DIFERENTE IAS / OMFP

…..

1. IAS 16 “Imobilizări corporale” solicită ca în calculul amortizării să se țină cont de valoarea

reziduală în timp ce OMFP presupune că aceasta este nulă.
2. IAS cere ca amortizarea să se calculeze prin metoda care reflectă cel mai bine ritmul în care
se consumă avantajele economice aferente imobilizării respective, în timp ce OMFP prezintă o
listă cu patru metode acceptate (liniară, degresivă, accelerată și calculat ă pe unitate de produs
sau serviciu ), din care doar două sunt fiscale (liniară și degresiv ă)
3. IAS 16 cere societăților ca periodic să analizeze dacă durata de amortizare, ritmul de
amortizare și valoarea reziduală mai corespund realității și, în caz contrar, s ă se procedeze la
reestimarea acestora. În schimb, OMFP consideră că reestimarea duratei de utilizare ar putea
să apară extrem de rar, iar schimbarea metodei de amortizare este considerată o corectare de
eroare.
4. Conform IAS 16, amortizarea începe de la data punerii în func țiune a activului, în timp ce
OMFP prevede înregistrarea amortizării începând cu luna urm ătoare punerii în funcțiune.

5. În cazul în care un activ are o componentă corporală și una necorporală, conform

referențialului internațional, întregul activ se recunoaște ca o imobilizare corporal ă dac ă
funcționarea sa este dependentă de existența componentei necorporale (exemplu: instala ție și
soft dacă instalația nu funcționează fără soft) . În OMFP nu este prevăzut acest lucru, cele
două active se vor recunoaște separat.
6. În referențialul internațional se face distincția între Imobilizări Corporale (IAS 16), Imobile
de Plasament (IAS 40 “Investiții imobilizare”) și Active Necurente Destinate Cedării (IFRS 5
“Activele pe termen lung deținute pentru vânzare și activități întrerupte”). În OMFP nu există
această distincție, majoritatea acestor elemente fiind considerate Imobiliz ări Corporale.
Conform IAS 40, Imobilele de Plasament reprezintă terenuri și cl ădiri de pe urma cărora se
obțin avantaje sub formă de chirii sau pentru care se așteaptă avantaje sub form ă de creștere
de valoare prin trecerea timpului.

În momentul în care un activ nu mai îndeplinește condițiile pentru a fi imobil de plasament,

acesta se transferă într-o altă categorie de active, la valoarea justă de la data transferului.

Conform IFRS 5, un activ necurent se clasifica în categoria celor destinate ced ării cel mai
devreme atunci când sunt îndeplinite două condiții:

– Activul este disponibil pentru o cesiune imediată în starea sa actual ă;

– Există o probabilitate ridicată ca cesiunea activului să aibe loc.

De asemenea, un grup destinat cedării reprezintă un ansamblu de active și datorii pe care

întreprinderea are intenția să le cedeze printr-o tranzacție unic ă. Uneori grupurile destinate
cedării pot conține și elemente curente (stocuri) Activele Destinate Cedării, respectiv datoriile
ce fac parte din grupuri destinate cedării, trebuie prezentate în bilanț la o categorie distinctă,
conform IFRS 5. La fel și rezerva din reevaluare: dacă există, se prezintă la Rezerve la Activele
Necurente Destinate Cedării.
În momentul în care un activ nu mai îndeplinește condițiile prevăzute de IFRS 5, trebuie
reclasificat. Reclasificarea se face la valoarea recunoscută de la acea dat ă. Nu se poate, îns ă
depăși Valoarea Contabilă Netă pe care ar fi avut-o la acea dată activul respectiv dac ă anterior
nu ar fi fost clasificat conform IFRS 5.

1
 7. În OMFP 3055/2009 s-au preluat numeroase noțiuni legate de indiciile de depreciere din IAS
36, dar nu s-a preluat noțiunea de Valoare Recuperabilă cu tot ce implic ă calculul acesteia și
nici precizările referitoare la unitățile generatoare de trezorerie. Conform IAS 36, există
depreciere atunci când Valoarea Contabilă a unui Activ este mai mare decat Valoarea
Recuperabilă(VR).VR este considerată valoarea maximă dintre Valoarea Just ă (VJ) mai pu țin
Cheltuielile estimate de Vânzare (Cv) și Valoarea Utilă (Vu):
VR= max. (VJ-Cv; Vu).

Vu este valoarea actualizată a fluxurilor viitoare de trezorerie, generat ă de utilizarea continu ă

a activului și de ieșirea acestuia din întreprindere.

IAS 36 recomandă ca pentru perioadele ce depășesc 5 ani să se folosească rate stabile sau
descrescătoare pentru estimarea fluxurilor de trezorerie. Se efectuează test de depreciere
doar pentru acele active pentru care există indicii că au pierdut din valoare, iar deprecierile
constatate reprezintă cheltuieli ale exercițiului curent. De asemenea, există active care nu
generează fluxuri de trezorerie în mod independent de alte active.

Pentru acestea este necesar să se testeze întreaga unitate generatoare de trezorerie (UGT)
de care aparține activul respectiv. Mai trebuie precizat faptul că există anumite active, altele
decât fondul comercial, care genereaza fluxuri de trezorerie pentru mai multe grupuri de
active (ex: clădirea în care se află sediul societății, un centru de cercetare al societății, unele
programe informatice, etc). Acestea se numesc active corporative sau active suport.

8. Provizioanele pentru dezafectarea unei imobilizări și refacerea amplasamentului se

constituie, conform OMFP 3055/2009, la valoarea nominală la care sunt estimate cheltuielile
cu dezafectarea imobilizării și refacerea amplasamentului, la momentul constituirii
provizioanelor, în timp ce conform IAS 16, aceste provizioane se recunosc pentru Valoarea
actualizată cu ratele dobânzii estimate de pe piață.

Analiza diferenţelor dintre politicile contabile prevăzute de OMFP

3055/2009 şi cele solicitate de IFRS şi identificarea surselor
posibile de retratări în procesul de trecere la IFRS
IAS 16 Imobilizări corporale OMFP 3055/2009

IAS 16 se aplică pentru contabilizarea imobilizărilor corporale.

IAS 16 nu este aplicabil pentru:
Sfera imobilizărilor corporale din Ordin este mai extinsă faţă
(a) Active biologice aferente activităţii agricole (IAS41, Agricultura)
de imobilizările corporale ce intră în aria de aplicabilitate a
păduri şi alte resurse naturale neregenerabile similare; si
IAS 16.
(b) concesiuni miniere, prospecţiuni şi extracţie de minereu, de petrol,
gaze naturale şi resurse naturale neregenerabile.

Consecinţe asupra procesului de retratare

Entităţile care aplică pentru prima dată IFRS vor analiza dacă imobilizările corporale din bilanţul conform OMFP 3.055/2009 intră în sfera
standardului IAS 16. Pot exista imobilizări corporale care vor trebui încadrate în alte categorii conform IAS (de exemplu, investiţii
imobiliare, active imobilizate deţinute în vederea vânzării, active biologice). Pe lângă transferul în altă categorie de active vor fi necesare
retratări, deoarece politicile contabile utilizate pentru investii imobiliare, active biologice sau active imobilizate deţinute în vederea vânzării

2
sunt diferite.

Evaluarea iniţială
În cazul în care plata este amânată peste termenele normale de
creditare, diferenţa dintre preţul în numerar echivalent şi plata totală
este recunoscută ca dobândă pe perioada de creditare, cu excepţia
cazului în care o astfel de dobândă este recunoscută în valoarea Evaluarea iniţială
contabilă a elementului, în conformitate cu IAS 23. Dacă efectul ratei OMFP 3055/2009 nu conţine o cerinţă de actualizare în cazul
dobânzii este semnificativ entităţile vor trebui să actualizeze sumele de în care plata contravalorii unei imobilizări este amânată în
plătit şi să reflecte diferenţa drept cost al finanţării (în planul de conturi timp. Reducerile financiare nu sunt deduse din costul de
din Reglementările conforme cu IFRS contul 6681 Cheltuieli cu achiziţie, ci sunt recunoscute ca venituri financiare (767
amânarea plăţii peste termenele normale de creditare). „Venituri din sconturi primite”). Reducerile comerciale
NOTĂ primite în facturi ulterioare ajustează cheltuielile din
Potrivit OG 8/2013 sunt nedeductibile din punct de vedere fiscal exploatare (contul de ajustare – 609 „Reduceri comerciale
cheltuielile cu dobânzile, stabilite în conformitate cu reglementările primite”).
contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare
financiară, în cazul în care mijloacele fixe/ imobilizările
necorporale/stocurile sunt achiziţionate în baza unor contracte cu plată
amânată. Toate reducerile de preţ se deduc din costul de achiziţie.

Consecinţe asupra procesului de retratare

Pentru prezentarea situaţiilor financiare soldurile conturilor 767 şi 609 vor diminua costul de achiziţie pentru reducerile aferente
imobilizărilor existente. Este separată componenta de finanţare la achiziţiile la care s-a depăşit termenul normal de creditare. Ajustarea
costului de achiziţie poate determina şi ajustarea amortizării.

Schimbul de active
Evaluarea imobilizării primite se realizează la valoarea justă cu Schimbul de active
excepţia situaţiilor în care tranzacţia de schimb nu are substanţă Schimbul de active determină înregistrarea a două operaţii
comercială sau nici valoarea justă a activului primit şi nici cea a distincte.
activului cedat nu pot fi determinate fiabil.

Consecinţe asupra procesului de retratare

Se vor efectua ajustări la nivelul prezentării situaţiilor financiare.

Amortizarea Amortizarea
Se amortizează valoarea amortizabilă (costul din care este dedusă Se amortizează costul (nu există noţiunea de valoare
valoarea reziduală). Amortizarea unei imobilizări începe atunci când reziduală). Amortizarea imobilizărilor corporale se
aceasta este disponibilă pentru utilizare adică atunci când se află în înregistrează începând cu luna următoare punerii în funcţiune
amplasamentul şi condiţia necesare funcţionării în maniera vizată de şi până la recuperarea integrală a valorii lor de intrare.
conducere. Amortizarea ar trebui întreruptă atunci când valoarea Schimbarea metodei de amortizare este considerată
reziduală depăşeşte valoarea netă contabilă. schimbare de politică si produce efecte începând cu anul
Perioada de amortizare următor luării deciziei de schimbare.
-începe când imobilizarea este disponibilă pentru utilizare
-inceteaza cand imobilizarea este disponibila pentru vanzare (IFRS 5)
sau derecunoscuta
-nu încetează atunci când imobilizarea nu este utilizata (cu exceptia
situatiei in care este complet amortizată)
Pentru revizuirea valorii reziduale, a metodei de amortizare şi a duratei

3
de viaţă utilă se aplică tratamentul pentru schimbările de estimări din
IAS 8.

Consecinţe asupra procesului de retratare

Entităţile vor trebui să definească politici contabile în conformitate cu IAS 16 şi să efectueze retratările necesare sau pot să utilizeze
opţiunea valorii juste drept cost prezumat din IFRS 1 la data trecerii la IFRS. Utilizarea opţiunii nu este dependentă de politica utilizată de
entităţi pentru imobilizările corporale. Acestea pot utiliza opţiunea chiar dacă nu doresc să reevalueze imobilizările conform IFRS. Politicile
aplicabile conform IAS 16 pot fi selectate idependent de cele pe care le utilizau entităţile anterior conform OMFP 3055/2009.

IAS 38 Imobilizări necorporale OMFP 3055/2009

Cheltuielile de constituire nu pot fi capitalizate (afectează contul de

profit şi pierdere atunci când sunt angajate).
Există categoria imobilizărilor necorporale cu durată de viaţă
nedeterminată care nu se amortizează.
NOTA:
Prin OG 8/2003 se precizează că din punct de vedere fiscal
imobilizările necorporale cu durată de viaţă nedeterminată nu
reprezintă active amortizabile.
Fondul comercial este supus unui test de depreciere anual. Deprecierea
constatată pentru fondul comercial nu poate fi reluată ulterior.
Pe lângă modelul costului există şi modelul reevaluării. Imobilizările
necorporale pentru care există o piaţă activă pot fi reevaluate.
Pentru angajamentele de concesiune a serviciilor se aplică prevederile
IFRIC 12 (potrivit căreia operatorul recunoaşte în anumite condiţii o
imobilizare necorporală contabilizată conform IAS 38).
O entitate poate capitaliza cheltuielile de constituire caz în
care trebuie să procedeze la amortizarea acestora pe o
perioadă de maxim 5 ani.
Fondul comercial se amortizează într-o perioadă de 5 ani.
Totuşi, entităţile pot să amortizeze fondul comercial în mod
sistematic într-o perioadă de peste cinci ani, cu condiţia ca
această perioadă să nu depăşească durata de utilizare
economică. OMFP 3055/2009 nu permite reevaluarea
imobilizărilor necorporale.

Consecinţe asupra procesului de retratare

Entităţile care trec la IFRS pot utiliza pentru imobilizările necorporale politici contabile în conformitate cu IAS 38 (imobilizări cu durată de
viaţă nedeterminată, reevaluare). Entităţile vor anula amortizarea fondului comercial existent şi vor proceda la efectuarea unui test de
depreciere. Opţiunea valorii juste drept cost prezumat din IFRS 1 (care presupune evaluarea imobilizărilor necorporale la valoarea justă la
data trecerii la IFRS care să fie utilizată drept cost ulterior în detrimentul unei aplicări retrospective a politicilor din IAS 38) este aplicabilă
doar pentru imobilizările necorporale pentru care există piaţă activă.

IAS 36 Deprecierea activelor OMFP 3055/2009

IAS 36 se aplică pentru: Nu este definită noţiunea de unitate generatoare de numerar

- imobilizări corporale şi necorporale şi nici cea de valoare recuperabilă. Deprecierea se determină
- investiţii imobiliare evaluate la cost la nivel individual.
- investiţii în filiale, societăţi asociate şi asocieri în participaţie.
Deprecierea se determină prin compararea valorii nete contabile cu
valoarea recuperabilă (la nivel individual sau la nivel de unitate
generatoare de numerar). Pentru o unitate generatoare de numerar, o
pierdere de valoare trebuie să fie contabilizată dacă şi numai dacă
valoarea sa recuperabilă este mai mică decât valoarea contabilă.
Pierderea de valoare trebuie să fie repartizată, pentru a reduce valoarea
contabilă a activelor unităţii generatoare de numerar, în următoarea
ordine:

4
-mai întâi, fondului comercial afectat unităţii generatoare de numerar
(dacă este cazul);
-apoi, celorlalte active ale unităţii, în funcţie de prorata valorii contabile
a fiecăruia.

Consecinţe asupra procesului de retratare

Vor trebui efectuate teste de depreciere pentru activele pentru care există indicii de depreciere şi anual pentru imobilizările necorporale cu
durată de viaţă nedeterminată şi pentru fondul comercial.

IAS 40 Investiţii imobiliare OMFP 3055/2009

În referenţialul internaţional se face distincţie între bunurile imobiliare Pentru investiţiile imobiliare se aplică politicile specifice
(terenuri şi clădiri) utilizate de proprietar pentru care se aplică IAS 16, imobilizărilor corporale.
scopul acestora fiind să fie utilizate în obţinerea de bunuri, prestarea de Bunurile primite în leasing operaţional nu sunt recunoscute în
servicii sau scopuri administrative şi de cele deţinute în scopul bilanţ. Pentru investiţiile imobiliare se aplică politicile
închirierii sau valorificării capitalului pentru care se aplică IAS 40. specifice imobilizărilor corporale.
Exemplu Transferul din categoria stocurilor în categoria imobilizărilor
* a) Un teren achiziţionat pentru care nu s-a stabilit utilizarea corporale se realizează la valoarea contabilă. Evaluarea
viitoare este investiţie imobiliară până la data stabilirii utilizării. imobilizării corporale la valoarea justă (dacă entitatea
* b) O clădire în curs de construcţie care va fi închiriată terţilor va utilizează această politică) se înregistrează la sfârşitul
fi considerată investiţie imobiliară exerciţiului după regulile aplicabile reevaluării.
Dacă plata pentru o investiţie imobiliară este amânată trebuie separat
efectul trecerii timpului (6681 Cheltuieli cu amânarea plăţii peste
termenele normale de creditare).
Pot fi recunoscute ca investiţii imobilizare investiţiile primite printr-un
contract de leasing operaţional în următoarele condiţii:
-contractul să fie contabilizat ca un contract de leasing financiar,
-activul primit îndeplineşte definiţia investiţiei imobiliare,
-pentru investiţia imobiliară se utilizează modelul valorii juste.
Pentru evaluarea investiţiilor imobiliare poate fi utilizat modelul
costului sau modelul valorii juste cu recunoaşterea variaţiilor de
valoare în rezultat. În reglementările conforme cu IFRS au fost
introduse conturile:
2151 Investiţii imobiliare evaluate la valoarea justă
2152 Investiţii imobiliare evaluate la cost
pentru a reflecta investiţiile imobiliare în funcţie de politica utilizată şi
conturile 7561 Câştiguri din evaluarea la valoarea justă a investiţiilor
imobiliare şi 6561 Pierderi din evaluarea la valoarea justă a investiţiilor
imobiliare pentru a reflecta variaţiile de valoare. Entităţile trebuie să
aplice politica aleasă pentru toate investiţiile imobiliare (pentru
drepturile imobiliare deţinute în baza unui contract de leasing
operaţional trebuie aplicat modelul valorii juste).
Pentru cesiunea investiţiilor imobiliare se vor utiliza conturile 7562
Venituri din cedarea investiţiilor imobiliare pentru înregistrarea drept
venit a preţului de vânzare şi 6562 Cheltuieli cu cedarea investiţiilor
imobiliare-valoarea contabilă.
În cazul în care un activ este transferat la investiţii imobiliare evaluate
la valoarea justă, diferenţa dintre valoarea justă şi valoarea contabilă

5
este tratată diferit în funcţie de originea activului. Dacă acesta a fost
anterior stoc atunci diferenţa afectează contul de profit şi pierdere, iar
dacă a fost imobilizare corporală atunci diferenţa dintre valoarea justă
şi valoarea contabilă în momentul transferului este contabilizată ca o
reevaluare conform IAS 16. Dacă transferul nu implică schimbarea
bazei de evaluare acesta se realizează la valoarea contabilă. De
exemplu, pentru transferul de la stocuri (cu depreciere anterioară) la
investiţii imobiliare evaluate la cost se efectuează înregistrarea:
% = 371
2152
397
Regulile privind transferurile

Consecinţe asupra procesului de retratare

Entităţile care trec la IFRS vor trebui să identifice imobilizările corporale din bilanţul conform OMFP 3.055/2009 care îndeplinesc definiţia
investiţiilor imobiliare conform IAS 40 şi să desemneze politicile contabile aplicabile pentru investiţiile imobiliare (cost cu prezentarea
valorii juste în note sau valoare justă).
Opţiunea valorii juste drept cost prezumat conform IFRS 1 poate fi utilizată pentru investiţiile imobiliare evaluate la cost.

IFRS 5 Active imobilizate deţinute în vederea vânzării OMFP 3055/2009

Potrivit IFRS 5 activele imobilizate deţinute în vederea vânzării sunt Activele rămân în categoria imobilizărilor corporale sau
acele active a căror valoare contabilă va fi recuperată mai degrabă prin necorporale până în momentul vânzării.
vânzare decât prin utilizare. În reglementările conforme cu IFRS a fost Atunci când există o modificare a utilizării unei imobilizări
introdus contul 311 Active imobilizate deţinute în vederea vânzării. corporale, în sensul că aceasta urmează a fi îmbunătăţită în
Reclasificarea are loc la data la care sunt îndeplinite următoarele perspectiva vânzării, la momentul luării deciziei privind
condiţii: modificarea destinaţiei, în contabilitate se înregistrează
- activul este disponibil pentru o cesiune imediată; transferul activului din categoria imobilizări corporale în cea
- cesiunea are un grad ridicat de probabilitate. de stocuri.
Cerinţele de evaluare din IFRS 5 se aplica tuturor activelor pe termen Transferul se înregistrează la valoarea neamortizată a
lung si grupurilor destinate cedării, cu excepţia: imobilizării. Dacă imobilizarea corporală a fost reevaluată,
(a) activelor de impozit amânat (IAS 12 „Impozitul pe profit”) concomitent cu reclasificarea activului se procedează la
(b) activelor ce rezultă din beneficiile acordate angajaţilor (IAS 19 închiderea contului de rezerve din reevaluare aferente
„Beneficiile angajaţilor”) acestuia.
(c) activelor financiare care intra in aria de aplicabilitate a IAS 39
„Instrumente financiare: recunoaştere si evaluare”;
(d) activelor pe termen lung care sunt evaluate la valoarea justa mai
puţin costurile estimate de vânzare, în conformitate cu IAS 41
„Agricultura”;
(e) activelor pe termen lung care sunt contabilizate in conformitate cu
modelul valorii juste din IAS 40 „Investiţii imobiliare”
(f) drepturilor contractuale aferente contractelor de asigurare asa cum
sunt definite in IFRS 4 „Contractele de asigurare”.
Un activ imobilizat (sau grup destinat cedării) clasificat drept deţinut în
vederea vânzării este evaluat la valoarea cea mai mică dintre valoarea
contabilă şi valoarea justă minus costurile generate de vânzare.
Un activ imobilizat nu este amortizat cât timp este clasificat drept
deţinut în vederea vânzării sau face parte dintr-un grup destinat cedării

6
clasificat ca fiind deţinut în vederea vânzării.
O entitate trebuie să recunoască o pierdere din depreciere pentru orice
reducere iniţială sau ulterioară a valorii contabile a unui activ (sau grup
destinat cedării) până la valoarea justă minus costurile generate de
vânzare (contul 6531 Pierderi din evaluarea activelor deţinute în
vederea vânzării).
O entitate trebuie să recunoască un câştig din orice creştere ulterioară a
valorii juste minus costurile generate de vânzare ale unui activ, dar fără
a depăşi pierderea cumulată din depreciere care a fost recunoscută fie în
conformitate cu IFRS 5, fie anterior, în conformitate cu IAS 36 (7531
Câştiguri din evaluarea activelor deţinute în vederea vânzării). Pentru
cesiunea activelor imobilizate deţinute în vederea vânzării au fost
introduse conturile 7532 Venituri din cedarea activelor deţinute în
vederea vânzării şi 6532 Cheltuieli cu cedarea activelor deţinute în
vederea vânzării).

Consecinţe asupra procesului de retratare

Entităţile vor trebui să identifice activele imobilizate (imobilizări corporale, necorporale, investiţii imobiliare evaluate la cost) care au
îndeplinit condiţiile pentru a fi încadrate în categoria activelor imobilizate deţinute în vederea vânzării după data trecerii la IFRS şi vor
efectua retratările corespunzătoare (reclasificarea activelor în această categorie, anularea amortizărilor şi recunoaşterea pierderilor de
valoare). Similar vor fi identificate grupurile de active deţinute în vederea vânzării.

IAS 23 Costul îndatorării

Costurile îndatorării care se pot atribui direct achiziţiei, construcţiei sau

producţiei unui activ cu ciclu lung de producţietrebuie capitalizate ca
parte din costul acelui activ. Celelalte costuri ale îndatorării trebuie
recunoscute drept cheltuială în perioada în care sunt suportate.
Costurile îndatorării care sunt direct atribuibile achiziţiei,
Costurile îndatorării pot include:
construcţiei sau producţiei unui activ cu ciclu lung de
- dobânzile calculate folosind metoda dobânzii efective, aşa cum este
fabricaţie pot fi incluse în costul acelui activ. Dacă entităţile
descrisă în IAS 39;
au trecut pe cheltuieli costurile finanţării aferente activelor cu
- cheltuielile de finanţare aferente contractelor de leasing financiar
ciclu lung de fabricaţie conform OMFP 3.055/2009 vor trebui
recunoscute în conformitate cu IAS 17; şi
să schimbe politica la trecerea la IFRS.
- diferenţele de curs valutar aferente împrumuturilor în valută, în
De exemplu, în costurile îndatorării pot fi incluse dobânda la
măsura în care acestea sunt privite ca o ajustare a cheltuielilor cu
capitalul împrumutat pentru finanţarea achiziţiei, construcţiei
dobânda.
sau producţiei de active cu ciclu lung de fabricaţie, precum şi
comisioanele aferente acestor împrumuturi contractate.
Metodologia de calcul al costurilor capitalizabile presupune deducerea
venitului din investiţia fondurilor împrumutate special pentru activ şi
calculul unei rate medii a îndatorării pentru împrumuturile cu caracter
general.

Consecinţe asupra procesului de retratare

După data trecerii la IFRS costurile îndatorării aferente activelor cu ciclu lung de producţie vor fi capitalizate. Entităţile vor trebui să
determine valoarea costurilor încorporabile după metodologia descrisă de IAS 23. Capitalizarea se va realiza de manieră indirectă (costurile
sunt înregistrate după natură pe cheltuieli urmând să se majoreze valoarea contabilă a activelor cu suma costurilor capitalizabile).

IAS 2 Stocuri OMFP 3055/2009

7
IAS 2 nu se aplică pentru:
- produsele în curs de execuţie în baza unor contracte de execuţie,
inclusiv contracte de prestări de servicii direct legate de acestea (IAS
Reglementarea naţională include în categoria stocurilor şi
11 Contracte de construcţii);
active pentru care în contextul aplicării referenţialului
- activele biologice aferente activităţii agricole şi producţia agricolă la
internaţional se aplică IAS 11 Contracte de construcţie şi
momentul recoltării (IAS 41 Agricultura).
respectiv IAS 41 Agricultura.
IAS 2 nu face distincţie între diferitele tipuri de reduceri (toate se deduc
OMFP 3055/2009 nu conţine cerinţe de separare a costului
din cost).
finanţării pentru achiziţiile în condiţii de decontare amânată.
O entitate poate achiziţiona stocuri în condiţii de decontare amânată.
OMFP 3055/2009 permite evaluarea la ieşire a stocurilor cu
Atunci când acordul conţine efectiv un element de finanţare, elementul
ajutorul metodelor FIFO, LIFO, CMP.
respectiv, de exemplu o diferenţă între preţul de achiziţie în condiţii
normale de creditare şi suma plătită, este recunoscut drept cheltuială cu
dobânda pe perioada de finanţare.
Metoda LIFO este interzisă de IAS 2.

Consecinţe asupra procesului de retratare

Entităţile vor identifica stocurile care intră în sfera altor standarde (IAS 11, IAS 18 şi IAS 41) şi le vor reclasifica şi evalua la bazele de
evaluare solicitate de standardele respective. Reducerile comerciale în facturi ulterioare şi scontul aferent stocurilor existente vor fi deduse
din costul stocurilor existente la nivelul prezentării situaţiilor financiare. Dacă entitatea utilizează metoda LIFO va trebui să schimbe
politica.

IAS 41 Agricultura OMFP 3055/2009

Produsul agricol reprezintă produsul recoltat de la activele biologice Activele biologice şi produsele agricole nu sunt definite în
ale entităţii. (contul 347 Produse agricole) cadrul ordinului. Sunt considerate fie stocuri, fie imobilizări
Un activ biologic este un animal viu sau o plantă vie . Exemple de corporale. Sunt considerate stocuri animalele şi păsările,
active biologice: oi, copacii dintr-o pepinieră, vaci de lapte, porci, viţă respectiv animalele născute şi cele tinere de orice fel (viţei,
de vie, pomi fructiferi. Exemple de produse agricole: lână, buşteni, miei, purcei, mânji şi altele) crescute şi folosite pentru
lapte, carcase, struguri,fructe. reproducţie, animalele şi păsările la îngrăsat pentru a fi
Un activ biologic trebuie evaluat la recunoaşterea iniţială şi la fiecare valorificate, coloniile de albine, precum şi animalele pentru
dată a bilanţului la valoarea sa justă minus costurile estimate la punctul producţie – lână, lapte şi blană.
de vânzare, cu excepţia cazului în care valoarea justă nu poate fi Pentru evaluarea acestora se utilizează politici contabile
evaluată în mod credibil. specifice imobilizărilor corporale şi stocurilor .
Produsele agricole recoltate din activele biologice ale unei entităţi
trebuie evaluate la valoarea lor justă minus costurile de vânzare în
momentul recoltării.
Câştigurile sau pierderile ce rezultă din recunoaşterea iniţială a unui
activ biologic la valoarea justă minus costurile estimate la punctul de
vânzare şi din modificarea valorii juste minus costurile estimate la
punctul de vânzare trebuie incluse în contul de profit şi pierdere în
perioada în care apar (7571 Câştiguri din evaluarea la valoarea justă a
activelor biologice şi 6571 Pierderi din evaluarea la valoarea justă a
activelor biologice). Pentru produsele agricole câştigurile şi pierderile
se reflectă cu ajutorul conturilor 6572 şi 7572. Există conturi separate
pentru cesiunea activelor biologice 7573 şi 6573.
NOTĂ
În planul de conturi din OMFP 1286/2012 au fost introduce conturile
2411 „Active biologice evaluate la valoarea justă” (A), 2412 „Active

8
biologice evaluate la cost” (A) pentru evidenţierea separată a activelor
biologice în funcţie de politicile contabile utilizate.

Consecinţe asupra procesului de retratare

Activele vor fi reclasificate din categoria imobilizărilor sau stocurilor în categoria activelor biologice sau produselor agricole şi evaluate
conform IAS 41.

IAS 19 Beneficiile angajaţilor OMFP 3055/2009

Costul beneficiilor acordate salariaţilor trebuie recunoscut în perioada
în care aceste beneficii sunt câştigate de salariaţi.
Pentru beneficiile pe temen scurt (plătibile într-o perioadă mai mică de
un an) valoarea neactualizată a acestora va afecta cheltuielile în
perioada în care salariaţii prestează serviciile.
Pentru beneficiile post angajare şi alte datorii pe termen lung
este recunoscut un provizion (dacã sunt îndeplinite criteriile
de recunoaştere).
OMFP 3.055/2009 permite evaluarea provizioanelor la valori
actualizate.

Consecinţe asupra procesului de retratare

Entităţile care trec la IFRS recunosc beneficiile pe termen scurt la valoarea nominală şi beneficiile pe termen lung la valori actualizate
(constituire de provizioane 1517 Provizioane pentru beneficiile angajaţilor şi conturile 4221 Beneficii postangajare,4222 Alte beneficii pe
termen lung, 4223 Beneficii pentru terminarea contractului de muncă). Dacă aceste beneficii au fost recunoscute vor fi efectuate ajustări de
valoare dacă evaluările nu au fost efectuate în conformitate cu IAS 19 şi reclasificări la nivel de prezentare. Dacă nu au fost recunoscute
este determinată valoarea lor la data trecerii la IFRS și modificările în exercițiile următoare.

IAS 12 Impozitul pe profit OMFP 3055/2009

IAS 12 conţine criterii detaliate de recunoaştere, evaluare şi prezentare

pentru activele şi datoriile de impozit amânat.
Impozitul curent şi cel amânat trebuie să fie recunoscute ca un venit sau
ca o cheltuială, cu excepţia cazului în care impozitul respectiv apare Există cerinţe similare pentru impozitul pe profit exigibil.
din: Provizionul pentru impozite se constituie pentru sumele
(a) o tranzacţie sau un eveniment care este recunoscut(ă) direct în viitoare de plată datorate bugetului de stat, în condiţiile în
capitalurile proprii, în aceeaşi perioadă sau într-o perioadă diferită; sau care sumele respective nu apar reflectate ca datorie în relaţia
(b) combinări de întreprinderi. cu statul. Impozitul curent se recunoaşte pe seama unei
NOTĂ cheltuieli. Provizionul pentru impozite urmează regulile
Impozitul pe profit care, potrivit IAS 12, se recunoaste in alte elemente aplicabile pentru provizioane.
ale rezultatului global, definite astfel potrivit prevederilor IFRS, se
evidentiaza in contul 1034 «Impozit pe profit curent si impozit pe profit
amanat recunoscute pe seama capitalurilor proprii», urmarindu-se
distinct impozitul pe profit curent si impozitul pe profit amanat.

Consecinţe asupra procesului de retratare

Recunoaşterea de impozite amânate la data trecerii la IFRS. Evoluţia ulterioară a impozitelor amânate conform va fi înregistrată după
prevederile IAS 12.

IAS 20 Contabilitatea subvenţiilor guvernamentale şi prezentarea

OMFP 3055/2009
informaţiilor legate de asistenţa guvernamentală

Subvenţiile aferente activelor pot fi prezentate prin deducerea valorii În general prevederi asemănătoare cu cele ale IAS 20.

9
subvenţiei din activul subvenţionat.

Consecinţe asupra procesului de retratare

Ajustări la nivelul prezentării situaţiilor financiare (în funcţie de politicile de prezentare din IAS 20 adoptate de entitate.)

IAS 18 Venituri OMFP 3055/2009

IAS 18 se aplică pentru contabilizarea veniturilor provenite din

următoarele tranzacţii şi evenimente:
(a) vânzarea bunurilor;
(b) prestarea serviciilor; şi
(c) utilizarea de către terţi a activelor entităţii care generează dobânzi,
redevenţe şi dividende.
Veniturile din dobânzi sunt recunoscute după metoda dobânzii efective.
Separarea componentei de dobândă în cazul vânzărilor în care valoarea Ordinul nu face referire la metoda dobânzii efective pentru
justă a contraprestaţiei este mai mică decât valoarea nominală (7681 recunoaşterea veniturilor din dobânzi. Conform OMFP
Venituri din amânarea încasării peste termenele normale de creditare). 3.055/2009 din valoarea veniturilor se deduc doar reducerile
Conform IAS 39 creanţa este evaluată la cost amortizat. În cazul comerciale, scontul reprezentând o cheltuiala financiară
programelor de fidelizare a clienţilor, vânzătorii recunosc un venit în pentru vânzător.
avans pentru obligaţia de a furniza produse sau servicii gratuite sau cu În OMFP 3055/2009 nu există cerinţa de actualizare a
preţ redus care este reluat la venituri pe măsură ce vânzătorul se achită sumelor de primit.
de obligaţie (IFRIC 13). Creanţa client se evaluează la valoarea nominală. În cazul
IFRIC 15 conţine precizări referitoare la acordurile privind construcţia programelor de fidelizare a clienţilor,vânzătorii recunosc
de proprietăţi imobiliare (când se aplică IAS 11, IAS 18 sau IAS 2). venitul pentru valoarea brută şi un provizion pentru obligaţia
SIC 31 conţine îndrumări cu tranzacţii barter de servicii de publicitate. de a furniza produse sau servicii gratuite sau cu preţ redus.
În cazul transferurilor de active de la clienţi (IFRIC 18) entitatea Conform OMFP 3055/2009 nu este permisă gruparea a două
recunoaşte activele primite pentru a conecta clienţii la o reţea şi pentru sau mai multe tranzacţii similare în vederea aplicării
a le furniza accesul continuu la anumite mărfuri (electricitate, gaze, criteriilor de recunoaştere. Schimbul de bunuri similare sau
apă) în contrapartidă cu un venit în avans reluat la venituri pe măsura diferite implică înregistrarea a două tranzacţii: scoaterea din
prestării serviciilor. bilanţ a activului cedat şi recunoaşterea activului primit în
NOTĂ schimb.
Cu ajutorul contului 478 «Venituri in avans aferente activelor primite
prin transfer de la clienti» se tine evidenta datoriei corespunzatoare
valorii activelor primite de entitate de la clientii sai, sub forma de
imobilizari corporale sau numerar, pentru a-i conecta, conform
prevederilor legale, la o retea de electricitate, gaze, apa sau pentru a le
furniza accesul continuu la anumite bunuri sau servicii, potrivit
prevederilor IFRIC 18 «Transferul de active de la clienti».

Consecinţe asupra procesului de retratare

Ajustări de valoare sunt necesare pentru recunoaşterea venitului din dobânzi după metoda ratei efective a dobânzii. Ajustări la nivelul
prezentării situaţiilor financiare în cazul programelor de fidelizare a clienţilor.

IAS 11 Contracte de construcţii OMFP 3055/2009

Atunci când rezultatul unui contract poate fi estimat fiabil, veniturile şi Venitul este recunoscut atunci când documentul de recepţie
cheltuielile sunt recunoscute prin referinţă la gradul de avansare a privind realizările este semnat de beneficiar. Costurile
activităţii contractului la sfârşitul perioadei de raportare (metoda suportate în contul contractului, dar neacceptate de beneficiar
gradului de avansare). încă trebuie recunoscute drept lucrări în curs (în categoria

10
Atunci când rezultatul contractului nu poate fi estimat fiabil,
recunoaşterea venitului poate fi realizată doar în limita costurilor stocurilor).
angajate probabil a fi recuperate. Costurile contractuale sunt
recunoscute drept cheltuieli atunci când sunt suportate.

Consecinţe asupra procesului de retratare

Entităţile recunosc veniturile după data trecerii la IFRS după metoda gradului de avansare (418=704). Activele şi datoriile aferente
contractelor de construcţie vor fi clasificate, evaluate şi prezentate conform IAS 11 la data trecerii la IFRS.

IAS 17 Contracte de leasing OMFP 3055/2009

Un contract de leasing este clasificat la început drept contract de

leasing financiar dacă transferă locatarului majoritatea riscurilor şi
avantajelor asociate proprietăţii. Toate celelalte contracte sunt contracte
de leasing operaţional.
În cazul contractului de leasing financiar locatarul recunoaşte activele
şi datoriile la valoarea justă sau la valoarea actualizată a plăţilor
minime de leasing, dacă aceasta este mai scăzută.
Pot fi încadrate în categoria contractelor de leasing conform IAS 17 şi
contracte care nu îmbracă această formă juridică (IFRIC 4).
Dacă o tranzacţie de vânzare şi leaseback conduce la un contract de
leasing financiar,orice câştig realizat de către vânzătorul-locatar este
amânat şi amortizat pe durata contractului de leasing.
Exemplu
Un echipament cu un cost de 4.000 şi amortizare cumulată de 2.500
este vândut la preţul de 3.000 şi preluat în leasing financiar.
Potrivit IAS 17 se efectuează următoarele înregistrări:
461= % 3.000
7583 1.500
472 1.500
%=2131 4.000
2813 2.500
6583 1.500
2131=167 3.000
Dacă o tranzacţie de vânzare şi leaseback conduce la un contract de
leasing operaţional şi este clar că tranzacţia a fost realizată la valoarea
justă, vânzătorul-locatar trebuie să recunoască imediat orice profit sau
pierdere.
Dacă preţul de vânzare este sub valoarea justă, vânzătorul-locatar
trebuie să recunoască imediat orice profit sau pierdere, în afara cazului
în care pierderea este compensată prin plăţile viitoare de leasing sub
preţul pieţei. În acest caz, vânzătorul-locatar trebuie să amâne şi să
amortizeze o astfel de pierdere proporţional cu plăţile de leasing pe
perioada pentru care se preconizează că va fi utilizat activul. Dacă
preţul de vânzare este mai mare decât valoarea justă, vânzătorul-locatar
trebuie să amâne diferenţa pozitivă dintre valoarea justăşi preţul de
vânzare şi să o amortizeze peperioada pentru care se preconizează că
activul va fi utilizat.
Exemplele de situaţii care ar conduce în mod normal la
clasificarea unui contract în categoria contractelor de leasing
financiar din OMFP 3055/2009 sunt în general coerente
cu IAS 17, cu excepţia unuia, care precizează că la începutul
contractului valoarea totală a ratelor de leasing, mai puţin
cheltuielile accesorii, este mai mare sau egală cu costul de
achiziţie al bunului pentru locator
În cazul tranzacţiilor de vânzare şi leaseback ce conduc la un
contract de leasing financiar, activul nu este derecunoscut şi
este recunoscută o datorie pentru preţul de vânzare.
Exemplu
Un echipament cu un cost de 4.000 şi amortizare cumulată de
2.500 este vândut la preţul de 3.000 şi preluat în leasing
financiar.
Potrivit OMFP 3.055/2009 se înregistrează:
461=167 3.000
În cazul tranzacţiilor de vânzare şi lease back ce conduc la un
contract de leasing operaţional, sunt înregistrate douã
tranzacţii: vânzarea activului şi contractul de leasing.
Câştigul rezultat este recunoscut integral în contul de profit şi
pierdere. Nu existã o cerinţã de a compara preţul de vânzare
cu valoarea justã (ca în IAS 17).

11
Consecinţe asupra procesului de retratare
Ar putea fi identificate contracte care să fie reclasificate în categoria contractelor de leasing financiar. Activul şi datoria corespunzătoare
trebuie evaluate la data trecerii la IFRS. Pot fi necesare ajustări impuse de evaluarea şi prezentarea tranzacţiilor de vânzare şi lease-back.
Pot fi identificate angajamente care conţin contracte de leasing (IFRIC 4).
Contabilizarea instrumentelor financiare
Cerinţele privind instrumentele financiare se regăsesc in următoarele
standarde:
IAS 32 Instrumente financiare : Prezentare conţine:
- definiţiile instrumentelor financiare
- distincţia capitaluri proprii datorii şi evaluarea instrumentelor hibride
- compensarea activelor şi datoriilor financiare
IAS 39 Instrumente financiare: recunoaştere şi evaluare conţine aspecte
legate de:
-clasificarea activelor şi datoriilor financiare,
-recunoaştere şi derecunoaştere,
-evaluarea iniţială şi evaluarea ulterioară (inclusiv deprecierea),
-contabilitatea de acoperire.
IFRS 7 Instrumente financiare:cerinţe de prezentare a informaţiilor
conţine cerinţe de prezentare referitoare la impactul instrumentelor
financiare asupra performanţei şi poziţiei financiare şi natura şi
mărimea riscurilor la care este expusă entitatea şi modul de gestiune a
acestora.
Recunoaştere
Conform IAS 39 o entitate recunoaşte un activ sau o datorie financiară
atunci când devine parte la prevederile contractuale ale instrumentului
financiar.
În cazul achiziţiilor sau vânzărilor cu temene standard activele şi
datoriile financiare pot fi recunoscute/derecunoscute la data
tranzacţionării sau la data decontării în funcţie de politica utilizată de
entitate.
Evaluarea iniţială
La recunoaşterea iniţială, activele şi datoriile financiare sunt evaluate la
valoarea justă, reprezentată de obicei de preţul tranzacţiei.
Valoarea justă ar putea fi diferită de suma tranzacţiei.
Sunt capitalizate costurile de tranzacţionare cu excepţia celor care sunt
aferente activelor şi datoriilor financiare evaluate la valoarea justă cu
variaţiile de valoare înregistrate în rezultat).
Evaluarea ulterioară depinde de categoria în care se încadrează activele:
1. active deţinute până la scadenţă;
2.împrumuturi şi creanţe;
3. active financiare evaluate la valoarea justă cu înregistrarea variaţiilor
de valoare în contul de profit şi pierdere;
4.active disponibile pentru vânzare.
Activele financiare (şi toate derivatele) trebuie evaluate la valoarea
justă, cu excepţia categoriilor 1şi 2, evaluate la costul amortizat
(împreună cu instrumentele de capital necotate).
12
OMFP 3055/2009
Investiţiile în acţiuni care nu sunt cotate pe o piaţă
reglementată sunt evaluate iniţial la cost (inclusiv costurile
legate de achiziţie). În bilanţ, investiţiile în acţiuni care nu
sunt cotate pe o piaţă reglementată sunt evaluate la cost
minus ajustările de valoare. Investiţiile pe termen scurt în
acţiuni cotate pe o piaţă reglementată sunt recunoscute iniţial
la preţul de achiziţie (costurile legate de achiziţie fiind
înregistrate pe cheltuieli) şi ulterior la preţul pieţei la data
bilanţului (cu recunoaşterea plusurilor sau minusurilor ca
venituri financiare sau cheltuieli financiare).
Discuţia privind instrumentele financiare este dezvoltată la
secţiunea privind opţiunea de a evalua la valoarea justă
anumite instrumente financiare posibilă în contextul aplicării
OMFP 3055/2009 doar la nivelul situaţiilor financiare
consolidate.
Conform OMFP 3055/2009 nu se efectuează separarea între
componenta de datorie şi componenta de capital obligaţiunile
convertibile în acţiuni fiind clasificate integral de emitent ca
datorii.
La recunoaşterea iniţială, creanţele comerciale sunt evaluate
la valoarea nominală. Sunt înregistrate ajustări de valoare
pentru creanţe pentru sumele care se estimează că nu vor fi
recuperate.
Obligaţiunile emise sunt evaluate în bilanţ la preţul de
răscumpărare minus prima privind rambursarea obligaţiunilor
neamortizată. Nu există cerinţa de evaluare la costul
amortizat. Nu sunt prevăzute criterii detaliate privind
derecunoaşterea activelor şi a datoriilor financiare.
Se aplică reguli diferite pentru contabilitatea de acoperire.

Categorie Se utilizează pentru

Derivate (daca nu sunt desemnate ca

instrumente de acoperire).
Evaluate la
Alte elemente pe care entitatea
valoarea
intenţionează sa le tranzacţioneze
justă prin
activ.
rezultat
Orice element desemnat in aceasta
categorie care îndeplineşte criteriile.

Deţinute
Instrumente de datorie achiziţionate
până la
pentru a fi deţinute până la scadenţă.
scadenţă

Împrumuturi Creanţe (emise sau achiziţionate),

şi creanţe creanţe comerciale.

Disponibile Active care nu se afla in categoriile de

pentru mai sus.
vânzare Categorie reziduală

Datorii financiare:
1.datoriilor financiare evaluate la valoareajustă cu înregistrarea
variaţiilor de valoare în contul de profit şi pierdere;
2.alte datorii evaluate la cost sau cost amortizat.

Categorie Se utilizează pentru

Evaluate la Derivate (daca nu sunt desemnate ca

valoarea justă instrumente de acoperire)
cu variaţiile în Alte elemente pe care entitatea
contul de intenţionează să le tranzacţioneze activ
profit şi Orice element desemnat in aceasta
pierdere categorie care îndeplineşte criteriile

Alte datorii neincluse in categoria

Alte datorii
anterioară.

Metoda dobânzii efective este o metodă de calcul a costului amortizat

al unui activ/ datorii financiare şi de alocare a veniturilor/ cheltuielilor
cu dobânzile în perioada relevantă.
Costul amortizat al unui activ / datorii financiare = Valoarea de la
recunoaşterea iniţială
- Rambursările de principal +/- Amortizarea cumulată a diferenţelor
dintre valoarea iniţială şi valoarea la scadenţă utilizând metoda
dobânzii efective – Pierderile din depreciere.
IAS 39 conţine reguli specifice pentru contabilitatea de acoperire şi
impune separarea derivatelor încorporate în anumite condiţii. În
situaţiile financiare individuale ale societăţii mamă investiţiile în filiale
sau societăţi asociate sunt evaluate la cost sau în conformitate cu IAS

13
39.

Consecinţe asupra procesului de retratare

Activele şi datoriile financiare vor fi clasificate la data trecerii la IFRS în categoriile descrise de IAS 39 şi evaluate conform IAS 39.
Cerinţele legate de contabilitatea de acoperire şi derecunoaştere vor fi aplicate prospectiv începând cu data trecerii la IFRS. Derivatele vor fi
recunoscute la data trecerii la IFRS. Va avea loc separarea componentei de datorie de cea de capital pentru obligaţiunile convertibile (în
cazul în care componenta de datorie un a fost decontată până la data trecerii la IFRS). Contabilitatea de aacoperire poate fi aplicată voluntar.

IAS 21 Efectul variaţiei cursurilor de schimb OMFP 3055/2009

Conceptul de monedă funcţională nu este definit în OMFP

Moneda funcţională este moneda mediului economic de bază în care
operează entitatea.
OMFP 213/2013 precizează că “Elementele monetare, respectiv
nemonetare, exprimate în valută se evaluează la finele fiecărei
perioade de raportare conform prevederilor IFRS”.
3055/2009. Moneda de prezentare a entităţilor ce cad sub
incidenţa Ordinului este leul. Este considerată valută orice
altă monedă în afara leului. O tranzacţie în valută este
convertită la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională
a României la data tranzacţiei.
La sfârşitul fiecărei luni, o entitate trebuie să convertească
elementele monetare în valută la cursul de închidere şi va
recunoaşte diferenţele de curs în contul de profit şi pierdere.

Ordinul 1286/2012 prevede ca situatiile financiare intocmite in conformitate cu standardele IFRS sa fie intocmite in limba romana si in
RON.Totusi, pentru societăţile având o monedă funcţionala diferită, conform IAS 21, situatiile financiare întocmite în conformitate cu
standardele IFRS vor fi întocmite pe baza monedei functionale a acestora. În scop de prezentare, se pot folosi si valori în RON şi in acest
caz se vor folosi regulile de conversie mentionate de IAS 21.

IAS 8 Politici contabile, modificări în estimările contabile, erori OMFP 3055/2009

Definiţia politicii contabile este coerentã cu definiţia din IAS

8. Totuşi, metoda de amortizare este consideratã politicã
contabilã (IAS 8considerã metoda de amortizare drept
estimare).
În selectarea unei politici contabile vom urmări:
OMFP nr. 3.055/2009 nu conţine o ierarhie a altor îndrumãri
-dacă există un standard sau interpretare aplicabil(ă)-se aplică acesta
care ar trebui urmate atunci când nu existã o cerinţã explicitã
-nu există standard-se exercită raţionamentul profesional pentru a
în reglementarea naţionalã.
obţine informaţie relevantă şi credibilă urmărind:cerinţele altor
Noua politică este aplicată începând cu anul următor anului
standarde, prevederile cadrului conceptual, precizările ale altor
în care a fost luată decizia de schimbare. Nu sunt permise
organisme de normalizare ce utilizează un cadru conceptual similar.
schimbãri de politici contabile în timpul anului. Informaţiile
-dacă schimbarea de politică este impusă de un standard se aplică
comparative din bilanţ şi din contul de profit şi pierdere nu
prevederile tranzitorii ale acestuia,
sunt retratate ca urmare a schimbãrii de politici. Dacã valorile
-pentru schimbările de politici voluntare se aplică tratamentul
prezentate nu sunt comparabile, lipsa de comparabilitate
retrospectiv (prin afectarea capitalurilor proprii),
trebuie explicatã în note. Schimbãrile de estimãri sunt
recunoscute prospectiv prin includerea efectelor în profitul
sau pierderea perioadei afectate (adicã perioada schimbãrii şi
perioadele viitoare).

IAS 37 Provizioane, datorii contingente şi active contingente OMFP 3055/2009

14
 În general, prevederile IAS 37 au fost preluate în OMFP
3.055/2009 (vor trebui aplicate prevederile IFRIC 1).
Provizioanele care nu au fost recunoscute trebuie să fie
recunoscute la data trecerii la IFRS.

IAS 29 Raportarea financiară în economiile hiperinflaţioniste OMFP 3055/2009

Prin aplicarea retrospectivă a IAS 29 elementele nemonetare aflate în

bilanţul de la data trecerii la IFRS trebuie retratate la inflaţie până la
31.12.2003. Sunt elemente nemonetare:

Active

Cheltuieli în avans

Avansuri plătite

Stocuri

Investiţii în acţiuni

Imobilizări corporale

Imobilizări necorporale

Datorii

IAS 29 se va aplica pana la 31.12.2003.

Avansuri primite

Venituri în avans (de exemplu, subvenţii pentru investiţii)

Capitaluri proprii

Indicii preţurilor de consum pot fi consultaţi la adresa

https://statistici.insse.ro/shop/?page=ipc1&lang=ro
Exemplu
Societatea M retratează la inflaţie capitalul social (în funcţie de indicele
general al preţurilor de la 31.12.2003 şi momentul constituirii şi al
majorărilor de capital) şi înregistrează un plus de 40.000 lei.

40.00 118 = 1028 40.00

0 Rezultatu Ajustări 0
l reportat ale
provenit capitalulu
din i social
adoptare

15
 a pentru
prima
dată a
IAS 29

OMFP 213/2013 precizează că valoarea capitalului social (ct. 101

„Capital”) se prezintă distinct în situaţia poziţiei financiare şi situaţia
modificărilor capitalurilor proprii.

IFRS 2 Plăţile pe bază de acţiuni OMFP 3055/2009

Principii generale de recunoaştere
* Debit
* Sunt recunoscute bunurile/serviciile când sunt primite
* Dacă bunurile/serviciile nu îndeplinesc criteriile de recunoaştere
ale activelor sunt recunoscute cheltuieli
* Credit
* În cazul plăţilor pe bază de acţiuni decontate cu instrumente de
capital este recunoscută o creştere în capitalurile proprii ; şi
* În cazul tranzacţiilor pe bază de acţiuni decontate în numerar
este recunoscută o datorie evaluată la valoarea justă (cu variaţiile de
valoare în contul de profit şi pierdere).
Beneficiile sub forma acţiunilor proprii ale entităţii (sau alte
instrumente de capitaluri proprii), acordate angajaţilor sunt
înregistrate distinct (contul 644 “Cheltuieli cu remunerarea în
instrumente de capitaluri proprii”), în contrapartida conturilor
de
capitaluri proprii (de exemplu, contul 1068 “Alte rezerve”,
analitic distinct), la valoarea justă a respectivelor instrumente
de capitaluri proprii, de la data acordării acelor beneficii.
Recunoaşterea cheltuielilor aferente muncii prestate de
angajaţi are loc în momentul prestării acesteia.Nu există
prevederi referitoare la tranzacţiile decontate în numerar.

Plăţile pe bază de acţiuni care nu au fost recunoscute anterior sunt recunoscute, evaluate şi prezentate conform prevederilor IFRS 2.

OMFP 3055/2009 şi Ordinulnr. 1.376/2004 pentru

IFRS 3 Combinări de afaceri aprobarea Normelor metodologiceprivind reflectarea in
contabilitate a principalelor operaţiuni de fuziune

IFRS 3 poate avea incidenţe şi la nivelul situaţiilor financiare

individuale.-IFRS 3 solicită evaluarea la valoarea justă a activelor şi
Spre deosebire de IFRS, listele de clienți nu sunt recunoscute
datoriilor afacerii achiziţionate.
ca o imobilizare necorporală conform OMFP 3055/2009.
- Entităţile care trec la IFRS pot aplica excepţia opţională din IFRS 1
Fondul comercial pozitiv
sau pot aplica retroactiv IFRS 3.
este supus amortizării
Fondul comercial negativ este recunoscut integral la venituri.
Fondul comercial pozitiv este testat periodic pentru depreciere.

Prezentarea situaţiilor financiare şi cerinţe de informare

Prezentarea situaţiilor financiare trebuie să respecte cerinţele IAS 1.

În situaţia rezultatului global (contul de profit şi pierdere) este interzisă
prezentarea separată a elementelor extraordinare. Standardele
internaţionale conţin cerinţe de informare suplimentare faţă de
informaţiile solicitate de OMFP 3005/2009.
De exemplu, conform OMFP 3055/2009, entităţile trebuie să prezinte
tranzacţiile cu părţile afiliate, inclusiv sumele acestor tranzacţii,natura
relaţiei şi alte informaţii referitoare la tranzacţie, necesare pentru o
înţelegere a poziţiei financiare a entităţilor, dacă aceste tranzacţii sunt

16
semnificative şi nu au fost încheiate în condiţii normale de piaţă.
OMFP 3055/2009 solicită defalcarea cifrei de afaceri pe segmente de
activitate şi segmente geografice. Cerinţele IFRS 8 mult mai extinse.
Există standarde care solicită cerinţe de informare ce nu se regăsesc în
OMFP 3055/2009 (de exemplu, IAS 33, IFRS 7 etc). Poate fi necesară
colectarea de informaţii suplimentare.

17