Astrologia - Anton Pann

La o masă boierească din vorbă-n vorbă veni

Şi vorba de calendare, d-astrologi a pomeni;

Fiindcă-n anul acela câte prevestiri s-au pus

Niciuna nu se-mplinise, ci tot minciuni le-au fost spus.

Unul ce şedea la masă împreună a prânzi

Şi de astrologi cuvântul îndată cum auzi,

„Domnilor! — el le răspunse — s-am audenţă mă rog,

Eu vă-ncredinţez că-n viaţă n-am văzut un astrolog

Toţi creierii-n cap să-i aibă, ci sunt toţi nişte lipsiţi,

Cărora lumea le zice învăţaţi şi procopsiţi.”

Aceste cuvinte zise, cum le auzi un prost,

Carele la acea masă servitor şi el a fost

Şi era atunci la masă să dea un cap de viţel.

Îl aduse fără creieri, carii îi mâncase el;

Stăpânul său, luând capul ş-în el creieri nevăzând,

S-a întors cu supărare şi îl întrebă, zicând :

„Dar ce va să zică asta, n-a-avut creier ast viţel?”

„Nu, domnule — îi răspunse — a fost astrolog şi el.”