Criterii mântuitoare

„Fericiți cei curați cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu” Mt. 5,8

Definiția curăției este „izbăvirea de mireasmele materiale”. În școlile neoplatonice se

foloseau diferite practici magice; flagelul și alte forme de epuizare trupească, pentru
eliberarea sufletului de cele trupești.

În teologia ortodoxă, se vizează transfigurarea puterilor trupești în temple ale Duhului

Sfânt; 1Cor. 6,19 și îndumnezeirea firii sufletești; 2 Ptr. 1,4, în cosubstanțialitate și
conclucrare cu harul, să realizeze pacea divină între suflet și trup, în locul luptei actuale; Gal.
5,16. Această inerție în abisul ființei este „desăvarșirea sfințeniei întru frica lui Dumnezeu”;
2 Cor. 7,1.

Perpetua transfigurare sinergetică de la chip (rațiune, sentiment și voință), la

asemănarea cu Dumnezeu sub aspect moral, intelectual și spiritual, transcendența având astfel
loc prin conlucrarea cu harul din chip.

Ridicarea trupului firesc căzut sub păcat, la trupul duhovnicesc după exemplul Mariei
Egipteanca care, dintr-o desfrânată, a devenit o sfântă prin nevoința unei sfinte pocăințe.
Acest potențial îl deține fiecare om în chipul de creație. El doar trebuie valorificat, la fel ca și
talantul. Dacă până acum ați fost în afară de Hristos (de citit din Ef. 2,12), dați-vă silința (...
Mt. 11,12) să nu rămâneți în afară pe veci sau în întunericul cel mai din afară; Mt. 25,30.

Pentru viața veșnică pe care i-o cerem lui Dumnezeu și o voiește cu tot dinadinsul să
ne-o dăruiască; 2Tim. 2,4, ne cere și Dumnezeu în schimb: inima. „Fiule, dă-mi inima ta Mie
(...) „; Pd. 23,26, pe motiv că Slăvitul Dumnezeu voiește să ne-o curățească (... Mt. 15,19),
deoarece, spune Hristos, „fără Mine nu puteți face nimic”; In. 15,5. Duhul necurat din om,
fiind izgonit la botez, scăpând de unicul păcat adamic, pribegește fără odihnă 7 ani și zice,
mă voi întoarce din casa mea de unde am fost izgonit, și caută alte 7 duhuri mai rele decât el
și le aduce înapoi (împotriva celor 7 Sfinte Taine) și se fac cele de pe urmă ale omului, mult
mai rele decât cele dintâi; Mt. 13, 43-45.

Diavolii au atacat sinele omului din inimă „căci din inimă ies gânduri rele, ucideri,
adultere, desfrânări, furtișaguri, mărturii minicinoase, hule”. Singurul Hristos Cel răstignit și
înviat ne poate învia (restaura din plata păcatului care este moartea; Rom. 6,23).

Hristos ne întâmpină pe toți și ne propune „cine voiește să-mi urmeze Mie, să se

lepede de Sine (cel din inimă) și să-și ia crucea și să-mi urmeze Mie”; Mc. 8,34.

Formele de urmare ale lui Hristos depind de caracterele psihofizice ale fiecărui om,
Sfânta Scriptură si Sfânta Tradiție din Biserică, care este rodul Duhului Sfânt de la
Cinzecime; Mt. 19,12 și Fap. 2. Scopul este sfințirea omului, deoarece, când rostim
rugăciunea Tatăl nostru, spunem facă-se voia Ta. Căutând în Sfânta Scriptură, aflăm care este
voia lui Dumnezeu; „căci voia lui Dumnezeu aceasta este: sfințirea voastră și să vă feriți de

1
desfrânare”; 1Tes. 4,3. „pentru că sunt sfinți (fameni) care s-au născut așa din pântecele
mamei lor”, exemplu Ier.1, 5.

Sunt fameni pe care oamenii îi fac fameni (monahii) și sunt fameni care s-au făcut pe
ei înșiși fameni pentru împărăția cerurilor (sfânta pocăință). Pr. Dumitru Stăniloaie spune în
dogmatica vorbită că nu toți mirenii merg în iad și nu toți călugării se vor mântui. Criteriile
mântuirii sunt cele două revelații: Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție-în Biserică, despre care
Sf.Ciprian spune că cine nu are Biserica de mamă, nu-L are nici pe Dumnezeu de Tată și cine
nu are de Mamă pe Fecioara Maria, nu-L are de frate nici pe Hristos; Ev.2,11 și In.19, 27.

Pentru mântuire este necesară curăția inimii; Mt.5,8, închinarea în duh și adevăr;
In.4,24, să fii drept credincios; 1Tim. 4,7 (ortodox) pentru că singura credință ortodoxă este
taină; 1Tim.3,16, pentru că există o singură credință, un singur Domn, un singur botez; Ef.4,5
și este singura credință dată o dată pentru totdeauna. Iuda,vers.3.

Oportunități sinergetice (...) Fil. 2, 12

Utilități: - lepădarea de sine și luarea crucii; Mc.8, 34.

 Este necesară cunoașterea voii lui Dumnezeu; 1Tes.4, 3;

 Este necesară pocăința; Mt.4, 17; Neptic și in somn; Cânt.Cânt.5, 2;
 Este necesară ascultarea, răbdarea, voie nebiruită și blândețe, anihilarea simțului
posesiv; 1Regi 15,22; Mt.10,22;
 Este necesar să păstrezi până la urmă începutul stării în Hristos; Ev.3, 14;
 Să pătimești împreună cu Hristos (...); Rom.8, 17;
 Să nu iubești lumea pervertită; Iac.4, 4; ci, ieșiți din mijlocul lor (...); 2Cor. 6, 17;
 Să vă dezbrăcați de omul cel vechi; Ef.4, 22;
 Să ai gândul lui Hristos; 1Cor.2, 16;
 Să fii părtaș firii dumnezeiești (...); 2Ptr.1, 4;
 Să ai parte de învierea cea dintâi (...); Ap.20, 6 – prin ascultare!
 Să Îl cunoști pe Dumnezeu; In.17, 3 (întreit întru slavă; 1In.5, 7);
 Să o cinstești pe Maica Sfântă pe care Dumnezeu a mărit-o; Lc.1, 49;
 Să cinstești sfinții, că minunat este Domnul întru sfinții Săi; Ps.15, 3;
 Să participi în Biserică la Sf.Liturghie și să te împărtășești euharistic; Lc.22, 19-22;
 Să suferi împreună cu Hristos și cine va răbda până la sfârșit, se va mântui; Mt.10, 22;
Rm.8, 17; Ap.3, 21;
 Să împlinești cele 10 porunci și toate povețile biblice, începând cu (...) In.3, 16;

Curăția inimii nu se realizează după ritualul fiecărei generații, nici cu silitră și leșie;
Ier.2, 22; nici cu balsamurile moderne, ci doar cu focul purificator al sângelui iubirii fraterne a
lui Hristos care nu se rușinează să ne facă pe noi frați (de cruce); Ev.2, 11;

Pentru valoarea sanguină veșnică, Dumnezeu solicită omului trecerea volitivă de la

moarte la viață; In.5, 24 (hristoformizare), drept recunoștință pentru jertfa supremă; In.3, 16;

2
 Astfel, are loc restaurarea noetică al chipului în om, în vreme ce asemănarea potențială
este o lucrare homo-deus (deistă), prin conlucrarea cu harul slavei celei necreate care
străluminează firea cu lumina cea mai presus de fire, devenind părtaș firii dumnezeiești;
2Ptr.1,4 posibilă doar celor care, cu ajutorul lui Hristos euharistic și euristic, s-au pregătit și
dedicat pe ei înșiși, despătimindu-se desăvârșit ca Maria Egipteanca, ca Sf.Serafim de Sarov
și alții, în care strălucește din belșug Duhul Sfânt. Creștinii sunt diferențiați de propriile lor
virtuți și de ierurgia minții fiecăreia, în ce masură coboară harul dobândit în inima sa, poți
simți unirea cu Dumnezeul inimii mele; Ps.72, 25. Aceste trupuri cu firea îndumnezeită;
2Ptr.1, 4 au gândul lui Hristos; 1Cor.1, 16, Duhul Sfânt nu e doar oaspete, ci coproprietar al
trupului duhovnicesc; 1Cor.1, 19 „sau nu știți că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt
care locuiește în voi?”și astfel cei cugetători la cele de sus; Col.3, 1-3, în lumina neapropiată,
sunt „teofori”, în cei care trăiește Hristos desăvârșit; Gal. 2, 20 (...) sunt hristofori, iar cei
pnevmatizați de Duhul Sfânt ca apostolii la Cinzecime și cei care și-au desăvârșit sfințenia
întru frica lui Dumnezeu; 2Cor. 7, 1, sunt pneumatofori și răspândesc lumină în preajmă
(aură). Exemplu: Maica Domnului, singurul pământean care a fost preamarită; Lc.1, 49 de
toate cele 3 însușiri dumnezeiești, potrivit mărturiei îngerului Gavriil; Lc.1, 35. Maria
Egipteanca era pneumatoforă ca sfinții apostoli care levitau la nevoie și hristofori; Lc. 22, 19-
20. Sf. Serafim de Sarov, ca și Sf. Macarie și Vasile cel Mare și alții, erau pneumatofori și
sunt multe alte exemple alte înaintașilor noștri, eludate în viețile sfinților. Noi, creștinii
ortodocși, ne nutrim cu firimituri care cad de la masa sfinților pe care să-i privim cum și-au
încheiat viața și să le urmăm credința; Ev.13, 7; 1Cor.11, 1.

Atât pentru monahi, cât și pentru mireni, trezvia; Mc.13, 37, este imperativ. Călugării
sunt născuți din creștini, surse ale călugăriei și avem, și unii și alții, un Domn, o credință și un
botez; Ef.4, 5 și pentru călugări și pentru mireni, calea care duce la viață este îngustă; Mt.7,
14. Să nu aveți slavă deșartă, călugărilor, că ați trăi ca îngerii în trup, că aveți riscul să
deveniți monștri; să nu ai părere de sine, mireanule, că stai bine, ia seama să nu cazi (dacă nu
ai și căzut); 1Cor.10, 12, căci voia lui Dumnezeu aceasta este, și pentru unii și pentru alții,
sfințirea voastră și să vă feriți de desfrânare; 1Tes,4, 4-5. Și una și alta sunt potențiale în
fiecare om. Nu știți că celui ce vă dați sub ascultare, robi sunteți? Rom. 6, 16.