Conform legislaţiei procesuale penale, copilul supus abuzului poate avea mai multe calităţi procesuale în

funcţie de etapele procesului. Pentru fiecare din ele legea recunoaşte anumite drepturi şi obligaţii
diferenţiate. Astfel, copilul poate avea calitatea de victimă, parte vătămată sau martor. Audierea
copilului în cadrul unui proces penal este efectuată de către reprezentantul organului de urmărire
penală (ofiţerul de urmărire penală ) sau de către instanţa de judecată. În unele cazuri audierea
copilului în cadrul urmăririi penale poate fi efectuată direct de către procurorul care conduce urmărirea
penală. Situaţiile în care copiii intră în contact cu profesionişti din domeniul juridic, de exemplu, atunci
când copiii au calitatea de victimă sau martor într-un proces penal, pot fi traumatizante În conformitate
cu art. 12, alin.2 din Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului, acestuia trebuie să i se ofere
posibilitatea de a fi ascultat în cadrul oricăror proceduri judiciare sau administrative care îl privesc fie
direct, fie prin intermediul unui reprezentant sau al unui organism adecvat.

In acest studiu dorim sa urmarim in ce masura putem reconstrui o amintire in functie de mondul
in care ne este formualta intrebarea. Aceasta memorie episodica contine o serie de informatii asociate
cu contexte spatio-temporale precise care pot fi explicit mentionate si care sunt adunate de-a lungul
vietii noastre. In mod normal amintirile sunt contruite si reconstruite pe baza asteptarilor si cunostitelor,
fapt ce denota devieri sistematice de la realitata obiectiva si poate aparea chiar in momentul in care se
formeaza amintirea

Dupa cum putem observa, acest tip de memorie joaca un rol vital in reconstruirea
evenimentelor autobiografice si dorim sa urmarim cat de precis ne putem aduce aminte de detaliile unui
eveniment complex si cum influenteaza limbajul, mai exact modul in care ne exprimam, acest lucru. In
alte cuvinte, urmarim fenomenul de restructurare a amintirilor post eveniment care poate aparea ca si
rezultat al informatiilor oferite de alte persoane, facilitand transormarea unui eveniment real sa fie
reamintit corect.

Audierea propriu - zisă se efectuează prin informarea prealabilă despre obiectul cauzei, după care
copilului i se propune să declare în formă liberă despre anumite fapte şi circumstanţe pe care le
cunoaşte. Pe parcursul audierii copilului i se pot adresa întrebări de concretizare, iar după ce martorul
a depus deja declaraţii, i se adresează întrebări cu privire la alte circumstanţe despre care acesta nu a
vorbit.

La fel, se interzic întrebările sugestive şi întrebările care nu se referă la informarea factologică, cum ar fi
solicitarea unor opinii, presupuneri.

1. Loftus, E. F., & Palmer, J. C. (1974). Reconstruction of automobile destruction:

An example of the interaction between language and memory. Journal of verbal learning and

verbal behavior, 13(5), 585-589.