rugina ani-
lor, il incarca cu gloantele adevarate pe care toata

180
viata le pastrase in tr-u n colt al cutiei, fixa £eava sub
m axilarul inferior...
Ar trebui acum sa povestesc, sa fac exam enul a-
m an u n tit al sim tam intelor care m -au incercat in tot
tim pul acestei grijulii p regatiri de sinucidere. M ihni-
rea nu-m i era egalata deck de propria-m i neputinja.
Im i am inteam de P edrinho a carui m oarte, sub ro-
tile cam ionului, nu putuse fi evitata. D ar, in cazul
lui Pedrinho, eu am aflat de cele intim plate num ai
d u p a ce totul se term inase.
Aici lucrurile stateau altfel. G hiceam ca Poetul
m ergea catre m oarte, ca o cauta cu o absurda si
rom antica voluptate.
,,Pentru B arbara M ortlock !“ C a si cum ea, betiva
(nu, trebuie sa spunem adevarul : b ea c a un solda-
toi, dar n-am vazut-o niciodata cazind in nesim tire ;
avea rasuflarea im p u tita de alcool si de tu tu n , dar
era hieratica precum o zeita rece) ■— ca §i cum ea
(am retras term enul peiorativ) ar fi avut dreptul la
o asemenea dedicatie, la poemele exaltate, la sacrifi-
ciul sau definitiv !
O vazuse im barcindu-se, incarcata de geam antane,
intr-un tailleur deschis, fericita ca paraseste stincaria
aceea.
— Adio, dragul m eu, ai fost un juvaer. Ce m-as
fi facut, pe pam intul acesta insipid, fara dum neata ?
Sint aproape sigura ca ea n-a ajuns sa afle ca
poetul s-a sinucis. P entru ea ? N um ai p en tru ea ?
N u cred. A r fi exclam at :
— Nonsense ! 1
Ia r eu, care 1-am insotit in ultim ele luni ale vietii
§i care nu 1-am parasit deck atunci cind m am a si

1 Ce prostie ! (E n g l.)

181
m atusile lui i-au scos hainele de toate zilele ca sa-1
im brace cu costum ul albastru de ceremonie, eu, care
i-am cunoscut versurile, si-am fost iinga el pe cind
il m istuia pasiunea si visul lui fierbinte, eu cred ca
n-a m u rit num ai din dragoste. A rnurit si p en tru ca
se sim tea prizonier, p en tru c a lum ea 1-a respins, in
vrerae ce m oartea i-a d aru it posibilitatea sa fuga, sa
fuga din inchisoare.

O tv a tim p am ram as intre lucrurile sinucigasului.

Riate lucruri : hainele, lenjeria, doua vallize fru-
nioase, cum parate desigur in vederea uinor cailatorii
nieiodata in faptuite, aiteva obieote de arta, foarte
mddeste — adevairata m arfa de bazar — , doua, trei
bancndte curente sau care au ciroullatie in m etro-
pola, un cont, aproape epuizat, la filiala Bancii
(sold ; saptezeci si opt de escudos) si versurile, cele-
brele versuri, in eaietul de aritxnetica transform at in
lacra de poezie.
— C u asta isi pierdea el tim pul ! com enta m am a,
pentru care poezia fusese otrava ce-i ucisese fiul.
— Da-m i-le, ca le pastrez eu, se ruga m atusa
Esperanga, singura din fam ilie care credea in geniul
poetic al nefericitului tm ar.
Se vede deci c a nim eni nu s-a gindit ca versurile
ar fi fost dem ne de-a vedea lum ina tiparului. D u p a
parerea m ea, lipsa de intelegere a fainiliei s-a im po-
trivit ca Poetul, chiar si postum , sa treaca in nernu-
rire. O p era sa a ram as depozitata in tr-u n cufar,
acasa la m atusa Esperan§a. In ceea ce m a priveste,
eu n-am p u tu t face nim ic ca sa-i croiesc o alta
soarta. As fi acceptat cu bucurie sa fiu d ata ca p lata
tipografilor, p en tru ca acestia sa tipareasca mosteni-
rea lui literara, pe care jtiam cit e de valoroasa.

182
D ar paisivitatea hirtiei male oontinua sa m a apese,
ca o osinda de neanlaturat.
§i du p a ocoluri nebune§ti, d u p a nebune^ti raite
prin m icul oras colonial — ar id plictisitor si inutil
sa le povestesc — am nim erit in tezaurul Bancii
N ationale de peste M ari, care m -a rctin u t p en tru ca
nu puteam circula acolo in m od legal, si m -a reex-
pediat in m etropola, acolo unde aveam tot dreptul
sa circul.

IX
D U PA R E tN T O A R C E R E A LA LISA B O N A , m a
sim team av an tajata de experienta m ea de peste
m ari. Socoteam ca nu-m i va m ai ram ine m ult tim p
de trait — eram uzata, unele din titlurile tiparite
pe suprafata m ea se deslu§eau deja cu greutate, era
evident ca m ulte surori din aceeasi emisiune ince-
tasera acum sa m ai circule —- presim feam ca zilele
m i-erau num arate si-mi p area rau c a jirul calato-
riilor pe care hotarirea eroica a m aiorului Antunes,
la plecarea in G uineea, mi-1 fagaduise fusese atit
de scurt.
Am inceput — cred ca era semn de batrin ete —-
sa nu m a m ai interesez de posesorii mei. Poate ca
m a saturasem sa m a so'lidarizez, in m od emotiv si
naiv, cu cauzele pierdute, ceea ce nu-i treaba unei
bancnote si nu e pe placul nici unuia din cei ce se
folosesc de ea. A m intirea dureroasa a Poetului m a
facea incom patibila cu realitatea b ru ta la in care
incepusem sa m a balacesc din nou. D e ce pastram
am intirea atito r nenorociri ?

183
 Presupun ca nici un alt caz si nici o alta figura
nu m i-ar fi atras aten tia — atit eram de obosita —
si as fi alunecat intr-o indiferenta som nolenta pina
la sfirsitul vietii, daca soarta nu m i-ar fi rezervat
inca doua, trei zguduiri puternice, care nu m i-au in-
gaduit sa-mi pastrez indiferenta comoda, proprie de
altfel conditiei bancnotelor si de care, m ai m ult ca
sigur, m -am in d ep artat num ai printr-o aberatie inca
de pe cind eram foarte tinara.
Prim a zguduire a fost cauzata de vizita m atinala
la o Casa de am anet. M atin ala p entru ca L ucinda,
d u p a ce b arb atu l plecase la lucru si copiii iesisera
in strada, s-a infasurat in sal si a d a t fuga la Casa
de am anet, eu scopul zelos de a rascum para cordo-
nul, ceasul si m edaliile baietilor. M a ducea cu ea in
poseta-i ponosita.
C um se intim plase ca n u intrasem niciodata pina
atunci intr-o Casa de am anet ? Probabil dato rita
unei soarte capricioase ! F a p t este ca, p rin miinile
Lucindei, am in tra t intr-o lum e cu totul noua p e n ­
tru mine.
E a nu §i-a p u tu t lua nici cordonul, nici ceasul,
pentru ca ultim ul term en de rascum parare trecuse
§i am bele fusesera vindute la licitatie, cu citeva zile
m ai inainte. S upararea ei se izbi de zidul de indife­
renta a cam atarului.
R am asesera la dispozitia sa num ai medaliile co-
piilor. R estitui banii pe care-i primise, plati dobin-
zile intirziate si nu m ai stiu cite taxe care, in necu-
nostinta de astfel de socoteli, nu p rea stiu ce insem-
n au ; prim i in schimb m edaliile, a caror m odesta
valoare m i se p a ru disproportionata cu comisioanele
pe care a tre'buit sa le plateasca.

184
 N -am regretat-o pe L ucinda, si nici sertarul in
care m a tinea, econom isita p en tru rascum pararea
ra ta ta a cordonului si a ceasului. N u erau insa de
ajuns cinci sute de escudos p en tru aceasta operatie
si, asteptind sa m i se alatu re inca cel putin o colega,
L ucinda lasa sa treaca si ultim ul term en, iar acum
vaiearelile nu-i m ai erau de nici un folos. C am atarul
nu avea tim p de p ierd u t si n-o lasa sa-si smulga
p arul du p a pofta inimii. N u voia scandal, si eu i-am
d a t to ata dreptatea. L ucinda nu m i-a p lacu t nicio-
data. A r fi p u tu t sa-mi fie m ila de ea, d a r nici acest
sentim ent nu mi 1-a desteptat. M uncea ziua intreaga,
ca o sclava, p en tru sot si p en tru copii. B arbatul o
batea, o tra ta m ai rau ca pe-o cirpa ; d ar pasivitatea
aceea de vita de povara m a irita si m ai m ult debit
grosolania si b ru talitatea ham alului. P entru ca el era
ham al de meserie si, din convietuirea cu el, am
aflat ca, in fond, gindirea n u este legata de existenta
anim alului asa-zis rational. E fortul fizic o substituie
pe de-a-ntregul, cel p u tin in anum ite profesii si la
anum iti indivizi.
Sotul Lucindei cara lazi pe C'heiul T urnatoriei,
alteori in docul A lcantara. M inca, bea, facea neves-
tei copii ?i, cu cel m ai m ic pretext, sau fara nici un
pretext, o batea cu o m ina grea $i oarba, fara sa se
cunoasca m otivul grosolanei sale fapte. N ici el n-ar
fi jtiu t sa explice ce-1 im pingea la aceasta, p en tru ca
lum ina unei judecati n u trecea nicicind p rin capul
lui tare.
N -am vazut-o niciodata reactionind im potriva
soartei sale de roaba. §i, atit de obisnuita sa observ,
stand ascunsa, fenom enul amoros —• desi n-am facut
p a ra d a aici de jtiin ta acum ulata in aceasta m aterie,
nici n-am m arturisit ciudateniile care m a contrariau

185
§i nici satisfactiile — niciodata n-am simfit-o vibrind,
sub greutatea b ru ta a ham alului, in actul de pose-
siume aproape zilnic si masinal. I se supunea, cum
se supunea ciom agelilor si m uncii. D aca el nu
avea nici o farim a de judecata, ea pierduse — pen-
tru ca o avusese desigur, inaintea copiilor si a mize-
riei si a batailor — orice scinteie de um anitate. E ra
o cirpa, un lucru oarecare, fara durere si fara bu-
curii, fara dragoste, fara suparari sau aspiratii, ne-
u tra in m eschinaria ei, atit de dureros de neutra,
incit nu trezea nici un interes si nici un fel de com-
patim ire. El, da, era o b ru ta, o b ru ta ca forta si
instincte, triviale d ar vii. Fiindca o dispretuiam atita
pe Lucinda, aproape ca m a bucuram de bataile cu
care barbatu l o m iluia aproape zi de zi, alternin-
du-le cu im perecherea. C um eram insa o bancnota
bine educata si b u n a la iniima — n-u m a induiosasem
cu de m adam e K oehler (D oam ne, cat am ar de ani
trecusera de atunci !) si de biata Miss Taylor, si
de Pedrinho, si chiar si de L eandro, desi acesta era
un om cu cazier si, m ai recent inca, de Poet ? nu
facusem dovada deplina a sentim entelor mele ? —■
ca bancnota, deci, cu bune p u rta ri §i in v atata cu
societatea cea m ai aleasa, aveam rem ujcari p entru
acel fel de bucurie nelalocul ei, pe care mi-o prici-
nuia cruzim ea si ticalosia ham alului si prosteasca su-
punere a Lucindei.
D e aceea, cind m a scuti de societatea ei, m -am
sirntit restituita singurei existente dem ne de o banc­
nota atit de um blata, atit de cultivata cum eram eu
pe cind m a apropiam de sfirsitul drum ului. T in-
guirea pen tru cordonul si p en tru ceasul pierdut o
ridicasera putin in ochii mei : m ai era, la urm a ur-
mei, capabila de o afectiune, de o nazuinta. D a r am

186
gasit ca foarte bine a facut cam atarul ca a pus-o
pe fuga. Bailbatul n-avea decit s-o ciom ageasca me-
reu ; §i s-o posede fara sa-i pese de raceala totala a
trupului obosit batut. D a r sa m a scuteasca §i unul
si altul de acest spectacol m u rd ar. F a ra sa m ai vor-
basc cat de neingrijiti si de m u rd ari eiiau copii, care
se tavaleau toata ziua in nam olul din Gasal Ven-
toso 1.
E liberarea aceasta m i-a prileju it intrlnirea cu un
personaj care era, sub toate aspectele, opusul ham a-
lului. Lucindei i-am d ato rat aceasta favoare. Am
p retu it m ult — pe plan u l observarii fiinjelor ome-
nesti careia m a dedicam cu pasiune — , am pretuit
m ult cunostinta m ea cu cam atarul. Caci num ai prin
el mi se deschisesera portile uinei lum i de dobinzi,
de calcul, de mizerie, de nevoi, de pierderi ce adu-
ceau cu ele ru in a si de cistiguri lacome, a carei
existenta o ignorasem p m a atunci. A ifost pasionanta
aceasta experienja tirzie in sertarul Casei de am anet.
D ar nu num ai de asta am avut sa m a felicit. Ci si
de intim itatea cu aceasta fiinta com plicata, bogata
in bunuri d ar si in n uante jjsihologice, un produs
bine fasonat al civilizatiei, care era stapinul reputatei
intreprinderi de credit.
D om nul Ildefonso era un cetacean foarte onorabil.
Atiit de onorabil incit guvernul — din initiativa
functionarilor firmei, care §tiusera sa p u n a in mis-
care, pe linga puterea publica, influentele necesare
— tocm ai il decorase cu M eritul In dustrial si Agri-
col in grad de ofiter. A m asistat la em otionanta cere-
monie a inm inarii decoratiei, in prezenta familiei, a
prietenilor m ai apropiati, a personalului casei si a

1 U n u l din eele m ai sarace c artiere ale Lisabonei.

187
unui reprezentant al Inspectoratului... (inu p rea §tiu
de ce Inspectorat era vorba d ar am aflat, din cuvin-
tele rostite de reprezentantul sau la ceremonie, ca
se ocupa cu supravegherea coinportarii Gaselor de
im prum ut pe gaj si ca, in aceasta privinta, firm a
dom nului Ildefonso era m ai presus de orice sus-
piciune).
Se vede asadar ca intre cocina in care m a tinuse
L ucinda si m ediul acela de prosperitate si de res­
pect era o diferenta la care nici o bancnota, oricit
de uzata $i de nem ingiiata ar fi, nu poate ram ine
nesim titoare. C u a tit m ai m ult cu cit acel m ediu era
exact m ediul m eu, in care banul, din a carui specie
privilegiata faceam parte, era tra ta t cu respected
cuvenit si cu preprirea m eritata.
Cel m ai vechi fu n ep o n ar al casei a citit u n dis-
curs b a tu t la m asina, in lum ina caruia m eritele §i
virtutile dom nului Ildefonso intunecau pe acelea ale
Sfintului Parinte. C am pe la sfiinjitul cuvintarii era
si o referire fugara la greutatile in care se zbatea
personalul si la costul vietii ; d ar aluzia a fost atit
de discreta, incit n-a in tin a t cu nimic dezinteresatul
elogiu. N epotul cel m ai tin a r al om agiatului, bine
instruit pen tru cerem onie de m am ica lui si de m a-
tuji, i-a dezvelit portretul. R eprezentantul Inspecto­
ratului rosti citeva cuvinte scurte. Scurte, d ar expre-
sive si pline de conjinut. Protesta contra faim ei ne-
m eritate, con tra rep u tap ei nedrepte pe care aseza-
m intele de acest fel, la ale caror procedee cinstite
veghea el, o capatasera in secolele trecute, reputatie
si faim a care m ai aduceau prejudicii §i acum prac-
ticarii unui com ert a tit de cu rat ; il prezenta pe
dom nul Ildefonso drep t oglinda profesiunii. (M in-
dra, m indra in-am m ai sieitit ca tocm ai el imi era

188
proprietar.) !l prezenta drep t model de filantropie,
desi n-a citat dovezi care sa justifice afirm atia, la p ­
sus sau lacuna p e care poate num ai eu am obser-
vat-o. D ad u ca exem plu v iata aceea, p etrecu ta la
ghiseul sau la tejgheaua asezam intului, gata sa sara
in ajutorul oricui avea nevoie si sa aline toate dure-
rile. Plin de tact, n u vorbi de dobinzi, elem ent cu
care m a fam iliarizasem chiar din ziua in care L u ­
cinda m a lasase acolo, asa incit consideram ca, de
fapt, acest elem ent constituie baza societatii per-
fecte — a acelei societati pe care Poetul o parasise
dar care nu inceta, din acest m otiv, sa fie unica
societate stabila, legala, fericita.
N u s-a ridicat acolo u m bra dobinzilor p en tru a
m u rdari puritatea sim pla a scenei. D om nul repre-
zentant al Inspectoratului — se vedea bine, dupa
aerul protector si un pic condescendent, c a era vorba
de un inalt fuinctionar public — , sfirsind scurta alo-
cutiune, puse pe pieptul dom nului Ildefonso insem-
nele pen tru a caror achizitionare personalul firmei
facuse cheta. Cei doi se im bratisara, rasu n ara aplau-
ze §i dom nul Ildefonso, foarte miscat, m ultum i re-
prezentantului puterii publice p en tru elocventa con-
sacrare a unei intregi vieti de m unca dezinteresata si
cinstita.
N u era orato r dom nul Ildefonso — nu i se putea
cere sa aiba toate darurile — d ar nu s-a descurcat
rau. §i chiar a avut o fraza inspirata cind, facind
elogiul profesiunii sale — me§tesugit confundat cu
autoelogierea sa — , se referi la num ele pe care intre-
prinderile de acelasi fel cu a sa il aveau in F ran ta,
tara in care, orice s-ar spune, continuau sa traiasca
ideile, progresul si civilizatia : M o n t de Piete. Pieta-
tea fusese deviza sa o v iata intreaga, p ietatea era

189
deviza tu turo r cainatarilor care se respecta si care
au o inim a an loc de un sim plu organ. N ici o alta
profesiune ca aceea — decit poate doar sacerdotiul
— nu perm itea cuiva sa-si ajute semenul intr-o for­
m a atit de am pla. Avea constiinta ca in locul acela
— cistigat cu sudoarea fruntii, p en tru ca n u uita
inceputurile sale de m odest functionar al casei —■
avusese totdeauna drep t deviza caritatea, cuvint care
in lim ba lui Cam oes exprim a cel m ai bine sensul
cuvintului francez : piete.
R eprezentantul puterii publice il im bratisa din
nou pe dom nul Ildefonso ?i-l felicita, de d ata aceasta
p entru atit de inspirata lui im provizatie. Sotia, fii-
cele, ginerii, nepotii, toti il sarutara, lasindu-i pe
fata u rm a m ultor bale ; functionarii il felicitara de
asemenea, unul d u p a altul, iar el, d upa un criteriu
savant, im p arti im bratisari sau stringeri de m ina,
d u p a gradul de apreciere si d u p a ierarh ia pe care
nu u ita s-o m archeze nici atunci. Stind in portofelul
sau, il ascultasem cu em otie si m a m indream ca
apartin acelui ins, daca nu a tit de ilustru, cel putin
atit de demn. A proape c-o iertasem pe L ucinda pen­
tru saptam inile de inchisoare in dulapul de pin, p en ­
tru bataile barb atu lu i si p en tru resem narea ei, ii ier-
tam totul pen tru bucuria de a m a ifi dus in acea
casa al carei num e frantuzesc tocm ai il aflasem, spre
desfatarea m ea si desigur si a lui D am iao de
Goes : M o n t de Piete. Casa in care caritatea era o
in stitu te iar saracii gaseau u n sprijin sigur si dezin-
teresat.
In noaptea aceea dom nul Ildefonso m -a dus in
Bairro Azul *, zona a orasului pe care o cunojteam 1

1 C a rtie ru l A lbastru — c a rtie r in s ta n t din L isabona.

190
din alte raite pe acolo, d a r in apropierea careia lu-
crarile m etroului trecusera de cuiin d ca o coada
de taifun sau ca un cu trem ur de pam lnt. C artierul
imi era fam iliar, d ar n u si locatara de la etajul al
treilea, in stinga, la care el u rea trudindu-se, ca
un astm atic ce era, sub povara anilor. L ocatara era
tinara si d rag u ta §i am aflat ca intrasera in legatura
d atorita faptului ca ea, in ceasuri de grea cum pana,
folosise deseori serviciile dom nului Udefonso §i a
organizatiei sale de caritate. Aeum nu m ai ducea
lipsa de nimic, asta se vedea limpede. D om nul Ilde-
fonso o scapase de g reutati §i, cine stie ? de viata
deocheata spre care o dusese capu-i usuratic si mu-
triso'ara. E ra acum o doam na din Bairro Azul §i in
casa ei, ta p e ta ta cu stofe si cu perne si papusi im-
prastiate ca un arhipelag pe podelele cam erei, sta-
ruia, d aca nu un aer de respectabilitate, cel putin o
atm osfera de siguramta, care facea sa paleaisca pina
§i simip'la am in tire a neajunsurillor di,n trecut. Irene era
o fata bine instalata, cu citeva m inunate m antouri
de blana, cu femeie de serviciu, cu punga plina de
bani, punga in care doar din intim plare n-am cazut.
D om nul Udefonso ii a ra ta rozeta de ofiter al Me-
ritului Industrial si Agricol care im podobea, din
dupa-am iaza aceea, reverul hainei sale negre ; ii
povesti cerem onia, oprindu-se asupra cuvintarii in-
spectorului si a lui proprii ; elim ina din aceasta rela-
tare lingusirea sem nificativa si voi ca Irene sa im-
partaseasca legitim a lui m ultum ire. Insem na insa sa-i
ceara prea m ult sim paticei tinere. E a p a ru serios
nelinisti'ta de prezeota vizitatorului si un apel tele-
fonic in care el, din fericire, nu vazu nim ic suspect,
m a facu sa m a gindesc ca ea trebuia sa aiba si alte
diistractii in viiata in aifara de conviejuirea, putin pla-

191
cuta, cu cam atarul. G induri rele de ban cn o ta lovita
m ult de viata si de m oravurile acesteia.
F a p t este ca in fiecare seara m -am dus cu taxiul
in Bairro Azul, p en tru ca dom nul Ildefonso nu folo-
sea alt m ijloc de locomotie. A proape intotdeauna
vizita era ceea ce aj p u tea num i o vizita protocolara,
p en tru ca num ai d u p a o saptam ina incheiata 1-am
vazut savirsind cu Iren e actul acela care era de uz
zilnic in casa ham alului si al carui spectacol ena tot-
deatnia pen tru m ine o bucurie aproape carnala.
D om nul Ildefonso o satisfacu cit p u tu m ai bine
si Irene se achita §i ea de o b lig a te cit m ai bine cu
puitiinta. M i se p aru insa c a lucrurile nu eirau in
regula, ca ham alul a r fi treb u it sa se afle acolo, in
bratele calde ale Irenei si ca, p entru nevoile cam a-
tarului, era de ajuns o L ucinda oarecare.
Asa gindeam eu, nu insa si el, care in ziua urm a-
toare o alunga pe biata femeie. N u banuiam c-o s-o
m ai vad in cursul vietii mele in care posibilitatea
unei reintilniri se reducea aproape la zero. A devarul
este insa ca ea s-a intors la casa de im p ru m u t inainte
ca eu sa fi parasit portofelul dom nului Ildefonso.
S-a intors cu medaliile baietilor si cu niste cuverturi
care acum , vara, nu-i erau de cine stie ce trebuinta.
Si a avut nerusinarea sa ceara doua sute de escudos
in schim bul acestor fleacuri. F unctionarul — unul
din cei carora dom nul Ildefonso le strinsese doar
m ina in ziua de n eu itat a sarbatoririi — evalua
dbiectele si-i,oferi, cu generozitate, treizeci si sase de
escudos. L ucinda porni sa faca scandal, obisnuit
poate in Gasal Ventoso, d ar nepotrivit in acel local.
Ca-i era barb atu l in spitalul S anta M aria, pe jurna-
tate zdrobit de o lada care cazuse peste el in cala
vaporului. C a sa-1 chem e pe dom nul Ildefonso, care

192
o cunoaste foarte bine. El nu i-ar da treizeci $i sase
de escudos, care era aproape o insulta aru n cata an
fata celor saraci. El i-ar da doua sute si poate chiar
m ai m ult.
D eran jat de strigatele femeii, dom nul Ildefonso
iesi din foiroul in care propriul lui chip, dezvelit de
nepotelul iubitor, prezida la elucu'bratiile sale finan-
ciare, cind n u m ingiia gindul ce-i hoinarea prin
Bairro Azul. V eni chiar la ghiseu si se u ita la L u ­
cinda, la salul ei zdrentuit si la fata innegrita de jeg.
— Ce vrei dum neata, femeie ? o in treb a ; §i am
ajuns sa m a conving ca, fidel cuvintelor solemne pe
care le ascultasem, avea sa exercite in cele din urm a
caritatea intr-un fel m ai laudabil decit functionarii
sai, pen tru a consolida p ro p ria lui supunere fa ta de
Irene, care i-ar fi p u tu t fi nepoata.
L ucinda isi rep eta vaicareala, de d ata aceasta cu
um ilinta si cu dorin ta de a trezi m ila presupusului ei
protector. Si aproape ca m a trecu un fior la gindul
ham alului, in fundul calei, zdrobit de pov ara care se
desprinsese de m acara inainte de vrem e si cazuse, cu
zgomot de tunet, in pestera m etalica ; m a cuprinse
aproape em otia gindindu-m a la copii, balacindu-se
in noroi si m urdarie in Casal Ventoso si cu tatal
acum neputincios la spital. D ar dom nul Ildefonso
n u -1 cunostea pe ham al si nici droaia de copii ; nu
avea aceleasi motive c a m ine ca sa ia p arte la dure-
rea Lucindei. T reb u ia sa apere principiile care stau
la bazele adm inistratiei unei Case de am anet. In
aceasta privinta. era nevoie sa fie intransigent. Si
asa a si fost, fara ostentatie, d a r ferm :
— Femeie, sotul dum itale nu era asigurat ?
— Se spune ca d a , c o n tra accidentelor, d ar n-am
vazut inca nimic.

13 M e m o r iile u n e i b a n c n o te — c. 1 /4 5 6 193
 — N -ai vazut, d ar o sa vezi.
—- Se poate, d ar pina atunci nu-m i poate da
dom nul Ildefonso un aju to r ? N ici m acar nu avem
ce m inca. Si ceea ce stiu sigur e ca ba.rb.atul meu
s-a nenorocit p entru to ata via|;a.
M arturisesc ca la aceasta scena doua sentim ente
opuse se lup tau in m ine : as fi dorit, p en tru ca eram
buna din fire, ca dom nul Ildefonso sa vina in aju-
torul mizeriei §i nenorocirii Luicindei si sa curm e, cu
ceva m ai substantial, foam ea copiilor pe care-i cu-
noscusem atit de bine si despre care pastrasem o
am intire duioasa, n u ca am intirea m am ei lor, anim al
de incasat bataie, nici a bestiei de ham al. G eva sub­
stantial nu p u tea fi m ai putin de o ban cn o ta de
cinci sute de escudos. D ar, pe de alta parte, m -am
ingrozit la gindul de a m a reintoarce la Casal Ven-
toso. A m bitia m ea secreta era ca dom nul Ildefonso
sa m a puna, cu o galanterie de b atrin sclav, in pal-
m a dulce a Irenei. As fi voit sa pindesc v iata dubla
pe care banuiam c-o duce frum oasa femeie ; as fi
vrut sa rid cu ea de pretentiile de toreador ale
batrinului cam atar ; si sa -1 cunosc pe acel am ant de
coeur, si sa alerg cu ei, in autom obil, sa col kid loca-
lurile unde o bancnota de cinci sute are privilegiul
sa straluceasca si sa intinereasca intre oam enii aceia
veseli, care nu se balacesc p rin calele vapoarelor si
nici prin baracile din Casal Ventoso.
D om nul Ildefonso puse repede cap at dilemei in
care se zbatea :
— Femeie, dum neata crezi ca aici este Societatea
de asigurare ? S-ar zice cu m ine daca m-as apuca
sa fac acte de caritate cu to ata lum ea care vine la
ghiseu.

194
 Auzii si vocea n eu tra a Lucindei trezindu-se putin
din letargia-i exasperanta, in tr-u n strigat, poate de
foam e :
— O , dom nule Ildefonso !
D ar posesorul m eu era deja in biroul Ini, unde
vocile de la tejghea si de la ghiseu n u -1 m ai supa-
rau. M i se p a ru ca im aginea fotografica a dom nului
Ildefonso, im podobita cu o ra m a lucrata in lemn
de palisandru si a tirn a ta pe peretele d in fata birou-
ilui, aproba proccdeul chipului omenesc pe e are -1
reprezenta ea p en tru posteritate. E rau satisfacuti
unul de celalalt, precum eram si eu de m ine, sca-
p a ta fiind de m u rd aria Lucindei si visind la ferme-
catorul apartam en t al Irenei. N u m -am m ai gindit
la ham al, nici la nevasta lui, nici la copii, pentru
ca eram satula de nenorociri si doream sa m ai am
pe lum ea aceasta unele com pensatii, cu totul altceva
decit ceea ce-mi rezervasera L eandro si Poetul.
V oiam sa m a intorc in lum ea placerii si a voluptatii,
si speranta m ea se agata de Irene, care oferea toate
garantiile ca va fi in stare sa m a foloseasca. D ar
dom nul Ildefonso, n u stiu din ce incapatinare, m a
pastra incarcerata in portofelul lui vechi, din piele
de crocodil, cu m onogram a de au r capricios dese-
nata. Z burau hancnotele, unele la banea, unde con-
tul trebuie sa fi fost gras, altele in punga -nevestei —-
bine socotite si chivernisite ; o p arte p en tru jucariile
nepotilor — acestea date fara tirguiala, iar restul in
miinile lacome ale Irenei ; num ai eu, n u se stie p rin
ce intim plare, ram ineam in portofel, ca sa-mi per-
fectionez deja profu n d a m ea cunoastere a vietii ora-
sului, vazut acum prin prism a ghiseului Casei de
am anet. Am cunoscut oam eni saraci, care se m ultu-
m eau cu firim ituri, si femei m ondene de felul Irenei,

195
d ar parasite de Ildefon§ii lor. Tsi am anetau m antou-
rile si bijuteriile, In asteptarea u nor zile m ai bune.
Am cunoscut m archizi care am anetau serviciile de
m asa si dobinzile titlurilor C om paniei Indiilor, si
il tra tau chiar de sus pe Ildefonso, facindu-1 sa-si
dea seama, ca o sfichiuire, de cinstea pe care i-o
faceau. Am ad m irat a rta cu care posesorul m eu se
p u rta si cu unii si cu c.eilalp', folosind aroganta, fa-
m iliaritatea sau respectul, d u p a im p o rtan ta sociala
a clientului. N orm a era u n a singura : sa dea cit
m ai putin, sa ia cit m ai m ult. D a r cu ce delicatete
psihologica era aplicata ! D om nul Ildefonso avea
prieteni adevarati, prieteni care nu-si dadeau seam a
ca, incetul cu incetul, el le m inca averile. Ia r aces-
tia ii erau recunoscatori p en tru ca ii aju ta totdeauna
la nevoie. Se vedea lim pede ca n u erau de teapa
Lucindei.
C unosteam acum m arcile tacim urilor de argint si
culoarea pietrelor pretioase, si calitatea m antourilor
de blana. Si eram aproape specialista in portelanuri
chinezesti. N um ai tranzactiile im portante, num ai cli-
entii cu greutate urcau p in a in biroul unde cei doi
Ildefonso —• fiinta om eneasca si reproducerea ei
fotografica — stateau ziua intreaga, prim ul cu gin-
dul im p artit intre afaoeri si Irene, cel de al doilea,
asa cum se si cuvenea, cu privirea in d re p ta ta spre
posteritate si spre n ep atata am intire pe care trebuia
s-o perpetueze.
Spectacolul era v ariat si pasionant. Intrigile pe
care le-am ascultat, plingerile nenorocitilor care ce-
reau ajutor, incurcaturile care cautau o iesire, tipu-
rile omenesti care se p erindau pe-acolo ar furniza
nesfirsite episoade p en tru un tra ta t sau un rom an.
N -am savurat cum trebuie aceasta fascinanta expe-

196
rienta, pen tru ca m a stapinea o idee fixa : Irene.
E ra o incapa{inare, o nebunie, o slabiciune specifica
virstei inaintate. V oiam sa m a tina in geanta ei
scum pa de broasca testoasa ; doream fierbinte sa iau
p arte la viata ei am oroasa, adevarata, si n u la aven-
tu ra chenzinala pe care o incerca, de m ulte ori in
zadar, cu Ildefonso.
D aca in acest dom eniu batrinul im i facea mila,
trebuie sa m arturisesc ca, pe un p lan m ai p u jin jos-
nic, acela al cunoasterii profunde a conditiei um ane,
ii pastram un respect nem arginit. D aca eu, in citeva
saptam ini, in tovara§ia lui, am fost de fa ta la atitea
si am in v atat atitea din filmul prodigios al viefii
Casei de am anet, ce secrete, ce cunoastere a sufle-
tului omenesc, ce com ori de experienta cuprindea
creierul privilegiat al aceluia a carui privire, scruta-
toare si perspicace, in cad rata in ram a cu desene
rasueite, se proiecta deja cu m ult dincolo de exis-
tenta pieritoare, a lui si a m ea ?
§i tocm ai in vrem ea aceea, cind respectul m eu
pen tru dom nul Ildefonso capatase a tita consistenta
— si el era im partasit in tru totul de D am iao de
Goes care, in seninatatea sa, m a ferea de entuzias-
mele prem atu re — in acea vrem e, cand uitasem deja
cruzim ea si brutailitatea fa ta de L ucinda si de toate
Lucindele, cind ii iertasem legatura cu Irene, si figu-
rile jalnice, foarte scuzabile, pe care le facea el, cind
in mine stralucea num ai veneratia p en tru batrinul
experim entat si perspicace, intelept si fin, tocm ai
atunci am avut durerea sa -1 pierd, — si o d ata cu el
rivnita convietuire cu Irene.
M oartea a avut loe chiar in casa acesteia. Spre
seara, pentru ca in ziua aceea cam atarul isi vizitase
p rotejata inainte de cina. Trdbuie sa depun insa

197
 m arturie ca n-a m u rit de eongestie. A m u rit de un
atac de astm a, agravat de o boala de inim a care-l
facea sa se urce cu atita greutate la etajul a! treilea.
A inceput sa tuseasca, sa se sim ta rau, Irene s-a
zapacit, servitoarea a inceput sa tipe, num ai el isi
m ai p astra calm ul ; d ar nu i-a servit la nim ic niei
calm ul lui, nici isteria servitoarei, nici zapaceala Ire-
nei. Invingindu-si tulburarea, aceasta se duse la tele-
fon ca sa cheme un m edic, un farm acist, sau pe
oricine ar fi p u tu t sa-i dea o m ina de aju to r. In
tim p ce telefona, dom nul Ildefonso s-a sfirgit, d upa
o durere m ai ascutita in cosul pieptului, si fara nici
o asistenta. G hiar asa a fost, un lucru inspaim intator.
Am ram as ingrozita, acolo in portofelul sau, linga
inim a care incetase sa m ai bata. Si-am inceput sa
simt de in d a ta cum frigul cadaveric, groaznica ra-
ceala cadaverica cuprinde pielea de crocodil a por-
tofelului burdusit si m a cotropea si pe mine.
Irene, uluita, nu stia ce sa faca acum a cu m ortul.
■— N um ai mie m i se poate intim pla asa ceva, se
bocea, fa ra sa m asoare inca proportiile parasirii in
care cadea o d ata cu pierlderea izvoruiui bogat si
docil al cistigurilor ei.
Servitoarea, acum cind isteria nu m ai foiosea la
nimic, zise, plina de bun-sim t :
— D aca 1-ai chem a pe dom nul Neto...
Ideea, atit de lum inoasa, fu inbratisata imediat.
Neto, convocat telefonic, nu intirzie sa apara. §i
atunci am avut ocazia sa-1 vad. E ra un fiacau fru-
mos, de vreo douazeci §i japte, douazeci si opt de
ani, caches, voinic, cu p a ru l stralucitor, cu ochi de
foe. Irene ii cazu in brate, plingind. D upa cit m i se
paru, nu din pricina parerii de rau d u p a dom nul

198
Ildefonso. E ra m ai m ult o ridicola m aim utareala
femeiasca.
N eto o lasa sa plinga. Se vedea ca se pricepea si
avea si indem inarea necesara p en tru a se lu p ta cu
sexul opus. Ceea ce nu m i-a placut a fost num ai
felul necuviincios in care s-a referit la bietul ra-
posat :
— §i-acum ce facem cu individul ?
D om nul Ildefonso, incovoiat pe sofa, isi astepta
destinul. Neto il apuca, fara p rea m are mila, si
incerca sa -1 ridice in bratele lui puternice. I se p aru
greu, spuse servitoarei sa -1 ia de picioare, el il apuca
de um eri si-1 ridicara pe p a t u nde -1 intinsera, din-
du-i, tot fa ra p re a m ulte m enajam ente, tin u ta cuve-
nita unui m ort. R am ase acolo, cu m iinile pe piept,
cu giulgiul peste ochi, intins pe p atu l care, p en tru el
si p en tru Neto, fusese leagan de dragoste. I a r Irene
care, darnica, im partise alcovul cu am indoi, avu o
zvlcnire de constiinta :
— H ai sa chem am preotul, nu trebuie sa m oara
asa.
— G rozav o sa-i m ai foloseasca, zise N eto, care
nu credea decit in iertarile pam intesti.
D ar servitoarea se duSe la biserica Sao Sebastiao
d a Pedreira, din p o runca stapinei, ca sa-1 cheme pe
abate. S-au gasit, a d u n ati p en tru p rim a d a ta la un
loc — nu pot spune in viata, caei expresia a r fi
inexacta, d a ta fiind conditia dom nului Ildefonso —
cei trei actori ai piesei la al carei epilog venisem sa
asist. Fusesera a tit de fericiti, fiecare in rolul sau !
P entru ce venise M oartea, distrugatoare de fericire,
sa tulbure acel dulce echilibru ? C ugetam , m editam
asupra instabilitatii tu tu ro r destinelor, a nesigurantei
tu tu ro r situapilor — ce se va intim pla cu Irene, sa-

199
racuta, fara caritatea dom nului Ildefonso, ce se va
intim pla cu m ine insami, in ce m iini voi cadea ? —
cind Neto, preocupat de problem ele practice, facu
urm atoarea reflectie p lin a de bun-sim t :
— A cum trebuie sa chem am familia.
— Ce rujine ! exclam a Irene, plina de pudoare.
Si izbucni iar in plins. E ra un suflet sensibil si eu
nu regretam pasiunea pe care o nutrisem in taina
pentru ea.
N eto, care nu se sinchisea de lacrim ile femeii, se
duse la telefon si ceru ginerelui dom nului Ildefonso
sa vina neintirziat in Bairro Azul : socrul se simtise
deodata rau, in casa unei persoane prietene.
G inerele sosi, ch iar fara intirziere, si se a ra ta
foarte intelegator. Neto, fara nici o umibra de jena,
explica :
—- E u sint varul acestei doamne-. In m ihnirea ei,
n-a avut cui sa se adreseze si m i-a telefonat mie.
G inerele defunctului avu cuvinte aproape de con-
doleante pen tru dona Irene — intre tim p ea se im-
bracase in negru — si observai ca avu grija, in con-
vorbirea cu Neto, sa se refere lotdeauna la ea ca la
„vara sa“ . U n b aiat foarte curtenitor, cu siguranta
viitor si opulent cam atar ; era doar ginerele dom ­
nului Ildefonso.
T reb u ia sa se procedeze in toate aja fel ca sa nu
fie ranite in m od inutil sentim entele vaduvei ji ale
fiicei. In aeeasta privinta, toti trei se a ra ta ra de
acord, in chip foarte corect.
—- T rebuie sa facem sa se cread a ca a m u rit la
biroul sau ?i sa-1 si ducem la biserica Sao Sebastiao,
hotari ginerele, pastrato r al bunelor m oravuri.
O rice, in afara de scandal. D a r p entru aeeasta
trebuia sa se lucreze cu repeziciune. Telefoanele su-

200
nara, intre tim p ap aru preotul, fu chem at m edicul
pentru a elibera certificatul de deces, iar eu inghe-
tam tot m ai tare, lipita aproape de inim a nem iscata
a dom nului Ildefonso. In cele din u rm a se ivi si
cioclul. Si, o ! ce surpriza p en tru m ine ! o ! ce emo-
tie a statornicii mele m em orii ! Pe cine aveam sa-1
vad intrind, imibracat tot in megru, ca sa im p arta
condoleante form ale lui Neto, Irenei si ginerelui ? Pe
cine ? Pe Isolino, de la A genda de pom pe funebre,
incaru n tit acum , d a r tot slab si plin de solicitudine,
cu m etrul de m usam a p en tru a m asura cadavrul si
cu tariful de p retu ri p en tru funeralii.
Ascunsa cum eram in buzunarul defunctului, el
nici nu m i-a b an u it prezenta. Si nici n-ar fi p u tu t !
Stia el ca eu statusem in buzunarul sau, ca-i cunos-
cusem feciorul si ca regretasem , aproape tot atit de
m ult ca si el, m oartea stupida, m oartea absurda a lui
Pedrinho ? Si ca suferisem luni intregi ? P utea el
sa-si inchipuie ca o b ancnota pastrase despre adora-
bilul sau fiu o am intire care poate ca in el insusi
— atit de ocupat cu ingropatul m ortilor — se si
risipise ? As fi dorit sa-1 intreb despre fiica idioata
si despre dona C arolina, sotia lui. D a r cum puteam
sa fac asa ceva ?
Vazindu-1 pe Isolino, am intirea b aiatului zdrobit
de cam ion m a d u ru §i m ai m ult. M a gindii la Poet
si socotii ca nici unul, nici celalalt, nu avusesera
noroc pe lum ea asta si ca poate, la o ra aceea, se vor
fi intllnit pe m eleaguri in care eu, lipsita de suflet
omenesc, nu voi ajunge niciodata, nici ch iar dupa
ce voi fi distrusa. Poate ca Poetul i-o fi recitind ver-
suri lui Pedrinho. Ia r acesta l-o fi ascultind cu deli-
catetea si intelegerea care a r fi facut din el o fiinta
aparte, ceva intre om si inger,

f' 201
 Acestea erau gindurile mele, dar ale lui Isolino
erau altele.
— A re cavou de familie ? U n d e suit actele ?
Am socotit, in cugetul meu, ca Isolino trebuia sa-i
ingroape aproape pe toti m ortii din Lisabona. Altfel
cum s-ar p u tea explica reintilnirea noastra, care ras-
turnase acea lege a putinelor probalbilitati ce fusese
incalcata num ai o data, pe care eu as fi considerat-o
ca atare, cind m -am regasit in fata Lucindei, cind
eu tocm ai de ea voiam sa fug ?
Pe m asura ce preparativele p en tru transportarea
dom nului Ildefonso la biserica Sao Sebastiao inain-
■tau, incepu sa creasca in m ine team a ca vor u ita sa-i
goleasca buzunarele si m a vor lasa sa m a due cu el
in m orm int, ingropata de vie, sub m unti de lut, in
sicriul de plum b pe care cioclii il si asezasera, des-
chis, linga pat. Aceasta a fost u n a din cele m ai gro-
zave spaim e din existenta m ea. D om nul Ildefonso
era m ort, m ort ca toti m ortii, asa ca trebuia sa se
duca in m orm int sau in cavoul familiei — ia ta in-
doiala care chinuia m intea lui Isolino. (— A re ca­
vou ? — D esigur c a are, afirrna ginerele. — D a r am
nevoie de actul de proprietate, insista Isolino.) Eu
insa eram vie, m ai vie decit m a simtisem vreodiata,
dornica sa fiu alaturi de Irene 51 de N eto in nenoro-
cirea care-i lovise, sa-i a ju t sa se descurce in noua
?i desigur precara situatie financiara in care avea
sa-i arunce m oartea dom nului Ildefonso ; voiam sa
ram in m ai departe pe lum e, in aceasta Lisaboina cu
soare 51 cu ploi, atit de ing rijita si atit de plina de
gropi incit num ai valoarea m ea mijlocie a r putea
aju ta pe cineva sa iasa din ele. V oiam sa fiu tra ta ta
in continuare ca un obiect dem n de stima, sa fortez
casele de fier ale bancilor §i con§tiin|ele saracilor.

202
caci acelea ale bogatilor nu se pleaca in fa ta unei
hirtii de cinei sute de escudos. §i ideea sicriului de
plum b, a m iinilor pline de lut cresteau in m ine, um-
plindu-m a de spaim a si de panica.
Isolino, mi'lostiv, puse cap at chinului meu, iar
gindul, plin de recunostinta, m P a sugerat ideea ca
tot am intirea lui Pedrinho m -a ocrotit.
— Im i trebuie buletinul de identitate, rosti tatal
regretatului m eu prieten.
Si, ca p rin tr-u n gest de scam ator, ii sustrase dom-
nului Ildefonso, care nu se m ai p u te a apara, porto-
felul care m a adapostea. Am respirat adinc.
N u 1-am insotit pe m ort la Sao Sebastiao d a Pe-
dreira. Ginerele, caruia Isolino, cinstit §i respectuos,
ii dadu portofelul cu continutul respectiv, m a dete
servitoarei Irenei :
—- D u-te si cu m p ara citeva sandvisuri si niste
sticle de bere, si adu-m i restul.
Am cazut iarasi din lac in p u p ; bacanii, laptarii,
pravalii de m aruntisuri. §i la acea cina frugala nu
i-am vazut pe ginere, pe Neto, pe dona Iren e si pe
Ildefonso, m ort, m ort ca toti m orjii, ca sa pindesc
jocul de priviri d intre m ititica (ce bine o prindea
doliul !) si sotul fiicei. Cine §tie, poate ca N eto va
p u tea fi in d ep artat si ginerele ii va p u tea spala
onoarea pe care cam atarul, din caritate (sa nu vor-
bim de altceva), o lasase atit de compromisa.

T R E C U R A L U N I D E V lL T O A R E , d ar si de
apatie. D aca eu nu m a odihneam in goana mea, cu
atit m ai p u tin se oprea lum ea in ne'bunia ei. N u au-

203
zeam vorbindu-se decit de am enintari, de razboaie
perfide sau pustiitoare, de prabu§iri spectaculoase de
avioane, de crim e aibominabile, de violente, de m oar-
te. Ia r in ju ru l m eu viata era atit de tih n ita si de
binevoitoare ! A tit de lum inoase erau zilele, atit de
voluptuoase nopjile, a tit de vesel cim pul, atit de fru-
inos orasul, atit de splendida viata ! P entru ce se
intreceau oam enii in grozavii, de ce se grafoeau sa
distruga ceea ce mie, biata bancnota, mi se parea
d ar generos, m ister m lraculos al crea$iunii ? Nicio-
d ata nu m i-am p u tu t raspunde : dintr-o deplorabila
nestiinta, desigur. Am vazut pe 'lume atitea m inuni
dato rate num ai om ului si geniului sau, am observat
m unca atitor savanti, a unor profesori atit de celebri,
am contem plat opera atito r m ari artisti, incit nu
cred ca om ul, fiinta superioara p rin excelenta, nu
are profunde ji puternice m otive de a se nimici, de
a se distruge, de a se injosi vesnic. D aca n-ar avea
aceste motive, p u rtarea lui a r fi cu ra ta nebunie. Ia r
eu nu cred in nebunia omului. F iinta inteligenta si
chibzuita care a invenitat admirabiilu! instrumeint ca­
re este bancnota — sa m i se ierte ca-m i fac propriul
m eu elogiu — n u este un nebun, este un calculator.
In intelegerea m ea de ban cn o ta uzata de cin-ci sute
de escudos, daca om ul pregateste, inexorabil, propria
sa nimicire, inseam na ca are m otive puternice. D ar
nu le-a destainuit niciodata. A m incercat sa le des-
copar eu. N -am reusit insa. N iciodata n-am smuls
om ului un singur cuvint care sa-m i explice sinuei-
gasa lui furie de distrugere.
In tre tim p, am m ai convietuit cu unele fiinte de
seam a si am asistat la scen e'care m eritau sa fie in-
registrate. D intre oam eni, cel pe care 1-am stim at si
1-am respectat cel m ai m ult a fost un b atrin profe-

204
sor... D ar sa nu parasim ordinea cronologica a aces-
tei povestiri, ordine pe care m -am straduit s-o res­
pect.
A m intirea intam plarilor din copilaria §i tineretea
m ea este inai limped© decit am intirea faptelor m ai
recente. Se spune c a e un fenom en caracteristic per-
soanelor in virsta. D u p a cite vad, se potriveste si
p en tru bancnote'le vechi. Rem iniscentele din ultim ii
ani, m arcati de u zura fizica si de declin, se cam
confunda in aceasta innegurare cu care ne narcoti-
zeaza natura, cu scopul desigur de a ne usura
m oartea.
F oarte adesea se intim pla ca acum casierii sa m a
puna la o parte, p en tru a face platile cu bancnote
m ai noi, m ai pe placul clientilor. Si se intim pla, din
aceasta cauza, sa petrec zile si saptam ini intregi
uitata pe raftu ri sau prin sertare, unde m a plicti-
seam ingrozitor.
Am trecut insa si prin citeva pungi respeetabile §i
ar fi nedrept sa nu le amintesc. Ciind un nobil au-
tentic m a dadu fiicei sale nem aritate, eram departe
de a prevedea noua experienta in care eram antre-
nata. Gentilom ul era bogat si vaduv. Sotia ii murise
la balam uc cu vreo doi, trei ani in urm a. Casa era
plina de portretele si de am intirea ei- de femeie
frum oasa si nebuna. F ata, care conducea casa aju-
tata de o m enajera nem toaica, in care am regasit
unele trasaturi de ale gardieneelor de la Ravens-
bruck, avea vreo douazeci si ceva de ani, si m i-am
d at repede seam a ca traia strivita de o confruntare
tiranica si de o apasare ciudata : frum usetea si ne-
bunia mamei. N im eni n-ar fi considerat-o u rita daca
ceas de ceas, in toate incaperile casei, de la portre­
tele in ulei p ina la fotografiile prinse in ram e de ar-

205
 gint, toate im aginile acestea n-ar fi evocat frum u-
setea tulburatoare a mamei. A r fi considerat ca are
m intea tot a tit de sanatoasa ca oricare alta fata da-
ca nebunia tragiea a m am ei, care intuneease casa
cu crizele ei de furie si se prelungise apoi ani de-a
rindul intr-o casa de nefouni, n u si-ar fi lasat pecetea
nestearsa in atm osfera casei, in atitudini, si pina si
pe fruntile incretite de aceasta tragedie.
Am aflat ca nem toaica fusese m ai intii infirm iera
bolnavei si, cind aceasta a fost in ternata, ramasese
in casa cu rol de m enajera. D a r prezenta ei linga
fetita ■— pe vrem ea m ea era deja fem eie — in-
semna pentru aceasta — lucru de care tatal nu-si
dadea desigur seama — o atm osfera de suspiciune
inabusitoare si bolnavicioasa.
Teresa M aria — tare-m i placea num ele ei frumos
■
— o ura pe nem toaica, d u p a cum am constatat nu-
maidecit. Ia r m am ei sale — pe care n-o cunoscuse
altfel decit excentrica si la a carei nebunie fusese
m artora, fiind victim a ei ani intregi p ina la interna-
rea in ospieiu, d u p a cum am dedus din diseutii — ii
pastra num ai ranchiuna, alcatu ita din ciuda pentru
frum usetea pe care n-o mostenise, din exasperarea
p entru tirania in care-o tinuse p in a la ofieializiarea
ticnelii si la internarea ce-a u rm at, ?i din revolta in
fata stigm atului care-i insem na tineretea si-i inde-
parta, banuitori, pe nenum aratii tineri care s-ar fi
p u tu t apropia de ea cu vulgara, d ar dorita chem are
m atrim oniala.
Intre ta ta si fiica se ridica m ereu um bra femeii pe
care prim ul o iubise cu inflacarare si care-i facuse
nefericiti si pe unul si pe altul. D ar atitudinea lui
nu era deloc potrivita daea a r fi urm arit sa-i creeze
fiicei sale o viata norm ala si fara griji. D ar el parea

206
ca pindejte tot tim pul indiciile bolii a carei victim a
fusese sotia lui, ca si cum acestea ar fi intirziat sa
se manifesto.
S trecurata de T eresa M aria in p u n g u ta unde m a
astepfcau alte surori de ale m ele, care m -au pus la
curent cu antecedentele fam iiiale, ascultand si ce
spuneau altele, care in virtejul vietilor noastre urm a-
sera destine diferite — p astrata de T eresa M aria o
groaza de tirnp, n u jtiu p en tru ce, in m ica ei punga,
m -am fam iliarizat cu cazul ei p in a am ajuns sa-mi
fundam entez ju d ecata persona'la pe o observatie si-
gura. Si aceasta observatie imi dem onstra ca in
m intea ei nu exista nici cea m ai m ica u rm a a tarei
m aterne. E ra num ai chinuita de complexe, cum e
m oda sa se spuna, si nu m i se poate lua in num e
de rau ca adopt p en tru expunerea m ea expresiile cu
care oam enii isi im bogatesc m ereu lexicul si-si obo-
sesc inintile.
Gind am patruns in in tim itatea ei, p area c a tre-
cuse de etapa in care tinerii se in d ep artau de ea si
se dedica cu to t sufletul — la inceput m ai m ult p en ­
tru a rupe izolarea — se incredinta cu tot sufletul
prim ei intrigi care prom itea o legatura durabila. De
fapt, inginerului, care facea pasi timizi in profesiune,
iar pe plan social isi pregatea saltu'l ce avea sa -1
ridice m ult deasupra palierului m odest de pe care
venise, nu-i era frica de o ereditate ce parea atat de
in d ep artata de figura aproape angelica a Teresei
M aria, si nici de eopiii pe care ea avea sa i-i dea cu
dragoste si devotam ent.
Ea ii ascundea resentim entele secrete, ca si slabi-
ciunea pricinuita de oomplexele care o o'bsedau. !l
lasa sa vada aspecte care, fara sa fie unice, erau
totusi sincere : duiosia, delicatetea, seninatatea me-

207
lancolica §i blinda, care p areau sa fie prim ele bu-
curii pe care le avusese in viata. D ragostea si
speranta o infrum usetau aproape se parea c a nici
chiar portretele §i spectral m am ei nu-i m ai strigau
cind trecea, cu o cruzim e pe care num ai nebunia
o p u tea explica :
—■ U rito, urito, urito !
C a sa spun adevarul, oricit de experim entata
eram , nu vazusem niciodata o nunita. Sa avem ier-
tare, fusesem m arto ra la ajceea a liui Av-elino barbierul
cu Sofia Blum enthal, ch iar la inceputul existentei
meile. D ar cit de m ult era de atuuci, iar n u n ta aceea
fusese m ai degraba o m istificare decit o caBatorie
adevarata, cu luna de m iere si cu initiere am oroasa,
asa cum cere b u n a rinduiala. D e aceea, toata d o rin ta
m ea era ca T eresa M aria sa m a pastreze pina in
ziua festiva in care inginerul o va lua de sotie, iar
ea se va elibera de tot ceea ce, p ina acum , nu facuse
decit s-o umileasca : m am a si m ultipiele sale im agini
§i am intirea ei obsedanta ; tatal, cu solicitudinea lui
stingace ; si nem toaica, aproape sinistra. Desi in-
tensa, speranta m ea era totusi foarte subreda. Ne-
voia de tigari, trim iterea irnei telegram e sau cum -
p ararea unei perechi de m anusi ar fi fost de ajuns
ca eu sa parasesc punga §i sa urm ez un destin diferit,
fara sa am drep tu l la opriri, la afeetiuni, care nu
sint in firea mea.
D a r Teresa M aria m a tinu la ea, im potriva ori-
carei asteptari. F u a n u n ta ta plecarea ei la M adrid
si la Paris p en tru a se ingriji de trusou. Se parea
ca era de bonton oa fetele bogate sa se duca in
strainatate ca sa-si cum pere m atasurile si sa capete
anumiite cuno§tinte in legatura cu casatotiia. Asa ca
m -am pregatit sa fiu schim bata in franci sau pesetas

208
si sa renunt definitiv la interesul inutil cu care pin-
deam eliberarea acelei fiinte nefericite si prinsa
inca in catusele unei nebune m oarte.
A m auzit ch iar pe o verisoara de-a ei intrefomd-o
plina de fiere :
— Vasco stie ca m am a ta a m u rit la ospiciu ?
— 'Cum ,sa nu stie ?
— Poate c a nu gtie. C um n u face p arte din lu-
m ea noastra...
Teresa M aria n u m ai avea pic de liniste. Poate
ca num ai eu citeam in sufletul ei si m asuram efortul
si chinul. N um ai eu, o b ia ta bamcnota uzata, cunos-
team um brele care o im presurau si din a caro r im-
bratisare voia sa se smulga. N um ai eu intelegeam ca
chipul logodnicului se ina'lta in ochii ei m ai sus decit
o simpla dragoste si ca fata ei nu era lum inata de
lupta im potriva intunericului.
M -a lu at cu ea la M adrid. T a ta l ii d adu ideea
s-o ia si pe nem toaica, d a r ea, cu aprobarea meet
m uta, puse piciorul in p rag si n u ram ase altceva de
facut decit sa ceara unei m ature, num ita Eugenia,
s-o insoleasea in calatoria prenuptiala. M i s-a p aru t
c-o m ai vazusem undeva pe acea dona Eugenia.
Poate la vreun ceai de caritate sau la vreo adunare
a doam nelor de la A ctiunea Cato'lica. Prin cite
locuri m ai colinda §i o b ancnota ! Cite figuri nu
vede, cite glasuri n u asculta, citor vieti nu le smulge
valul ! M ai am capul inca bine asezat pe um eri —
datorita, fara indoiala, asistentei linistitoare a lui
D am iao de Goes — ca sa continui aceasta poves-
tire fara m ari ocoluri si fa ra sa las in uitare perso-
najele si subiectele principale.
N e-am dus la M ad rid cu un avion al societatii
„Ib eria“, cu toata frica in d rep tatita a donei Euge-

14 — Memoriile unei bancnote — c. 1/456 209

nia, p en tru care tot ce era m ai greu ca aerul nu
era decit lucrul cu care Belzebut ispitea fap tu ra
omeneasca.
Z burind peste platoul central, m i-am am in tit de
regretatul m eu don Pedro Gonzales M oreno, am ba-
sadorul Republicii San Cristobal care voia sa m a
duca de la L ondra in trufasa capita'la a Spaniei,
si a carui intentie a fost spulberata de vicisitudinile
politicii si de trad area m irsava a lui Izquierdo. Ce
s-o fi intim plat cu om ul acela pe care -1 lasasem,
redus la starea de em igrant politic, in tr-u n hotel
suspect din L o n d ra ? O m ai fi traind ? O fi iar
la putere, aplieind adversarilor m etodele unei bine-
voitoare si eficace dictaturi ? D ar Izquierdo ? A-
cesta, da, isi croise drum , fara indoiala. In diplo­
m atic, in polkica. E ra u n om cu resurse extra-
ordinare ! C um il m ai inselase pe am basador !
Si iata ca m -am pom enit in Plaza del Sol si pe
G ran V ia si am sporit cu alte orase, cu alte ho-
teluri, cu alte cunostinte, experienta m ea despre
lum e si vocatia m ea de calatoare. T eresa M aria
§i-a procurat de la M ad rid o p arte din -trusou, d ar
esentialul urm a sa fie cum p arat la Paris. Ramasese
stabilit ca logodnieul sa ne intilneasca, pe noi si
pe dona Eugenia, in O rasul-lum ina, pe care eu il
cunoscusem foarte vag, pe cind era ocupat de ina-
mic, era infom etat si m ocnea de frica si de ura.
M -am socotit fericita ca nu fusesem schim bata la
ghiseul hotelului sau la acela al vreunui agent de
schimb, pen tru contravaloarea m ea in pesetas, si
ca-m i puteam continua calatoria, cu preocupata
m ea posesoare si cu m atusa ei, p in a pe m alurile
Senei.

10
 O , viziune splendida, pe care n-o avusesem in
tinerete, a orasului vazut atunci d o ar din coltul
strazii V ivienne ; viziune care fusese fu ra ta privirii
mele de peretii m urd ari ai cocioabei in care se
ascunsese m enajul K oehler, cu tearna lui de G esta­
po, cu mizeria batrinilor evrei persecutati si cu
b iata lor speranta inutila si v an a !
O , dulce oras cenusiu, atit de arm onios si atit
de frum os ! F atad e innegrite ale Parisului, strazi
ale Parisului, poduri ale Senei, insula Saint-Louis,
pietre ale catedralei N otre D am e !
N u voi fi m istuita de foe inainte de a va fi
adm irat si de a fi vazut, gratie privirii patrunza-
toare a lui D am iao de Goes, cealalta privire enig-
m atica si surisul subtil in care T eresa M aria si toti
pelerinii de la L uvru cau ta si n u descopar seer etui.
Stiu ca peste p u tin a vrem e m a va mistui focul.
D ar el nu va putea sterge, din v iata m ea, ace'le
zile deosebite in care am vizitat Parisul ca turist,
m -am urcat in T u m u l Eiffel si deasupra Arcului
de T rium f, am vazut defilind m anechinele la D ior
si m -am rataicit prin m agazinele scumpe de lingerie.
Pentru Teresa M aria, acestea au fost zile de
fericire deplina. T o t asa si p entru logodnic. De
oboseala pen tru dona Eugenia. Si de perm anenta
team a pentru m ine. Avea sa m a schim be oare aici,
la un ghiseu de la W agons-Lits, de la Banca, de
la biroul de prim ire a hotelului ? O are avea sa
m a paraseasca in strain atate ? In tovarasia ei, pur-
tata la sinul ei, Parisul era orasul frumos si vesel
prin excelenta. D ar nu aveam sa ajung oare in
cripta vreunui agent de schimb, ca in R ue V ivi­
enne ?

211
 N u s-a in tim p lat nimic din toate acestea. D ar
sfirsitul aventurii mele galice a fost totusi dureros.
Si neasteptat. §i care a d at najtere la com plicatii
um ilitoare si la descoperiri neplacute.
Ne duseseram in R ue de la Paix : ea, logodnieu'l,
m atusa, o prietena a acesteia, in trecere prin oras
si care trasese la hotelul Scribe — ce placere sim-
teaim sa stau in ‘h otelurile de lux — si eu, im preuna
cu diverse colege ale mele, puse in poseta cea
m are a fetei.
Teresa M aria se ducea sa eum pere darul de nun-
ta, pen tru care tatal sau ii acordase u n credit larg.
§i voia sa -1 aleaga nu num ai d upa gustul ei ci si
du p a gustul logodnicului ; punea podoabele in jurul
gitului, punea in degetele-i fine inelele scumpe, m in-
giia cu privirea ei verde verdele sm araldelor si cu
ce dorinja aprinsa dezm ierda rosul rubinelor ! Ce-i
si cu vanitatea fem inina, cind se desteapta ! Si cu
dragostea pentru bijuteriile frum oase si rare c a ace-
lea pe care penelul u nor pictori faimosi le atirna-
sera, pen tru vesnicie, la gitul alb al m am ei sale !
N ieiodata nu voise sa se fo'loseasca de giuvaerurile
m am ei sale nebune, inele, b ra ta ri sau colier. Ia r
acum erau acolo cele m ai frum oase bijuterii din
lume, pe suportrurile rosii de catifea, la totala ei
discretie aproape.
Am trait atunci u n m om ent straniu de euforie.
Oind te gindesti ca in orasul acela im i irosisem
zile lungi de nemiscare, de saracie si de groaza in
m aghernita familiei K oehler ! Si ca de acolo pleca-
sem in m izeria de nedescris a lagarului de concen-
trare ! Git de diferita era extrem a vietii in care ma
aflam acum ! O rasul enorm m a astepta afara,
afectuos si prim itor. Posesoarea m ea isi punea, in

212.
fata oglinzii, podoabeie ceie m ai scum pe si raai
frum oase din lume. F uncponarii m agazinului de
bijuterii se plecau, respectuosi, in fata capriciilor
sale. la r inginerul o contem pla cu o privire aproape
de dragoste. §i, asa cum stateam in d o ita in captu-
seala moale a posetei de c a lf1, eram cuprinsa de
o secreta voluptate.
Teresa M aria deschise p eseta ca sa-si scoata ba-
tista si cutia de pudra. O bservai ca in locul ram as
liber era acum un obiect ciudat. A m aflat num ai-
decit ca era vorba de u n inel. L inga pietreie reci
§i sclipitoare am sim tit cum m a cuprinde surpriza
si stinghereala. M -am gindit (D e ce trebuia oare
ca eu, o banenota uzata, sa fiu inzestrata cu gin-
dire, daca aceasta nu m i-a adus decit necazuri ?
D e ce trebuia sa posed eu o insusire care nu-i fu-
sese d ata ham alului ?) — m -am gindit : D a r n-a
c.umparat inca nimic... F a ra indoiala ca a lunecat
de pe degetele ei prelungi...
§i, in biata si zadarnica m ea naivitate, m a apuca
o dorinja nem arginita de a o preveni.
D ar functionarul principal si rem arca, d a r cu o
extrem a delicatete :
— M ademoiselle, cind §i-a scos batista, a lasat
din greseala un inel in peseta domniei-sale.
A tunci, rojindu-se p in a la urechi, T eresa M aria
raspunse :
— E u ? D ar e absurd. C um puteti inventa asa
ceva ?
Functionarul insista :
— Trebuie sa va fi cazut, mademoisalle. Inelul
cu briliante m ari. V edeti ? N u-i aici.

1 Piele de vijel (e n g l.).

213
 §i ara ta sirurile de inele pe suportul incarcat de
bijuterii.
Teresa M aria se intoarse spre m atu ja ei, uluita,
si rosti cu asprime, de d a ta aceasta in lim ba ma-
terna :
— H ai sa plecam , m atusica, asta-i o adevarata
nerusinare.
Functionarul lii gliici intentia si spuse, fara sa
paraseasca tonul eurtenitor, d a r cu o energie fara
echivoc :
— N e veti perm ite, totusi, sa vedem interiorul
posetei. Inelul n -a d isp aru t singur si avem ocazia
sa risipim aceasta neintelegere.
In m om entul acela logodnicul inginer avu o in-
terventie nefericita. T rebuie sa se fi simtit jignit
in am orul lui pro p riu lusitan (fin cursul exiistentei
male, si m ai ales d a c a era vorba de fotbal sau de
femei, aim asistat la m ulte exhibitii ale acesbui am or
propriu lluskan, fanfaron si prim itiv) — si reactiona
cu violenta, intr-o frantuzeasca tot atit de detes-
tabila ca si gestul sau :
— N im eni sa nu se atinga d e ea (si lua poseta
de calf fin mfina). Ia r acest dom n va trebui sa ceara
seuze doamnei.
In tra ra in scena si alti functionari, p rin tre care
p o rtarul si gardianul casei, u n fel de m astodont
hran it cu delicioasa m ineare frantuzeasca. A face
ca poseta sa treaca in m iinile lui a foist treaba
de-o clipa. A o deschide, a o deserta pe tejghea,
a fost un act instantaneu. §i din ea cazu, laolalta
cu m ine si cu alti bani si cu miile de m aruntisuri
care se afla de obioei in poseta unei femei, cazu si
se rostogoli, m are si aratos, inculpat — de parc-ar
fi fost complice si nu instrum ent — d ar si acuza-

214
tor, un inel de p latin a cu niste briliante magnifice,
ca acelea din coroana u n u i m aharajah.
G irantul casei rosti cu o voce foarte suava :
— Este u n inel de saptezeci de mii de franci...
noi — si accentua in m od expresiv asupra adjecti-
vului. Dorrinul si doam nele vor avea b u n a ta te a sa
astepte p u tin in sala de alaturi, pina cind politia
va lam uri acest echivoc.
— Politia ! exclam ara, in tr-u n glas, inginerul,
m atusa si doam na gazduita la „Scribe“ .
Teresa M aria nu spuse nim ic, ia r expresia sa
recapata opacitatea pe care num ai logodna, M adri-
dul si Parisul i-o risipisera.
Jig n ita la culm e, eu ram ineam u itata pe tejghea.
— D ar de ce politia ? incerca sa se lam ureasca
inginerul, acum fara aerul fanfaron, si cazut, de
foarte de sus, in realitatea aceea um ilitoare.
— D om nul va intelege, ii explica responsabilul
cu respect, c a aiei avem m ulte m ilioane de franci ;
daca am lasa sa piece nestingheriti pe oricine care,
din greseala, lasa sa-i ca d a bijuteriile in po?eta,
cite pesoane indoielnice ne-ar frecventa casa, pro-
fitiind de acest joe nepedepsit ! T rebuie sa m artu-
risi^i ca ar fi o cu rata m om eala...
— D a r nepoata m ea n -a facut-o intentionat...,
observa inspaim intata m atusa, intr-o franceza care-o
rascum para pe aceea a inginerului.
— L ucrul acesta il va lam uri politia. Crcdcti-m a,
sint foarte m ihnit de aceasta incurcatura.
L a scena asistau si a’l ti clienti. I si spuneau in
soapta cuvinte pe care nu le intelegeam . E u am
ram as acolo, intinsa pe tejghea, cu celelalte obiecte
§i cu inelul — de o bogajie im pudica. In jurul
nostru, izolind corpul delict §i pe tovarafii sai de

215
rusine, p a tru rigle im bracate in catifea desenau,
sub privirea vigilenta a paznicului, o carcera pa-
tra ta si cocheta. C arcera de la Surete a fost m ai
p u tin cocheta, carcera in care am asteptat sfirsitul
cercetarilor si posibila ju d ecata sau condam nare.
Pentru ca o b ancnota stie num ai ce aude, nu
in treab a nim ic, nim eni n u se sinchiseste de ea, decit
doar de valoarea care-i sta scrisa pe fata. Si am
rarnas, intrig ata si nelinistita, intr-o totala ignoran-
ta a concluziilor la care a ajuns politia franceza.
N ici eu insam i, care traisem atitea saptam ini in in-
tim itatea Teresei M aria, nu stiu inca ce a impins-o
la aceasta fap ta ! Sa fi fost o criza de nebunie —
lucida sau cru d a ? Sa fi fost furia m am ei sale care
se desteptase in ea ? Sa fi fost dorinta bolnavicioasa
de a pune la incercare — im potriva am enintarii
unor tare teribile — dragostea vulgara a logodni-
cului ?
N -a fost decit un sim plu eaz de cleptonjanie —
m i-au spus colegele mele cu experienta in m aterie
de furtu ri si de spargeri.
Pe T eresa M aria n-am m ai vazut-o. D u p a citeva
saptam ini, un functionar de la consulatul portughez
a venit sa m a ia de la S urete, im preuna cu celelalte
obiecte confiscate.

X I

A ST FE L CA M -A M IN T O R S la Lisabona. In ­
tr-o valiza a consulatului. Jig n ita ji ingrijorata.
Jignita de tratam entul politienesc la care fusesem
supusa. In felul acesta atit de jalnic se sfirsisc a
doua m ea aventura pariziana. Prim a se term inate

216
In plasa G estapo-ului si in lagarefle de concentrare ;
de d a ta aceasta, in ochiurile retelei intinse de
Surete.
D a r si nelinistea m a inisotea in tristul m eu drum
de intoarcere, in hurducarile de pe caile ferate
spaniole. O fi fost T eresa M aria d a ta in jude-
cata ? O fi fost con d am n ata ? O fi p u tu t tatal ei
sa-i vina in aju to r si s-o scape de rusine ? D ar ce
m a interesau toate acestea si ce folos aveam luind
asupra-m i necazurile si prabusirile posesorilor mei
ocazionali ? N u .trebuia sa m a fi invatat m inte, dupa
atitia ani de v iata si de um blet prin lum e ?
In noaptea aceea din Spania, ce se tira atit de
incet, cu opriri indelungi p rin gari adorm ite, in trate
p arca in letargie, am cau tat sa evoc num arul de
m iini prin care trecusem in cei optsprezece ani
b atu ti pe m uchie de viata si de zbucium . D aca
m otaisem saptam ini sau luni in sertare uitate, tre­
cusem in schimb rind pe rind prin zeci de m iini
in scurtul rastim p al unei singure seri sau al unei
singure dimineti. Si daca pastrasem am intirea unor
cazuri anum ite pe care le-am relatat si m em oria
unor chipuri pe care le-am evocat, ele sint, cazuri
§i chipuri, o infim a particica dintr-o experienta a
carei povestire nu s-ar m ai sfir§i. §i nici tim pul
cit m ai am de trait nu-m i ingaduie explicatii ama-
nuntite. V reau sa-1 folosesc p en tru a povesti si cazul
cel m ai sem nificativ d in tre toate, acela care a d at
raspuns intrebarii ce m a urm arise to a ta viata si
care-m i ingaduie astazi sa-mi in fru n t sfirsitul ine-
vitabil cu tarie sufleteasca si resem nata seninatate.
N u e cazul chirurgului care, dintr-o tragica gre-
§eala, §i-a ucis pacientul care i se incredintase fi,
pe deplin ponstient de eroare, s-a gra'bit sa incaseze

217
 onorariul apreciabil, care sa-i linisteasca constiinta
usor de im pacat. Nici acela al bancherului care m -a
d at am antei lui, m tr-un pachet de douazeci de
hirtii de valoarea m ea, fara sa rosteasca un cuvint
care i-ar fi tra d a t agitatia sau deznadejdea si a
pastrat asupra lui doar atit cit ii trebuia p entru
taxiul care 1-a dus la birou, unde totul s-a sdldat
cu un glonte in cap. Nici acela al avocatului, un
far al jurisprudentei, unul din cele m ai stralucite
spirite pe care le-am intllnit vreodata, si care, intr-o
zi, din cauza sclerozei sau ruperii v en d o r creierului,
s-a trezit ru p t de el insusi si de trecutul lui bogat
si a ram as, ag atat de m ine §i de alte citeva lucruri,
ca un copil pe care altii il dezm iarda sau il bat,
d ar to rtu rat — num ai p en tru asta m ai avea luci-
ditate —- de constiinta 'p ro p riu lu i sau naufragiu.
T o rtu ra t de-ti era m ai m are m ila de el.
Nu, nu e nici unul din aceste cazuri, care ar
oferi unor scriitori vestiti tem e surprinzatoare de
rom an, d a r care nu m ai prezinta interes nici m acar
pentru o bancnota, obosita de o experienta m ai bo-
gata decit aceea a tu tu ro r scriitorilor.
Gazul, atit de simplu in fond, este acela al
batrinului profesor, de care am m ai vorbit cel pu-
fin o data. E ra sa spun povestea lui, crim pei din
p ropria m ea istorie, cin'd, respectind cronologia, am
am inat povestirea p en tru m ai tirziu. A venit tim pul
s-o astern pe aceste pagini, care cred ca a r trebui
folosite la contabilitatea b an cara — singura com-
patibila cu n atu ra m ea fin an ciara — si pe care
le-am destinat, pe nedrept, contabilitatii sufletelor
?i viejilor, corttabilitate m ai subtilH decit aceea a,
num erelor,

218
 L a drept vorbind, nici nu e vorba de cazul ba-
trfnului profesor. N ici m acar nu stiu daca in viata
lui va fi existat vreo intim plare dem na de a fi
povestita. E ra un om §ters si linistit. Elevii isi b a­
teau joc de el si-1 asicultau fara p rea m are rabdare.
§i, totusi, el avea un d ar sigur de a-si expune lec-
tiile si ori de cite ori 1 -am ascultat( ii fusesem data
cu modestu! salariu pe lu n a octom brie a anului
trecut) — in pufinele dati aind 1 -am ascultat, tot-
deauna a fost spre profitul si spre m area m ea des-
fatare. Elevii insa n u citeau decit suplim entele
ziarelor ce cuprindeau cuvinte incrucijate si lasa-
sera pe searna ecranului de televiziune si a craini-
cilor de la radio tot efortul care se cerea altad ata
creierelor. V ocea batrinului profesor p area ca vine
de dincolo de m orm int §i poate ca num ai eu, in
m area sala deprim anta, 1 -am ascultat.
E l voiibea despre cronicari, de la F ernao Lopeis,
al carui num e n u -1 m ai auzisem niciodata rostit
pin a atunci, si despre m arii regi, ale caror fapte le
slavisera cronicarii. In vorbirea lui blinda, istoria
devenea m aterie vie, iar faptele m ari sau ticalosiile
u nor regi, ale u nor nobili sau ale unor plebei se
ridicau intr-o lum ina senina, propice unei judecati
care nu era nici denigrare nici exaltare. Am invatat
m ulte lucruri cu el in acele lectii succinte, in ras-
tim pul scurt dint-re ziua de 23, cind a prim it mo­
destu! sau salariu, si 6 ale lunii urm atoare, zi in
care m -a folosit p en tru a p lati proprietarului chiria
casei.
A vorbit despre Fernao Lopes si despre Gomes
Eanes de A zurara si despre R u i de Pina. §i despre
G arcia de Resende, despre Frei Joao Alvares si
despre D uarte Galvao. V aloarea cronicarilor, vigoa-

219
rea stilului lor si fidelitatea relatarilor erau cinta-
rite de omul acela sters pi im povarat de ani care,
dinaintea unor elevi neatenti, facea, vorbind aproape
num ai din constiinciozitate, o adevarata revizuire
a istoriei pi a valorilor sale. Intr-o zi, adapostita in
portofe'lul vechi, linga pieptul sau slab pi obosit,
m -am infiorat toata de em otie si de tulburare. Pro-
nuntase, cu o extrem a naturalete, cuvintele urm a-
toare :
— In lectia viitoare vom vorbi despre D am iao
de Goes. Puteti pleca.
Elevii o lu ara la fuga, im bulzindu-se. Ia r eu am
ram as acolo, aproape lip ita de vesta de flanela,
tu lb u rata cum nu m a simtisem poate niciodata, nici
in fata m ortii la care fusesem de fata, nici in fata
vietii la care fusesem m arto ra tacu ta si tim ida, d a r
niciodata indiferenta. P en tru prim a data, in de-
cursul unei existente care era d eja lunga, auzisem
p ro n u n tat num ele pe ca re d aveam in tip arit de la
nastere pe p to p ria m ea substanta ; p entru o singura
d a ta fusese evocata in prezenta m ea figura — p a r­
te integranta a fiintei m ele — a carei privire scru-
tatoare m a ajutase sa observ pi sa inteleg lum ea,
a carei infatisare, inteleapta §i senina, contribuise
a tit de m ult la transform area m ea, dintr-o bucata
neinsuflejita de hirtie intr-o fap tu ra cu sensibilitate
care, anonim a d ar aten ta la toate, luase p arte la
dureri si la bucurii, la visuri si la deceptii.
Zilele — ceva m ai m ult decit un sfirsit de sap-
tam ina — ce s-au scurs intre an u n tarea tem ei de
studiu si lectia in care a fost abordata, au fost
zi'le de infrigurata asteptare. T o ata team a m ea, in
aeele ore putine, se concentra in gindul ca profe-
sorul s-ar putea desparti de m ine inainte de a tine

220
leefia prom isa ; sa n u m a d ea bacanului, dentistului,
incasatorului de la gaze.
D ar nu. Cind ziua era aproape pe sfirsite, soarta
m i-a rezervat surprinzatoarea. revelatie. Si, gratie ei,
to ata viata m ea trecu ta s-a transform at. N u-m i fusese
d at sa-mi im p art soarta cu o figura obscura, tovaras
fo rtat la bine si la rau. Ba cu totul dim potriva, imi
im partisem viata cu o fiin ta exceptionala, si respectul
pe care i-1 purtasem to tdeauna lui D am iao de Goes,
dintr-o p u ra intuitie inspirata, se dovedea, in cele
din urm a, o atitudine de d reap ta ju d ecata divinatorie.
Caci tovarasul m eu fusese un um anist de seam a,
un razboinic, un diplom at, un ad m inistrator prudent,
un bun muzician, un scriitor m are, in tr-u n cuvint
un intelept si un om drept. D u p a cite spunea ba-
trinul profesor, D am iao de Goes fusese inaltul ex­
ponent al Renasierii, posesorul unui spirit atit de
vast incit micul cam in lusitan ar fi fost p rea nein-
capator ca sa-1 p o ata gazdui. U m blase p rin toata
E uropa, ca trimis al regelui, ca d ru m et neobosit si
ca studios fara sat. Facuse negot in F lan d ra, se raz-
boise, statuse prin inchisori si se platisera p entru
el rascum parari. G erm ania, pe care eu o strabatu-
sem intr-un vagon de vite, lipita de pieptul lui
m adam e Koehler, Polonia, D anem arca, Italia, fu-
sesera teatrul vietii sale agitate. „A vazut si s-a
in tretin u t cu toti regii, principii, nobilii si popoarele
din toata crestinatatea.“ A avut dispute cu cele mai
m ari spirite ale epocii si de aceea a fost privit cu
suspiciune in p ro p ria lui tara. C ind, intors in pa-
trie, urm a sa-si asume, la rugam intea regelui, sar-
cina educatiei principelui, un oarecare Simao R o ­
drigues, cleric, il d en u n ta Inchizitiei, asa ca nu-si
p u tu indeplini insarcinarea, p entru ca din acel

221
 denunf ram inea cel putin pata. Ami tree, m ai nu-
merosi decit aceia ai vietii mele. §i D am iao de
Goes, incaru n tit, scrie, din insarcinarea regelui, viata
m onarhilor §i a principilor. D a r la capatul trudei
sale cind, b arb at atit de ilustru, orice respect care
i ;S-ar fi ara ta t ar. fi fost inca un om agiu ndinsemnat,
acelasi neobosit delator il indica aceluiasi abom ina-
bil tribunal. Si batrinul este supus, in carcera,
tu tu ro r incercarilor.
V ocea batrinului profesor se inalta, in fata elevi-
lor neatenti, p en tru a repeta apelul si spovedania
um ila a invafatului, in fata ilustrilor si rnarctilor
dom ni inchizitori. De fapt, cu patruzeci de ani m ai
inainte — o, ce crim a ingrozitoare ! — „m ergind
de la curtea regelui D anem arcei la aceea a regelui
Poloniei trecuse pe la U niversitatea din W ittem -
berg, unde se aflau pe atunci M artin L u th er si
Filip M elanchton, oam eni condam nati ca eretici, si
votbise cu ei, §i m incase §i bause“ .
N eim bllnzita era m orala C o n tr a r e f o r m e is i fe-
roce justitia — explica profesorul. D am iao de Goes,
victim a urii clericului Simao Rodrigues si a laco-
miei ginerelui, fu condam nat de Sfintul O ficiu, la
adinci batrinete, p entru pacatele tineretii, rascum -
p arate prin poeainta, la inchisoarea pe viata si la
confiscarea tu tu ro r bunurilor sale.
Nimic din ceea ce vazusem — si avusesem parte
de o experienta atit de bogata — nu se com para,
in cugetarea tacu ta in care m a cufundam pe m a-
sura ce-1 ascultam pe b atrin u l profesor, cu istoria
patetica a tovarasului de noroc si de nenorocire
care fusese, in vrem uri indepartate, victim a de pre-
dilectie a intolerantei si a rau tatii oamenilor.

222
 Invatasera acestia sa fie m ai buni si m ai tole-
ran ti ? — asta m a intrdbam in m ine insami cautind,
in exemplele la care fusesem m artora, un raspuns
favorabil la intrebare. D a r de la R avensbruck
incoace li auzeam pe oam eni vorbind num ai de
razboaie, de m oarte si de distrugeri. Si stiam ca
lum ea era d esp arp ta de o prapastie m ai m are si
m ai adinca decit aceea care se deschisese in inim a
Europei pe vrem ea cind D am iao de Goes socotise —
o, ce proiect zadarnic —- c a poate fi prieten, in
acelasi timp, cu M artin L u th er fi cu Ig n atiu de
Loyola. O am enii erau aceiafi, m izeria lor era ace-
easi, m ai m are orbirea lor. Identica ura. §i D am iao
de Goes — am aflat-o tot din g u ra b atrinului pro-
fesor — murise carbonizat pe v atra unui h an cind,
sleit de inchisoare, de b atrinete si de suferinta se
in drepta spre m inastirea Alcobaga, eliberat poate
conditionat din condam narea perpetua.
Aceasta — cunoasterea felului in care a m urit
D am iao de Goes —- a fost pregatirea cea m ai de-
savirsita pe care as fi putut-o prim i p entru apro-
piatul meu sfarsit. D aca om ul drept, barb atu l bun
prin exeelenta, invatatul, artistul, d upa ce suferise
n ed reptatea oam enilor si. pedeapsa, d u p a decenii,
p entru niste delicte inchipuite, se mistuise in foe,
ce alt destin ar p u tea avea efigia sa, im prim ata pe
hirtie, legata de m ine din ceasul nasterii mele si
pin a in ceasul m eu din urm a ?
Aceasta lectie, in v atata intr-o sala de liceu de
provincie, ascultata de la un b atrin profesor inte-
legator si bun, m i-a adus resem narea ca sa infrunt
sfirfitul inevitabil al existentei pe care oam enii mi-o
dadusera si pe care ei mi-o vor rapi. §tiu ca desti-
nul bancnote'lor e sa fie distruse prin foe si prin

223
foe restituite inexistentei totale. C hiar din prim ele,
si deja indepartatele mele zile, am p u tu t con-
tem pla din balconul Bancii engleze — p e n tru ca
nici o iluzie sa nu-m i m ai ram in a — coloana sub-
tire de fum ce se inal£a d in rugul in care surorile
mele m ai in virsta se stingeau. Am trait, de-a lungul
celor optsprezece ani, o ciudata ?i m are aventura,
m -am bucurat de-a lungul ei de tovarasia nu a
unui despot sau a unui om de stat, azi glorificat,
miine dispretuit, ci de aceea a unui artist, a unui
invatat, a unui om lucid si tolerant. D aca focul i-a
distrus viata, de ce sa nu-i mistuie si im aginea ?
D ar am intirea sa va ram ine, proclam ind dreptul
inteligentei, al conviejuirii rodnice, a darniciei da-
tatoare de viata intr-o lume in care oam enii isi
im pun crezurile lor cu o violenta prim itiva si feroce.
Ge-au in v atat ei, intrucit s-au in d rep tat ei de la
D am iao de Goes incoace ? §i tot acesta — iubitul
m en tovaras de aventura — m a sfatuieste sa nu
formulez intrebari im pertinente si sa m a las mis-
tuita, in liniste, de focul molcom cu care banea
em itenta com bate, sigura si prudenta, riscurile in-
flatiei m onetare.
 Lector: CONSTANTA TAn As ESCU
Tehnored actor: ELENA BABI

B un d e tip a r: 19.08.1974. Tiraj 13630 ex.

Coli tipar 7.

Tiparul executat sub comanda

nr. 1/456 la
Intreprinderea Poligrafica
„13 Decembrie 1918“
Str. Grigore Alexandrescu nr. 89—97'
Bucuresti
Republica Socialists Romania
 141

Un original roman picaresc modern in care pro-

tagonista —o bancnotS —i?i poveste?te, intr-un
stil plin de vioiciune, aventurile, comentind <:u
sensibilitate $i uneori cu umor vie^ile oamenilor
prin mina carora a trecut, mediile pe care le-a
frecventat, evenimentele la care a asistat sau
in desfSfurarea carora a jucat, cu pasivitatea
specifics lucrurilor neinsui'letite, un rol de prim
ordin.
„Un bun roman realist —cum precizeazS cri-
ticul francez Roger Giron — in care totul es:e
inventat, totul este adevSrat. $i prin ale cSrui
personaje, foarte tipizate, se constituie sub
ochii nostri o intreagS societate: societatea
occidentals dintre 1940 ?i I960."