4

Redactor: Delia Oprea doprea@liternet.ro

Corectură: Elena Stoica

Editor format .pdf Acrobat Reader: Anca Şerban anca@liternet.ro

Text: © 2005 Veronica D. Niculescu şi Editura Limes, Cluj, str. Aleea Snagov nr. 3.

Imagini: Franz Marc (1880-1916) ADEB

Veronica D. Niculescu
© 2005 Editura LiterNet pentru versiunea .pdf Acrobat Reader.
Editura LiterNet 2005
Este permisă descărcarea liberă, cu titlu personal, a volumului în acest format. Distribuirea
gratuită a cărţii prin intermediul altor situri, modificarea sau comercializarea acestei versiuni
fără acordul prealabil, în scris, al Editurii LiterNet sînt interzise şi se pedepsesc conform legii
privind drepturile de autor şi drepturile conexe, în vigoare.

ISBN: 973-7893-36-0

Editura LiterNet
http://Editura.LiterNet.ro
office@liternet.ro

2 3 4
 Mesagerul
Adeb
Bărbat cu labradori
ADEB
Doctorul de animale
Veronica D. Niculescu
Păsări pe asfalt
Editura LiterNet 2005
Aştept răspuns urgent
Cădere liberă
Miss Urâţenia
Pachet complet

3 3 4
 Mesagerul

„În consecinţă, chiar dacă nemurirea poate fi modelată, manipulată, pregătită cu anticipaţie, ea
nu va fi înfăptuită aşa cum a fost planificată.” – Milan Kundera – „Nemurirea”

Mâinile îi seamănă cu paginile unei cărţi de anticariat, îngălbenite de vreme, uscăţive,

fragile, aproape translucide. În timp ce stânga ţine strâns marginea genţii maro de vinilin,
dreapta încearcă febrilă să scoată ceva de pe fund. „V-am adus savarine!”, le zise, cu ochii
sclipind, semilune. Iar braţul descrise un arc surprinzător în aer, ca al unui magician care
scoate un iepure din joben în faţa copiilor surescitaţi. Fetele zâmbiră forţat, ridicându-se de la ADEB
birou, îi spuseră că nu trebuia, şi amândouă ştiau deja ce vor face cu prăjiturile care sigur
zăcuseră cel puţin o jumătate de oră în servieta veche, cu fermoar ruginit. Le era ruşine de sila Veronica D. Niculescu
lor, şi, în aceeaşi măsură, şi milă de pensionarul care îşi rupea de la gură ca să le aducă ceva
bun „domnişoarelor de la ziar”. Dintr-o privire îşi ghiceau gândurile, pentru că nu era prima Editura LiterNet 2005
dată când se întâmpla aşa.
Cam o dată la două săptămâni, uneori şi mai des, domnul Craioveanu venea la redacţia
ziarului şi, tremurând de emoţie, dar mai ales din cauza scărilor care îi scoteau sufletul, îi
înmâna Monei o foaie sau două, pe care la fel de bine ar fi putut să le trimită şi prin poştă. Dar
îi plăcea să îşi susţină cauza şi prin viu grai. Le povestea fetelor despre ce scrisese, aşezat pe
un scaun gri, capitonat. Agitaţia îl făcea să salte din când în când, aşa încât trupul uscăţiv
părea că se luptă cu un magnet lipit de fundul taburetului, care îl trăgea mereu în poziţia
iniţială, pentru ca bătrânelul să salte din nou, la următoarea idee. Iar apoi se liniştea, râdea şi
îşi presăra finalul discursului cu glume fine, croite pe măsura situaţiei. Scrise la maşină,
paginile erau destinate rubricii „Vocea cititorului”, iar omul era fericit să îşi vadă publicate
frământările, ba chiar să mai ia din când în când şi premiul pentru cea mai bună epistolă a lunii
– două sute de mii de lei, bănuţi buni pentru un învăţător pensionar. Scria despre tot ceea ce
afecta viaţa lui şi a vecinilor săi, aproape că nu rămăsese regie locală să nu fie criticată.
Firmele care furnizau căldura şi gazele la bloc, cea care asigura convorbirile telefonice, cele

4 3 4
care ridicau gunoiul, ori aceia dintre locatari care nu înţelegeau regulile traiului civilizat la bloc,
toţi fuseseră apostrofaţi când ceva nu era în regulă, iar bătrânelul îşi căpătase renumele de
comentator neobosit al cartierului, scriitorul-justiţiar. „Scrieţi la ziar, domnule Craioveanu, că nu
ne lasă ăştia nici să murim în linişte!”, îl îndemnau vecinii, ori de câte ori aveau vreo problemă.
Iar el cântărea bine argumentele, ba chiar se documenta ca un redactor, întrebând în stânga
şi-n dreapta şi notând conştiincios în carneţel, şi se apuca de scris. Când era gata, îşi punea
pe-ndelete hainele de oraş, cobora uşurel pe Calea Dumbrăvii, până în centru, şi preda
epistola cu finele sale observaţii. Intrarea în redacţie o compara mereu cu finalul unui maraton,
început în ziua în care decisese despre ce trebuia scris. Cursa se încheia pe scaunul comod
din biroul cu vedere spre curtea interioară, unde bătrânul, recăpătându-şi suflarea, simţea că
întinereşte, sorbind din cupa puterii. Căci a-ţi fi publicate opiniile „la ziar”, asta însemna putere
pură pentru el. ADEB
Iar fetele prinseseră drag de personajul politicos, cu ageri ochi de veveriţă, zâmbet
subţire şi siluetă zveltă, decupat dintr-o epocă apusă. Intrarea bătrânului într-un loc atât de Veronica D. Niculescu
ancorat în vâltoarea prezentului, cum este redacţia unui cotidian, devenea, pentru ziaristele
din mica încăpere de la etaj, o călătorie într-un trecut altfel greu accesibil. Aşa se întâlneau Editura LiterNet 2005
cele trei personaje, călătorind în sensuri diferite, în biroul devenit cruciuliţă suprapusă perfect
pe hărţile trecutului şi prezentului.
Agitată permanent şi cu ochii-n patru pentru orice informaţie publicabilă, Mona era de
obicei încântată să îl revadă pe cititorul datorită căruia una din rubricile de care răspundea era
uşor de umplut. Îşi freca mâinile de bucurie că a mai rezolvat un sfert din pagina socială. Iar
Doina, deşi lucra pentru altă secţie a cotidianului, la fapt divers, era fascinată de apariţia
fostului învăţător şi, oricât ar fi fost de ocupată, se oprea din goana lucrului, ca să schimbe
măcar câteva vorbe cu el. Căci bătrânul nu avea mai nimic din ceea ce ei i se părea
respingător la alţi vârstnici, ba chiar invada biroul cu o prospeţime şi o vioiciune molipsitoare.
Câteva minute îi erau suficiente ca să se rupă de agitaţia din redacţie, pentru ca apoi să se
arunce iar în vârtejul documentării şi redactării, cu şi mai multă sete.
Domnul Craioveanu avea să împlinească în curând 90 de ani şi se bucura de orice
ocazie ca să îşi repete, public, vârsta. Cu zece, douăzeci de ani în urmă, nu îi făcea nici o
plăcere să o declare, dar, trecând de 80, descoperise că mărturisirea îi poate atrage simpatia,

5 3 4
iar confidenţii, cumva, nu îl mai priveau ca pe un bătrânel, ci ca pe un om care reuşeşte să
învingă greutăţile unui trup care ar fi trebuit, pesemne, să fie sleit de putere. Nu îşi arăta
vârsta, dovedind o vigoare ieşită din comun, dată în mare parte, credea el, de ascuţimea
spiritului, care îl ţinea mereu în formă. Depăşise un prag, dincolo de care se acorda, iată, un
bonus neaşteptat. Alt joben, alt iepure.

De astă dată, înşirase pe două pagini necazurile pe care i le provoca - lui şi pensionarilor
din cartier - o oarecare poştăriţă, care nu numai că tot întârzia cu banii, dar când binevoia să
vină îşi oprea cu de la sine putere un bacşiş substanţial. Mona îl rugă să mai zăbovească
puţin, până ce ea avea să citească tot şi să îi spună dacă scrisoarea poate sau nu să fie ADEB
publicată - era vorba despre o sesizare care ar fi putut aduce ziarului un neplăcut proces cu
poştăriţa acuzată. Citea aplecată pe foaie, urmărind cu pixul rândurile dese. Veronica D. Niculescu
Acesta este momentul în care bătrânul, cu vioiciunea sa neobişnuită, observă pe ecranul
monitorului Doinei pagina de Internet care avea să îi schimbe finalul vieţii. La cei 89 de ani ai Editura LiterNet 2005
săi, cetăţeanul Craioveanu, din Sibiu, în România anului 2003, nu avea cum să ştie ce este
acela Internet, ce este un site sau o căsuţă de e-mail. Dar nimic, nici măcar faptul că ochii îi
lăcrimau de bătrâneţe şi frig, nu l-a putut împiedica să citească titlul mare, albastru, al paginii,
indiferent ce fel de pagină ar fi fost aceea. Iar cu bruma de engleză pe care o mai ştia, fostul
învăţător citi şi înţelese: „Telegrame dincolo de viaţă”. Pe ultima literă îşi apăsa funduleţul
durduliu un îngeraş care te invita zâmbitor să intri în joc. Cu vocea subţiată, aşa cum i se
întâmpla când îl cuprindea mirarea, o întrebă pe Doina – “dar fără supărare că am tras cu
ochiul!” - dacă ar putea să îi spună despre ce este vorba. Cu toată simpatia pentru curiozitatea
subită a bătrânului, fata era totuşi ocupată, de-abia îşi rupea din timp ca să viziteze site-ul cu
pricina, pe care îl descoperise de curând şi despre care intenţiona să scrie – repede, cum
altfel? - un articol. Şi nici nu prea o încânta ideea de a dezvălui noutatea cuiva care, oricum,
nu avea să înţeleagă mare lucru. Iar omul mai era şi teribil de bătrân, iar asta imprima situaţiei
un aer cam lugubru. Fiindcă ceea ce pentru ea era un fapt divers demn de o ştire de senzaţie,
pentru nonagenarul curios ar fi putut suna de-a dreptul macabru. Îi spuse, totuşi, încercând să

6 3 4
nu îşi ia privirea de pe ecran – poziţie care îi conferea statutul de persoană-de-acum-oficial-
ocupată – că este vorba despre o firmă care transmite mesaje celor morţi. Telegrame către
lumea de dincolo. Bătrânul se dovedi tot mai interesat şi, cum nimic nu îl grăbea, căci Mona
încă îi mai citea scrisoarea, ceru mai multe informaţii. Încolţită de întrebări, dar şi de scaunul
tras mai aproape, Doina îi făcu rapid un rezumat al primei pagini.
- Este vorba de o firmă din America, recent înfiinţată. Mulţi oameni poate ar vrea să le
transmită ceva celor dragi, pe care i-au pierdut. Să îi spună, spre exemplu, bunicului răposat,
că i s-a născut un strănepot, care îi poartă numele. Sau să încerce să aducă liniştea victimei
unei crime, transmiţându-i că făptaşul a fost prins şi pedepsit. Ei bine, scrii telegrama, iar firma
se ocupă să o trimită, prin nişte mesageri. Mesager poate fi orice bolnav în stare terminală,
care aduce un certificat medical din care reiese că nu mai are de trăit decât cel mult un an.
Curiozitatea bătrânului care îşi sprijinise cotul de marginea biroului, dar şi întrebările ADEB
Monei, devenită dintr-o dată interesată, o făcură să continue, chiar şi atunci când simţea că ar
fi mai bine să tacă. Veronica D. Niculescu
- Mesagerul învaţă mesajul şi îşi ia angajamentul ca, atunci când va trece în lumea de
dincolo, să găsească destinatarul şi să îi transmită întocmai telegrama. Editura LiterNet 2005
Mona lăsase foaia lui Craioveanu pe genunchi şi asculta fascinată.
- Şi cât costă?
- Zece dolari cuvântul, iar banii - toţi, pentru că firma nu ia nimic - se dau când
mesagerul moare şi, deci, telegrama e deja pe drum. Întreaga sumă merge la o rudă sau unde
vrea mesagerul, ca donaţie. Practic, cel care prestează serviciul o face ca voluntar, de vreme
ce el nu mai are cum să ia banii, explica Doina absorbită, accesând link după link şi traducând
cum îi venea la gură.
Intervenţiile Monei stârniseră în ea entuziasmul jurnalistic şi se pomeni explicând frenetic
colegei de birou termenii afacerii, uitându-se peste umerii uscaţi ai bătrânului, care mai că se
lipise cu nasul de monitor. Ceea ce începuse ca o obligaţie se transformase, pe nesimţite, într-
o documentare care, chiar şi publică, însemna totuşi economie de timp pentru ziarista grăbită.
- Auzi, dacă mesagerul nu moare într-un an, i se retrage telegrama şi i se dă altuia, cu
şanse să moară mai curând! Mişto, nu? Şi cică pe mesager îl ascultă periodic, să vadă dacă
şi-a învăţat telegrama. Ha, ha, ha! Bine, firma le zice clienţilor că nu plătesc pentru trimiterea

7 3 4
telegramei în lumea de dincolo, ci pentru încercarea de a o trimite. Bună găselniţă! Şi uite, dau
aici o listă cu motive pentru care mesagerul ar putea să eşueze. Pentru că există o mulţime de
obstacole, unele pe care le bănuim, altele despre care nici nu avem idee. Lumea de dincolo
este o necunoscută în care, recunosc şi ei, nu avem cum să ştim dacă şi în ce fel poate fi
transmis un mesaj.
Brusc îşi dădu seama că vorbeşte despre moarte cu prea multă vervă în faţa unui om
atât de în vârstă, chiar dacă el fusese cel care ceruse detalii. Vorbea de funie în casa
spânzuratului, sărind şotronul. Înţelese că oferta ei depăşise cu mult cererea, aşa că oftă de
complezenţă şi, cu un click, minimiză fereastra de pe monitor, cerându-şi scuze - are de lucru.
Înainte de a-şi lua rămas bun de la drăguţele ziariste, ducând mâna la o pălărie
imaginară, aşa cum făcea de obicei, domnul Craioveanu îndrăzni să o roage pe Doina să îi
dea şi lui adresa firmei din America. Deja prinsă într-o redactare pripită, fata îi mâzgăli pe un ADEB
post-it galben numele paginii, precizându-i în fugă că - atenţie, domnu’ Craioveanu! - este o
adresă de Internet, nu una „normală”, aşa cum este el obişnuit. Ştia că nu are să îi folosească Veronica D. Niculescu
la nimic bătrânului, dar acum nu dorea decât să fie lăsată să scrie. Craioveanu auzise că în
America adresele sunt altfel ca la noi, acolo străzile au numere şi cine ştie, poate casele au Editura LiterNet 2005
nume; astfel că, mulţumit de bileţel, îl îndoi în două şi îl puse cu grijă în buzunar. Le salută ca
întotdeauna şi închise uşa în urma sa.

Pe drumul spre casă, pipăi cu buricele degetelor, îndelung, bileţelul din buzunarul
pardesiului. Cântă pe clapele lui aria unei viitoare decizii. Nu mai urcă pe Calea Dumbrăvii,
cum obişnuia. Făcu un mic ocol prin Parcul Sub Arini, ba chiar zăbovi pe o bancă cu
scândurile încă îmbibate de ploaia ultimelor zile.
Pentru prima oară de când făcea aceste drumuri la redacţie, nu se gândea la
următoarea scrisoare pentru ziar. Administratorul neruşinat de la bloc, poştăriţa hoaţă,
instalatorii ghiolbani, toţi rămăseseră undeva în urmă, gloată dezorientată, vociferând
indescifrabil, agitând în mâini facturiere, pompe şi ciocane slinoase, în timp ce el cântărea
ameţit, sub coroana unui castan porcesc, întru luarea unei hotărâri cruciale.

8 3 4
 Şi în timp ce îndosaria în memorie informaţiile din redacţie, aşezându-le ordonat şi fără
grabă în sertarele minţii sale cuminţi, urmări cu privirea distrată doi căţei însetaţi de joacă,
aducând stăpânului câte un băţ aruncat în depărtare, cu blana scuturată de salturile vesele şi
spinarea arcuită de spasme ale plăcerii. Ceva din unduirea buclelor roşcate ale setterilor
irlandezi, nobile flăcări arzând trecător, îl determină să spună da gândului cu care cocheta
deja de mai bine de un ceas. A muncit toată viaţa şi nici la pensie nu a putut trăi fără scopuri
precise, şi nu dintre cele uşor de atins. Va da un sens morţii sale, se va înhăma la o muncă ce
va precede, în timp, existenţei sale ca fiinţă, lucrare ce va fi dusă la îndeplinire dincolo de viaţă
şi chiar dincolo de moarte. Lucrarea sa cu adevărat spirituală, gândi, lucrarea în nefiinţă. Şi
totuşi, o lucrare practică, atât de concretă. Minunat! Sări în picioare şi porni ţintă spre casă,
ignorând junghiul care îl tot sâcâia ca un plod răsfăţat.
ADEB
*
Veronica D. Niculescu
Soţia, mai tânără cu peste cincisprezece ani, dar nu la fel de vioaie, se obişnuise să îl
vadă mereu aplecat peste hârtiile sale, deci nimic special nu îi atrase atenţia în acea seară Editura LiterNet 2005
întomnată. La lumina veiozei şi cu televizorul dat încet, Dumitru luă un plic alb din teancul de
pe colţul biroului. Îl cântări puţin în palmă, apoi îl puse fără grabă la loc. Deschise sertarul de
jos, seiful comorilor sale, scoase un dosar cu şină, aşa cum de mult nu se mai foloseau, şi
extrase din el, cu grijă, un plic mare, bleu, fără pereche. Scoase şi două, nu, trei coli de
aceeaşi nuanţă. Numără – în dosar mai erau încă patru la fel. Puse dosarul la loc şi se apucă
de scris.
Toată seara buchisi la scrisoare, căutând febril în paginile dicţionarului cu coperte roase,
cuvintele englezeşti uitate. Şi erau multe. Literele se aşterneau greu, tastele maşinii nu mai
sunau aşa regulat ca la scrisorile pentru ziar, iar punctul lăsa de fiecare dată o gaură
minusculă în pagină. Peste aproape trei ore, cea de-a doua foaie ieşi, cu un cârâit, de pe
tamburul maşinii, iar bătrânul îşi aşternu semnătura pedant, în colţul din dreapta, jos. Dumitru
Craioveanu, Sibiu, 23 septembrie 2003. Puse cu grijă coala rămasă la loc, în sertar. Făcu
câteva exerciţii pentru degete, fiindcă îi înţepeniseră pe tastele altădată prietenoase, apoi lipi
peniţa stiloului chinezesc de plicul albastru şi scrise cât putu de caligrafic adresa care începea
bizar cu „www”, sub care adăugă U.S.A.

9 3 4
 A doua zi, scrisoarea albastră, costând mai mult decât prânzul bătrânului, şi-a luat
zborul, dar nu peste ocean, cum credea expeditorul, ci, în formă de avion, în coşul de gunoi al
oficiului poştal din cartier. Nu înainte ca poştaşul, care remarcase că pe plic se află adresa
unei pagini de Internet, să desprindă cu atenţie timbrul şi, fredonând o mizerie lăutărească, să
îl pună cu două degete în buzunarul său de la piept.

Sunt zile pe care le trăim prin ceea ce simţim, infinit mai mult decât prin ceea ce facem.
Când ardem interior, incapabili să ne mai pierdem între gesturi, vorbe ori obiceiuri cotidiene.
Zile în care, răscoliţi de vreun gând obsedant, ne pomenim că trupul ne este prea greu ca să
mai asculte comenzi ordinare şi, răzvrătit în faţa obişnuitului, intră într-un soi de hibernare, ADEB
astfel încât toată energia să ne fie salvată şi canalizată spre ceea ce ne macină. În astfel de
perioade, nu avem combustibil de ars de pomană şi nici motivaţie pentru îndeplinirea rutinei. Veronica D. Niculescu
Astfel trăi Craioveanu în săptămânile care urmară expedierii scrisorii spre America. Fără să
bănuiască punctul terminus al traseului epistolei sale, despica în patru firul posibilei sale Editura LiterNet 2005
călătorii în lumea de dincolo, iar întrebări pe care nu şi le pusese până atunci îl zguduiau cu
spasme reci chiar şi noaptea, în vis.
Desigur că se gândise de nenumărate ori, până atunci, la moarte, la moartea sa chiar,
dar acum finalul nu numai că primea un alt înţeles, dar nu mai era perceput ca sfârşit, ci,
dimpotrivă, ca început, şi încă al unei sarcini extrem de anevoioase. Căci învăţătorul
conştiincios, având prea puţine informaţii în acel moment despre viitorul său rol de mesager,
se trezea neputincios în faţa a zeci de întrebări, la care mai ştia, pe deasupra, şi că nici măcar
nu este singura persoană fără răspunsuri. Era chinuitor mai ales gândul că nimeni nu ar fi avut
cum să îi dea îndrumări pentru viitoarea sa misiune. Ştia însă că este prea devreme şi aştepta
cu sufletul la gură răspuns din America - măcar, ca prim pas, confirmarea că ar putea deveni
mesager. Atunci, abia atunci şi-ar fi luat rolul în serios - îşi zicea ca o promisiune care ar fi
trebuit să aibă darul de a-l linişti pe moment - ar fi învăţat mesajul şi ar fi aprofundat variantele
posibile pentru după. Aşa îşi spunea când simţea că deprimarea îl copleşeşte şi se surprindea
stresat – da, stresat, aşa cum de zeci de ani nu se mai simţise, de pe vremea când, angajat în

10 3 4
sistemul de învăţământ comunist, restricţiile îi înăbuşeau pornirile de originalitate, iar banii
prea puţini nu îi permiteau nici măcar un trai acceptabil, care să compenseze oarecum
neajunsurile de la serviciu. Atunci, după confirmare, avea să ceară mai multe informaţii şi,
apoi, ca mesager, avea să îşi ducă la bun sfârşit rolul, dincolo de sfârşitul său încă
inimaginabil. Puntea între aici şi dincolo, cu toate necunoscutele ei, îi apărea mai palpabilă
acum, datorită sarcinii pe care o avea ataşată. Chiar dacă toate întrebările lui nu numai că nu
aveau răspuns, dar erau ele însele neclare şi greu de formulat în termeni exacţi.
Aşa trecură zile şi nopţi, iar bătrânul se uscă şi, închis în sine, suprimă comunicarea cu
vecinii, pe care ajunsese să îi evite pe stradă, ca să nu îi tulbure frământarea cu problemele
lor, atât de mărunte acum. Îşi apăra deprimarea cu abnegaţia unei ciori care îşi ocroteşte puii.
El, înainte extrem de sociabil şi implicat în chestiunile administrative ale blocului, se uita pe
vizor înainte să iasă pe uşă, şi aştepta ca scara să fie pustie înainte de a păşi în lumea ADEB
devenită ostilă prin faptul că i-ar fi putut invada, vulgară şi obraznică, mintea acum ocupată cu
ceva mult mai important. Se zăvorâse în el însuşi, iar cheia era în plicul pe care îl credea Veronica D. Niculescu
zburând peste ocean. Ieşea dimineaţa foarte devreme să cumpere o pâine şi ce mai era
nevoie de mâncare, iar la ziarul local renunţă cu timpul, pentru că şi informaţiile din paginile Editura LiterNet 2005
colorate aveau darul să îi distragă atenţia. Se strecura ca un şobolan pe lângă ziduri, cu teama
să nu fie interceptat, şi se simţea salvat când yala cloncănea închizând uşa în urma sa.
Soţia îl văzu stingându-se, când el ardea. Şi îl lăsă în pace, cu înţelepciunea femeii care
nu îi stătuse în preajmă degeaba cincizeci de ani.
Când se împliniră patru săptămâni de când pusese scrisoarea, Craioveanu înţelese că
nu va mai primi răspuns şi luă decizia unei reveniri formale la viaţa de dinainte, o revenire care
l-ar fi putut duce iar pe drumul spre redacţie şi, astfel, spre pagina telegramelor pentru morţi,
care cu siguranţă conţinea măcar o parte din răspunsurile la neliniştile sale. Se aşeză seara la
maşina de scris şi improviză o scrisoare. Înşiră câteva probleme generale, despre viaţa atât de
grea a pensionarilor, însă fără să atingă o chestiune anume. Strecură câteva artificii stilistice,
ştiind că dacă furnizează o idee originală pentru titlu, scrisoarea va fi considerată interesantă.
Învăţase asta din discursurile politicienilor. Dimineaţa, cu foaia în buzunar, porni spre redacţie,
fără să mai ia cu el nici geanta, nici actele, şi nici măcar prăjituri pentru fete. În ciuda faptului
că bagajele obişnuite nu îl mai împovărau, bătrânul se simţea mai împovărat ca oricând.

11 3 4
 *

Se gândi tot drumul cum să facă. Cum să afle mai multe, fără să le zică fetelor că vrea
să fie mesager? Lucrarea, viitoarea sa lucrare, de care era atât de mândru în sinea sa, risca
să devină vulgară pusă în cuvinte, şi cu atât mai mult în faţa unui public aproape străin.
Din fericire, rezolvarea veni de la sine - în birou era numai Doina. Sala de spectacole
era, deci, goală pe jumătate. Îi lăsă scrisoarea pentru Mona şi, profitând de răgazul oferit de
primitorul scaun gri, trecu fără ocolişuri la subiectul care îl interesa. Îi ceru să îi arate din nou
pagina cu telegramele şi, ca şi când ar fi făcut o nebunie, îi mărturisi că scrisese la firmă,
numai aşa, din curiozitate, dar că nu primise nici un răspuns. Fireşte, pentru că trimisese
scrisoarea la o adresă de Internet, încercă să îi explice Doina. Îi spuse în cuvinte simple că
Internetul este o reţea uriaşă, în care se poate intra numai de pe calculator, şi se oferi să scrie ADEB
ea mesajul în locul lui. Chiar atunci şi acolo, pe loc, numai să îi spună ce vrea să le scrie
americanilor. Craioveanu nu prea înţelegea ce e cu reţeaua asta, dar, încântat că fata se Veronica D. Niculescu
oferea să scrie pentru el, nu avu încotro şi îi mărturisi că vrea să devină mesager. Nu, nu era
bolnav, dar la ce să te mai aştepţi la 90 de ani? Deja beneficia de bonus, glumi bătrânul, fericit Editura LiterNet 2005
că îşi poate rezolva problema cu destulă discreţie. Şi o rugă să păstreze secretul său.
Deşi nu-i era chiar uşor să acţioneze rapid, îi dictă fetei câteva rânduri, prin care cerea
să devină mesager. Solicită şi mai multe detalii despre viitoarea sarcină. Stânjeneala de la
început dispăru repede, fiindcă Doina îl ajuta, cu abilitatea sa în ale scrisului, îmbunătăţind
scrisoarea instantaneu, în timp ce o traducea în engleză, accentuând ceea ce trebuia
evidenţiat şi scurtând mesajul, astfel încât să fie incitant şi la obiect. Jurnalistic!
Într-un sfert de oră, e-mail-ul era deja trimis către firmă, deşi bătrânul tot nu înţelegea
cum pot comunica două calculatoare între ele, la astfel de distanţe. Cum acceptase însă fără
prea multe explicaţii şi apariţia faxului şi a telefonului celular, o crezu pe cuvânt pe salvatoarea
sa şi plecă plin de speranţă, după ce fata îl felicită că a făcut cunoştinţă cu cel mai modern şi
rapid mijloc de comunicare şi îi promise că îl va suna imediat ce va primi răspuns, pentru ca el
să nu facă drumul până la redacţie degeaba. Iar vestea bună era că răspunsul putea veni
chiar şi în aceeaşi zi.

12 3 4
 *

Căci moartea nu trebuie să te prindă cu treburile terminate. Trebuie să îţi rămână

datoare, luându-te când nu eşti gata. Sau poate că e posibil chiar să fie întârziată, dacă o
păcăleşti că ai mereu de lucru. Dar dacă mai ai şi o misiune pentru după? Nu înseamnă că ai
reuşit, cumva, să o înşeli? Fiindcă dacă moartea înseamnă sfârşitul tuturor acţiunilor noastre,
ce lovitură mai mare să îi dai decât aceea de a fi implicat într-o acţiune cu dedicaţie specială
după-moarte? Să te ia cu ea fără să vadă că ai în bocceluţă, printre păreri de rău şi, poate,
amintiri, dosarul secret al unui proiect.
Scrisorile trecură pe planul al doilea, care abia se mai zărea, departe, după pădurea de
gânduri din prim-plan. Focus pe misiunea de mesager! Prin microscopul conştiinţei şi
imaginaţiei sale, Craioveanu încerca să se privească pe sine dincolo de moarte, ducând
ADEB
mesajul unui destinatar încă necunoscut. Iar lupa îi arăta crudă, ba chiar tot mai duşmănoasă,
detaliile misiunii sale, mărite până la distorsionare, aşa cum puful de pe mână poate părea Veronica D. Niculescu
pădure, iar puricele extraterestru. Întrebările nu îi mai dădeau pace, zi şi noapte. Va fi un
văzduh însufleţit, ducând cu el cuvinte memorate cu grijă în lumea din urmă? Dar dacă nu Editura LiterNet 2005
există cuvinte dincolo? Dacă nu există memorie? Dacă ne pierdem voinţa şi dorinţa? Sau
dacă, descătuşat de toate, într-o eliberare supremă, nu îşi va putea îndeplini misiunea
pământeană, cu mijloacele nepământene? Nu va fi atunci un mare impostor, în faţa
beneficiarilor, a destinatarului, a firmei care îl va fi plătit post-mortem şi a sa însuşi?
Diseca aşa cum putea viitorul, în zeci de posibilităţi, iar ceea ce îl apăsa cel mai tare nu
era avalanşa de întrebări, ci alăturarea imaginii lumii de dincolo cu ideea de afacere. Spiritul
său lucrând pentru firma din America începu curând să i se pară o enormitate. Îşi imagină
chiar şi ştatul de plată pentru morţi. Moarte cu plată.
Şi astfel, în următoarele zile, importanţa misiunii sale păli treptat, iar bătrânul fu iar
cuprins de disperare. De pe fundul oceanului pe care îl scufundase depresia, singura salvare
părea să fie un răspuns rapid de la cei care concepuseră întregul plan. Un răspuns cu
argumente, care să îi desfiinţeze temerile şi să îi dea curajul pe care îl avusese la început,
când tot hăţişul de probleme nu răsărise încă. Iar acesta sosi peste patru zile, când Doina îl
sună şi îi spuse că are mesaj „din State”. Luă doză dublă de pastile pentru inimă, îşi puse cât
putu de repede hainele de oraş şi porni spre redacţie.

13 3 4
 *

Un mesaj pentru un câine! Ca şi când pe taraba cu bunătăţi nu mai rămăsese nimic, iar
vânzătorul, impresionat de ultimul client care a stat la coadă cu limba scoasă, s-a iţit de sub
tejghea cu un pachet slinos, cu resturi. Îl vrei, bine, nu-l vrei, mergi sănătos!
Patronul însuşi îi răspunsese. Pentru că nu avea un certificat de „terminally ill” - din care
să reiasă că nu mai are de trăit decât cel mult un an - şi, în plus, mai era şi din România, lui
Craioveanu nu i se putea acorda un mesaj clasic. Nu prezenta suficientă garanţie, ca
mesager. Totuşi, exista o telegramă mai neobişnuită, pe care alţii nu o luaseră, iar firma
considera că mesajul şi mesagerul ar fi compatibili; fiecare cu neajunsurile lui, ar fi trebuit să
dea o soluţie convenabilă. Destinatar, ciobănescul german al familiei Nicholson, din New
Jersey, o femelă sfârtecată de roţile unui autobuz, la vârsta de 8 ani. Stăpânii acceptaseră ADEB
varianta românului de 90 de ani, ştiind că mesajul nu va avea un termen limită de predare, dar
bănuind că momentul nu va fi totuşi prea îndepărtat. Veronica D. Niculescu
Patronul, Paul W. susţinea că, atât cât se pot intui mijloacele de comunicare din lumea
de dincolo, multe dintre problemele care apar în cazul telegramelor către oameni dispar în Editura LiterNet 2005
cazul unui câine. De exemplu, nici nu mai contează dacă mesagerul îi va vorbi în engleză sau
nu. Atât cât animalul putea să înţeleagă pe pământ, avea să înţeleagă şi acolo. Poate un gest,
o privire sau numai o mângâiere vor fi de ajuns pentru ca telegrama să îşi fi atins scopul. Paul
îi explica şi lui Craioveanu, aşa cum spunea că o făcuse şi pentru Nicholsoni, că pot apărea
probleme în transmiterea telegramelor dincolo de viaţă. Detalii şi sugestii erau într-un
document ataşat răspunsului. Doina îl tradusese deja, la repezeală, şi îl tipărise, nu atât de
dragul bătrânului, cât mai ales pentru ca acesta să nu îi stea pe cap trei ceasuri, cerând
explicaţii. În plus, avea să îi folosească la articolul pe care încă nu îl scrisese. Era un
document standard, pe două pagini, pentru clienţii de ambele părţi. Craioveanu îl parcursese
superficial şi văzuse cu satisfacţie că erau tratate mult mai multe probleme chiar decât îşi
pusese el. Dacă avea să accepte, ar fi primit mesajul scris, l-ar fi memorat, urmând să fie
testat telefonic o dată pe lună.
„Da, accept!”, a strigat cu vocea subţiată, îndreptându-se de şale, într-o ţinută solemnă,
de parcă tocmai fusese de acord să candideze pentru preşedinţia României. Avea să citească

14 3 4
acasă cu atenţie detaliile din document. Deocamdată, să afle repede americanii că e dispus să
o facă şi să îi aloce lui mesajul. Iar Doina fu cât se poate de bucuroasă. Deja ştia titlul
articolului pe care avea să îl scrie, cu puţin noroc, în câteva zile: „Un sibian, mesager în lumea
de dincolo – Dumitru Craioveanu se angajează să transmită o telegramă unui câine mort”.

Mozart. Concertul pentru vioară nr. 2 în Re major. Placa lucioasă reproducea încă destul
de fidel salturile vesele, inundând camera cu armonii cunoscute. Cu ceaiul de sunătoare pe
colţul biroului şi cu picioarele afundate în papucii maro cu pătrăţele, din păr de cămilă,
Craioveanu citea documentul.
Fu bucuros să vadă, din primele rânduri, că firma nu le promitea clienţilor transmiterea ADEB
telegramei, ci numai încercarea de a o transmite. Vedea această subliniere ca pe un artificiu
stilistic, care îmbrăca, de fapt, o chestiune etică. Admirabil. Se liniştise. Avea să încerce, Veronica D. Niculescu
pentru asta urma să fie plătit. Pentru încercare. Astfel, unele dintre întrebările care îi
provocaseră insomnii puteau fi tăiate de pe listă. Mai departe. Firma, prin glasul patronului, îi Editura LiterNet 2005
avertiza pe viitorii mesageri că nimeni nu îi poate învăţa cum să livreze mesajul, odată ajunşi
acolo. Pentru că nimeni nu poate şti cum arată lumea de dincolo. Tot ce li se pune la dispoziţie
sunt nişte sfaturi, care pot sau nu să îşi păstreze valabilitatea. „Cât de repede posibil, luaţi
hârtie şi creion şi notaţi mesajul, cât încă îl mai ţineţi minte” – aşa suna primul sfat. Abia
formulat, el era însă şubrezit de previziunea că, aşa cum e posibil ca dincolo să ne pierdem
memoria, este şi mai probabil să nu existe hârtie şi creion. Îngeri ţinând conştiincioşi jurnale în
caiete cu coperţi de mătase sau ciugulind tastaturile computerelor – iată un tablou puţin
credibil. Totuşi, nu ar fi exclus să existe ceva echivalent, cu care să poţi înregistra o informaţie,
îşi încuraja patronul mesagerii.
Al doilea sfat - „Stabiliţi un contact cu prima fiinţă inteligentă care vă iese în cale şi
întrebaţi-o cum puteţi să vă duceţi la bună îndeplinire misiunea”. Din nou veneau adăugirile
pentru o adaptare cât mai probabilă la lumea de dincolo. Poate fiinţa inteligentă nu va fi om, ci
înger, ori vreo entitate necunoscută. Animalele pot fi foarte utile – câinii, delfinii, maimuţele,
pisicile, ori chiar fiarele sălbatice; cu atât mai mult cu cât mesajul său este destinat unui câine.

15 3 4
Craioveanu se imagina deja căutând entitatea care să îl îndrume în găsirea destinatarului
telegramei. Va fi cu siguranţă extrem de greu să găseşti un mort în mulţimea infinită a morţilor.
Căci dacă pe pământ e greu să găseşti un anume om, chiar şi în aceeaşi ţară, cum va fi să fie
în imensa lume de dincolo, unde se varsă zilnic sute şi mii de suflete, de sute şi mii de ani,
poate în compartimente bine delimitate, dar poate de-a valma?… Dar e posibil ca acolo
fiecărui spirit să i se acorde un Ajutor pentru adaptare. Atunci poate că Ajutorul, cu experienţa
sa, ar încerca să livreze chiar el telegrama. „Dacă se va întâmpla aşa, verificaţi mai târziu
personal dacă mesajul a ajuns!”, atrăgea atenţia patronul. Pe de altă parte, e posibil ca trauma
morţii să ducă la pierderea imediată a memoriei; în acest caz, mesagerul avea să încerce să
transmită cât de mult poate din telegramă. Oricum ar fi, mesagerul trebuie să se străduiască,
cu toate puterile, să livreze mesajul. „Fiţi inventivi şi, dacă e cazul, chiar agresivi!”, îşi încheia
Paul W. lista. ADEB
Chiar dacă fiecare sfat în parte avea darul de a deschide o portiţă nouă a posibilităţilor,
felul în care o anumită situaţie era disecată, presărată cu „dacă” şi virată în cele din urmă spre Veronica D. Niculescu
un nou sens, şi mai ales cel în care de la un sfat la altul straturile de ipoteze abia clădite se
dărâmau, lăsând loc altora, pentru ca şi acestea în final să se prăbuşească, îi crescu Editura LiterNet 2005
îngrijorător pulsul bătrânului. Trebui să se oprească şi să mai ia o serie de tablete. Nevasta
dormea deja în dormitor. O privi, dulce cornuleţ în plapuma bej. Închise uşa, să nu îi deranjeze
somnul. Revenit la biroul din sufragerie, puse acul pick-up-ului în furcă. De ce îi suna atât de
macabru Mozart, care dintotdeauna avusese darul de a-l linişti?
Documentul continua cu motive pentru care livrarea mesajului ar fi putut deveni
imposibilă sau fără sens. Reîncarnarea putea fi o piedică serioasă. Poate destinatarul era deja
pe Pământ, în altă piele! Sau poate chiar mesagerul avea să revină, aruncat înapoi de o mână
nevăzută, înainte de a apuca să îşi facă datoria. Ori destinatarul ar fi putut să evolueze într-o
stare superioară, devenind imposibil de identificat. Sau poate mesagerul ajunge în rai, iar
destinatarul e în iad. Mai mult - dacă, omnipotent, destinatarul telegramei ştie deja ceea ce
rudele de pe pământ vor să îi spună? Atunci munca mesagerului ar fi zadarnică. Sau, cele mai
cumplite ipoteze, poate nici nu există viaţă de apoi, ori mesagerul nu face parte dintre cei care
pot accede la ea.

16 3 4
 Acesta a fost ultimul rând de pe foaie şi cel din urmă gând al bătrânului, înainte ca, ore
mai târziu, acceptând cu greu să se închidă, pleoapele transparente să îl lase să se cufunde
într-un somn vâscos. Se visă cu gura plină de o gumă de mestecat enormă, cu gust amar.
Fălcile nu i se puteau mişca mai mult decât pentru a scoate sunete înfundate, iar hainele ude
şi grele îi limitau mişcările. Vâslea din ce în ce mai greu. Apa devenea tot mai învolburată, iar
la orizont se sfârşea în flăcări arămii. Din barcă păşi nesigur pe mal, săltat de un fulger, dar
după primul pas se ivi Pragul, păzit de dansatori. Câini pe două picioare, care îşi foloseau
coada pe post de baston, îi dădeau roată într-un dans bizar, şchiopătat, agitând în labele din
faţă ţitere sau furci. Îl lăsară cu greu să treacă. După scara strâmtă, în pod, fete despuiate
şuşoteau mângâindu-se, adolescenţi plângeau prin colţuri, cu piepturile fragile zguduite, iar
bărbaţi cu şiruri de păr pe spinare cântau la vioară, în ritmul vaietelor, ţopăind pe coji de ouă
roşii. Pe rând, câte un tânăr era înghiţit de un tobogan deschis din senin sub trupul chircit, iar ADEB
strigătul fiecăruia se auzea, în cădere, tot mai stins. Întrebările lui Craioveanu nu se puteau
auzi. În Ostroavele Albe, Blajinii se bucurau de veşnica dimineaţă, iar fericirea lor se putea Veronica D. Niculescu
intui, ca un răsărit, chiar şi din podul înnebunitor de înalt şi de zgomotos. Avu sentimentul că a
pierdut autobuzul. Pe furiş, privi prin ferestruică la Ostroavele Albe, plutind, la cele Negre, Editura LiterNet 2005
scufundându-se. Un dog german bălţat îi aduse, pe o tavă aurie, hârtie şi stilou, zâmbind de
după botniţa prinsă cu un elastic pocnit, iar el îşi văzu cu groază mâinile, terminându-se
boante, ca nişte copite cărnoase.
Flori de gheaţă se întindeau, reci pânze de păianjen, pe geamurile sufrageriei, iar soţia,
mai blajină ca blajinii, mai palidă ca locuitorii din ostroavele cele albe, aşezată pe scaunul tras
lângă pat, le privi formându-se, târziu în noapte, în timp ce palma subţire încerca, mângâind,
să absoarbă în ea tot răul neînţeles care, de la o vreme, îi bântuia bărbatul. Iarna venise
devreme.

“We love you and miss you, Donna! You’ve been a wonderful friend. Hope you are in a
better place now. Your puppies are just fine! Mina and Charlie” – “Te iubim, Donna, şi ne e dor
de tine! Ai fost un prieten minunat. Sperăm că eşti într-un loc mai bun acum. Toţi puii tăi sunt

17 3 4
sănătoşi. Mina şi Charlie.” Asta se gândise familia Nicholson să-i transmită căţeluşei care
lăsase în urma sa patru pui de numai câteva luni şi nişte stăpâni îndureraţi, dar mai ales
cuprinşi de remuşcări, fiindcă nu mai ştiau dacă în ziua nefericitului accident închiseseră
poarta sau nu. În engleză, anunţul avea douăzeci şi opt de cuvinte, deci pentru atât avea să fie
plătit Craioveanu. Varianta românească, în traducerea Doinei, ieşea puţin mai lungă, dar asta
nu îi mai privea pe Nicholsoni şi nici pe patronul firmei. Oricum, avea să transmită mesajul în
română, iar asta era excelent. De pe scaunul gri, îi dictă Doinei ce să scrie în căsuţele
formularului din monitor, trimis de Paul W. O trecu pe soţie la persoana care ar fi urmat să
încaseze banii, echivalentul a mai mult de şase pensii. Ziarista care îi fusese complice din
prima zi, şi datorită căreia aflase de astfel de telegrame, acceptă să fie persoană de contact.
Nu o încânta în mod deosebit acest lucru, dar i se părea totuşi interesant şi intră în joc, mai
ales că bătrânul îşi cheltuia iar, la fiecare vizită, zeci de mii de lei pe prăjituri. Aşadar, ea avea ADEB
să anunţe la firmă moartea bătrânului, iar suma de aproape trei sute de dolari avea să
sosească pe adresa soţiei la câteva zile după nefericitul eveniment, fără nici o scrisoare Veronica D. Niculescu
explicativă. Mesagerul era dator să o informeze din timp sau să desemneze pe cineva să o
facă, după trecerea sa. Alesese cea de-a doua variantă, cu sprijinul Doinei. Astfel, bătrâna va Editura LiterNet 2005
fi scutită de orice detalii legate de afacere, până după moartea lui, şi nici atunci nu avea să fie
deranjată cu nici un fel de formalităţi. Banii vor sosi prin poştă şi vor putea fi ridicaţi fără nici o
problemă, doar cu buletinul. Mai multă bătaie de cap urma să aibă Doina, care, ca să anunţe
încetarea din viaţă, va avea nevoie de o copie a certificatului de deces. Craioveanu promitea
să se ocupe de acest lucru, anunţându-şi soţia de pe acum ca, la momentul respectiv, să pună
actul la dispoziţia fetei, pe motiv că redacţia i-ar fi dat de înţeles, într-un mod diplomat, că se
acordă un modest ajutor familiilor celor ce au fost colaboratori fideli. O minciună nevinovată şi
necesară.

Ar trebui să moară într-un an. Pentru ca misiunea să fie dusă la îndeplinire cu

seriozitate, ar trebui să se stingă, să treacă dincolo cu telegrama gravată în minte, până cel
mai târziu în noiembrie viitor. Privea la pagina lucioasă a calendarului cu urşi, iar fotoliul nu îl

18 3 4
mai primea între braţele sale largi cu căldura unei mame obeze şi bune, ci părea să îl alunge
cu gesturi scurte, hai, hai, hai, ca în dimineţile de demult, când, în graba spre serviciu, abia îşi
sorbea cafeaua, cu noduri, de teamă să nu întârzie. În faţa noii sale munci, de mesager, şi mai
ales a grabei de a muri - obligaţie pe care sarcina o genera printre rândurile contractului, deşi i
se spusese clar că este o excepţie şi că misiunea sa poate fi dusă la îndeplinire oricând, nu
numai în decurs de un an - se trezi doborât de vinovăţie. Fusese toată viaţa extrem de
conştiincios. Iar acum nu era vorba de dorinţa de a muri cât mai grabnic, ci de aceea de a muri
în termen, pentru a nu dezamăgi, pentru a nu compromite misiunea la care se angajase. Şi
totuşi, a-ţi dori să mori în termen – dorinţa asta nu conţine oare un păcat cel puţin egal cu cel
al sinuciderii? Nu este doar o insignifiantă diferenţă între miezurile celor două dorinţe, nu au
ele cumva exact aceeaşi consistenţă, se întreba bătrânul. Născut la începutul secolului trecut,
nu putea să accepte sinuciderea, deşi citise mult şi considera că înţelesese teoriile multor ADEB
filozofi. Iar păcatul care decurgea dintr-un astfel de gest, şi, iată, din gândurile sale, era pentru
el de neiertat. Şi vinovăţia sa nu se desfăşura acum numai în faţa soţiei - pe care ar fi trebuit Veronica D. Niculescu
să o părăsească grabnic în numele unei misiuni ce ar fi putut fi vulgar interpretată ca o mică
afacere (de ale cărei beneficii, e drept, nu el s-ar fi bucurat) - dar se arăta crudă în faţa lui Editura LiterNet 2005
Dumnezeu, căruia i se ruga privind în podea, în fiecare seară.
Amestecul acesta contradictoriu al dorinţei de a se încadra în termen, pe de o parte, şi
vinovăţia permanentă generată de însăşi dorinţă, la care se adăuga o teamă în continuă
creştere şi, în ciuda tuturor acestora, destul de pregnanta mândrie a lucrării sale de dincolo de
viaţă - amestecul acesta deveni insuportabil. Îi măcină trupul subţire, precum un acid picurând
parşiv, strop cu strop, dintr-un robinet stricat, imposibil de închis, oricât şi-ar fi frânt mâinile.

Luni dimineaţă, Doina primi din America o veste pe care nu o putea încadra pe loc la
bune sau rele. Paul W. îi scria lui Craioveanu că se vede nevoit să îi aducă la cunoştinţă
anularea misiunii sale. Căţeaua Nicholsonilor se întorsese acasă! Nu din morţi, ci dintr-o
rătăcire care durase mai bine de două luni. Se părea că animalul fusese furat din curte şi
abandonat. Şi iată că acum găsise drumul spre casă. Nicholsonii erau în culmea fericirii şi

19 3 4
cereau anularea telegramei, cerându-şi scuze, jenaţi. Cu siguranţă, câinele pe care îl văzuseră
sfărâmat de autobuz nu fusese al lor, pentru că Donna, iată, le apăruse la poartă ca prin
minune! Firma însă îşi informa mesagerul că, pentru deranj, îi va trimite totuşi imediat o treime
din suma pe care ar fi primit-o soţia sa, dacă el ar fi livrat telegrama. O sută de dolari va fi
expediată deci pe numele lui, îndată ce el va confirma că este de acord cu soluţia şi va
comunica adresa pe care doreşte să primească banii.
Abia după ce îşi termină de scris ştirile şi corespondenţa, Doina sună acasă la
Craioveanu. Un vecin îi răspunse şi îi spuse în şoaptă că bătrânul se stinsese noaptea trecută.
Fusese foarte liniştit în ultima vreme, nu îl mai necăjeau problemele locatarilor, era detaşat de
toate şi a murit în pace, de bătrâneţe, turuia vocea, răspunzând la întrebări puse deja de alţii,
înainte. Fata se scuză de deranj, transmise condoleanţe şi închise. După câteva minute de
derută, în care trecu în revistă complicaţiile care s-ar fi putut naşte dintr-o asemenea situaţie, ADEB
făcu un calcul scurt. Firma nu avea cum să afle că bătrânul a pornit deja cu telegrama. Ea nu
va mai răspunde la mesaje şi cu siguranţă banii nu vor fi trimişi. Astfel, soţia nu va afla de mica Veronica D. Niculescu
afacere eşuată şi, pe de altă parte, nu va putea face nici o legătură cu articolul pe care ea
avea să-l scrie. Iar bătrânul, Dumnezeu să-l ierte! Chiar dacă ar exista o lume de apoi, cât de Editura LiterNet 2005
organizată şi de limpede ar trebui să fie aceasta, încât bătrânul, presupunând că aleargă deja
să livreze telegrama, să afle că misiunea i-a fost anulată? Zâmbi la gândul că, prin absurd,
cineva, de exemplu nevasta, ar fi putut plăti din banii pe care i-ar fi primit, o altă telegramă,
prin care să îi spună că mesajul pentru câine nu mai e valabil. Iată câte complicaţii inutile s-ar
fi putut ivi. Mai bine să-l lase, să creadă că-şi face treaba. Căci şi dacă, plutind prin lumea de
dincolo, va găsi un anume câine pe care să îl considere destinatar, ar putea el cumva să
înţeleagă, în timp ce-i şopteşte mesajul în urechea blănoasă, că nu este Donna? Nu, în ceea
ce-l priveşte pe Craioveanu, sau ceea ce rămăsese din el, chiar nu erau probleme.
Intră pe Internet, căută şi după câteva minute alese fotografia unui moşneag sârb, din
semiprofil. Abia i se zărea conturul feţei. Cu câteva clicuri, decupă din fundal o biserică şi
dublă imaginea unui bloc foarte asemănător cu cele de la noi. Apoi mai salvă poza unui
ciobănesc german, femelă, în timp ce alăpta tolănită cinci pui. Îl şterse pe cel din margine, şi
coloră în gri preşul roşu. Răsuci ambele poze, obţinând imaginea lor în oglindă. Le compară
cu originalele - diferenţele erau suficiente. Se apucă de scris imediat. Ca niciodată, începu cu

20 3 4
titlul: „Un sibian, mesager în lumea de dincolo – M.S. transmite o telegramă pentru un câine
mort”.

Nota autorului:

Firma din povestire există în realitate. Pentru zece dolari pe cuvânt, orice american
poate transmite telegrame în lumea de dincolo. Totuşi, la data la care am început să scriu
„Mesagerul” (ianuarie 2003), firma condusă de Paul Kinsella, webdesigner şi realizator de ADEB
jocuri pe computer, nu avea nici un client. Avea însă un mesager, încă neînsărcinat cu vreun
mesaj. Paul a fost încântat să afle că în România cineva vrea să scrie o povestire pornind de Veronica D. Niculescu
la ideea afacerii sale: „Grozav! Ţine-mă la curent cu derularea poveştii!” Mai mult, el şi-a dat
acordul pentru folosirea numelui firmei şi al site-ului, „AfterlifeTelegrams”, sugerând chiar ca Editura LiterNet 2005
povestirea să se intituleze exact ca firma sa; ceea ce nu s-a întâmplat.
Mare parte dintre principiile pe care funcţionează firma din povestire sunt aceleaşi cu
cele din realitate, şi de aceea îi mulţumesc lui Paul Kinsella pentru acordul dat. Însă Paul W.
rămâne un simplu personaj, ale cărui acţiuni, ca şi tot ceea ce se întâmplă între firmă şi
Mesager, sunt numai rodul imaginaţiei şi nu au nici o legătură cu realitatea.

21 3 4
 ADEB

Veronica D. Niculescu

Editura LiterNet 2005

22 3 4
 Adeb

“Era însoţitorul meu nelipsit şi ritmul lui şchiopătând

– şchiopăta de la o fractură lipită greşit –
făcea parte din zgomotul paşilor mei.”
Konrad Lorenz – “Devotament şi moarte”

Ţin minte ca azi ziua în care m-au luat. Soarele de toamnă răzbătea prin perdeaua aurie
şi umplea camera de la bloc, transformând-o într-o baie de lumină călduţă. Ne lăfăiam în ea ADEB
fără nici cea mai mică grijă. Eram toţi patru lângă mama, pe mine tocmai mă scărpina în
creştet când au intrat. Dintotdeauna am fost mai energic şi mai curios şi se pare că exact asta Veronica D. Niculescu
i-a făcut să mă aleagă. Mama a rămas cu mâna suspendată în aer, privindu-mă cum fug
Editura LiterNet 2005
înspre ei. Am încetinit numai când am ajuns foarte aproape. Mi-am lipit capul de pantalonii lui,
dar ceva mi-a spus că ea e mai importantă. Avea cizmuliţe scurte şi nu ştiu cum am reuşit, din
primul minut, să îi rup ciorapii. Nu s-a supărat şi atunci am bănuit că sunt în siguranţă. După
ce m-a cântărit bine din priviri şi chiar m-a scărpinat exact acolo unde mă mânca, a înaintat în
cameră şi mi-a studiat fraţii. Pe fiecare, pe rând, cu mare atenţie. Nici unul nu părea prea
interesat de vizită. Cel puţin, nu aşa ca mine.
Din colţul ei, mama o privea tristă pe femeia venită de departe, iar unghiul format de
sprâncenele maronii îi întuneca privirea. Însă nu ne-a chemat lângă ea. M-am trezit luat pe
sus. În hol erau gazdele noastre. Spuneau că sunt sănătos, de o săptămână mănânc tot ce
îmi iese în cale şi că, într-adevăr, sunt cel mai nebunatic. Femeia râdea şi mă strângea în
braţe. Era bine, hainele curate miroseau frumos, iar respiraţia răcoroasă îmi adia pe la urechi
ca un vânticel de primăvară. Mâinile fine ştiau perfect cum să mă alinte. Mi-am proptit nasul în
palma ei şi faţa mi s-a umplut de căldura care îmi ieşea din nări şi mi se întorcea în obraji,
încărcată de parfumul străin.

23 3 4
 Ceva din privirea mamei m-a făcut să-mi fie frică, însă nu mă puteam mişca din
strânsoarea plăcută. Bărbatul a lăsat patruzeci de mii de lei pe masa din sufragerie şi a bătut
palma cu gazdele, care i-au dat actele fără prea multe explicaţii. Femeia a întrebat tot felul de
lucruri despre mine. Nu puteam să ascult. Mama venise în hol şi mă privea nespus de tristă.
Nu spunea nimic, doar se uita la mine cu ochii ei albaştri şi mari, frământându-şi mâinile. Fraţii
se jucau cu mingea pe patul din dormitor, fără să bage de seamă ce se întâmplă.
În secunda când mi-am dat seama că femeia se întoarce şi iese pe uşă purtându-mă-n
braţe, am mai apucat să văd numai urechea mamei. Golul luminos a fost acoperit de umărul
femeii, iar uşa s-a închis imediat în urma noastră. Am auzit-o foarte clar, deşi înăbuşit, pe
mama strigându-mă. I-am răspuns, am ţipat cât am putut, de mi s-au crăpat colţurile gurii; dar
uşa a rămas închisă, tot mai în urmă. Pe scara blocului era un întuneric înfricoşător, cum nu
mai văzusem. Am avut senzaţia că am părăsit lumea luminoasă în care mă născusem, pentru ADEB
a ajunge definitiv într-o alta, cu nenumărate scări care coborau în bezna tot mai adâncă. La
ieşirea din bloc, m-au izbit soarele şi mirosul puternic al ierbii. Salutul naturii nu mi s-a părut Veronica D. Niculescu
însă deloc prietenos. Eram, pentru prima oară în viaţă, de-a dreptul îngrozit.
Editura LiterNet 2005
*

Cu maşina nu mai fusesem niciodată. Mirosea a benzină, iar braţele femeii nu mai erau
nici pe departe aşa confortabile şi plăcute. M-am zbătut şi chiar am muşcat-o de un deget, iar
ea m-a făcut porc mic, dar m-a lăsat să stau cum voiam. M-am cuibărit pe canapea, rezemat
de uşă. Bărbatul conducea şi nu părea nici mulţumit, dar nici deranjat de prezenţa mea. Mă
privea din când în când în oglinda de sus; uitătura lui avea ceva care mă intimida. Poate şi
pentru că avea păr pe faţă, iar eu nu mai văzusem până atunci un om cu barbă. De câte ori îl
surprindeam că mă priveşte, îmi îndreptam spatele, ca să par mai mare, dar cu cât mă
întindeam mai mult, cu atât mă simţeam mai pitic. Peste o vreme, femeia a întins braţul spre
mine şi, după ce m-a mângâiat pe ceafă grijulie, şi-a lăsat palma pe spatele meu, mişcându-şi
degetele numai când şi când. Maşina a mers mult, nu ştiu exact cât, pentru că la un moment
dat am adormit. M-am trezit când soarele bătea foarte tare prin geamul lateral. Din cauza
razelor aproape orizontale, părul femeii părea o flacără uriaşă, arămie, ceea ce m-a speriat

24 3 4
peste poate, şi am început să plâng cât m-au ţinut puterile. Am strigat-o pe mama, dar desigur
că nu mi-a răspuns şi nu mi-a dat nici un semn. Epuizat, am adormit din nou, iar în vis
simţeam degetele subţiri ale femeii cu păr roşu mângâindu-mă uşurel. Mă încălzisem şi tare aş
fi avut poftă de o gură de aer proaspăt. Mi-era dor, un dor infinit şi dureros, să stau pe balcon
cu fraţii mei, sub privirea senină a mamei. I-am visat ochii imenşi, albaştri, şi, ca şi cum m-aş fi
scufundat cu totul în ei, am plutit ca într-un dulce lichid amniotic până ce s-a făcut linişte.
Motorul se oprise. Ajunsesem la noua casă, despre care nu ştiam absolut nimic.

În holul lung erau trei uşi şi asta m-a derutat puţin, pentru că dincolo, unde mă
născusem, din hol mergeai ori în bucătărie, ori în cameră. Femeia şi bărbatul păreau că au ADEB
uitat de mine odată intraţi în casă, aşa că am pornit singur în explorare, în timp ce ei
despachetau bagaje şi vorbeau dintr-o dată extrem de mult, fâţâindu-se de colo colo. În Veronica D. Niculescu
dreapta era o cameră destul de mică, cu puţină mobilă. Foarte interesantă mi s-a părut o
plantă uriaşă, plasată lângă geam. Frunzele din vârf atingeau tavanul, iar din trunchiul gros Editura LiterNet 2005
atârnau nişte fire zemoase. M-am suit până în vârf cu uşurinţă şi am privit afară, prin gaura
dintr-o frunză, ca printr-un ochean. Sub fereastră era o platformă pe care zăceau o mulţime de
jucării. O minge de tenis, un pantof verde, un pămătuf de praf din acela cu multe culori, un
maimuţoi de cauciuc albastru, toate cam decolorate, dar încă bune de jucat. Încântat de
descoperire, m-am dat jos repede din copăcel, ca să văd ce e şi prin celelalte camere. Am
continuat cu bucătăria, pentru că mi se cam făcuse foame. Încăperea semăna cu cea de
acasă, aşa că am dat colţul bufetului masiv, sperând să descopăr masa pusă. Dar nu era
absolut nimic. Femeia şi bărbatul se foiau în continuare prin sufragerie, păreau să fi uitat de
mine. Ceva din mirosul bucătăriei – nu de mâncare, ci mirosul încăperii în sine - mi-a amintit
de casă şi din nou mi s-a făcut atât de dor, încât m-am pomenit înecându-mă în plâns. Nu era
un dor obişnuit, aşa cum ţi se face când mama pleacă până afară, dar ştii că se va întoarce
mai devreme sau mai târziu. Era un dor teribil, de nedescris, dureros până la insuportabil, şi
nu mai ştiam decât că îmi trebuia atunci, pe loc, ca mama să fie lângă mine, să îi simt căldura
corpului şi mirosul inconfundabil, să mă strecor la subraţul ei parfumat. Probabil s-a auzit din

25 3 4
sufragerie cum plângeam, pentru că femeia a venit fugind şi m-a luat în braţe, alintându-mă şi
spunând cuvinte dulci, mai dulci decât îmi auziseră vreodată urechile, ce-i drept. Era bine, dar
nu era bine, pentru că îmi trebuia neapărat mama şi nu mai vedeam decât rombul maroniu şi
trist format de sprâncenele ei îngândurate. Şi urechea zărită pe fugă, în ultima clipă. Urechea,
al cărei miros şi gust, atât de binecunoscute, aveau să mă însoţească toată viaţa, ca un ciudat
rezumat al acelei fiinţe mari, calde şi necondiţionat bune. Femeia mi-a dat un castron cu lapte
şi o porţie de mâncare, dar mă durea totul în mine şi nu am putut să mă ating de nimic. M-a
mângâiat o vreme, după care bărbatul i-a zis să mă lase în pace, că mă acomodez eu, şi a
luat-o dincolo, cu el. Cred că am aţipit câteva minute. Când m-am trezit eram mult mai liniştit,
aşa că am gustat din laptele care se răcise şi m-am dus să văd sufrageria. Am traversat iar
holul, iar când m-am ivit în pragul uşii mi-au zâmbit cu subînţeles şi au aplaudat, ca la intrarea
pe scenă a unui actor mult aşteptat. Nu am apucat să îmi savurez succesul, pentru că, ADEB
emoţionat, am făcut pe mine chiar în clipa aceea, în lumina reflectoarelor privirilor lor. Băltoaca
de pe covoraşul de la intrare, ea singură, n-ar fi fost poate mare scofală, dar cu siguranţă mai Veronica D. Niculescu
grav a fost că, speriat la culme de omul cu barbă care văzuse ce păţisem şi începuse să strige
arătându-mă cu degetul, am fugit unde am văzut cu ochii, lăsând prin toată sufrageria Editura LiterNet 2005
amprente mirositoare, mustind de pipi. Din fericire, în afară de faptul că am fost făcut porc
ordinar, nu am luat-o pe cocoaşă. Cam asta a fost tot în prima zi.

Ni l-am dorit foarte mult. Sau, mai bine zis, eu mi l-am dorit foarte mult pe Adeb. Când l-
am luat din Bucureşti, mirosea tot a lapte, era atât de gingaş şi, chiar dacă nu strălucea de
curăţenie, avea ceva pur, extraordinar de curat, care te făcea să-ţi doreşti să îl strângi tot
timpul în braţe. Desigur că a trebuit să mă cam abţin, ca să nu se sperie, să nu îl sufoc, să îl
las pe el să vină la mine, să mă cunoască, să mă aleagă cumva sau să îi las sentimentul că
mă alege, în cele din urmă, chiar dacă noi luaserăm deja decizia.
Fireşte că acum văd momentul adopţiei ca pe unul fericit, însă privirea mamei lui în
clipele când l-am scos din casă mă va urmări toată viaţa. Ştiu că pot părea exagerată şi
probabil prietenii cărora le-aş mărturisi asta ar spune să sunt nebună şi mi-ar ura şedere

26 3 4
plăcută în lumea mea imaginară şi deviantă. Dar toată fiinţa ei avea ceva nespus de trist.
Interesant cum şi nespus şi trist îşi capătă aici sensuri mai potrivite decât în orice alt context.
Nu a spus nimic, stătea doar şi se uita, cu nişte ochi imenşi, albaştri – era să zic senini, dar
desigur că ar fi total neadevărat - parcă nici nu clipea, ca să nu piardă nimic din acele imagini
finale. Şi fiecare secundă o durea, cu siguranţă, chiar dacă în cameră mai zburdau încă ceilalţi
trei copii. Iar ea stătea şi privea în hol, auto-pedepsită, atentă să nu piardă nici o secundă de
durere. Şi dacă tristeţea ar putea fi desenată, ea ar fi alcătuită din liniile pe care le luase trupul
ei mărunţit de naşteri. Ar avea forma spatelui ei uşor cocoşat, ar avea mâinile adunate cuminte
în faţă, frământându-se una pe alta abia sesizabil, chipul ei ar avea culoarea aceea pământie
şi pieptul i s-ar mişca sacadat, ca un metronom măsurând clipe grele, curgând definitiv.
Cu toate acestea, ţin minte ziua aceea ca pe una extrem de fericită, plină de soare şi
lumină verde. Iulian m-a însoţit la Bucureşti, iar simpla lui prezenţă alături de mine, într-o zi ADEB
obişnuită, de lucru, într-o acţiune atât de personală, avea darul să mă umple de o bucurie
trepidantă. Autostrada părea că mă duce pe un drum care lăsa tot mai în urmă singurătatea Veronica D. Niculescu
mea deja legendară, de parcă toate problemele mele – recunoscute sau nu – ar fi rămas
înscrise undeva, pe vreo plăcuţă prăfuită a unei comune de care treceam şi de care nu aveam Editura LiterNet 2005
să mai aud vreodată. Mâinile lui albe păreau că mânuiesc, odată cu volanul, chiar viitorul meu,
al nostru. Într-atât mă făcea să sper simplul fapt că bărbatul pe care îl iubeam alesese să fie
alături de mine în ziua aceea. În plus, fusesem angajată de curând ca redactor la cel mai
puternic ziar din oraş, deci mi se părea că aveam chiar toate motivele să cred că viaţa mea va
lua o cotitură favorabilă.
Aş minţi dacă aş spune că l-am îndrăgit pe Adeb de la început. Aş minţi cumplit, pentru
că nimic nu a fost aşa cum îmi imaginasem eu. În zilele de dinaintea drumului, priveam la
redacţie un calendar aflat întâmplător pe peretele din faţa biroului şi, cu ochii la mutriţa aceea
mică, îmi imaginam că trebuie să fie cald şi moale trupşorul mititel, tocmai bun de ţinut la piept
în serile lungi. Credeam că simpla prezenţă a lui în casă îmi va alina toată durerea şi va
alunga orice problemă, în frunte cu singurătatea, şi nu bănuiam nici pe departe, în egoismul
meu de celibatară, că mica fiinţă va avea propriile dorinţi şi necesităţi şi nu numai că nu o voi
putea folosi ca doctorie pentru mine, ci mă voi învârti eu însămi după ea, tot mai mult, ca o
floare a soarelui însetată.

27 3 4
 Adeb avea să mă facă, într-adevăr, să mă învârt după el minut cu minut, zi de zi, iar în
mai puţin de un an aveam să consimt – cu zâmbetul pe buze – să devin sclava lui pe viaţă.
Din prima zi am înţeles că va dura mult până îi voi simţi căldura trupşorului în braţe aşa cum
îmi imaginasem privind calendarul. Ţin minte că în primele ore ale lui acasă i-am făcut o
fotografie, o am şi acum, iar în momentul în care am apăsat pe butonul aparatului mi-am zis,
cu intenţia de a ţine bine minte asta, că arată ca un înger şi, de fapt, e un adevărat diavol.
Escaladase pomişorul din dormitor, iar la coborâre îi rupsese două frunze. Nu a vrut să
mănânce, ţipa într-una şi degeaba încercam să îl iau în braţe, că mă muşca speriat. Abia
apucam să îi simt trupul costeliv între degete, că fugea unde apuca. În plus, era plin de purici,
aşa că a trebuit să mă izolez în prima noapte şi să îl alung când tot încerca să mi se strecoare
în pat. A doua zi am găsit o mizerie cruntă, vărsase din mâncare pe jos, îşi făcuse nevoile pe
hol şi vomitase, ca să pună capac la toate. În ciuda dezastrului, avea în continuare o figură ADEB
angelică. Şi nu era nici o contradicţie aici – îmi place să cred că am înţeles-o de atunci, deşi,
sincer, nu îmi amintesc să o fi făcut-o. Veronica D. Niculescu

* Editura LiterNet 2005

Adeb stă pe geam şi priveşte peste blocuri, la cerul albastru al serii, ca acuarelele mele
din copilărie, la crengile bradului în care croncăne zeci de ciori certăreţe. Spre deosebire de
cei mai mulţi dintre cunoscuţii mei, nu se plictiseşte deloc cu el însuşi. Cufundat în tăcere, fără
să ţină cont că la câţiva metri mai încolo stau eu, ţăcănind la tastatura computerului şi
scărpinându-mă în creştet, pare să nu ducă lipsă de nimic. Imaginea lui conturată pe petecul
de cer are ceva infinit de frumos, ceva de necuprins în cuvinte. Animalele au o demnitate şi o
seninătate naturală, pe care nici cei mai educaţi şi mai cizelaţi dintre oameni nu o pot căpăta.
Adeb stă la fereastră ca un monument la care, de la masa mea de lucru, mă închin.
Avem acum, fiecare, o vârstă care reprezintă cam jumătate din speranţa noastră de
viaţă. Eu 35, el 8. Mă uit la el şi mă bucur că nu are conştiinţa morţii, că nu ştie, ca mine, spre
ce ne îndreptăm. Nu îmi amintesc câţi ani să fi avut când am aflat, sau mai bine zis când am
înţeles că voi muri. Şi mă gândesc că, de vreme ce nu ţin minte, pesemne că nu am luat în
serios constatarea. Moartea fiecăruia dintre noi nu are totuşi nimic grozav pentru noi înşine.

28 3 4
Însă gândul că el va muri primul este de nesuportat pentru mine şi, sunt convinsă, pentru
Iulian la fel, chiar dacă nu am vorbit niciodată despre asta. Este interzis să vorbeşti despre
moartea cuiva care nu ştie că va muri. Mă uit la profilul lui roial şi îl invidiez pentru seninătatea
cu care trăieşte clipa asta. Aceea şi asta şi aceea, ca mici segmente lipite misterios între ele.
Douăzeci de centimetri înălţime are alteţa sa regală, plecăciuni. Şi m-a făcut să înţeleg atâtea
lucruri pe care, înainte, în neţărmuritul meu egoism de însingurată, nici nu le întrezăream.
Oare câte aş mai putea să învăţ de la un bassett, de la un bullterrier, de la un porc de Guineea
ori, de ce nu, de la o vacă bălţată?

Când puneam Nirvana, Adeb fugea ca un apucat prin casă. Dărâma cu trupul încovoiat ADEB
tot ce i se ivea în cale, dădea cu capul de tocul uşii, patina pe covoarele din hol, iar în cele din
urmă leşina ca un preş sub vreun pat, probabil cu mâinile apăsate pe urechi. Mi-am dat seama Veronica D. Niculescu
cam târziu că percepe şi el muzica exact ca noi, ba chiar e mult mai sensibil. Numai că lui nu îi
plăcea deloc ce auzea. Aş putea spune că datorită lui, treptat, m-am întors spre muzica Editura LiterNet 2005
barocă. Albinoni e perfect pentru serile când ţăcăn la vreun reportaj. Adeb se cuibăreşte pe
colţul mesei, întâi ca o căciulă de blană, apoi ca un guler, pentru ca la final, când relaxarea îi
alungeşte corpul din cale-afară, să se mute pe canapea, în scobitura formată, de-a lungul
anilor, de trupul lui grăsun. Chestia asta cu muzica este numai una dintre schimbările
determinate, în mod evident, de prezenţa lui în casă.
Dacă mă uit însă cu atenţie în urmă, observ totuşi că unele schimbări începuseră să se
petreacă şi cu ceva timp înainte de adopţie. De aceea mi-e greu să mai spun acum care
lucruri s-au petrecut într-un anumit fel datorită lui, pentru că e foarte posibil ca el să fi fost
adoptat tocmai graţie acelor desfăşurări prealabile. Adevărul e că habar nu aveam cum arată o
pisică Ragdoll. Nici măcar nu îmi plăceau pisicile. Eram adoratoarea câinilor şi, deşi acum o
văd ca pe o mare ruşine, recunosc că eram activistă într-o organizaţie de protecţie a
animalelor şi tot ce vedeam în jur erau câinii vagabonzi care aveau nevoie de adăpost. M-am
folosit cât am putut de ziare, am trimis comunicate pe tema asta cu riscul de a cădea în ridicol,
numai să înfiinţăm adăpostul de la marginea pădurii, însă, mărturisesc, pisicile nu îmi spuneau

29 3 4
mare lucru. Ruşinea nu e că activam pentru drepturile acelor câini amărâţi, ci că nu vedeam
mai departe de durerea lor şi că nu reuşisem încă să descifrez şi limbajul atât de bogat al altor
animale. Acum, abia, văd îngustimea oamenilor care spun că iubesc câinii, dar nu suportă
pisicile. Un astfel de şablon meschin nici măcar nu merită comentat.
Istoria adopţiei lui Adeb începe foarte caraghios şi evident că nu are nici o legătură cu
motanul mare şi înţelept care priveşte în zare acum, tăcut, dintre cactuşii de pe pervazul
dormitorului meu. Cu doi ani înainte de a-l aduce de la Bucureşti, eram pe cale să cred că am
înnebunit. Îmi dispărea lenjeria pusă la uscat, în baie. O dată, de două ori, de zece. Peste
câteva săptămâni, într-o noapte, am surprins “fetişistul” la atac. Sub cadă îşi făcuse cuib un
şobolan, mai exact o femelă, ai cărei pui creşteau înveliţi confortabil cu lenjeria furată de pe
uscător.
Povestea poate părea acum amuzantă, însă la vremea respectivă făceam din ţânţar ADEB
armăsar. Odată cu zidarii care au închis cada, a plecat din casă şi liniştea mea. Au urmat nopţi
şi nopţi şi nopţi de spaimă, angoasele mele se umflau precum cozonacii bunicii. Mă sufocam Veronica D. Niculescu
noaptea de groază, mi se părea că aud chiţăituri sau ronţăituri, aprindeam lumina şi, cu şira
spinării umedă, mă uitam, din vârful patului, în toate cotloanele, în căutarea sclipirii ochilor Editura LiterNet 2005
“fetişistului” blănos. Frumuseţea singurătăţii mele se dusese de râpă. Aşa am decis că e cazul
să “îmi iau” o pisică.

Atac la picior! Gheara de găină zboară prin aer, aterizează pe canapea. Sar exact pe ea,
mă trântesc pe-o parte şi o bat de-o găsesc dracii cu labele din spate, numite la noi în casă
“iepuri” – fiindcă sunt lungi, desigur. Gheara e ameţită dar ripostează – ricoşează în marginea
patului, se ascunde între tapiţerie şi stinghia de lemn. Scormonesc ager, cu laba vârâtă până
la umăr. Mişcările scurte bagă spaima în ea şi se predă. Dar nu! Odată adusă pe covor, vrea
să fugă! O atac cu un salt feroce, lansându-mă dintre picioarele mesei. Patinez cu ea între
labe vreo trei metri, apoi mă dau peste cap şi mă pun cu burta pe inamic. Total ameţită de
atac, mâna găinii se lasă jupuită. Pielea şi carnea se desprind de pe os, iar din victimă rămâne
numai o biată păpuşă dezarticulată, fără viaţă şi lipsită de orice interes pentru mine. Atât. Cu

30 3 4
mare demnitate, îmi savurez victoria, lăsând ospăţul pentru mai încolo. Buf, mă prăbuşesc pe
gresia rece, pe-o parte, să-mi trag puţin sufletul. Doamne, doamne, ehei, ce mai trai! Pufff…

Se spune că animalele trăiesc numai prezentul. Că un câine, de exemplu, dacă ar cădea

într-o groapă adâncă din care nu va putea ieşi peste noapte, nu se va gândi la ce se va
întâmpla mâine, nici la cu ce a greşit ieri de a ajuns în situaţia asta. Ci numai la clipa de faţă,
la frigul, la foamea, la disconfortul pe care le simte. Pe fotoliul din colţul camerei doarme, ca o
căciuliţă de blană, acest motan dolofan, Adeb. I-am pus CD-ul cu nocturnele lui Chopin şi în
câteva minute a aţipit, ţinându-şi în braţe lăbuţele din spate, ca pe nişte jucării preţioase.
Visează, ştiu asta pentru că din când în când tremură şi spune lucruri numai de el înţelese. Mă ADEB
ridic de la masă şi îl mângâi pe frunte, acolo, de-a lungul dungilor maronii, de la baza alburie a
urechilor până la rădăcina nasului şi înapoi, iar şi iar, încet. Se linişteşte, dar numai până apuc Veronica D. Niculescu
să mă aşez din nou. Apoi tremuratul şi sforăitul continuă, ca o melodie veche, răsărită din
străfundurile pământului. Atâta trecut împletit în trupşorul ăsta mic, o simfonie de trecuturi. Editura LiterNet 2005
Citesc fascinată mai departe din cartea lui Konrad Lorenz şi mă îndrăgostesc de vrăbioiul care
se îndrăgostise de autor. Atât de tare încât încerca să îl tragă în buzunarul de la haina sa,
pentru a trăi acolo fericiţi, doar ei doi, până la adânci bătrâneţi. Cred că şi Adeb m-ar înghesui,
dacă ar putea, în fotoliul şi în visele sale, iar asta îmi umple ochii de lacrimi şi sufletul de
neîntemeiată mândrie.

Desigur că şi acum o visez pe mama. Se întâmplă mai ales seara, când camera se
umple de sunetele acelea în serpentină, pe care ei le numesc muzică. Pleoapele mi se închid
şi dacă sunt foarte, foarte cuminte şi nu mă mişc, după o vreme îmi apare ea, mare şi caldă.
Se culcă pe-o parte şi îmi oferă toate ţâţicile mie, numai mie. Plonjez pe burtă şi împing setos
cu labele din faţă în trupul ei moale, iar laptele ţâşneşte fierbinte, dulce fântână arteziană,
inundându-mi gura. Fraţii mi se alătură şi îi simt, de-o parte şi de alta, cum o mulg pe mama şi

31 3 4
sforăie fericiţi. Valurile de muzică mă adorm acolo, cu ţâţa darnică a mamei în bot şi visez
rombul maroniu de pe figura ei tristă. În visul din vis îi simt botul cald apucându-mă de ceafă şi
mă las purtat de pe covor, sus, pe canapea. Ameţitoare legănare. Mă linge pe tot corpul, ca să
mă răcorească, iar eu tremur tot de fericire. Nu eu, ci fericirea însăşi stă cu burtica plină în
sus, lângă mama.

Tata a avut, în copilărie, un câine. Casa de la Arad era undeva, lângă o cale ferată. Într-
o zi, trenul i-a tăiat câinelui un picior. Animalul s-a târât până acasă şi a fost salvat, cu chiu cu
vai. După o vreme, a pierdut încă un picior, în acelaşi fel. Tata povestea cu un zâmbet trist
despre cânele lui cu două picioare, care a mai supravieţuit ceva vreme şi care părea mereu, şi ADEB
el, că zâmbeşte. “Doina, câinii au o figură de parcă ar râde mereu”, spunea.
Tata a avut un cal alb, când era mic. Mergea cu el în poiană şi îl călărea, se visa viteazul Veronica D. Niculescu
din poveste. A venit războiul şi i l-au luat ruşii. I-au dat în schimb o adeverinţă. Băiatul de 11
ani a păstrat cu sfinţenie hârtia şi s-a bucurat când s-a terminat războiul, pentru că Stalin Editura LiterNet 2005
însuşi avea să-i trimită calul alb înapoi. Doar aşa scria pe hârtie, iar ţidula avea şi ştampilă.
Însă asta desigur că nu s-a întâmplat. Într-o dimineaţă, flăcăul a găsit în poieniţă un cal maro,
abandonat de soldaţi. L-a luat acasă, bucuros şi i-a pus nume de poveste. L-a iubit şi l-a
îngrijit, i-a dat chiar şi zahăr din porţia lui mică, deşi nici nu se compara cu calul alb al
copilăriei.

“Dumitrescu, hai!” Am zbughit-o pe scări, în sus, strângându-mi cu o mână halatul, să nu

mi se desfacă; în cealaltă mi se bălăngănea bagajul. “Hai, hai, hai!”, striga asistenta bătând
din palme, mereu cu câteva scări mai în faţa mea. Mă gândeam la ce bun alerg aşa, cu
sacoşa roz după mine, câtă vreme nu ştiu dacă voi mai avea vreodată nevoie de tricoul cu Joy
Division, de blugii negri ori dacă voi mai privi pozele din micul album improvizat înainte să mă
internez. În două minute eram în sala de pregătire. Am vârât geanta sub nişte scaune şi am

32 3 4
intrat, împinsă de asistenta agitată ca un sifon. În sala de operaţie spectacolul întârzia din
cauza mea, actorul cu importantul rol de a se supune, absolut nemişcat, tuturor celorlalţi. Sub
reflectoarele orbitoare, întinsă pe masa rece, am privit cele cinci chipuri de deasupra-mi – cu
greu mai distingeam figura doctorului, fiindcă toţi erau camuflaţi de echipamentul medical – şi,
înainte ca anestezicul să îşi facă efectul, mi-am luat la revedere de la viaţă, pentru orice
eventualitate, salutând printre pleoapele grele boneta verde care îmi cerceta deja trupul
dezgolit. Am dispărut din lumea asta cu gândul că e nespus de trist să îţi iei adio aşa, de la o
bonetă verde, pe care n-ai mai văzut-o înainte, şi că probabil aceasta este ultima imagine cu
care aveam să plec din viaţă, un soi de paşaport către lumea de dincolo.
De vină nu era pesimismul meu exagerat, cât mai ales cuvintele mai multor doctori din
Bucureşti, care mă trimiseseră direct pe lumea cealaltă, bătându-mă compătimitor pe umăr, în
timp ce îmi adunam jenată şi îngrozită hainele pe mine, încercând să iau înapoi, odată cu ele, ADEB
secretul pe care îl împărtăşisem degeaba unor oameni care nu mă puteau ajuta.
Descoperisem de câteva luni că trupul meu nu era totuna cu mine, că în el creştea ceva ce nu Veronica D. Niculescu
puteam fi eu. Dacă trupul meu aş fi eu, îmi spuneam, atunci această tumoare sunt eu, ori asta
nu e cu putinţă. Corpul meu produsese în ani bucata aceea de carne care făcea toată Editura LiterNet 2005
diferenţa, acum, între a trăi şi a muri. Între a trăi şi a deveni o ştire alb-negru în ziarul color, la
care lucram.
Doctorul din Timişoara era primul care îmi promisese viaţa şi mă agăţasem de cuvintele
lui dându-le un caracter definitiv, de necontestat. Cu doar o zi înainte, şi cu încă o zi, şi cu încă
o zi, mă balansam pe podul masiv de peste Bega, privind la turnurile ascuţite ale Catedralei şi
la apa gălbuie, rugând vântul să decidă de care parte ar trebui să stau. Cu voinţa unei frunze
uscate. Îmi târâsem nenorocirea înapoi, la casa părinţilor, îmbătrânindu-i cu fiecare zi, cu
fiecare oră. Vântul nu bătea niciodată destul de tare, aşa că reveneam de fiecare dată, eu şi
tumoarea mea, aşteptând deznodământul cu coatele sprijinite de masa din grădină, sub vişinii
neruşinat de plini de viaţă.
M-am trezit legată de pat. Nu m-am mirat de nimic, decât de faptul însuşi că m-am trezit.
Soră-mea stătea pe scaun şi le spunea bancuri pacientelor, cu veşnica ei vervă fără limite. În
colţul opus al salonului, un reporter intervieva de zor o bolnavă căreia la fiecare propoziţie îi
curgea din colţul gurii un lichid rozaliu. Camera de luat vederi scotea un sunet discret,

33 3 4
continuu, iar în ameţeala de după anestezie am avut senzaţia că acela era însuşi sunetul vieţii,
care, iată, se derula ca un film la care mă puteam uita, mai nou, şi din afara trupului meu
neascultător. Am adormit la loc.
În câteva zile, am învăţat să merg. Până la oglinda din salon, unde aveam să îmi
regăsesc chipul, până pe hol, de unde puteam vedea iar copacii, până la telefonul din care
veneau informaţiile despre redacţie şi despre Adeb, învăluite în vocea iubitului meu de
departe. Anumite veşti îmi făceau rău, dar atunci am pus totul pe seama medicamentelor.

Întinsă pe pat, secată de rău, ţineam în faţa ochilor poza lui Adeb, aceea făcută puţin
prea de aproape – atât cât blana lui să fie uşor neclară. Aşa cum atunci îl ridicasem pe el spre ADEB
cer, astfel încât fondul să fie de culoarea ochilor lui, aşa ţineam acum fotografia în sus, cu
mâna dreaptă întinsă spre tavan, imaginându-mi greutatea plăcută a trupului său vioi. Şi jur că Veronica D. Niculescu
privind rombul maroniu de pe chipul motanului meu, simţeam răsuflarea lui pisicească
invadându-mi nările, acoperind mirosul de medicamente şi urină din salon. Şi burtica lui caldă Editura LiterNet 2005
lipindu-se de a mea, luându-mi durerea, ca atunci când adormea în braţele mele, sforăind a
linişte deplină. De nimic nu mi-a fost mai dor în zilele acelea de revenire la viaţă, ca de Adeb.
M-am întors la Sibiu într-o zi de iarnă, mângâind în tren, pe furiş, colţul hainei de blană, pe o
zonă de sub buzunar, unde fineţea firelor îmi amintea de spinarea prietenului meu rotofei cu
mutră îngrijorată.
Când Iulian mi-a deschis uşa, Adeb, care avea pe atunci vreo trei ani, trona între braţele
unui fotoliu larg şi nici nu s-a sinchisit să vină la mine. M-a privit aşa cum nu aş suporta încă o
dată. Cu siguranţă se crezuse abandonat şi, în cele două săptămâni cât locuise în casa
iubitului meu, renunţase să spere. Rombul era mai evident ca oricând, lăsându-mă să citesc
între laturile lui, de la ochi până spre botul mofluz, o combinaţie de dezamăgire, reproş,
tristeţe.
M-a iertat noaptea, târziu, în apartamentul nostru cufundat în cerneală, punându-mi
nasul rece pe obraz aşa cum ţi-ai aşeza palma pe umărul unui prieten cu care te-ai certat. Şi,
mai apoi, trăgând colţul plapumei cu lăbuţa, ca să îşi facă loc lângă mine. Am plâns strângând

34 3 4
în braţe boţul de carne care, deşi nu era trup din trupul meu, eram eu, de vreme ce toată
durerea şi tristeţea lui se reflectau în mine înzecite, însutite. Şi am promis, încălzindu-i urechile
uşurel, să nu îl mai părăsesc niciodată. Atunci, exact în noaptea aceea, când credeam că m-
am liniştit odată cu această promisiune, a apărut, ca un revers hidos al medaliei, întrebarea
care avea să devină obsedantă: dar dacă mă va părăsi el pe mine? Evidenţa unui răspuns
pozitiv, inevitabil, mi-a dat o insomnie teribilă. Am ascultat refrenul sforăitului lui ca pe un
cântec de leagăn, menit să-mi aducă alinare. Şi acum, după atâţia ani, sforăitul lui este cea
mai frumoasă melodie pe care Adeb mi-o cântă.

Dacă îmi las uşor capul pe spate, ca şi cum aş fi o cucoană înţepată, burta lui Adeb se ADEB
lipeşte de pieptul meu. Cu lăbuţele întinse mă atinge pe obraz, subraţul cald i se sprijină pe
umărul meu. “Iepurii” mă împing în şoldul drept, sub cicatricea dureroasă, căutând să Veronica D. Niculescu
rotunjească culcuşul. Cu braţele mi-l ţin aproape, cu gândul la o sferă caldă, perfectă, la
înălţimea căreia cu umilinţă îndrăznesc să visez. Feţele noastre se odihnesc egal pe aceeaşi Editura LiterNet 2005
husă de pernă, cu pitic zâmbăreţ. Îi simt respiraţia pisicească, umedă, caldă, cu miros de
Whiskas şi lapte, sacadată, ca un ceas numărând clipe pe care nu le pot înţelege. Respirăm,
expirăm amândoi - încerc să ţin ritmul cu el, dar obosesc. Doar el doarme, ceea ce fac eu e un
fel de simulare. Sau simulacru. Derutat de timpii care curg diferit, timpul-tată, timpul însuşi stă
pe loc, privindu-ne cu îngăduinţă dintre frunzele de filodendron.
Azi am aflat că mama lui Adeb a murit călcată de maşină. Am decis să nu-i spun.

“Cei care îşi iau un animal trebuie să pornească la drum cu gândul că el va muri înaintea
noastră. Nu ştiai asta? Atunci avem dreptul să ne plângem?”, şopteşte cu un aer misterios
Oana, apăsându-şi căştile peste pletele blonde, în timp ce îmi face cu ochiul şugubeaţă.
Ascultătorul de la capătul firului murmură ceva nedesluşit, iar animatoarea îşi ia la revedere şi
anunţă nazal melodia de final. Ce caut eu, doamne, la emisiunea asta despre care mi se

35 3 4
spusese că ar fi cu şi pentru iubitorii de animale? Oana dansează zguduindu-şi bustul, aşezată
pe scaun, aruncându-şi mâinile în aer, ca pentru încununarea succesului emisiunii. Îmi face
semn că totul a ieşit OK; seamănă cu bucătarul de pe plicurile vechi de Vegeta, care mă
îndemna în copilărie să mănânc o zeamă galbenă cu doi morcovi şi trei fire de fidea. Când
melodia se termină, aruncă cât colo căştile şi iese ţipând pe holul redacţiei. Îmi trânteşte un
“Ciao!” mai târziu, când ies din studio. Aterizasem în emisiune ca invitat. Treaba mea nu e aici,
îmi promit să nu mai trec de hotarul presei scrise, unde tastele calculatorului îmi oferă garanţia
intimităţii şi, până la un punct, anonimatul – da, da, în ciuda semnăturii. E târziu. Mă întorc la
textele mele tăcute, încerc să le fac să vorbească, iar cuvintele lor tăioase ori dulci,
întortocheate ori simple, ascund în umbra lor mereu altele, păstrate numai şi numai pentru
mine. Şi toate se adună undeva, în teancuri tot mai mari, le port cu mine ca într-un marsupiu,
spre casă şi înapoi în redacţie. ADEB

* Veronica D. Niculescu

Citesc în manuscrisul “Rondului de noapte”, pe care se presupune că ar trebui să îl Editura LiterNet 2005
corectez şi să îl dau spre publicare – sunt, de câteva luni, redactor şef adjunct - despre o
femeie care a venit să vândă, în piaţă, pielea pisicii sale birmaneze. Reporterul, un scrie-cu-
picioarele celebru, nu e de încredere deloc. A produs la viaţa lui sute de fonfleuri. Baloane de
săpun. Ştirea m-ar oripila numai în măsura în care aş crede-o. Ce să caute în “Rondul de
noapte” o notă despre o femeie din piaţă? Cu siguranţă este doar o invenţie. Ce minte bolnavă
a putut însă să o născocească, mergând până la detalii cum ar fi descrierea blănii maronii, a
cozii şi chiar cel referitor la preţ? Nemernicul calculase şi câte pâini şi-ar fi luat bătrâna din
banii pe blană. Îi luase, vezi doamne, şi declaraţie. Dintre ghilimele aflu că pisica murise şi
biata femeie, de voie, de nevoie, se hotărâse să o jupoaie şi să câştige un ban de pe urma ei.
Mă enervez, îmi vine să urlu. Cum se poate verifica aşa ceva? Ultima pagină de ziar strigă
după text, sunt oripilată de gândul că aş fi nevoită să dau asta la publicare. Chiar când sunt
gata să intru în panică, dă buzna în redacţie reporterul, fâlfâind în mână o fotografie. Cu
bătrâna, la tarabă, pe înserat. Priveşte mâhnită o blană ciufulită şi mată, de culoarea cafelei cu
lapte.

36 3 4
 *

Doamne, dumnezeule, ajută-mă să îl găsesc, fac orice, ajută-mă să îl aduc acasă, nu

mă lăsa să îl pierd! Doamne, Adeb, Adebisi, unde te-ai dus şi unde te-ai ascuns? E ora unu
noaptea şi mă învârt în jurul blocului, moartă de frică şi înnebunită de ce se întâmplă. Am
ajuns acasă cu mult după miezul nopţii. Adeb nu era nicăieri. Geamul de la dormitor pesemne
că nu fusese bine închis, iar el s-a strecurat printre tijele grilajului, a sărit pe terasă şi, când şi-
o fi dat seama că nu se mai poate întoarce, a sărit în iarbă. Asta putea să se întâmple oricând,
de la prânz încoace. Blestemată ştirea care m-a ţinut în redacţie până acum. Sunt moartă de
spaimă, îngrozită de ce s-a întâmplat cu Adeb, dar şi de ce s-ar putea întâmpla cu mine acum.
Aş vrea să fiu în casă, dar să fie şi el cu mine, să-i simt trupul cald şi liniştit în braţele mele,
când adormim împreună. Cum să mă întorc în apartament şi să îl las undeva, pe aici? Pe ADEB
unde? Şi totuşi, intru în casă, după ce îl strig şi îmi trezesc vecinii, care îmi spun că nu, nu mi-
au văzut motanul. Probabil merg înapoi la culcare râzând de mine, nebuna, sau blestemându- Veronica D. Niculescu
mă aprig.
În puţinele minute în care am aţipit, spre dimineaţă, am visat-o pe blonda cinică de la Editura LiterNet 2005
radio, întrebându-mă de ce nu eram pregătită ca Adeb să iasă din scenă înaintea mea. M-am
trezit îngrozită; am simţit casa goală mai duşmănoasă decât o planetă pe care aş fi fost unicul
supravieţuitor după un dezastru teribil. M-am îmbrăcat, numărând clipele până la răsărit şi anii
în care Adeb mi-a fost alături.
Din dimineaţa aceea, timp de trei zile l-am căutat peste tot, prin cartier, cu gâtul înecat
de plâns şi cu sufletul rupt de remuşcări şi vină. Încercam să îmi ţin ochii limpezi, ca să îl văd
bine, atunci când va fi să îl văd. Şi mi se părea că îl zăresc în fiecare buturugă, în fiecare
pungă mototolită, în fiecare mâţ pitulat între ierburi. Îl strigam în gând, sigură că trebuie să mă
audă cumva şi să găsească drumul spre casă.
Două nopţi a dormit Adeb afară şi, dacă ar putea să vorbească în cuvinte, multe ar avea
de povestit. Altfel, eu nu ştiu decât că, în cele din urmă, a nimerit cu două etaje mai sus, printr-
o aerisire, în cămara vecinei. L-a găsit ghemuit între borcanele cu dulceaţă, cu ochii holbaţi ca
o bufniţă, prea speriat ca să dea vreun semn că e acolo şi că are nevoie de ajutor.

37 3 4
 După ce l-am spălat şi a mâncat pe rupte, a dormit fără încetare, două zile şi două nopţi,
ţinându-şi picioarele-n braţe şi tremurând în vis. Sper că a auzit şi a înţeles tot ce i-am spus
când dormea, pentru că sunt cele mai importante lucruri din câte a spus vreodată un om unei
pisici.

Femeile singure se gândesc, probabil, mult mai mult decât bărbaţii că vor muri singure,
că trupul lor umflat şi puturos va fi descoperit abia peste câteva zile de un vecin curios ori de
un poliţist netrebnic, ori de vreo rudă de gradul patru. Pesemne noi, cele care nu recunoaştem
că am dori alături un bărbat care “să ne facă fericite” şi care să ne dăruiască un copil, noi
ardem etapele şi ajungem, de la aceste dorinţe nemărturisite, direct la faza cu moartea. ADEB
O vreme, singurătatea m-a făcut să mă simt bătrână, deşi aveam puţin peste 25 de ani.
Nu un bărbat care să-şi dorească să îşi petreacă restul vieţii cu mine, ci Adeb mi-a redat Veronica D. Niculescu
liniştea, încrederea în mine şi mai ales bucuria pierdută a traiului de una singură – deşi de-
acum termenul era deja alterat într-un mod fericit, de chiar prezenţa lui. Suficientă căldura unui Editura LiterNet 2005
alt trup şi nevoia lui nebună de a fi mângâiat, ca să uiţi de obsesii. Şi dacă Iulian preferă încă
să se retragă în garsoniera lui noaptea târziu, chiar şi acum, după opt ani de la prima lui vizită,
uite-l pe Adeb alungit în fotoliul său, în tronul de unde-şi conduce imperiul, făcând din mine
umila lui sclavă, fericită să-i fiu pe veci credincioasă supusă.
N-am înnebunit. Dar ca să demonstrez asta nu voi deschide discuţia despre ce poate şi
ce nu poate fi o pisică. Despre copii, bărbaţi, părinţi şi despre femei singure – de parcă n-ar fi
destulă lume să ţină predici despre cum se presupune că ar trebui să înghesuim vieţile noastre
între contururile meschine ale unor şabloane prăfuite.

A murit Isus din Răşinari. Şi-a făcut spânzurătoare în formă de cruce sus, pe un deal de
lângă sat, şi-a-mprejumit locul cu sfori de care a atârnat pâini şi pagini din biblie şi şi-a pus
ştreangul de gât, luându-şi adio de la străzile Sibiului, pe care ani de-a rândul, noapte de

38 3 4
noapte, înşirase versete, în litere mari, cu cretă. Iar vorbele lui nebune s-au rostogolit departe,
pe cauciucurile maşinilor grăbite spre Dumbravă sau spre Metro. Şi s-au plimbat aiurea pe
tălpile pantofilor noştri, în magazine, bănci şi birouri sordide, şi s-au lăsat purtate, prin minţile
noastre indiferente, amestecându-se cu ştate de plată, cu fantezii sexuale ori cu ştirile de la
ora 19. A aflat lumea din ziarul nostru că-l chema Ion. Îşi trecuse în buletin cu pixul, la nume, şi
Isus, iar lângă data naşterii, şi pe cea a morţii. Ziua de ieri. Şi-a scris-o în timp ce lega două
pâini în jurul mormântului său de nebun neiubit de nimeni.
Trupul lui, scurgându-se firav pe lângă linia lungă a crucii de lemn, între două calupuri
publicitare viu colorate, vinde astăzi ziarul nostru.
În pagina trei, în colţul de jos, chiar deasupra semnăturii reporterului, mama lui Isus din
Răşinari declară: “Îl chinuiau mult hemoroizii în ultima vreme. Chiar dacă nu se sinucidea
acum, tot ar fi murit, de durere.” ADEB

* Veronica D. Niculescu

Noaptea, când dau şoferului de taxi hârtiile de zece mii de lei, când deschid portierea Editura LiterNet 2005
maşinii împuţite care mă aduce de la redacţie purtând miros stătut de tutun şi de morgă, când
mă strecor pe aleea mărginită de gardul viu strângând în poşetă sprayul paralizant, când fug
pe scările blocului până la etajul unu şi când înfig cheia în uşă, înspăimântată de moarte,
atunci îmi dau seama că însăşi singurătatea mea mă fugăreşte de la maşină în casă,
răsuflându-mi rece în ceafă, trecându-şi subtil vârful ghearei pe spinarea mea nemângâiată:
“Recunoaşte!”.
În astfel de clipe, prezenţa lui Adeb, ivit la intrare cu ochii lipiţi de somn, curios-politicos,
mă face să mă simt jalnic de singură. Îl alung cu piciorul, în drum spre baie, îmi demachiez
chipul obosit şi năclăit de grelele zilei, dar el mă însoţeşte peste tot, mi se vâră între paşi şi se
cere iubit. De unde, de unde atâta iubire? Mi se vâră în braţe, sub plapumă, e insistent fiindcă
ştie că nu îi pot rezista. Şi fireşte că îl primesc, şi plâng cu el în braţe recunoscând îngrozită că
îl iubesc. Iar frumuseţea lui creşte urâţenia mea şi mă întreb unde e ziua de ieri, cea în care
prezenţa lui îmi aducea linişte şi pace? Şi chiar când mă-ntreb, crisparea dispare, risipită
undeva între distanţa dintre buza înaltă a balconului, pe care se sprijină cerul, şi canapeaua

39 3 4
mea, unde se leagănă minunat de jalnic o femeie singură, cu o pisică în braţe. Buricul pisicii e
buricul pământului.

Pesemne că singurătatea are ceva respingător, iar oamenii singuri sunt trataţi ca
bolnavii – îi compătimim, dar nu am vrea să petrecem prea mult timp în compania lor. Partea
proastă e că noi, singuraticii – era să spun însinguraţii, dar ei sunt altă categorie, una care a
optat pentru singurătate, iar asta probabil că ni-i face superiori – aşadar noi nu putem face
nimic ca să negăm această stare de lucruri sau să luptăm cu ea, odată ce am fost etichetaţi
astfel. Şi de cele mai multe ori nici nu ne dorim asta, pentru că atunci ne-am pierde favorurile
singurătăţii ce ne-a devenit între timp prietenă bună. Cu ea ne bem cafeaua şi stăm la taclale, ADEB
chiar dacă apoi, parşivă, ne bârfeşte pe la spate. Iar în momentul acela probabil că ne
transformăm în însinguraţi. Noul statut, implicând voinţa, ne ameţeşte cu atâtea titluri nobiliare! Veronica D. Niculescu
Iulian nu m-a mai căutat de două luni şi, deşi eram de atâţia ani împreună, nu
îndrăznesc să îl chem. Nu după ultimul telefon, când mi-a părut vizibil stânjenit că trebuie să Editura LiterNet 2005
găsească o scuză pentru a amâna din nou vizita. Mă obişnuisem cu prezenţa lui aici de două,
trei ori pe săptămână, ştiam la ce oră să pun cafeaua în filtru şi cât de rece să fie sucul. Şi
oricât aş fi fost de obosită, îl primeam, emoţionată, îndrăgostită, bucuroasă. Chiar dacă
fericirea mea însemna să stau cu mâinile adunate în poală şi privirea pierdută într-un punct
imaginar din covor. Simţeam că el ştie cât de bine mă simt, mă lăsam citită acoperindu-mi
genunchii cu o pernă dungată şi tăceam lăsându-l să mă asculte, fiindcă aşa credeam, că
numai el ştie să audă tot ce aveam de spus după o zi infernală în redacţie. Şi-apoi, uneori,
târziu, când îndrăznea să mă iubească, umbra mea se ridica precum un balaur învârtoşat spre
tavan, iar eu speram că va striga ea pentru mine suficient de tare încât el să înţeleagă. Cu
trecerea anilor, se pare însă că strigătul meu trecea tot mai neobservat şi iată-mă în miezul
acestei nopţi, aruncând rotocoale de fum din balcon, tot ca un balaur, însă unul singur, singur
de tot, mic, de cauciuc verde.
Adeb îşi linge labele din faţă şi apoi se spală pe faţă cu ele, nestingherit, fără să îmi
vorbească. Chiar şi el, uite, îmi vorbeşte tot mai puţin. Îi iau coşul de pe dulap şi i-l duc la

40 3 4
curăţat, în baie, să-mi fac de lucru. Mă urmăreşte cu mare interes şi, când încep să scot
ghemele de blană din el, îşi vâră lăbuţele printre gratiile de paie, mă înhaţă din senin cât poate
de tare, lăsându-mi pe mâna dreaptă un grilaj însângerat. Cu palmele întinse sub jetul de apă
rece, îmi storc rănile şi plâng, aşezată pe marginea rece a căzii. Până imaginea petei de
rugină de la scurgere se pierde într-un alb mincinos, paralizant, iar durerea e-nghiţită de frig.
Adeb se linge pe labele din faţă şi cu ele îşi spală conştiincios urechile. Îl aduc aproape,
se cuibăreşte molatec peste braţul meu drept, sub palma mea stângă care-i caută-n coarne.
Adormim împreună târziu, după ce-mi cer iertare. Nu l-a întrebat nimeni dacă vrea să trăiască
aici.

*
ADEB
Mă tem că oricât l-aş iubi pe Adeb şi oricâtă grijă aş avea de el, nicicând nu va avea
parte, alături de mine, de clipe mieros-aurii ca acelea pe care le-a trăit în primele luni de viaţă, Veronica D. Niculescu
alături de mama şi fraţii lui. I-a-ncărunţit botul şi poate asta ar trebui să mă facă să pun totul la
trecut. De nouă ani ţin lângă mine acest motan bej şi încă nu am reuşit să descifrez ce spune Editura LiterNet 2005
fiecare dintre dungile fine de pe fruntea lui, chiar dacă văd când ele mă mustră sau când se-
nseninează. Ciudat, am senzaţia că la început pricepeam mai bine ce-mi spune, citeam cu mai
mare uşurinţă semnele trupului său blănos. Părea chiar că el îmi vorbeşte mai mult. Însă cu
cât ne cunoaştem mai bine, iar limbajul lui se dovedeşte tot mai sofisticat, sarcina mea de
traducător se îngreunează considerabil. Şi acolo unde înainte citeam fraze întregi, acum abia
desluşesc întrebări, şi ele neclare, născătoare de alte întrebări.
Stă în colţul holului de ceva vreme, privind fix la mine, şi mă-ntreb: dacă ar fi iubitul meu
în locul lui, cum i-aş interpreta liniştea şi privirea? M-ar nelinişti teribil o astfel de atitudine. Şi
totuşi, iată-mă cât pe ce ca, în cazul unui animal, să interpretez tăcerea ca linişte, într-o
greşeală de neiertat. Botul proptit pe labele întinse mult în faţă – atitudine de balerină lebădă!
– mă salvează din faţa posibilei erori.
Şi care ar fi, la un animal, echivalentul stărilor mele nebune, când urlu de durere în baie,
fără cuvinte, când sper ca duşul fierbinte să-mi ardă carnea până uit de ea, când mi-aş pune
jetul lui aburind direct pe creier, ca să spăl obsesia că există oameni transformaţi definitiv în

41 3 4
personaje, istorii reale transformate definitiv în poveşti, stări autentice transformate în mărunte,
banale epitete, prinse stângaci în fraze stâlcite reportericeşti? Drame cuprinse în titluri.
Neapărat sugestive! Mereu cu verb, Doina! Mai dure, mai tari! Durerea se lipeşte cleioasă de
pereţii căzii gălbui, tone de săpun nu o pot spăla din casa asta blestemată, unde singurul lucru
viu e singurătatea mea tot mai corozivă. Cum ar fi, deci echivalentul acestor stări la un motan
ragdoll de opt ani? Determinat, să zicem, de ciobul de amintire a odăii inundate de soare,
unde o mamă blănoasă te ţine cu botul de ceafă, plimbându-te legănat de pe covor pe
canapea, lingându-te temeinic, până ce trupul ţi se răcoreşte plăcut şi adormi la umbra
ficusului prietenos? Nu cumva această privire, această tăcere, curba fină a liniilor de pe frunte
sunt discrete semne suficiente, pe care nu mai sunt în stare să le descifrez?

* ADEB

Îmmieueue! Hrruahua! Veronica D. Niculescu

* Editura LiterNet 2005

Probabil că Iulian m-a părăsit, sătul de nesiguranţa mea şi de uşurinţa cu care mă las
legănată de disperare atunci când alţii trec fluierând peste aceleaşi întâmplări. Probabil – ce
ironie, să bănuiesc că am fost părăsită, să nu am nici măcar curajul să sun după o confirmare,
aşa cum aş face în cazul celei mai banale ştiri. Asta mă umileşte, mă umilesc singură şi mă
scald plânsă în propria mizerie, sărutând cu sete pereţii odăii în care m-am încarcerat.
Ziarul mă stoarce de ultimele puteri. Dincolo de ele, noaptea târziu, e cada cu apă caldă
rece, e balconul unde mă rog unei puteri supreme – nu sunt capabilă să mă rog altcuiva – să
mă înghită, să facă ceva cu mine, să mă ducă din lumea asta. Dar mi-e frică de moarte, nu de
moartea în sine, ci de ceea ce ar urma să găsească vreo prietenă peste câteva zile după ce o
voi fi chemat-o pe doamna cu coasa. Jalnic, ştiu. Ziarul, asta mă stoarce de orice vlagă. N-am
fost nici înainte prea veselă, fiindcă bucuria mi se părea adesea soră cu imbecilitatea, dar
acum aş vrea să se-ntâmple o minune – mă rog la asta puterii care sălăşluieşte între stelele
mărunte; poate zboară acum pe coada cometei Halle-Bop, care se vede în vara asta – şi să

42 3 4
dispar din lumea asta, să mă trezesc într-o alta. Hahahaha! Ca şi cum o lume nouă ar putea fi
recreată doar pentru mine, o amărâtă care nu a învăţat să trăiască aici, unde “viaţa-i frumoasă
zi de zi, dacă ştii s-o trăieeeşti!”.
Adeb doarme în patul meu, fără să se-ntrebe de ce e gol. De-ajuns că am venit acasă.
M-a miorlăit câteva minute, mi s-a îmbârligat printre glezne şi gata, i-a ajuns. Tot nu prea îmi
vorbeşte. Sau nu sunt eu în stare să mai pricep, nu ştiu ce se întâmplă.
Ziarul mă umple de scârbă, m-am săturat să transform vieţile oamenilor în ştiri redactate
cu cronometrul în mână. Vieţile şi morţile. Poate şi fiindcă mi-am imaginat de prea multe ori
cum ar suna un reportaj despre moartea mea. Şi nu-mi convine.
Astăzi, ştirile din prima pagină au fost următoarele. “Moartea vine pe calea ferată”, titlul
mare pe trei rânduri, “moartea” scrisă cu majuscule, “vine” cu altă culoare, iar “pe calea ferată”
cu literele înşirate pe ceva ce se dorea a fi o cale ferată. Poză cu tatăl îndurerat, decupată.
ADEB
Mâna dreaptă, ridicată spre cer, atinge cuvântul “vine”. Într-o poză timbru, imagine cu bucăţile
însângerate din corpul elevei surprinse de locomotivă când se întorcea de la şcoală. Alte Veronica D. Niculescu
subiecte de pe prima pagină: fotbal şi politică, în titluri mici, jos, că nu vând grozav. Trimitere la
un concurs nou, cu fete frumoase. Ştire cu text despre un bărbat care şi-a fracturat penisul şi a Editura LiterNet 2005
fost adus de nevastă la spital. Fără nume, cu iniţiale, ca să nu avem proces. Mai era nevoie
neapărat de ceva. Numerele de la loto. Şase buline roşii în subsolul paginii. Astea m-au ţinut
până-n creierii nopţii.
Pe ultima pagină, ştiri senzaţionale de la agenţii. Într-un orăşel din Germania, directorul
de la zoo e acuzat că a mâncat mai multe animale din grădină. Iepuri, raţe, capre, chiar şi doi
porcuşori de Guineea. Dispăreau peste noapte, iar dimineaţa omul le spunea angajaţilor că au
murit. Alta. Un bărbat şi-a bătut logodnica cu pisica. Femeia e în spital, cu răni grave, pisica a
murit.
Şezlongul din balcon mă iubeşte, dar chiar şi el după un timp mă alungă, cu gesturi
scurte, spre cameră. Mă lungesc lângă Adeb, îl înconjur ca o coajă de nucă, încerc să-l fac
miezul meu. Mă simte, îşi întinde labele şi pufăie ca o gogoaşă. Măcar un suflet să doarmă
liniştit în casa asta. Cu ochii-n tavan, ba larg deschişi, ba cu pleoapele strânse, încreţite, mă
străduiesc să uit de ziar şi de Iulian, să simt aer de libertate, dar e greu, pentru că nu pot, ca
Adeb, să-mi iau picioarele în braţe şi să visez vrăbii certăreţe, numai bune de ademenit de pe
fereastră, cu croncănituri contrafăcute, kekekekeke.

43 3 4
 *

Strada e duşmănoasă. Mi-aş înfunda mutra în prima băltoacă, mi-aş bălăci gulerul de
vulpe în noroiul ei şi apoi aş zâmbi bărbaţilor care cred că au ceva să-i spună acestei femei
despre care nu ştiu nimic. Transpir până acasă. Sunt o bucată de carne care se rostogoleşte
pe trotuar. Fiecare privire pe care o bănuiesc îndreptată spre mine îmi îngreunează mersul. Ea
este, oameni buni, femeia singură, de treizeci şi ceva de ani, care trăieşte pentru un ziar care
o scoate din minţi şi pentru că are de crescut o pisică. Pe bulevardul care urcă, încerc să
găsesc o motivaţie ca să merg mai departe, dar fiecare pas e lipsit de sens şi mă îndrept spre
nicăieri. Adică spre casă. O vrabie ciufulită mă face să plâng, aşa mi se pare de neajutorată şi
mică, dar probabil că nici măcar ea nu este mai neajutorată şi mai lipsită de sens ca mine.
Cheia sună altfel în yala care deschide o casă goală şi nu poţi să ştii asta decât dacă ADEB
ajungi să stai singur atâţia ani. Adeb mă ceartă, dar nu înţeleg de ce. Ţipă într-una, nu ştiu ce
tot vrea. E o sâmbătă obişnuită, singura zi din săptămână în care nu lucrez. Întotdeauna Veronica D. Niculescu
drumul de sâmbătă prin oraş îmi râde în faţă sfidător, arătându-mi că nu am chiar nici un rost
pe lumea asta. Şi nu mai pot să accept că totul se reduce la zilele când adrenalina îmi încinge Editura LiterNet 2005
venele la ziar, din cauza unor ştiri pe care am ajuns să le urăsc. Sâmbăta îmi râde, îmi râde,
îmi râde în faţă şi, dacă aş putea, aş plesni-o peste ochi cu rigla, i-aş pune o pungă în cap şi
m-aş prăpădi eu de râs, văzând-o cum se sufocă. Da, dar nu pot.
Acum două luni, când mi-am dat demisia, directorul s-a pus în uşă, răstignit, aruncând
cocoloşul de hârtie undeva, printre ziarele vechi. Ieri însă m-a lăsat să plec şi a tras şi câteva
dintre înjurăturile lui preferate, în loc de la revedere. Am înţeles ce înseamnă “vorbe grele”
când le-am cărat cu mine pe drumul spre casă, ca pe o cocoaşă. Probabil va trebui să le car şi
înapoi. Sau nu.
Cada e mai rece ca oricând, iar pe fondul ei alb, corpul meu zgribulit pare vânăt, pestriţ,
urât, zbârcit. Venele subţiri îmi fac cu ochiul, ca altădată. În urma mea însă, pe hol, rămâne o
dâră de apă curată, pe care Adeb patinează, ca în desenele animate. Habar n-are.
Pastilele pentru stres, care abia reuşesc de obicei să mă facă să adorm, sunt tocmai
bune ca să scap odată de toată nebunia asta. Indiferent. Scârţâitul foliei, de douăsprezece ori,
însoţit de fiecare dată de un sinonim al durerii, bolborosit printre lacrimi, este ritualul meu

44 3 4
modern. Atâta somn cât încape în căuşul palmei mele ar trebui să-mi ajungă o dată pentru
totdeauna. Canapeaua lăsată mă primeşte destul de prietenoasă, semn că decizia mea îi
convine. Cu faţa-ntoarsă spre perete, mângâi cerga verde pe care cândva mă iubeam cu
Iulian şi pe care, şi mai demult, jucam table cu singurătatea mea, lăsată în voia zarurilor de
fildeş.
Adeb sare sprinten ca o veveriţă peste şoldurile mele şi îmi scormoneşte sub cot. Îl
primesc sub braţ, iar el se strecoară tot mai sus, până-mi atinge obrazul cu nasul umed. Îşi
vâră labele din faţă sub piept, rotunjite, iar botul i se odihneşte pe mâna mea. Şi, Doamne, în
câteva minute începe să sforăie! Trupşorul i se ridică ritmic, iar fiecare urcare este o propoziţie
şi fiecare coborâre este un punct, ori o virgulă. Răsuflarea pisicească mi se izbeşte de obraz şi
se întoarce, ca un vârtej, între feţele noastre. Îmi pun nasul pe al lui. Îl respir pe Adeb, îl sorb.
Îmi amintesc teama mea, cândva crescândă, cândva obsedantă, că într-o zi sforăitul acesta s- ADEB
ar putea opri, iar eu atunci aş fi doar un martor neputincios, săpând un mormânt foarte mic în
Dumbravă, cât să încapă o cutie de pantofi, nu prea departe, cam la margine, acolo până Veronica D. Niculescu
unde se poate încumeta să meargă o femeie singură. Dar el continuă şi, sforăind cu botul
sprijinit pe mine, îmi spune, ca şi cum mi-ar citi, o poveste cunoscută, despre o cameră Editura LiterNet 2005
scăldată în lumină mieroasă, pierdută undeva în timpul din urmă, despre nişte ochi albaştri şi
un romb maroniu. Îmi povesteşte fără grabă despre urechea mamei şi golul luminos acoperit
de umărul unui om şi, puţin, de uitare. Frazele-i curg din trupul micuţ de parcă ar ieşi, ca un
şuvoi, chiar dintre braţele mele. Şeherezada blănoasă îmi înmoaie, cu vorbele-i toarse,
pumnul transpirat şi, în ritm legănat de poveste, dintre degetele umede mi se rostogolesc tăcut
douăsprezece pastile verzui, ca nişte zaruri rotunde indicând pe covor orele unui ceas
dezmembrat.

45 3 4
 ADEB

Veronica D. Niculescu

Editura LiterNet 2005

46 3 4
 Bărbat cu labradori

În duminica de după Sfinţii Petru şi Pavel, puţin înainte să bată clopotele de la biserica
neterminată de pe Mihai Viteazu, urletele căţelei au trezit cartierul. Bruneta de la etajul unu,
care îşi sorbea cafeaua rezemată de pervaz, a văzut: era unul dintre labradorii aceia negri, pe
care îi plimba zilnic un bărbat. Pe rondul mic, unde în alte dimineţi se bosumfla un Trabant bej,
cei trei duceau o luptă zgomotoasă. Se ridică pe vârfuri şi privi printre crengile bradului. Palma
grea a stăpânului, altminteri un om mărunţel, pocnea iar şi iar capul unuia dintre câini. Supus,
animalul îşi primea în tăcere loviturile, atingând iarba cu botul. Privirea în pământ, labele
desfăcute în lateral, ca un cric defect, tot mai lăsat. Revolta gălăgioasă nu venea de la el, ci de
la căţeaua de-alături, cu ţâţe mari, care lătra la stăpân cerând îndurare pentru partenerul bătut.
Picioarele bine înfipte în sol o ţintuiau locului şi numai gâtul gros îi vibra neliniştit la fiecare ADEB
lătrat. Bărbatul se apleca, îi spunea ceva, ba chiar o mângâia, apoi palma lui cădea iar pe
fruntea, pe botul, pe ochii celuilalt câine. Poc, poc, ca într-un pepene copt, şi brusc se răsuci, Veronica D. Niculescu
lansând pantoful în burta animalului, gata să se prăbuşească. După o piruetă nesigură, opri
spectacolul. Un minut durase totul. Cei trei porniră fără grabă pe aleea dintre blocuri, ca de Editura LiterNet 2005
obicei, el în mijloc, cu lesele într-o singură mână, iar câinii încadrându-l, cam cu un pas
înainte. Cu palma apăsată pe piept, femeia de la geam privi îndepărtându-se două cozi, una
fluturând ca un steag în văzduh, alta strecurată printre picioare, atingând cu vârful burta, ca un
arc tensionat. Între ele, o siluetă gri, tot mai ştearsă.

Petre rămăsese cu poza în mână, privea fix la ea, dar nu îl mai impresiona ca altădată
câinele lup strangulat pe gard. Înainte îl topea de plăcere fiorul pe care îl simţea urcând din
burtă înspre gât şi răspândindu-se apoi cald în jos, concentrându-se undeva în pantaloni,
atunci când privea – prefăcându-se că o face pentru prima oară – şiroaiele de sânge
prelingându-se subţiri pe gard, ca vopseaua proaspătă, şi jos, pe trotuar, unindu-se în balta cu
contururi maronii, uscate. Când emoţia slăbea, se uita – tot ca şi când abia atunci ar fi
descoperit detaliile imaginii – spre labele bej ale animalului, întinse neputincioase, moi, peste

47 3 4
gard, încătuşate cu sârmă. “Ce păcat că nu i se vede faţa!” În lipsa expresiei de pe figură,
care, gândea el, trebuie să fi fost savuroasă, se mulţumea cu urechile, urechioarele alea mici,
blegi, moarte, încremenite după o ultimă zvâcnire. “Tâmpită Doina, fugea la reportaje despre
câini ucişi de parcă o omorâseră pe mă-sa, chiar îşi imagina că salvează planeta. Se credea
Brigitte Bardot.” Acum însă îi părea rău că nu fusese cu ea, când îi ceruse. Lucrase doi ani ca
fotograf la un cotidian local. Poza nu era făcută de el. O luase pe furiş dintr-un album al
redacţiei, când înţelesese ce satisfacţie îi aduce. Nici una dintre pozele lui nu îl excita aşa. Nici
unul dintre reportajele la care fusese nu îl răscolise aşa cum reuşea fotografia asta cu colţuri
tocite. Se strecurase pe lângă spânzuraţi, în holuri strâmte, îşi frecase haina de trupuri
bălăngănindu-se, calde încă, în laţ, pozase un creier întreg, care alunecase din craniul spart
pe şosea, moale miez de nucă desenând pe asfalt o dâră roşie, precum urma unei patine,
mâini şi picioare ale nefericiţilor tăiaţi de tren, chiar şi un bărbat căruia colegii de la uzină, în ADEB
glumă, îi puseseră la fund un furtun cu aer comprimat şi căruia îi explodaseră maţele. Îşi fixase
obiectivul aparatului şi pe cele mai intime curbe ale dansatoarelor exotice, de două ori mulatre, Veronica D. Niculescu
ochiul lui fotografiase mult mai mult decât îşi putea imagina nevastă-sa, dar poza asta cu
câinele avea ceva al ei, chiar şi un miros aparte. De moarte. “Prost Iuli, ăsta, putea să îi prindă Editura LiterNet 2005
şi faţa…”

Îi plăcea cum sfârâie apa sub talpa încinsă a fierului de călcat. Apăsa cu grijă, să nu se
facă vreo cută. Elena spăla vasele fredonând, subţirel, un cântec românesc la modă. De la
început împărţiseră treburile casnice. Ea spăla, el călca, ea gătea, el dădea cu aspiratorul. Ea
mergea la serviciu, la bancă, el plimba câinii! Câinii. Mai întâi fusese unul. Labradorul ei, o
căţea moştenită de la taică-su. Când Petre a fost dat afară de la ziar, nevestei i-a venit ideea
să-i ia pereche câinelui. O nebunie să ţii două animale aşa mari dintr-un singur salariu, au zis
toţi prietenii, dar planurile lor erau altele. O serie de pui pe an, asta putea să le aducă până la
o mie de dolari, mai mult decât ar fi câştigat Petre ca fotoreporter. Iar mâncarea, nici o
problemă, avea să aducă ea oase şi plămâni, ca şi până acum, de la măcelăria lui tanti Ipi, că
doar de unde lua o sacoşă, putea să ia şi două. Şi unde mai pui bucuria de a creşte două

48 3 4
animale aşa superbe, mândria de a plimba nişte labradori cu pedigree de lux, cum nu mai au
alţii în Sibiu? Pe masculul tânăr l-au cumpărat de la o familie de sârbi - cărora le fusese
bombardată casa - prin nişte rude din Timişoara, care îi ştiau mari iubitori ai rasei. Aşa au
ajuns să aibă doi. Iar Petrică nu s-a mai angajat de atunci. Doi ani s-a ocupat de animale, le-a
plimbat, le-a hrănit, le-a dresat, le-a supravegheat oră de oră. Le-a dat să sugă progeniturilor,
le-a şters rahatul din toate colţurile casei!
La început totuşi n-a fost rău. Se trezea dimineaţa, plimba câinii o jumătate de ceas,
după care le dădea ceva să îmbuce şi era liber pentru următoarele ore. Mai era ceva agitaţie
când venea Elena acasă, fiindcă trebuia să îi încălzească mâncarea. Iar seara, încă o
plimbare cu animalele. S-a ocupat şi de dresajul câinelui tânăr; patru luni l-a tot dus în pădurea
din Dumbravă, unde un subofiţer îl învăţa şmecherii, în timp ce Petre căuta, tolănit în iarbă,
vreun trifoi cu patru foi ori se uita la norii care treceau deasupra stejarilor şi la bărzăunii graşi. ADEB
Rareori mai făcea fotografii, pe care le vindea pentru calendare ori pliante publicitare, dar
comenzile erau tot mai puţine, pentru că se izolase de foştii colegi de la ziar, trăia deja în alt Veronica D. Niculescu
ritm, din care îi era greu şi parcă nici nu îşi dorea să mai iasă. Nu îi era dor deloc nici de
atmosfera unei redacţii unde nu auzea decât reproşuri. Editura LiterNet 2005
Necazurile au venit cam după un an. “Câinii ăştia aduc mai mulţi bani în casă ca tine!”,
începuse să-i tot repete nevasta, avansată la bancă şi, acum, purtătoare de taioare cam
scumpe şi de eşarfe asortate. După o vreme, de sex nici nu mai încăpea vorbă. Elena dormea
dincolo, cu căţeaua bătrână la picioare. Labradorul tânăr, respectuos, se mulţumea cu
covoraşul blănos din faţa patului. Deşi el îi hrănea şi îi plimba, cumva matahalele o preferau
pe ea, pe prinţesa care îi săruta în bot în fiecare zi la ora 16 şi 15 minute.
Ţinea minte cu exactitate ziua când a înţeles că familia lui devenise o haită în care lui îi
revenea ultimul loc. Era o zi extrem de călduroasă. În Parcul Sub Arini, câinii s-au împerecheat
cu sete în faţa lui, iar el s-a pomenit masturbându-se prin buzunar, sprijinit de un copac.
Atunci, cu mandibula tremurându-i mărunt, zguduit de un amestec de pofte, a priceput că
animalele astea spurcate îi controlează viaţa şi a decis să ia măsuri. Din ziua aceea, a început
să scuipe cearşafurile cu căţeluşi roz, când le călca, şi mare satisfacţie îi aducea sfârâitul
salivei sub talpa fierului încins, dar cel mai mult îl bucura să strivească animalele durdulii, să le
ardă, să le facă una cu masa mutrele vesele, imbecile. Apoi ducea grijuliu teancul de

49 3 4
aşternuturi la Leana lui, şi, zâmbind, i le trecea pe sub nas, îi mângâia obrazul cu ţesătura lor
apretată pe alocuri de scuipatul lucios, transparent. Şi le dezmierda chiar şi el înainte de a
închide uşa dulapului, plimbându-şi vârfurile degetelor pe materialul colorat, ca pe un pian
tăcut. Uvertura.

Ştia că în cartier el e “bărbatul cu labradorii”. Rolul nu-i displăcea, ba chiar îi furniza

destulă plăcere. Simţea, într-un fel, că întregul cvartal îi conferă, tacit, un soi de titlu princiar,
pe care el se pricepea de minune să îl poarte. Cu aparentă nepăsare şi mister. Era un tablou
viu, care se plimba zilnic pe străduţele din jurul blocului. La atâta lucru erau buni şi câinii. Sau
vitele, cum le zicea el când era sigur că nu-i nimeni în preajmă. Altfel, de ei numai de bine.
ADEB
Copiii s-ar fi jucat cu câinii, dar, impresionaţi de talia lor, se cam temeau. Iar sclipirile din
ochişorii măriţi, mutriţele pofticioase şi derutate, ezitarea mânuţelor grăsune, toate acestea îi Veronica D. Niculescu
dădeau forţă lui Petre, care trecea tăcut mai departe. Femeile se uitau cu admiraţie la
animalele superbe, cu blana neagră lucind de sănătate pe spinările de viţei. Cu timpul, Editura LiterNet 2005
deveniră tot mai îndrăzneţe. Plimba scârbele de două ori pe zi, iar pe traseul lui întâlnea de
obicei cam aceleaşi femei. Începuseră să se salute. Doamne simpatice, ale căror nume nu le
cunoştea, se opreau din drumul lor, sprijinindu-şi pentru câteva minute sacoşele cu mâncare
de marginea trotuarului, ca să poată mângâia în voie labradorii cu blânzi ochi ca mierea, care,
înclinându-şi molcom capetele pe-o parte, răspundeau la dezmierdări cu câte o limbă umedă,
purtată tacticos pe dosul palmei. Petre se gândea că, dacă n-ar fi fost însurat, ar fi putut să
agaţe aşa zeci de gagici şi chiar îl invidia pe vecinul cu rottweiler, care era burlac şi în plasa
căruia cu siguranţă cădeau o mulţime.
Dominat de nevasta cu eşarfe colorate care dormea prinţesisim, încadrată de labradorii
îmbuibaţi de mâna lui, continua să se masturbeze în camera sa, de câteva ori pe săptămână.
În fanteziile lui nocturne, era un tip misterios care, atunci când îşi plimba animalele de rasă
pură, aprindea flăcări în inimile vulnerabile ale cucoanelor, ale căror mânuţe fine nu aveau,
vai, onoarea să fie sărutate decât de câini. Niciodată de chipeşul şi inabordabilul fotograf de
artă, care se îndepărta rece, ducând cu el un secret teribil, imposibil de descifrat… Fantezia lui
s-a spart însă dureros, ca o oglindă ţinută în ger năprasnic.

50 3 4
 Într-o seară, rămăseseră fără pâine; şi-a tras pe umeri geaca gri de tercot şi a dat o fugă
până la colţ. A salutat femeia cu păr negru, lung, care de fiecare dată se oprea să-i admire
câinii, iar ea – ea nici nu l-a recunoscut aşa, fără labradori. S-a uitat indiferentă şi a trecut mai
departe. A fost ca şi cum degetele ei înmănuşate ar fi presărat, din mers, dintr-o solniţă
argintată, sare extrafină iodată pe rana lui deschisă larg, ca o gură uimită. Nu era aşa cum
crezuse, nu era nici măcar “bărbatul cu labradorii”, ci omul plimbat de ei, o fantomă fără nume,
fără chip, condusă în lese! Singur nici nu exista. Încremenit, s-a privit în vitrina cu franzele, iar
propriul chip i-a răspuns cu o neaşteptată grimasă. Colţurile gurii căzute, ridurile groteşti –
apărute când? - în jurul ochilor, forma nesigură a sprâncenelor, părul gras încărunţit ici-colo,
parcă toate elementele care îi alcătuiau figura îi spuneau acum, abia acum, că refuză să se
supună scenariului derulat cu atâta rigoare de mintea fotografului. O imagine deformată, dar
cutremurător de bine focalizată, se hlizea la el dintre coşurile cu pâine. Unde era tipul din ADEB
fantezie şi încotro plecase domniţa cu solniţa? Blestemaţii de câini!
Veronica D. Niculescu
*
Editura LiterNet 2005
Tocmai atunci, în plin oratoriu, a căzut onomastica lui Petre. Iar el a decis că a venit
vremea să îşi facă un cadou. Mâinile au căutat cu înfrigurare în lada de lemn din debara şi,
sub rotocoale de sârmă verde şi albastră, ciocănele, patente, şurubelniţe şi cutii de ness pline
de cuie, au găsit flaconul de plastic galben, lipicios. Capacul s-a lăsat greu dat la o parte, cu
un pocnet surd, aşa cum făceau borcanele de lipici “Pelican”, în copilărie, după ce nu mai erau
folosite o vreme. Cu o linguriţă, a scos conţinutul cleios pe coala de polei, ca pe gălbenuşul
unui ou fiert moale, apoi a strâns grijuliu colţurile argintii şi a modelat grenada, astfel încât
miezul să nu iasă afară. A pus-o pe raftul de jos al noptierei, în spatele butelcuţelor cu filme,
după care s-a spălat zdravăn pe mâini, ca un chirurg, fredonând cu gândul la operaţia
programată pentru a doua zi. Apoi a deschis o conservă pentru câini, a luat cu degetul arătător
aspicul de deasupra, l-a întins pe fundul celor două castroane de plastic. Conţinutul conservei
s-a dus cloncănind la fundul vasului de veceu. Exact când trăgea apa, cheia Elenei se răsucea
în yală. “Ai venit? Tocmai am hrănit câinii…” Labradorii lingeau nedumeriţi dungile de aspic,
ronţăiau marginile bolurilor, grohăind de poftă şi foame. Adormiră curând, cu burţile

51 3 4
resemnate, mirosind picioarele stăpânei. După două ore, la lumina lunii reflectată pe pereţii
dormitorului său de slugoi, Petre avu parte de cel mai electrizant orgasm din ultimii ani.

Dimineaţa se trezi bine dispus, gata de operaţie. Pe hol, uşa frigiderului se deschise
zgomotos. La semnalul cunoscut, scârbele negre părăsiră prinţesa şi pădurea ei adormită şi
tăbărâră pe el. Reuşi să se strecoare singur în bucătărie, trase uşa în urmă-i. Negroteii
flămânzi zgâriară la uşă, miorlăiră ca nişte pisicuţe. Desfăcu atent colţurile mingii poleite,
scoase otrava şi o puse în şniţelul suculent. Pachetul avea acum ambalaj de carne, iam-iam.
Puse poleiul peste. Domnul doctor e gata.
Duminica devreme, străzile sunt pustii. Iese din casă, cu lesele în stânga. În dreapta, ADEB
pacheţelul. Repede, de-a lungul blocului, până la colţ şi apoi pe alee. Câinii înfometaţi îi ling
mâinile, scârţâie umil. N-au mâncat de ieri dimineaţă. “Răbdare, copilaşi, răbdare!” În rondul Veronica D. Niculescu
din parcare, la umbra copacilor, e tocmai bine. Cu vârfurile degetelor, dă la o parte folia. “Întâi
doamnele!” Căţeaua se repede cu poftă la bucata de cotlet împănată cu moarte, dar o lasă Editura LiterNet 2005
jos. Ar vrea şi câinele. Poc, una peste botul băgăcios. “Nu tu, vită! Acum ea!” Poc, jap, peste
capul sârbului impertinent, care se tot vâră spre boţul de carne rămas în iarbă. Palma dreaptă
loveşte osoasă şi grea, şi cu faţa şi cu dosul, în timp ce stânga dirijorului ţine lesele strâns. Ea
latră, dar foamea e mare, bucata apetisantă îi excită nările avide. Se repede şi-o înfulecă.
Moartea coboară dulce pe tobogan, fâlfâind din aripi de carne. “Aşa, taci şi-nghite! Tu nu,
tâmpitule, tu mai încolo. Stai acolo, scârbă împuţită, că-ţi vine şi ţie rândul!” Piciorul loveşte cu
furie burta câinelui, şiretul plesneşte. Ajunge. Un geam care se deschide la primul etaj îi atrage
privirile. O vede pe frumoasa brunetă, privind la el, la el, fermecată, fermecată. Îşi îndreaptă
spinarea şi pleacă enigmatic, pentru întâia dată trăindu-şi fantezia sub tăişul zilei. Îşi poartă
animalele în lesele scumpe, pasul îi e uşor şi misterios, silueta-i fină se pierde între copaci, ca
un abur.
Într-adevăr, pentru prima oară, femeia se uitase atentă la bărbatul cu labradori. “Mare
dobitoc!” Îi văzu chiar şi mâna agitându-se cu mişcări scurte, în buzunar. Când clopotele
începură să bată, furia lăsă loc tristeţii, iar fata privi îndepărtându-se două cozi. Una fluturând

52 3 4
ca un steag în văzduh, jucându-se nepăsătoare cu cerul, îndestulată cu moarte. Cealaltă,
strecurată dureros printre picioare, atingând cu vârful burta flămândă, ca un arc tensionat,
între osul sacru şi restul împuţitei de vieţi.

Elena se răsfăţa încă în pat când uşa se deschise şi labradorii năvăliră pe hol. Îşi privi
soţul cum închide fără grabă şi, în lumina soarelui crud, regăsi în imaginea lui o sclipire pe
care o credea pierdută. Ori rătăcită de el, care se schimbase într-atât încât nimic din tânărul de
care ea se îndrăgostise părea că nu mai rămăsese intact, ori pierdută de ea, incapabilă să mai
suprapună cele două imagini, atât de diferite probabil numai şi numai din cauză că ea însăşi le
construise astfel. Petre rămăsese sprijinit de uşă, privindu-şi şiretul rupt, neştiind că femeia, ADEB
trezită, îl cerceta. Iar ea profită şi se uită mai departe, ca printr-un ochean, pe rând, la fruntea
lui, la suviţa de păr care îi cădea rebelă pe-o parte, la ochii care din nou vorbeau, incredibil, Veronica D. Niculescu
întocmai ca în zilele acelea de la început. La pieptul lui fragil şi la mâinile albe, fine, pe care se
citeau încă urmele apăsate ale leselor. O înduioşau modestia şi supuşenia cu care îşi dedica Editura LiterNet 2005
viaţa frumoaselor animale. Fericire, da, chiar fericire părea să fie sclipirea aceea reînviată pe
chipul bărbatului ei. Lupa ocheanului, forţată de distanţă, sau pur şi simplu din viclenie, i-l
înfăţişă bun şi frumos, blând, imagine răsturnată.
Petre urmări printre gene labradorii, gândindu-se că în curând va împlini 40 de ani. Ştia
ce îşi va oferi de ziua lui: masculul. Văzu ţâţoasa muribundă, matahală căţărându-se pe
canapeaua nevesti-sii, cuibărindu-i-se la picioare, iar băiatul culcuşindu-se cu rotunjimi umile,
pe covoraş. Şi mai văzu, neaşteptat, miraculos, colţul plapumei aurii ridicându-se. Braţul alb şi
lăptos al Elenei îl invita în peştera mieroasă care se formase între trupul ei parfumat şi
învelişul luminat de soarele de duminică. Se gândi că-n peşteră trebuie să fie cald şi dulce. Se
descălţă şi intră.

53 3 4
 Doctorul de animale

Se lipise cu trupul de uşa rece a balconului, căci nu se făcea să fie atât de fierbinte într-o
noapte aşa cruntă. Prin geamul înalt, prin genele ude, atârnând mai grele decât felia de beton
de deasupra, privea formele albe ale peisajului îngheţat, mânjit pe alocuri de un indigo vechi,
bătrână copie a altor nopţi triste.
Soneria a sunat lung, de multe ori, iar prin uşa de la intrare a răzbătut glasul Nicoletei,
întâi vesel, ca un ciripit de copil cu burta plină de lapte, apoi tot mai îngrijorat. “Ce face?”
Luminile fuseseră stinse din timp. Singurătatea îi era un abţibild lipit dureros de geam,
transparent, floare de gheaţă născătoare de fantastice încrucişări de linii imprevizibile, în
unghiuri ascuţite, periculoase. Balconul îşi pierduse înălţimea, dar nu şi darul de a fi ameţitor, ADEB
iar clapele lui imaginare sunau încă înfundat, în acelaşi ritm tărăgănat, rusesc, cum reuşeau
vara, în serile verzui când ea, îndrăgostită, asculta muzică tolănită în şezlong, cu tălpile goale Veronica D. Niculescu
sprijinite de balustradă. Soneria tăcuse.
Fugi, dă-te de la fereastră, lasă-i să plece gândindu-se că petreci Revelionul undeva, Editura LiterNet 2005
altundeva, într-o cameră caldă, luminată cu roşu şi verde crăciunesc, că-ţi stă aşa de bine în
rochia de seară, ciorapii ţi se întind impecabil pe picioarele fine, atât de scumpe la vedere,
ascunse mereu sub blugii roşi pe la buzunare. Că sânii îţi tresaltă ghiduşi sub mătasea,
neagră desigur, lăsându-se zăriţi cam atât, o dată pe an – între ani. Mieluşei liberi, boticuri
umede de viţei, uite-i cum privesc chiar acum naivi, dezgoliţi, în oglinda înnegrită proptită pe
parchet, aşteptând o mână care să le şteargă broboanele fine, miraţi că mâna întârzie. El e tot
mai departe.
Artificii s-au străduit să lumineze cerul la miezul nopţii, dar cerul nu s-a lăsat luminat. A
plâns când lumea râdea, mică icoană palidă, femeie părăsită între ruinele propriului templu, cu
capul plecat strigând printre lacrimi întrebări şi, prăbuşită în atâta gol dintr-o dată ivit, visând-
frământând din formele singurătăţii nu un prinţ călare, ci un bărbat desenat din linii simple,
cum nicicând nu-şi dorise. Adormi târziu, pe perna zvântată, împletind rugăminţi cu promisiuni,
cu repetatele întrebări, până ce toate se contopiră în vise, învârtite în cercuri concentrice,
colorate vârtejuri sfâşietoare. Sufrageria mirosea încă a obraz aspru, bărbătesc, însă doar

54 3 4
imaginaţia femeii era cea care se încăpăţâna să păstreze aroma iubitului între pereţii camerei
reci, pustiite.

Vraja se legase, aşa cum se întâmpla când, pe canapeaua şleampătă, îşi dorea ceva din
tot sufletul - dar numai atunci când dorinţa era dureroasă, urlată, insuportabilă, când trupul ei
slab se topea în chin şi lacrimi şi din el exploda ruga, ca o nestemată vomitată, zgâriind gâtul
cu laturile neşlefuite. Noul an îi aduse întâi în casă, apoi în pat şi abia pe urmă în suflet,
bărbatul. Chiar ordinea aceasta era dovada că minunea se întâmplase. Căci doar cu o zi în
urmă succesiunea nu ar fi fost posibilă. Doctorul intrase pe uşa apartamentului – zăvorâtă
noaptea trecută ca o rană proaspăt cusută, din care tocmai fusese extirpată iubirea – aducând ADEB
cu el nepăsarea şi parfumând aerul cu un zâmbet larg, de cal nărăvaş. Slab şi energic, o
cuceri cu nonşalanţa lui nechezată, fiindcă ea, abia ieşită din mănăstirea dărâmată în focuri de Veronica D. Niculescu
artificii, exact de nepăsare avea nevoie. Şi de obrazul lui neras, mirosind a amestec de
medicamente. Editura LiterNet 2005
Ca şi cum ar fi reuşit să deruleze înapoi banda evenimentelor, cei patru au petrecut abia
în seara de întâi o versiune îmbunătăţită şi adăugită a Revelionului. Uşa de la intrare se
deschisese acum primitoare pentru Nicoleta şi pentru iubitul ei, amândoi colegi din redacţie, ca
şi pentru doctorul veterinar pe care nici unul dintre ei nu-l cunoştea prea bine, iar ea îi
întâmpină radiind autentic, aşa cum numai după o noapte teribilă putea. Figură palidă
încadrată de plete blonde, ştia că a secat pentru a face loc, înţelegea că pustiul din ea se vede
prin cearcăne şi se lăsă citită când doctoraşul se juca, răsfoind-o. Peste câteva ore, se
abandonă fără să fie iubită, se lăsă folosită manipulând la rândul ei corpul acela străin şi uscat,
inspiră miresmele tuturor flacoanelor din cabinetul veterinar, simţind cum, cu fiecare aromă
necunoscută care îi invada nările, cucerea o lume nouă, un tărâm la care nu avusese acces
pentru că singură îşi impusese cenzura. O cenzură cu care se împrietenise de-a lungul anilor,
pentru că era trup din trupul său, dormeau împreună în patul de o persoană şi îi dădea să
mănânce din propria farfurie. Dar peste ale cărei graniţe, construite firesc, de dragul unicului
bărbat care avusese loc în viaţa ei - deşi acum i se părea că locul nu fusese realmente ocupat

55 3 4
vreodată, în ciuda biletului pe care scria “Rezervat” - se hotărâse să treacă imediat, cu ochii
închişi, la adăpostul întunericului zilei de după cumplita noapte, de după tristele luni, de după
anii ceţoşi, repede, ca şi cum ar fi dat pe gât o doctorie amară, cu singura speranţă că va fi
eficientă.
Iar lumea nouă o primi de îndată, neaşteptat de blândă şi îngăduitoare, cu braţe grăsune
şi calde; se cuibări între ele temătoare şi cam rigidă, acoperindu-şi şoldurile crispate cu colţul
cuverturii.
Şi încet-încet, cu fiecare seară de iarnă în care uşa se deschidea şi plapuma se lăsa la o
parte, descoperi un alt fel de dragoste. Fără aşteptare, fără suspans, cu linişte sufletească şi
cu nelinişte trupească. Corpul ei începu să răspundă la tratament şi se trezi, spre primăvară,
încolţind obraznic ca bulbul îngropat al unei flori de mult uscate, deşi nu era nimic gingaş în
felul doctorului de-a o iubi, ci mai degrabă primitiv şi brutal. Căci buzele lui muşcau, dar nu ADEB
vorbeau, mâinile lui apucau, dar nu mângâiau.
Veronica D. Niculescu
*
Editura LiterNet 2005
Departe, iubitul datorită căruia anii… Departe, iubitul din cauza căruia anii… Departe,
fostul iubit se gândea încă, închis în una din lungile, sofisticatele şi altădată insuportabilele lui
tăceri, neştiind că ea, în timp ce punea conştiincioasă virgule şi repara dezacorduri în paginile
ziarului împreună cu un profesor pensionar miop, până în creierii nopţii, renegase aşteptarea,
evadase jurând că se va elibera de-adevăratelea. Că ea, care înainte îşi închidea cu grijă
lacătul de la lanţuri, pusese legământ că se va juca şi va chiui desculţă şi despletită pe dealuri
înrourate, că va dormi noaptea îmbrăţişând şacalii, că va înota despuiată în ape limpezi sau
mocirloase şi va lăsa lipitorile să îi sugă sângele până la leşin şi iar până la leşin, numai să
uite să aştepte. Că se va juca, la treizeci de ani, de-a adolescenta nebună, sperând să fie
primită la ore, aşa repetentă cum era, cu fine riduri la ochi şi cărând după ea în ghiozdanul
demodat un manual vechi, de mult scos din uz.
Descoperea muşcătura puternică a armăsarului care o dobora seară de seară pe
canapeaua şubredă, fără multe cuvinte, şi i se părea că fiecare haină smulsă şi aruncată
aiurea, fiecare scârţâit de arc, fiecare urmă de pe gâtul ei erau câte un capitol rescris în

56 3 4
manualul personal de supravieţuire. Ridica la rang de tablou imaginea unei şosete bărbăteşti
bosumflate la piciorul patului sau a lenjeriei agăţate, în zbor, în vârful creioanelor din borcanul
de pe masă, fotografia cu mintea curbele lungi de pe spinarea de deasupra-i, făcea capturi de
ecran din camera răvăşită şi ilustra cu toate acestea cartea ei secretă, cu pagini înfometate,
punându-se pe sine în rolul principal, mereu cu mirare, de obicei cu tristeţe. Ştergea vechile
lecţii şi aşternea capitole noi şi imprevizibile, în fraze simple, cu aceleaşi mâini cu care
îmbrăţişa bărbatul răsărit în viaţa ei ca la comandă, în prima zi a anului. Cu gâtul frânt de
sărutări dureroase, cu gura pecetluită de continua uimire, se lăsa purtată pe vârful valului în
orele de tăcere delimitate de sunetul soneriei şi de cloncănitul yalei, la sosirea şi la plecarea
doctorului. Se lăsa iubită fără să spună, fără să întrebe şi fără să aştepte mai ales, de parcă
toată aşteptarea din lume se scursese deja prin craterul iubirii ce fusese.
Într-o noapte, tentaţia a fost prea mare şi, lansându-se cu patimă într-o discuţie, nu ADEB
despre dragoste, nu despre iubire, ci despre literatură, căută un răspuns, o reacţie. Îi citi
pustiul din ochi în secundele următoare, când braţele lui – singurele animate de întrebare – au Veronica D. Niculescu
întors-o cu spatele, cu dexteritatea unui scamator, şi au cuprins-o zdravăn, făcându-i oasele
să trosnească precum surcelele uscate aruncate pe foc, în familiarul preludiu sălbatic. Şi se Editura LiterNet 2005
cufundă din nou, tăcută, fără griji, în mâinile îndemânatice ale medicului, regretând clipa de
slăbiciune şi promiţând să fie mai atentă.
Terapia continuă. O terapie pe care doctorul de animale se pricepea de minune să o
aplice, de parcă mâna lui învăţată să apuce ferm mâţele de ceafă ar fi ştiut, implicit, ce gesturi
sunt necesare pentru ca tratamentul aplicat femeii să dea roade. Şi mai ales, ştia ce reţetă să
aleagă pentru acest pacient fără grai, supus şi, fără doar şi poate, suferind.
Iar ea îşi spuse că e preferabil să se lase tratată în continuare ca un animal. Şi, când îşi
defini astfel termenii relaţiei lor, fu pe deplin satisfăcută - pentru că iubea şi înţelegea
animalele, iar pentru ea sintagma “ca animalele” nu avea sensul vulgar pe care considera că
numai ignoranţii i-l atribuie - ba chiar zâmbi şi se simţi mai liniştită şi implicit, mai puternică.
Precum o felină misterioasă şi, măcar în teorie, independentă, chiar dacă încă bolnavă.
Pricepea, în fond, că şi în această situaţie funcţionase legea cererii şi a ofertei şi că doctorul
veterinar nu putuse să rămână indiferent în faţa unui astfel de caz, care lansase semnale
disperate de ajutor. Zăvorât ore în şir în cabinetul lui faianţat, medicul nu avea cum şi de ce

57 3 4
să-şi iasă din rol odată intrat pe uşa apartamentului, astfel că răspunsese cererii de ajutor cu o
ofertă pe măsură. Iar ea nu numai că accepta tratamentul nocturn de bună voie, necondiţionat,
dar savura din plin beneficiile lui şi, considerându-l necesar, se lungea mereu supusă pe
canapea, atentă însă, mai nou, ca nu cumva să înceapă să toarcă.

Fiindcă armăsarul are ochi frumoşi şi uneori, în nopţile tot mai calde, mergând în chiloţi
largi de la un perete al sufrageriei la altul, vorbeşte despre mama şi tata, despre fratele bolnav
ori despre greutăţile firmei, stinge ţigări neterminate şi soarbe din sticla de Stella Artois, iar ea,
în întuneric, ghiceşte după voce când doctorul, puţin mai tânăr ca ea, plânge. Era o seară de
vară când, cuibărită în dormitor i-a privit, prin deschizătura uşii, umbra uriaşă proiectată pe ADEB
pereţii camerei alăturate, diavol trist dansând dezlănţuit în pielea goală, pe melodia plânsă iar
şi iar din boxele casetofonului. Îi amintea de fotografia unei statui de-a lui Dali, făcută la Paris Veronica D. Niculescu
cu ani în urmă, în Place Vendôme. De imaginea aceea a statuii, nu de statuia în sine. De
proiecţia înfricoşătoare a Minotaurului care domina cerul înalt, furându-i lumina. Şi, dacă se Editura LiterNet 2005
gândea mai bine, îi aducea aminte mai ales de tremurul şi emoţia celei care privea atunci în
sus prin ferestruica aparatului de fotografiat, de la baza soclului uriaş, cu trupul mult curbat pe
spate, ca frânt de suflul unei explozii. Nu s-ar fi mirat prea tare, dacă ar fi dat buzna dincolo
peste el, să-l vadă cum stă puţin cocoşat, ca să nu lovească tavanul cu vârful corniţelor
răsărite în dreptul vârtejului din frunte. De mâinile lui, cu falange lungi, era însă absolut sigură
că pot trece prin pereţii de cărămidă ca prin apă, de vreme ce simţea vârfurile calde ale
degetelor, de dincolo de ziduri, plimbându-i-se pe piele ca pe clape de pian. S-a cutremurat şi,
ghemuită în plapuma mirosind a dragoste, exact atunci, aşa, dezbrăcată şi transpirată,
apăsându-şi pântecul ca pe un sertar care nu vrea să stea închis, a ştiut că devenise Femeia
în flăcări1, gata să se lase devorată şi să devoreze ea însăşi Minotaurul, că îl iubeşte cumva şi
că, deşi doctorul poate nu înţelege încă, este momentul ca pacientul să renunţe la tratament.
Dar vorbele lui, pentru prima dată construind fraze sensibile, lansate orizontal, din pragul

1
Sculptură a lui Salvador Dali, din bronz, reprezentând o femeie în flăcări, care are sertare pe piciorul stâng, pe piept şi pe pântec.

58 3 4
uşii, au făcut-o să îl cheme iar şi iar, şi în nopţile de vară. Îi plăcea cum sună vocea lui în
telefon, pe fundalul apei clipocind într-o chiuvetă mică, instalată de mâinile-i osoase, aşa de
pricepute la toate. Seara târziu, când cabinetul se închidea, iar el strângea firele de blană de
pe mesele reci de faianţă, golea tăviţele metalice cu pui avortaţi, ca boabele de fasole roşie, şi
când ştergea de pe jos urina animalelor speriate, atunci îl chema. Iar el, obosit dar extrem de
conştiincios, schimba halatul verde cu un pulover şi îi bătea la uşă după o oră sau mai bine
de-atât, aducând amestecul acela de mirosuri de sânge, de pipi şi de moarte, imposibil de
acoperit cu parfum. Cafeaua se răcea întotdeauna, lângă telefoanele închise.

În toamnă îl părăsi, fără să-i spună nimic. Ascunzându-se de el şi de aşteptările ADEB

nocturne, în camera cufundată în întuneric şi pustiită din propria-i voinţă. Nici un alt final, decât
unul brusc, aparent inexplicabil, nu ar fi fost posibil. Fără reveniri şi reluări. Cu hotărârea cu Veronica D. Niculescu
care la redacţie, aşezată lângă bătrânul corector, tăia virgula dintre subiect şi predicat, puse
punct. Zece luni copsese la puiul de iubire; era târziu când îl simţi zvârcolindu-i-se în trup, Editura LiterNet 2005
crescuse prea mare ca să mai poată fi avortat. Odată născut, îl privi atentă răsucindu-l pe
toate părţile cu un creion imaginar, mai mult ca să vadă cât din el e animal şi cât om - deşi nu
ar fi putut să tragă din asta vreo concluzie utilă - şi îl abandonă, nu fără remuşcări. A reuşit, la
fel de repede şi neaşteptat cum acceptase, în iarnă, să urmeze tratamentul. Vindecată de
doctorul de animale şi eliberată de dulcea povară abia ivită, a renunţat la postul de corector şi
s-a mutat la scurt timp din oraş, chemată de o iubire nouă, începută cu începutul, posibilă.
L-a mai întâlnit o singură dată, în sala de primire a baroului. Aştepta avocatul, pentru un
proces de presă stupid, rămas de pe vremea când pleca noaptea târziu din redacţie şi singura
bucurie era muşcătura lui dureroasă, secretă. Un epitet pe care pixul roşu uitase să îl taie o
plimba şi-acum, după mai bine de-un an, prin tribunale. Urmărea prin geamul de la intrare
bărbaţii care se apropiau, încercând să-şi identifice apărătorul. În faţă i-a apărut el, incredibil,
ca un miraj răsărit din miezul blurat al asfaltului topit, râzând larg, cum numai lui îi ieşea. A
strâns-o în braţele uscăţive ca-n joacă, iar ea, cu capul dat pe spate, s-a mirat de-atâta lumină
şi de puterea pe care unele geamuri înalte o au. Reţinerile şi tăcerile stânjenitoare au încercat

59 3 4
să-şi facă loc mai târziu, în liniştea sălii de aşteptare, când stăteau cuminţi pe scaunele de
plastic, iar ţărănci cu basmale îi scrutau pe sub sprâncenele joase, fără fereală, ca maimuţele
de la zoo. A fost chemată repede în birou, iar când a ieşit, el dispăruse. Pe hol mirosea
puternic a indigo. Strada era orbitoare, încinsă. Câinii se odihneau la umbra castanilor şi se
sinchiseau să se ridice numai ca să latre după ţigani. S-a uitat în susul şi-n josul bulevardului,
dar nu l-a mai văzut.
I-a părut rău că nu a reuşit să-i mulţumească doctorului de animale. Chiar dacă el
înţelesese, şi-ar fi dorit să fie primul pacient care, însănătoşit, îi vorbeşte. Toate cuvintele au
rămas însă la ea, zăvorâte după retinele care învăţaseră să se lărgească primitoare la
întuneric şi să ia formă de semilună ocrotitoare când prea puternică-i lumina, apărate cu
unghiile care izbutiseră să devină retractile. Păşi cu pernuţele fine pe asfaltul fierbinte, spre
gară, legănându-se pe un drum ocolit, fără grabă, privind din mers peste garduri, în curţile ADEB
oamenilor. De peste tot se înălţa miros crud de animale şi de dragoste, iar ea nu mai avea a
se teme de nimic din toate acestea. Veronica D. Niculescu

Editura LiterNet 2005

60 3 4
 ADEB

Veronica D. Niculescu

Editura LiterNet 2005

61 3 4
 Păsări pe asfalt

În primăvara asta, în mod deosebit, puii care cad din cuib şi sfârşesc striviţi pe trotuare
sunt mulţi, cu mult mai mulţi ca de obicei. Nu trebuie să fii vreun ornitolog ca să vezi asta. E
suficient să mergi, ca şi mine, cu capul plecat, pierdut între gândurile tale. Şi ai să observi,
când te aştepţi mai puţin, un trup mic de pasăre, fără pene, un corp pielos roz-maroniu, cu
gâtul întins într-un strigăt neajutorat, cu aripile mici, zadarnic răsfirate pe asfaltul pe care îţi
plimbi paşii, ca o floare presată greşit, ca un fluture prins în insectar de mâinile nepricepute ale
unui copil. Dacă ai să mergi, ca şi mine, cu fruntea plecată, ai să vezi, la baza vreunui pom
sau a vreunui stâlp de iluminat, un cioc imens, galben, căptuşit cu o pielicică portocalie, din a
cărui deschidere uimitoare un ţipăt mut a ieşit în primul şi ultimul zbor, scurt, sclipitor, ca
strălucirea unei lame de cuţit care despică viaţa de moarte. Dacă ai să zăboveşti cu privirea fie
ADEB
şi măcar o secundă, atât cât durează să ridici dreptul pentru a-l pune în faţa stângului, ai să
observi în deschiderea pasului tău picioruşele acelea subţiri, neştiutoare de mers, şi Veronica D. Niculescu
vinişoarele fine ce brăzdează fiece zonă a trupului translucid. Şi dacă o să ai timp şi interes, şi
ai să te opreşti deasupra acelui corp nu mai mare decât arătătorul tău, şi ai să-l priveşti, ca Editura LiterNet 2005
mine, cu o curiozitate morbidă, ai să vezi, dar numai dacă te vei uita cu mare atenţie, fără să
te laşi deranjat de larma din jur, ai să vezi, cum spuneam, un abur de viaţă ridicându-se de
acolo, de jos, spre înălţimea ochilor tăi şi mai sus, un fir de viaţă plecând, nu mai gros decât
fumul dintr-un chibrit stins dimineaţa, când îţi pui cafeaua pe foc. Poţi să încerci să-l inhalezi,
dar asta s-ar putea să fie periculos, pentru că, în fapt, aşa subţire cum pare, nu este cu nimic
mai prejos decât preaplinul din tine.
Ai să vezi, primăvara asta e remarcabil de rea, sau poate doar eu mă plimb tot mai mult
cu privirea plecată, căutând semne pe asfaltul unde, iată, zac morţi, unul câte unul, prietenii
mei înaripaţi cu aripi nezburătoare, care în mod normal ar fi trebuit, în vara ce vine, să guguie
în bradul din faţa balconului. Şi totuşi, cred că în primăvara asta birul cerut este înzecit, însutit,
cineva stă şi trage nenorocirea la xerox, pentru ca apoi să arunce ca din joacă, rând pe rând,
copiile ei pe trotuar, modificând numai câte puţin, colo unghiul unei aripi, colo forma rotunjită a
burticii până mai adineaori caldă, colo strigătul şi zbaterea cele din urmă. Iar noi, cei care
trecem şi le vedem, suntem, la rândul nostru, nişte copii neajutorate ale unui prim trecător
îngrozit. N-ar fi făcut faţă de unul singur.

62 3 4
 În piersicul sălbatic de la colţul blocului meu, doi guguştiuci şi-au făcut cuib, nu demult.
De câte ori treceam pe sub el, în drum spre supermarket, îi vedeam cum stăteau, pe rând, în
copăiţa mică pe care şi-o croiseră din crenguţe fine şi pe care-o căptuşiseră cu penele vii
ciugulite de pe propriile burţi. Zăboveam sub coroana roşietică şi, după ce mă asiguram că
asfaltul e curat, îmi înălţam încrezătoare privirile, ştiind că acolo, sus, se întâmplă minunea. Iar
în unele zile reuşeam chiar să văd, printre rămurelele crude, pe lângă marginile uscate ale
cuibului, trei ciocuri flămânde profilate pe cer ca turnurile unei catedrale gotice, pure săgeţi
ţintind soarele, în aşteptarea trupului mare şi bun, iubitoare plapumă caldă. Crescuseră puii,
nu mai semănau cu cei pe care îi tot vedeam sfârşiţi pe trotuare. Dar penele lor mici,
îndrăzneţe, ivite peste noapte între insule de puf, i-au minţit pesemne că sunt mari şi că de-
acum s-ar putea avânta spre lumea cea largă, acolo de unde mami şi tati vin cu fel şi fel de
bunătăţi. Şi-au plecat, unul câte unul, până ce cuibul a rămas gol. Pustiu era chiar şi asfaltul, şi ADEB
numai o mâţă grăbită ştia de ce. Un guguştiuc, unul singur din cei doi, a mai păzit trist cuibul,
câteva săptămâni, sperând probabil că timpul curge în mai multe direcţii. Când frunzele Veronica D. Niculescu
piersicului căpătară vigoare, rămase între ele un cuib părăsit, al cărui schelet descărnat eu şi
numai eu îl iubeam. Editura LiterNet 2005

Când fata s-a sinucis, reporterul de la fapt divers şi-a încheiat ştirea cu clasicul “fără nici
un motiv”. Atât i-a trebuit redactorului şef, ca să facă o criză de isterie. Se săturase să explice
că aşa ceva nu e posibil. Scrumiera s-a lovit ameninţător de masa verde, iar foile au zburat în
toată redacţia, purtate de curentul stârnit de uşa trântită. Întors iar din documentare, transpirat,
flămând şi nervos, reporterul a adăugat un paragraf, în care a explicat că tânăra avea, de la o
vreme, o obsesie, care se pare că o împinsese spre gestul necugetat: puii de pasăre care
mureau striviţi de trotuar. Aşa a apărut ştirea şi da, desigur că motivul invocat era totalmente
greşit.

63 3 4
 Aştept răspuns urgent

De câte ori îmi amintesc ziua aceea fierbinte, îmi vine pe vârful limbii un gust uşor sărat,
iar nările mi se umplu de aroma fină a transpiraţiei abia răsărite din pielea tânără a unei femei
necunoscute. Atât de discret, ca sarea pe care o simţi în cerul gurii încă de la fereastra trenului
care te duce la mare, când faleza abia se zăreşte, ca o linie subţire între aici şi departe. Aşa
cum, atunci când mă gândesc la mama, mirosul pătrunjelului tocat fin pe fundul de lemn este
cel care mă invadează, invariabil, tot astfel însoţeşte gustul acesta sărat amintirea zilei de vară
despre care vreau să îţi povestesc.

Făceam plajă lângă bazinul copiilor, cufundată în lectura celei mai greoaie cărţi care
aşteptase în bibliotecă de-a lungul ultimelor luni un răgaz, ca să fie citită. Cartea era un soi de ADEB
scut. Presupuneam că dacă ar sta cu capul plecat între pagini, o fată singură ar fi mai puţin
atractivă pentru cei porniţi pe agăţat. Mai bănuiam că dacă volumul mă va pune serios la Veronica D. Niculescu
încercare, cu siguranţă o adevărată barieră se va ridica între mine, crispata, îngândurata, şi
aceia care, dornici de joacă, ar fi îndrăznit să mă sâcâie. Metoda funcţiona de obicei. Iar cei Editura LiterNet 2005
care totuşi se apropiau cu pas săltăreţ şi gânduri de aventură se lăsau păgubaşi când, ajunşi
la doi paşi de cearşaf, observau cuta adâncită între sprâncenele mele. Şi cu toate că din
punctul meu de vedere o femeie citind, chiar şi încruntată, nu ar fi trebuit să fie mai puţin
atrăgătoare, ştiam că lumea nu se învârte în jurul principiilor mele şi, ca dovadă, scutul îşi
făcea bine treaba de fiecare dată.
Redactorul şef îmi dăduse o zi liberă, lucru rar şi care trebuia valorificat cât mai bine. Am
ales să merg la plajă, dar fără să alung buna mea prietenă, singurătatea. Iar cartea fireşte că
nu era doar parte din metoda de apărare. Cu ea aveam să împart bucuria acelei zile; dacă aş
fi putut, i-aş fi dat chiar să muşte o bucăţică din ciocolata cu alune pe care mi-o pusesem,
răsfăţată, în rucsac. Mă obişnuisem, în ultimii ani, cu ideea că o fată nu poate să meargă
singură nici la cinema – fusesem o dată, în oraşul părinţilor, cu gândul că acolo nu mă vede
nimeni intrând de una singură la film, şi trebuise să îndur atingerea mâinii unui lustragiu şi
răsuflarea lui împuţită suprapusă peste damfurile ce se ridicau din cutia de lemn îmbâcsită de
cremă – nici în pădurea de la marginea oraşului, unde ştiam din adolescenţă că dacă stai

64 3 4
cuminte pe vreo buturugă, cerbii şi ciutele se apropie de tine atât de tare încât le poţi citi în
ochi, iar animalele îţi pot citi, la rândul lor, în fragii înşiraţi pe firul de pai, care plâng dulce în
palma şi pe buzele tale, dar numai şi numai dacă nu eşti singur. Singurătatea mea din anii
aceia, în ciuda faptului că o iubeam şi mi-o apăram cu străşnicie, rămânea o ştampilă de
interdicţie pentru atâtea locuri la care când şi când se mai întâmpla să râvnesc şi unde oricine
ar fi putut merge, numai o fată singură nu. Dar sigur că nu îi purtam pică pentru atâta lucru.
În dimineaţa aceea însă, încurajată de cerul senin care-mi zâmbea din balcon,
decisesem să încalc interdicţia, punându-mi în rucsac, pe post de înlocuitor al paşaportului,
cărţulia cu care aveam să trec fără probleme hotarele impuse femeii singure.
Mă epilasem cu grijă dimineaţa, la subraţ şi pe lângă slip, şi îmbrăcasem costumul de
baie albastru, cumpărat cu ani în urmă din Franţa, dar încă frumos, fiindcă nu prea-l purtasem.
Îmi plăcea cum îmi venea, dar zău că nu aş fi mers la plajă însoţită. Era chiar mai bine aşa. ADEB
Înainte să-mi trag deasupra rochia de blugi, cortină menită să ascundă tristeţea actorului, mi-
am privit în oglinda din hol trupul prea alb, sânii cam mici şi ceva ce semăna cu un început de Veronica D. Niculescu
celulită, sub fund. Imaginea reflectată cerşea mângâiere, dar în afară de mine nu era nimeni în
preajmă, iar eu am preferat, ca de obicei, să-nchid nasturii rochiei ca şi când n-aş fi băgat de Editura LiterNet 2005
seamă.
Am pornit spre ştrand cu oarece teamă şi mărturisesc că pe drum am fost tentată de
câteva ori să fac cale-ntoarsă, dar bazinul mă atrăgea ca un loc unde trebuia să-mi ispăşesc o
pedeapsă neclară şi unde totodată aş fi primit, la finalul supliciului, un premiu care mi-ar fi
anihilat ceva procente din totalul complexelor. Iar pentru asta merita mers mai departe, cu
hotărâre, ca un soldat, cu rucsacul pe post de raniţă, cu ochelarii de soare în loc de mască de
gaze şi înarmată – la luptă! - cu volumul greoi.

Îmi întinsesem cearşaful aşadar lângă bazinul copiilor – al doilea element din strategia
mea de protecţie. S-ar fi putut presupune că unul dintre grăsunii din apă este al meu. În plus,
aici nu mişunau masculii puşi pe vânat, ca-n jurul bazinului de doi metri. Doar dincolo de
gardul ştrandului, pe malul înalt al Argeşului, mai treceau pescari ori ţărani cu paporniţe, ale
căror priviri, chiar şi insistente, nu prea mă deranjau.
După primul capitol, pietricele mărunte îmi sfredeleau pielea de-atâta stat pe burtă,

65 3 4
aveam numai găurele minuscule pe coapse, iar coatele mă usturau teribil. Exact când să mă
întorc cu faţa în sus, decisă să fac faţă oricărei posibile confruntări cu junghiul din spate şi cu
restul lumii, o voce străină m-a ţintuit înapoi pe nisip. Cineva mă întreba dacă poate sta un pic
pe cearşaful meu. Numai puţin, numai pe un colţ. Promitea să nu mă deranjeze. Privirea,
ridicată de la nivelul copertei până la chipul celei care aştepta un răspuns, a descoperit un trup
înalt, atletic, ancorat pe picioare musculoase, zvelte. O sportivă ale cărei plete se răsfirau pe
cer ca braţele unei balerine, sau poate ca negativul unui soare viu, proiectând umbre în
mişcare pe spinarea-mi încinsă. Până să apuc să răspund, continuă politicoasă. Îmi arătă un
copil de cinci-şase ani care, aşezat pe marginea mizeră a bazinului, plescăia cu tălpile apa din
canalul de dezinfecţie, ciripind un cântecel nemţesc, de grădiniţă. Probabil ceva din zâmbetul
pe care mi l-a stârnit acest tablou muzical – căci puştiul fredona una din melodiile pe care
mama se chinuia să mi le bage în cap cu douăzeci şi ceva de ani în urmă, fugărindu-mă cu ADEB
lingura în mână între bucătărie şi dormitor – ceva pesemne că a fost luat drept răspuns, astfel
că femeia s-a aşezat, cum spusese, numai pe un colţişor, la picioarele mele, alungând cu grijă Veronica D. Niculescu
câteva fire de nisip dintre cutele formate lângă şoldurile sale înguste.
Editura LiterNet 2005
Un strop de transpiraţie mi se prelingea încet, lăsând între sâni o dâră subţire, şi îţi jur că
şi acum, după atâţia ani, şi chiar într-o zi atât de răcoroasă ca asta, simt palmele umezindu-
mi-se atunci când îţi povestesc despre ea. Femeia de lângă mine avea ceva special, care mă
intimida. Stătea liniştită acolo, pe colţul cearşafului meu de acasă, cu picioarele strânse,
desenându-şi cercuri pe genunchi cu degetul arătător, iar vorbele-i curgeau cuminţi, în acelaşi
ritm domol în care picătura de transpiraţie parcurgea traseul ei discret. Atât de monoton încât,
anesteziat de tonul de poveste, mesajul era cât pe ce să-mi alunece printre degete. Abia acum
mă gândesc că probabil ştia bine că acţiunea sa avea nevoie de un astfel de văl, şi vei vedea
şi tu imediat de ce. Trebuie să înţelegi că era foarte cald, soarele deja mă muşcase de
omoplaţi, aşa că tocmai mă întorsesem cu faţa spre ea, chinuindu-mă să-mi aranjez costumul,
când am auzit-o spunând, pe acelaşi ton cumpătat, dar răspicat, că am o piele frumoasă.
Mâna ei s-a oprit din gestul abia născut, cenzurând dorinţa de a-mi mângâia glezna. Am
tresărit. Copilul intrase în apa până la piept şi ţipa ca din gură de şarpe.

66 3 4
 Să fi fost minute, să fi fost ore? Minute, lungi ca orele, cred că mi-a vorbit Olimpia despre
viaţa în Austria, alături de bărbatul pe care nu îl iubea dar care se străduise să-i ofere tot ce el
credea că îi trebuie unei femei, despre viaţa în oraşul acesta, alături de omul pe care cândva îl
iubise, cu care făcuse copilul, dar care, şi el, devenise de nesuportat. Deşi purtau un mesaj
uşor de încadrat în şabloane, vorbele câştigau în greutate prin tonul discret care le însufleţea
şi datorită naturaleţii cu care femeia, privind spre bazin, părea că vorbeşte pentru ea însăşi.
Cred că minute au fost. Sute de secunde în care, privind la picioarele ei neepilate de
săptămâni, sau poate niciodată, nu puteam, crede-mă, chiar nu puteam să nu observ cât de
frumoase sunt de fapt, să nu remarc muşchii lungi şi fini care îi jucau nervoşi sub pielea
bronzată, amintind de eleganţa cailor, din cursa cu obstacole în care se transformase treptat
discursul ei. Salt peste punct. Mai departe! Şi nu în ultimul rând, draga mea, nu aş fi putut
ignora cearcănele de sub ochii ei căprui - ştii cât de tare îmi plac semilunele vineţii care ADEB
vorbesc dantelat despre durere. Părea, da, părea că se leagănă într-unul din cearcănele sale,
ca un copil abandonat, în ritmul propriei poveşti, în faţa unicului spectator care eram eu, o Veronica D. Niculescu
femeie palidă la faţă şi la-ntregul trup, cam slabă şi complexată de fiecare fir de păr care
creştea în afara ariei permise. Editura LiterNet 2005
Ţintuită de chingile nevăzute ale curiozităţii, dar şi excitată peste măsură de cele ce mi
se întâmplau, am rămas întinsă pe cearşaful fierbinte, lipită de conturul umed trasat de trupul
meu, de parcă aş fi încercat să mă strecor pe mine însumi în propriul meu şablon, ascultând
uimită cum necunoscuta îmi propune dintr-o dată să las dracului viaţa pe care presupunea că
o duc, să las dracului, mai exact, bărbaţii care bănuia că există în viaţa mea şi care, voi vedea
eu, îşi vor bate joc de toate speranţele mele. Şi să o însoţesc nu numai în camera de hotel pe
care o închiriase în centru, dar chiar mai departe, în modul ei de viaţă care cu siguranţă mi s-
ar fi potrivit de minune, fiindcă nu exista pentru ea îndoială: nu era cu putinţă vreo variantă mai
bună.

Ştii cum alergam după ştiri în vremea aceea. Mărturisesc că, la început, am asistat
tăcută la discursul ei condusă numai şi numai de gândul că, iată, o ştire senzaţională venise la
mine pe neaşteptate, aşa, din senin, în timp ce făceam plajă, în ziua mea liberă. Şi speram ca
la un moment dat să am puterea să intervin şi, conducând-o spre un tărâm sigur pentru mine,

67 3 4
cu tact jurnalistic, să o fac să-mi răspundă la întrebări, transformându-mă din vânat în vânător.
Aş fi putut scrie un articol de prima pagină. Aş fi luat primă. Subiectul era perfect pentru ziarul
nostru. Poze găseam pe Internet. Dar, cum să-ţi explic, apoi, când vocea Olimpiei devenise tot
una cu susurul apei de la duşuri, iar mâna ei mângâind nisipul devenise una cu el, am simţit
cumva că femeia de lângă mine există acolo pentru că, într-un fel pe care nu l-aş fi putut
explica, este chiar ea una cu mine, fiind ceea ce eu aparent nu eram, jumătatea mea
nevăzută, plămădită din gândurile mele ascunse, care zăcuseră până în ziua aceea îngropate
ca mizeria pisicii într-o litieră, alături de alte secrete, nu neapărat murdare, dar cu siguranţă
ruşinoase.
Şi poate dacă atunci m-aş fi ridicat, iar ea s-ar fi întins în locul meu, aş fi observat cu
uimire cum corpul ei frumos se-ncadrează perfect, miraculos, în harta pictată pe pânză de
emoţiile mele topite. ADEB
Îţi jur, o ascultam fascinată, mută de uimire dar şi cuprinsă de teamă, iar ea nu părea să
simtă nevoia unui partener de dialog. Vorbea neclintită, mângâindu-şi numai când şi când Veronica D. Niculescu
degetele lungi de la picioare, pe care şi le învelea cu o pătură fină de nisip în care sculpta
Editura LiterNet 2005
apoi, liniştită, în căutarea propriului trup, dezgolind unghiile mici şi roz una câte una, fără
grabă, pentru a le acoperi din nou, ca pe nişte comori ce trebuiau iar şi iar descoperite. Şi cu
fiecare colţişor de carne dezgropat de misteriosul arheolog, mă simţeam eu tot mai dezgolită,
mai ruşinată şi în aceeaşi măsură mai incitată.
Simţeam că nu are sens – şi nici nu aş fi avut puterea – să o întrerup şi să îi spun
despre singurătatea mea şi despre cum nu poţi să alegi între cele două variante luate în
discuţie de ea, atunci când, iată, de fapt se şi vede, eşti o femeie care merge singură la plajă,
însoţită numai de-o carte şi-o ciocolată amăruie. Ceea ce nu se vedea, dar poate ea simţise
asta cu un simţ special, era iubitul meu de foarte departe, care probabil şi el, în exact acelaşi
moment, stătea de vorbă cu singurătatea lui undeva, pe vreo plajă sau aiurea, incapabil să ia
decizia care ne-ar fi apropiat. Aş fi întrebat-o, dacă mi-aş fi putut descleşta gura, la care bărbat
să renunţ, la acela care supravieţuia mai mult în visele mele, modelat din speranţe? Şi jocul
permitea oare să alegi a doua variantă atunci când din prima nu ai gustat de fapt până la capăt
- şi asta nu pentru că nu ţi-ai fi dorit-o?

68 3 4
 Abia când discursul ei s-a transformat în invitaţie, s-a aşternut tăcerea. Picătura de
transpiraţie a căzut grea pe nisip, stârnind furtuni teribile într-o lume subterană, soarele s-a dat
peste cap de trei ori luminând o lume nouă, plină de oportunităţi, iar eu m-am pomenit ca
goală-goluţă într-o staţie de metrou. Vâjâitul apei care ţâşnea din toboganul de la bazinul
copiilor deveni un şuier format între uşa de la hotel şi fereastra deschisă violent în fruntea mea
arsă, ca-ntr-un tablou de Dali. Un vuiet care aştepta să spun da. Aici ştiu: n-au fost minute, n-
au fost ore. Au fost secunde. Poate zece, cel mult douăzeci.
“O să îţi pară rău, vei vedea!”, mi-a spus şi s-a ridicat brusc, fără preaviz, convinsă că
tăcerea, fie ea şi numai de câteva clipe, fusese relevantă. Copita fină mi-a aruncat nisip în
ochii măriţi. Într-o clipită, fără să protesteze, copilul se îndrepta spre ieşire, târât de mâna
vigilentă a mamei. Un paşaport cu chiloţi uzi, paşaportul ei. S-au strecurat amândoi printre
barele albastre, păşind în lumea de-afară aşa, fără haine pe ei. ADEB
Astfel a dispărut Olimpia, zveltă atletă alergând sigură şi singură pe un culoar trasat
hotărât pe plaja încinsă, printre zeci de trupuri nepăsătoare zăcând ca nişte maşini Veronica D. Niculescu
abandonate sub soare.
Editura LiterNet 2005
Abia acum, draga mea prietenă, am îndrăznit să-ţi povestesc această întâmplare,
despre care n-am scris nici o ştire în cele din urmă. Şi sper că ai să înţelegi de ce am ales
tocmai ziua asta târzie de toamnă, în care ghinde ne trosnesc sub tălpile bascheţilor, iar frunze
arămii ne umezesc tivul larg de la blugi, de parcă paşii noştri până aici ne-au adus plângând
liniştit. E frumos în pădure şi mai ales e magic locul ales de tine, aici, sub stejarii unde cerul
pare că se-nvârte şi se prăbuşeşte peste noi, iar soarele blând ne fericeşte cu spoturi aurii,
luminând ici-colo grămăjoare de frunze, toate la fel, fiecare alta, ocrotind mici rozătoare
speriate, întârziate, ca noi două, în toamna asta în care, şi ele şi noi, nu ne găsim locul.
Dar tu, căprioară blândă, nu te-ntrista şi nu te lăsa nici cuprinsă de uimire. Eşti prietena
mea cea mai bună, sufletul meu pereche, aşa că uite, acum o să tac şi jur că te voi lăsa cât de
mult vei voi. Pune-ţi rucsacul jos şi nu lăsa vuietul să te sperie. Iar dacă tăcerea ta va fi lungă,
oricât de lungă, eu nu voi pleca, ci doar mă voi muta puţin mai încolo, uite aici, lângă buturuga
asta în formă de lup şi, adulmecând florile şi ciupercile şi pletele tale umede şerpuind între ele,
voi aştepta un răspuns. Nu te grăbi.

69 3 4
 Cădere liberă

Era atâta durere şi numai cine nu voia nu o simţea ridicându-se pură dintre rândurile
stângace, amestecându-se cu fumul de ţigară, împletindu-se sub neoanele reci, dincolo de
miezul nopţii, într-o uniune forţată, greţoasă. Cinci mii de lei scotea grăbit cititorul a doua zi, iar
vorbele redactorilor, culese de mâinile dactilografelor indiferente ajungeau, tipărite, la tarabă şi
de acolo în autobuze, în birouri, în sufragerii, pentru ca, o zi mai târziu, să moară precum
personajele din ştiri, stupid – aşa se spunea la ziarul local că se moare, stupid şi cel mai
adesea fără motiv – ajungând spre seară pe fundul coşului de gunoi ori, rupte în pătrăţele, în
litiera pisicii. Îmbibate cu murdărie, curgeau reportajele despre viaţă şi moarte prin canalizarea
oraşului, înfundând când şi când – ce mizerie! – conductele.
ADEB
Adina nu simţea, încă, această mizerie clocindu-se zilnic, clocotind mocirloasă, în
măruntaiele redacţiei. Îşi dorise dintotdeauna să scrie. Şi iat-o acum angajată la cel mai vândut Veronica D. Niculescu
cotidian din oraş, gata să se arunce în vâltoarea evenimentelor locale. Pagini albe o aşteptau
să spună ce are de spus. Nu va putea scrie, ştia, despre tot ce-o apăsase până în acest Editura LiterNet 2005
moment când iată, în sfârşit, lăsase în urmă ingineria şi reproşurile unui soţ gelos, pentru ca,
înconjurată de oameni care vorbesc cu accent diferit de al ei, să se avânte în lumea presei. Un
univers, credea ea, înrudit întrucâtva cu al literelor, fiindcă tot cuvântul şi tot sentimentul
trebuie că erau materia primă din care se ţesea un ziar. Iar cuvintele, cuvintele şi simţirile
zăceau zăvorâte în ea de atâţia ani, fiind ele însele gestante. Urlau de nevoia de-a ieşi la
lumină, strigau cu buzele lipite de gratii, iar lucrul în presă părea să fie un prim pas spre
eliberare. Numai de-ar putea să le dea frâu liber acum. Atâtea pagini goale o aşteptau
însetate, iar setea ei era poate chiar mai mare ca a lor.
Îşi sorbea ceaiul la masa din bucătărie, singură. Era ora 12, fetiţa nu se întorsese încă
de la şcoală, iar soţul lucra până seara târziu. Privi faianţa albă şi, ascultând liniştea ca pe
ceva straniu, neobişnuit, înţelese că noul serviciu îi aduce, după atâta amar de vreme, din nou,
singurătatea. Se înfioră de fericire şi spaimă sau poate doar ceaiul fierbinte se certa, înlăuntrul
ei, cu zidul rece de care îşi rezema umărul. Mângâie cu arătătorul marginea ceştii – regăsirea
unui gest, menită să o umple de fericire precum revederea unui prieten drag, rătăcit în trecut.

70 3 4
În cercul desenat iar şi iar pe dunga porţelanului alb se înghesuiau amintiri şi speranţe, iar
femeia, în centrul vârtejului, zâmbi numai pentru ea.
Se auzea chiar şi flacăra de la aragaz. Salută liniştea inspirând-o profund, cu capul dat
pe spate. Îşi aminti cum, în adolescenţă, privea înmărmurită coji de ouă şi de ceapă
transformându-se în cenuşă pe plita din bucătăria mamei. Punea bucăţelele în centru şi
aştepta. Întâi murea orice urmă de sevă. Apoi rotocoalele se chirceau dureros în forme
pâlpâinde, până ce din ele rămânea doar o pată neagră, uscată. Şi-apoi nimicul. Iar ea, copila,
nu clipea, fiindcă fiecare moment al transformării trebuia surprins. Erau clipele în care-şi
exersa puterea şi tristeţea deopotrivă, amestecul lor era un deliciu, rezultat al unui soi de
exerciţiu la care se supunea de pe-atunci cu mare plăcere. Tot aşa, pesemne, trebuie că ar
curge sângele prin nişte vene tăiate, îşi zicea, mai târziu; frumos, în linişte, scurgând fără
grabă viaţa din trup. Obsesii vechi, motive pentru priviri aţintite asupra unor lucruri care ADEB
mureau cu sau fără importanţă, cu sau fără contribuţia ei.
În spate, fereastra deschisă părea o invitaţie spre seninătate, dar nu îndrăznea să se Veronica D. Niculescu
mişte, să se întoarcă şi să privească cerul albastru, căci poate vraja ar fi dispărut aşa de lesne
cum îşi făcuse apariţia. Soarele, puternic pentru o zi de decembrie, îi mângâia spinarea. Se Editura LiterNet 2005
topea zăpada de pe pervaz, se-auzeau stropii cântând muzica unui ceasornic. Şi iar surâse,
nemişcată, mulţumind în gând pentru darul primit.
După atâţia ani în care sperase, chiar nu mai credea să se producă schimbarea, şi încă
aşa de uşor. Văzuse anunţul cu trei săptămâni în urmă şi-acum era deja angajată, după o
perioadă de probă în care luase lecţii de jurnalistică de la faimosul director, alături de alţi
redactori. Scria corect şi era serioasă, ştia de la început că i se va propune să rămână. O
speria totuşi un lucru. Trebuia să-şi găsească singură subiectele. Avusese impresia că o vor
trimite la ţintă sigură, iar ea va relata, va învălui în vorbe ceea ce vede. Dar trebuia chiar ea să
descopere ştirea. Şi nu orice. Să fie interesant! Părea simplu când şeful le spunea că
senzaţionalul e în toate, trebuie numai să răsuceşti evenimentul pe fiece parte, până găseşti
colţişorul fantastic de care să-l apuci. Dar în mijlocul străzii străine, entuziasmul se risipea.
După vreo două blocuri, pasul îşi pierdea vioiciunea şi ea se trezea dezorientată, ca un
vânător rătăcit în mlaştină, hăituit de mistreţi. Unde să caute? “Instituţiile sunt date”, i se
spusese, ba chiar fusese avertizată prieteneşte, pe hol, la o ţigară, să nu cumva să se

71 3 4
aventureze la spital sau la poliţie, fiindcă nu ar face decât să-şi câştige duşmani printre
reporterii cu vechime, titulari pe domeniile importante. Ei, dar oraşul e mare, în fiecare casă se
întâmplă ceva interesant, mergeţi pe stradă, în piaţă, căscaţi bine ochii şi veţi vedea poveştile
uimitoare ale celor de lângă voi, li se spusese.
Şi iat-o la masa din bucătărie, cu jumătate de cană de ceai în faţă. Se făcuse unu. Peste
două ore e şedinţa de număr. Ce să scrie? Luă cartea de telefon şi răsfoi paginile cu
instituţiile, sperând că de undeva, dintre rânduri, va sări o idee.

Oraşul nu era prea prietenos, sau poate era doar vina ei că nu reuşise să se apropie de
nimeni în puţinii ani de când se mutaseră aici. Ar fi fost şi greu, cu un soţ posesiv care voia să
o ştie mereu acasă. Fetiţa însă era bucuria ei. Învăţa bine. Lumina ei, pentru ea trăia.
Căsătorită în primul an de facultate, înţelesese târziu că greşise. Cine era omul acela lângă ADEB
care se trezea în toiul nopţii? Cu ochii măriţi, îi cerceta chipul, iar în lumina albăstruie i se
părea uneori de-a dreptul monstruoasă fiinţa care dormea indiferentă alături, ca un animal Veronica D. Niculescu
mofluz, un leu de mare şuncos eşuat acolo absolut întâmplător, scoţând sunete groteşti. Un
Editura LiterNet 2005
trup animat doar de respiraţia sacadată, în sus, în jos, nişte cărnuri transpirate care zăceau în
dreapta ei, aşteptând să fie hrănite, îmbrăcate şi, ca şi când atât nu ar fi fost de-ajuns, iubite.
Nu mai regăsea imaginea de demult a bărbatului pe care parcă, atunci, la-nceputuri, îl
îndrăgise oarecum, flatată de dragostea lui şi probabil simţindu-se datoare să răspundă pe
măsură. Ani de-a rândul se întrebase ce caută în patul acela tot mai străin, lângă omul care
reuşise să o subjuge, făcând-o sclavă a propriei sale vieţi.
Dar continua să trăiască aşa; între un serviciu anost şi şcoala copilei, se convingea că
trebuie să meargă mai departe. Se trata cu doi kilometri de argumente pe zi. Vorbea pe drum
cu gardul viu şi cu vrăbiile şi cu frunzele căzute, până în curtea şcolii, unde îi răsărea în faţă
surâzând fetiţa blondă. Se născuse din ea minunea aceasta - ce paradox! Unde o fi găsit
resurse trupul ei uscat pentru a plămădi o fiinţă nouă, atât de pură, atât de veselă, atât de
luminoasă? La capătul firului de telefon, undeva în Moldova, erau părinţii şi fratele ei, care o
credeau fericită, cu o căsnicie solidă şi un serviciu stabil. Pe naiba!
Când a luat concursul şi a anunţat că se va duce la ziar, soţul a avut o criză. Ar fi trebuit

72 3 4
să îşi ia tabletele, dar nici ea nu s-a mai gândit la asta, era prea supărată. Decisă să urmeze
noul ei drum, s-a retras în dormitor, refuzând discuţia. L-a găsit prăbuşit pe podeaua din baie.
Nu ştia de când zăcea acolo chircit ca un gândac otrăvit, tremurând din tot corpul, cu dinţii
încleştaţi, abia murmurând rugăminţi. L-a strâns o noapte în braţe, l-a învelit şi l-a mângâiat,
cu devotamentul cu care ar fi îngrijit la urma urmei şi un câine râios, întrebându-se cum îi
poate face acest bărbat atâta rău, tot mai mult rău. Ar face ea, ea ar face o criză, să-i arate ce-
nseamnă pentru ea viaţa aici, în oraşul, în casa, în patul acesta. Dar tace şi-l alintă şi-i face
omletă dimineaţa şi-i calcă pantalonii, fiindcă el e şef şi trebuie să arate bine. Dar ea?
Hotărârea a rămas în picioare. Ziaristă va fi. Cuvintele se vor revărsa în şuvoaie vii în fiecare
dimineaţă, se vor rostogoli dinspre ea spre lumea de-afară într-o simfonie eliberatoare, va
spune poveşti adevărate iar numele ei va sta modest tipărit dedesubt, cuprinzând el însuşi o
istorie, însă una secretă, nescrisă, nespusă.
ADEB
O oră şi jumătate până la şedinţă. Prima zi de lucru ca redactor cu drepturi depline - Veronica D. Niculescu
mâine avea să semneze probabil contractul - iar ea încă nu ştie ce să scrie. Nu se mai putea
duce, ca până ieri, cu vreo piticanie de ştire despre singurul mamograf din oraş sau despre Editura LiterNet 2005
achiziţiile de la biblioteca din cartier. Îi trebuia o poveste. Unde ar trebui să se ducă un om în
oraşul ăsta prăfuit, ca să descopere o istorioară? Căutaţi lângă voi, li se spusese.
Shklovsky ar fi un personaj interesant. Omuleţul din cartier care seamănă cu un butoiaş
din acela de lemn, în care se macină piperul. Unul folosit ani buni, tocit şi-mbibat de la mâna
umedă a gospodinei. Shklovsky cel pitic se scoală devreme în fiecare zi lucrătoare şi, după ce-
şi pune blugii jerpeliţi, ridicaţi de bretele până sub piept, se înfiinţează în staţia de taxiuri, în
faţa primei maşini. Capătă câte ceva, iar apoi îşi petrece toată ziua colindând bulevardele din
cartier cu mâinile adânc îndesate-n buzunare, bombănind şi lătrând cuvinte numai de el
înţelese. Duminica însă, poate fi întâlnit la cimitir, înfulecând colivă de la babe miloase,
băgându-şi degetele boante şi negre adânc în gura ştirbă, ca şi cum ar îndesa carne într-o
maşină de tocat. Îl vezi de la o poştă, cu geaca lui portocalie ca de măturător, lipăind din
picioruşe precum o goangă cu ţintă nesigură. Dar cum să-l găsească ea chiar acum pe omul
butoiaş, al cărui nume real nici măcar nu-l ştie, să-l descoasă, să-i afle întreaga poveste şi să-l
şi fotografieze?
Interesantă ar fi, desigur, şi istoria din spatele Bătrânului Alb, acela despre care tot

73 3 4
timpul şi-a dorit să scrie. Acum ar putea. Ce greutăţi i-au încovoiat spinarea la nouăzeci de
grade, în afară de teancurile groase de dosare legate cu sfoară, pe care le plimbă prin cartier,
din zori până seara, ca pe-o necesară povară? Ce-ascunde pardesiul lui soios, cândva scump,
ce vorbe ar spune gura lui pecetluită, încadrată de barba fumurie? Dar ochii care privesc
mereu în pământ, ce limbă ar vorbi?
Atâtea personaje, tot atâtea posibile reportaje. Dintr-o dată, întregul cartier părea să aibă
o poveste nespusă. Ea o simţise de fapt dintotdeauna, îi intuia tainele în fiecare zi, probabil
fiindcă era ea însăşi purtătoarea unor secrete teribile. Ale oraşului se ridicau noaptea din
spatele ferestrelor luminate, ca vocile unui cor, pentru a colinda chiar şi ziua străzile,
translucide, plutind deasupra frunţilor grăbite. Percepea adesea respiraţia fantastică a
orăşelului urât, era o adiere ciudată, alunecoasă precum pielea solzoasă a unui peşte
strecurându-i-se zglobiu printre degete.
ADEB
Însă acum poveştile ar fi putut fi spuse, puse-n cuvinte. Dar cum să intri în lumea acelor
personaje aşa, cu ecusonul în piept, cu pixul în mână, cu agenda deschisă? Astea-s poveşti Veronica D. Niculescu
de ascultat pe o bancă, pe-ndelete, fără apăsarea termenului de predare. Shklovsky trebuia
adulmecat, intuit, ca un câine fără stăpân. Nu-i întinzi mâna până nu te miroase el mai întâi. Editura LiterNet 2005
Trebuia ademenit. I-ar face o pungă cu vreo două sticle de coniac sau de vodcă, o pâine şi
câţiva bănuţi. Dar de unde să-l ia în toiul zilei şi ce să-l întrebe de fapt mai întâi, când el latră
în mijlocul străzii rostogolind gologani imaginari în buzunarele rupte?
Cu Bătrânul Alb vorbise o dată, dacă se putea spune aşa, într-o încercare timidă de a
străpunge cercul de mister. La întrebarea ei, căpătase măcar un răspuns: omul ridicase
privirea. Atât şi prea de ajuns. Ochii albaştri răsăriseră pentru o secundă de sub mormanul
năclăit al sprâncenelor. Seninătatea de sub uscăciunea aceea! Dar mai ales uimirea, de parcă
luciul umed s-ar fi lovit de o lume străină, uscată, răsărită fără nici un drept atunci şi acolo. Îşi
spusese să nu mai tulbure altă dată liniştea suprafeţelor, numai pentru a-şi satisface propriile
plăceri.
Dar ce să scrie? Ce-ar mai fi, mai uşurel? Ar fi pisica aia grasă care-şi face veacul
sforăind în vitrina anticariatului de la colţ, sub portretul lui Ceauşescu. O dată că mâţa ar fi
virgină, la o vârstă pe care suratele ei n-o prea ating, apoi chiar anticarul ar putea fi un
personaj interesant. E aproape, e la-ndemână. Asta-i! Trei sferturi de oră până la şedinţă!
O fâlfâire ciudată - ca şi cum o pasăre uriaşă ar fi încercat să aterizeze pe pervaz şi,

74 3 4
speriată de ceva, şi-ar fi continuat zborul agitat - o fâlfâire grea vâjâi scurt în dreptul ferestrei,
urmată, aproape instantaneu, de un bufnet teribil. Sări de la masă. Pe trotuar se contura
schimonosit corpul băiatului. De sub fâşul albastru, o dâră de sânge cald îşi croia deja drum
prin zăpadă.

Ai să scrii, ai să scrii, e de datoria ta să scrii! Telefonă imediat la redacţie, după fotograf,

în timp ce-şi trăgea geaca pe ea cu o mână. Era de datoria ei. Fără agendă, fără pix, ca să nu
se deconspire, coborî în grabă, cu inima bătându-i vijelios. Lângă trupul inert era vecina de la
parter, în halat şi papuci.
- A chemat cineva salvarea? Băi, a chemat cineva salvarea? Sună Ivan. Sună tot el şi la
poliţie!
Trupul firav al băiatului de la patru, zdrobit de caldarâm, seamănă cu o păpuşă de cârpă. ADEB
Ochii lui privesc spre dâra roşie şi nimeni nu ştie dacă o văd sau nu. A privi.
- Aţi chemat, domne, salvarea? Chemaţi măi, odată, şi poliţia! A murit! Veronica D. Niculescu
Nimeni nu ştie, totuşi, dacă ochii mai văd pârâiaşul roşu, care înaintează, ezitant, în
curbe moi, spre bordură. Sau dacă piciorul răsucit nefiresc, cu talpa spre faţă, mai doare. A Editura LiterNet 2005
durea.
- Are un bilet în mână. Luaţi-l! Nu-l luaţi! Nu atingeţi, domne nimic! Hai, domne, că poate
e important, vedeţi ce scrie!
Şase vecini pe care Adina abia dacă-i ştie din vedere se agită ca într-o piesă de teatru în
jurul corpului inert. Ea stă deoparte, concentrându-se să-şi domolească bătăile inimii, totodată
atentă să nu-i scape nimic. Pe jos este acest adolescent care îi dădea săru-mâna pe scară,
timid, fără să-şi ridice privirea. Află abia acum cum îl chema. A tăcea.
- Era într-a doişpea. Taică-su e un beţiv. Mama e femeie cuminte, vai, ce-o să sufere!
Nu, n-are fraţi. Vreo decepţie în dragoste.
Vecinii gâfâie surescitaţi. Ambulanţa şi mama copilului vin în acelaşi timp. Sirena maşinii
se împleteşte cu ţipetele femeii, născând o melodie infernală, sfâşietoare, care sparge cerul în
cioburi. A cânta.
- A murit. S-aşteptăm poliţia.
Urcat cu greu pe targă, trupul pare să se destrame la fiecare mişcare. Piciorul rupt

75 3 4
atârnă, vârful se târăşte pe trotuar, trasând din salturi mărunte o linie punctată între balta roşie
şi locul de unde ambulanţa porneşte în grabă. Tălpile vecinilor şterg această ultimă urmă,
sângele se amestecă cu zăpada, într-o ciorbă imensă, călduţă. A pleca.
- O, Doamne!...
Îndepărtându-se, Adina aude mama tânguindu-se şi vede vecinii dând indicaţii, cu
degetele-ntinse spre geamul de unde, pentru cine încă nu a aflat, tocmai s-a aruncat un băiat.
A scrie.

Îşi rupe o unghie trântind uşa taxiului, îşi suge degetul pe drum spre redacţie, iar gustul
sângelui, atât de familiar, naşte metafore gata să izbucnească în zbiarăte acolo, în maşină, ca
bebeluşii care se nasc în drum spre spital, pe bancheta din spate. Şedinţa se şi terminase.
- Prinzi deschiderea, prima pagină. Bravo, excelent! Scrie repede, dar repede, e târziu! ADEB
Pe foaia albă, cuvintele se rostogolesc nebune, gâfâind în cursa de rezistenţă.
Reportajul se naşte fără durere, subtitlurile sar cuminţi între paragrafe, paginile se umplu una Veronica D. Niculescu
după alta, respectând abia învăţatele reguli ale jocului. Portativul se croieşte pe măsura
muzicii, întâi allegro, spre final non troppo. Editura LiterNet 2005
E întuneric afară când, aşezată lângă bătrânul profesor de la corectură, aude cuvintele
sale pronunţate pedant de gura străină. Se-aud chiar virgulele, punctate temeinic de corectorul
versat. Vocea lui e cea a unui ceasornic metalic, ţăcănind din fiecare rotiţă, corectând colo un
verb, colo o prepoziţie. Privirea zboară în treacăt peste ochelari, pentru câte o rapidă
confirmare. Dintre cuvintele înşirate cuminţi, ca la carte, Adina simte acum ridicându-se
durerea, o durere întârziată, filtrată, cernută, împletindu-se sus, sub neoanele reci, cu vina ei
teribilă şi cu fumul greţos de ţigară, într-o uniune forţată. Ea-şi vede vorbele ieşind îngheţate
dintre buzele corectorului conştiincios, care urmăreşte cu pixul roşu rând cu rând, literă cu
literă. Profesionist. Povestea nou-născută, în corectitudinea ei, e o clonă lipsită de suflet.
Povestea cea adevărată, despre viaţă şi moarte, pluteşte neştiută, departe, i-a alunecat cumva
printre degete, o intuieşte dar ştie că nu o poate cuprinde-n cuvinte. Are conturul unui trup
inert, îmbrăţişând pământul şi cerul deopotrivă, este aburul unui suflet fără pereche, hoinărind
stingher deasupra oraşului.
E trecut de miezul nopţii când, istovită, răsuceşte cheia în uşă. Ei dorm. Sub geamul de

76 3 4
la bucătărie, un bec dezvăluie şi învăluie o lume în roz. De sus se-aude vag tânguitul. Duduie
motoarele în tipografie, trei străzi mai încolo. În doisprezece mii de exemplare, trupul strivit al
vecinului care dădea săru-mâna cu capul plecat, strecurându-se ca o umbră pe lângă zidul
blocului, va vinde dimineaţa ziarul. Un ultim, zadarnic, ridicol, neprevăzut, nerecompensat
folos adus societăţii de consum. În autobuze, în birouri, în dormitoare, cititorii îşi vor pune
mâna la gură îngroziţi şi vor exclama înspăimântaţi. Cu vorbele rupte-n coate, folosite şi la
ediţia de-alaltăieri, unii îl vor condamna, crispaţi, alţii îl vor compătimi ori vor plânge durerea
mamei, iar mulţi nici nu se vor osteni să citească, ci doar vor privi poza enormă de pe prima
pagină, studiind pe furiş detaliile, de parcă din linia frântă a trupului tânăr ar putea afla
adevărul. Apoi se vor spăla pe mâini de tiparul gras şi-şi vor bea cafeaua, vor munci, vor
mânca, vor face dragoste, se vor uita la televizor şi vor dormi grohăind mulţumiţi.
Pentru ei, povestea va începe şi se va sfârşi mâine. Zăpadă nouă se va aşterne în faţa ADEB
blocului. Bucata de hârtie colorată va ajunge pe fundul coşului de gunoi, coji de cartofi vor
îmbiba poza sinucigaşului, iar ziarul va putrezi mai repede decât trupul cel adevărat. Adina îşi Veronica D. Niculescu
imagină numele ei, scris pe un pătrăţel umed de ziar, valsând multiplicat prin canalizarea
oraşului, pe muzica surdă a vaietului sfâşietor. Editura LiterNet 2005
Privi jos, pe trotuar, la neaua ce se cernea deja peste urmele roşii, ca o dantelă întinsă
iremediabil deasupra unui coşciug. Cu tâmplele apăsate de zădărnicie şi vină, se-ndreptă spre
dormitor. Îşi aruncă pe jos hainele mirosind a moarte, ca şi cum ar fi rupt din calendar fila
inutilă a unei zile trecute, şi, dezgolită, se-ntinse lângă trupul cald al bărbatului ei. Dar mai întâi
puse ceasul să sune cu o oră înainte de şedinţa de dimineaţă.

77 3 4
 ADEB

Veronica D. Niculescu

Editura LiterNet 2005

78 3 4
 Miss Urâţenia

Nu mai e nici bărbat, nici femeie. Înainte, simţea femeia dinlăuntrul său mângâindu-l şi
alintându-l, o purta cu el ca-ntr-un marsupiu, lăsând-o când şi când să arunce câte-o privire
afară, nu prea mult, să n-o vadă străinii care n-ar fi putut să înţeleagă. Iar ea avea chipul pe
care el i-l atribuia, un chip fără trăsături clare, dar cald, prietenos şi chiar senzual. Acum însă,
se expuneau împreunaţi, ca nişte fraţi hidoşi înghesuiţi într-un borcan de la circ. Defilau, ei doi
într-unul singur, ca la ofertele speciale, precum o mănuşă întoarsă cu faţa-n afară, să le vadă
toţi cusăturile şi aţele-nnodate stângaci, şi-n locul vechii bucurii secrete – chiar dacă de obicei
dureroasă – apăruse umilinţa. Se holba lumea la el, sau la ea, pe stradă, în magazine, peste
tot. Iar acasă, în faţa oglinzii, întâlnea figura pocită care nu avea nimic de-a face nici cu femeia
ce sălăşluise în el şi căreia încercase să-i dea viaţă, şi nici măcar cu el, cel ce fusese cândva. ADEB
Hotărât să-şi câştige şi o nouă faţă, porni spre redacţie.
Secretara îl recunoscu imediat şi, frichinindu-se pe scaun ca o cloşcă, îi anunţă sosirea Veronica D. Niculescu
la telefon, cu un zâmbet larg:
- Cătălina este aici. Sau Cătălin... Ăla cu schimbarea de sex, adăugă în şoaptă, ţinând Editura LiterNet 2005
mâna pâlnie peste receptor. Da, spuse întorcându-se, poftiţi, jos şi în dreapta!
Coborî scările înguste, spre cămăruţa unde ştia că lucrau reporterii de la fapt divers. În
urma sa, chicotele care-ar fi trebuit să se stingă se transformau în hohote de râs, dar asta nu
mai era nimic neobişnuit. Uşa se deschise fără s-apuce să bată. Emil Nazir, ziaristul care mai
scrisese când cu operaţia, îl pofti înăuntru cu un gest amplu.
Aşezat pe-un colţ de scaun, cu picioarele strânse sub el – o, doamne, genunchii,
genunchii ăştia care nu vor să stea lipiţi! - îi spuse ce-şi dorea. O faţă nouă. Degeaba operaţia
fusese considerată reuşită. Chipul lui masculin devenea hidos odată machiat. Nasul părea mai
mare iar ochii prea mici, fruntea era ridată şi bărbia enormă. Firele de păr se revoltau ţepoase
din fiecare por, iar pudra nu făcea decât să accentueze defectele. Forţate să devină feminine,
elementele care-i alcătuiau faţa căpătau dimensiuni groteşti. Iar părul, decolorat în încercarea
de-al face mai frumos, părea al unei sperietori uitate luni în şir sub arşiţa soarelui. Cu noul trup
se obişnuia treptat, deşi, mărturisi zâmbind jenat, încă-i venea să se scarpine în locuri care nu
mai existau, iar mersul în fustă, ştia, îl făcea să aducă mai degrabă cu un cimpanzeu. Ştia,

79 3 4
ştia. Dar ce era de făcut? Se gândise mult. Ziarul îl ajutase de la bun început. Prin ei ajunsese
să fie un caz dezbătut şi preluat de lumea medicală. În fond, fusese un experiment în
România. Acum le cerea atât, să publice încă un articol, poate vreun doctor avea să se ofere
să-i croiască şi o faţă potrivită noului trup. Nu era şi asta tot o provocare? Sau poate cititorii
vor dona ceva bani pentru operaţia estetică.
- Asta-i tot. Asta-i tot ce mai vreau.
Jurnalistul însă dădea semne că n-are nici timp, nici chef de-aşa ceva. Subiectul de
prima pagină fusese stabilit, era chiar ceva deosebit, iar dacă era vorba în principiu, pentru
una din zilele următoare, Cătălina nu mai prezenta prea mare interes. Oricum, nu era primul
cu schimbarea de sex, ci al doilea, iar al doilea nu-i niciodată totuna cu primul, îi explică
fâstâcit.
În vremea asta Cătălin, înţelegând că frazele întortocheate înseamnă un refuz, privea ADEB
posac peste umărul reporterului, spre curtea interioară plină de verdeaţă, întrebându-se de ce
întotdeauna pentru un simplu “nu” e nevoie de atâtea cuvinte. El, unul, era obişnuit să fie Veronica D. Niculescu
respins şi ar fi preferat ca fiecare refuz să fie scurt şi clar, să dureze tot atât cât îi ia unei
ştampile să sărute cu buze reci o cerere. Ţoc! Dar Emil, încurcat, se pierdea în atâtea Editura LiterNet 2005
explicaţii inutile, îşi frământa mâinile şi se juca nervos cu o buclă ce-i tot cădea pe frunte,
aranja într-una cele câteva foi de pe masă şi îi zâmbea ridicând din umeri. O ciocănitoare
rătăcită se agăţase cu ghearele de grilaj şi bocănea înverşunată în geam, mic picamer înrăit
de foame. Sări în picioare şi-o alungă. Înţelesese.
- Bine, am plecat. Totuşi, o ultimă întrebare: care ar fi subiectul de prima pagină?
- Miss Urâţenia. Concursul de sâmbătă.

El, ea. Ea, el. El, în oglindă, ea, de pe prima pagină. Privea pe rând la imaginea lui din
oglinda ştirbită, apoi la ea, frumuşica dată în ziar ca favorită la Miss Urâţenia. El, ea. Ea? El!
Ha, ha! Într-adevăr, bestial! Genial! Era realmente cu mult mai urât, cu faţa lui de cartof, ciupită
de bubele copilăriei, lipsită de sprâncene şi pământie, cu peria de pantofi pe cap, în loc de păr.
Cu un strop de ruj şi trei pufuri de fard verde, opera era şi mai hidoasă, iar constatarea
aceasta, pentru-ntâia dată, în aceeaşi măsură în care îi frânse inima zdrenţuită, îl bucură la
culme, fiindcă era şansa lui. E drept că nici madmoazela nu era cu mult mai frumoasă ca

80 3 4
dracul, mai că-ţi venea să-ţi scuipi în sân şi să arunci ziarul cât colo, dar oricum, în faţa
comparaţiei orice juriu din lume i-ar fi dat lui câştig de cauză.
Un telefon şi iată-o pe Cătălina înscrisă, concurând pentru marele premiu, nici mai mult
nici mai puţin decât râvnita operaţie estetică. Pam-pam! Încheie ziua aşa cum o începuse, în
baie, cu ziarul sprijinit de capacul veceului, privind când la mârţoaga de pe prima pagină, când
la propriul chip. El, ea. Oglindă de pe perete şi oglinjoară din mână, cine-i cea mai urâtă din
ţară? El, evident! Adică ea, Cătălina. Cu pieptul bombat, înainte!
Dar mai întâi insomnia, pusă ca un al doilea semn de carte între paginile romanului.

E-atâta strălucire dimprejurul lor, reflectoarele îşi înzecesc lumina prin paietele rochiilor ADEB
colorate, trimiţând raze feerice spre sala arhiplină. Cătălina e-n al nouălea cer, sub stratul de
fard obrajii îi ard în flăcări. Doar că iar îi vine să se scarpine acolo, în locul care nu mai există – Veronica D. Niculescu
al naibii tic! - iar rochia şi conjunctura n-o lasă. Toată lumea e cu ochii pe ele. Ar vrea să poată
gândi la feminin, simte că asta ar fi de mare ajutor acum şi nu numai acum, dar în mintea sa e Editura LiterNet 2005
încă – fosile pur gramaticale - un bărbat. Ciudat, înainte de operaţie parcă se simţea mai
femeie; acum, ascuns după faţada renovată, îşi permite mai multe libertăţi în culisele
personale, ca şi cum ar trebui ea, faţada, să facă totul în locul lui, măcar la capitolul relaţii cu
publicul. Poate noul chip, cel care îi va fi dăruit după concurs, îl va ajuta să-şi finiseze
atitudinea de doamnă.
O, Doamne, atâta lumină şi-atâta sluţenie într-un singur loc! Chiar drăguţe erau în
primejdie să pară şi stricata de-alături, cu gingii cât faleza, şi buboasa obeză din stânga, şi
sfrijita cocoşată din capul rândului.
Încercă să-şi ferească faţa din bătaia reflectoarelor, o dată că ar risca să fie contaminat
de vreo urmă de frumuseţe, apoi că poate i s-ar zări din sală un crâmpei de fericire pe figură.
Dar razele vin de peste tot. Şi urâtaniile din concurs zâmbesc, prostovanele, uitând c-ar trebui
să înspăimânte spectatorii dacă ar vrea să câştige, iar rânjetele le-ndulcesc oarecum mutrele,
ridicând pomeţi, alungind ochi, adăugând feţelor strălucirea bucuriei. El nu va fi aşa. Îşi va
purta urâţenia cu crisparea dintotdeauna şi nici un gest, nici un surâs, nici un strop de

81 3 4
seninătate nu-i vor ştirbi deplinătatea tocmai acum. Refuzase să poarte florile acelea la brâu
exact ca să nu se-nfrumuseţeze în vreun fel, dar acum parcă-i părea rău, căci privind în jur
observa cum contrastul dădea bine, accentua hidoşenia.
Ptiii, dar scârnave mai erau! Colo defila o talie de balenă, ameninţând să strivească
audienţa dacă s-ar fi prăvălit peste marginea scenei, colo o gură ca o prăpastie era gata să-
nghită microfonul, dincolo un pămătuf jegos odihnea pe-o frunte de Quasimodo.
Dar chiar şi-aşa, din târgul cu urâţenii şi-ar fi putut croi cu uşurinţă o faţă frumoasă,
împrumutând de la una dintre fete sclipirea din ochi, de la alta perfecţiunea danturii şi de la o a
treia tenul de porţelan; iar de la o pocitanie iremediabilă ar fi putut lua subţirimea taliei ori pasul
legănat. Şi ele, neruşinatele, îndrăzneau să fie nemulţumite, de parcă ar şti ce înseamnă să fii
cu adevărat urât. Ar trebui pedepsite, ar trebui ca peste noapte chipul lui să li se aştearnă pe
faţă ca o mască, iar dimineaţa să fie osândite la a-l purta, măcar pentru o zi.
ADEB
Sala vuia. Fluierau şi râdeau spectatorii, aruncau cu biletele de intrare făcute ghemotoc,
iar undeva în spate, o 90-60-90-istă se cocoţase pe masă şi se unduia prăpădindu-se de râs. Veronica D. Niculescu
Defilaseră toate pe scenă şi fiecare încercase să convingă juriul că ea merită premiul, înşirând
amintiri traumatizante din copilărie sau de la vârsta primei iubiri. Cu cât mai teribile erau Editura LiterNet 2005
povestirile, cu atât mai mari şansele de câştig. Cătălina mizase pe operaţia ei, mai ales că
lumea o cam ştia în oraş. Îi întrebă pe bărbaţii din sală câţi ar merge cu ea în culise şi unul
singur ridicase mâna urlând “Eu, drăguţo!”, dar şi-acela se prăbuşise sub masă în secunda
următoare. Pe când traversa scena, tropăind şi balansându-şi şoldurile, încercă să măsoare
cu urechea intensitatea huiduielilor. Niciodată nu-şi mai dorise aşa tare s-audă lumea
batjocorind-o şi era convinsă că fusese, într-adevăr, cea mai ocărâtă participantă. Nu
distinsese cuvinte, dar vuietul sălii fusese evident cel mai puternic la ea. Trecându-şi mâna
prin păr, se retrăsese în rândul doi, înghiţindu-şi lacrimile în timp ce făcea semne de mulţumire
sălii care, prin urlete deşănţate, îi conferise deja marele titlu.
- Şi Miss Urâţenia este...
Bătăile de tobă îi zdrobesc stomacul, mâinile îi transpiră. Îşi suge burta, scoate pieptul
înainte şi pregăteşte piciorul drept, gata să păşească cu vârful întins spre cercul de lumină
albă, unde câştigătoarea de anul trecut, acum de nerecunoscut datorită operaţiei, îi va aşeza
coroniţa.
-...Crenguţa Blânduţ!

82 3 4
 Luminile se-nvârt ameţitor deasupra celor mai urâte capete din oraş. În cădere, Cătălina
mai apucă să vadă sfrijita sărind ca o broască direct în bulina argintie, sorbind cu zâmbetul ei
adânc, ca scurgerea unei căzi, întreaga strălucire a sălii, până ce din toate rămâne un gol
imens, întunericul perfect bântuit doar de un vuiet tot mai îndepărtat.

Intră pe uşa metalică hotărât, ţinând în stânga tava cu mâncare, iar în dreapta sticla cu
apă. Prin fanta de lumină, Emil Nazir îl văzu cum se chinuia să închidă apăsând clanţa cu
cotul, după care se făcu iar întuneric. Un foşnet scurt şi flacăra lumânării începu să legene
imaginea dezolantă a pivniţei, proiectând umbre tremurate pe pereţi. ADEB
- Ce-ai de gând cu mine?
- Să te-ascult. Ai să-mi spui, Emil, de ce tocmai tu din întregul juriu a trebuit să nu îmi dai Veronica D. Niculescu
votul. Ştiai că de tine depinde, ştiai câtă nevoie aveam să câştig. Şi iată-mă iar, din nou, încă o
dată, pe locul doi. Şi cum îmi spuneai chiar tu, al doilea nu e niciodată totuna cu primul. Şi zi- Editura LiterNet 2005
mi şi de ce ar trebui să te iert, de ce ar trebui să nu duc până la capăt lucrarea. Ai şansa să te
aperi, iată, îţi ofer şi eu ţie, ca la ziar, dreptul la replică. Ba chiar te voi hrăni şi-ţi voi da să bei,
ne vom ospăta amândoi, tu cu mâncarea mea şi eu cu răspunsurile tale. Un ultim ospăţ înainte
de marele bal!
Îşi trase scaunul mai aproape şi, decis să nu-i dezlege legăturile - deşi Emil era destul
de firav, ar fi fost primejdios - începu să-i dea să mănânce cu mâna lui şarpelui din cauza
căruia pierduse.
Erau douăzeci şi patru de ore de când îl adusese în boxa din subsol şi pentru că dorea
mai mult ca orice să afle adevărul, stabilise că va face acest efort - îl va hrăni ca pe-un copil,
îmbiindu-l să vorbească. Jurnalistul avea să îi spună tot, din gura lui aveau să se reverse toate
vorbele pe care le purtau în minte oamenii care treceau pe stradă pe lângă el, vecinii de bloc
sau foştii colegi de liceu, care acum îl ocoleau cu meşteşug, de parcă s-ar fi înţeles. Dintre toţi,
îl alesese pe Emil purtătorul lor de cuvânt, fiindcă el pecetluise, în seara concursului, refuzul
acestei societăţi care-l respingea fără drept de apel, ca pe un organ incompatibil. Şi astfel, în

83 3 4
sfârşit, va auzi răsunând în pivniţa asta ticsită de amintirile copilăriei cuvintele care până ieri
fulgerau doar în sala de judecată a propriei minţi, izbindu-se de pereţi ca mingile de tenis,
multiplicându-se într-un ritm insuportabil. Şi-apoi, cu sentinţa în buzunar, îşi va urma liniştit
calea, fiindcă nu va mai fi existând, de atunci, decât un singur drum, cel de dus.

Primele fraze se legau greu, era ca la reportaje, începutul nu venea decât rareori
natural. Cuvintele trebuiau cumva forţate să iasă la lumină, le deşira ca pe firul unui ghem
scămoşat, împiedicate, sperând că ele se vor înşira cursiv cât mai repede, vor aluneca
alcătuind din mers o poveste autentică, patinând pe luciul firesc al sincerităţii. Trebuia să fie
totuşi atent ce îi spune, o minimă cenzură era necesară. Cătălina nu părea să se joace, altfel
nu ar fi ajuns până aici, nu l-ar fi sedat în cabina de probă unde el nu încerca decât să o ajute
să-şi revină după şoc, nu l-ar fi adus – naiba ştie cum - în locul ăsta găunos, nu l-ar fi legat de ADEB
mâini şi de picioare şi nu i-ar fi vorbit cu atâta hotărâre. Şi totuşi, era şi-un semn bun în tot
peisajul: Cătălina avea nevoie de o poveste. Iar el urma să i-o construiască, cu măiestrie Veronica D. Niculescu
jurnalistică. Lingând zeama vâscoasă care i se prelingea spre bărbie, încercă să ignore
junghiul din braţele legate la spate şi amorţeala de gheaţă a picioarelor. Şi începu. Editura LiterNet 2005
- Cătălina, hm, noi nu ne cunoaştem de fapt prea bine; aşa s-a-ntâmplat, să ne întâlnim
la redacţie, şi nu într-un mediu familiar măcar unuia dintre noi. Şi-atunci lasă-mă te rog să
răspund întrebărilor tale în ordine inversă.
La naiba, vocea-i suna fals, ecoul multiplica tremurul fiecărei vocale. Dar continuă.
- Câtă vreme mă cunoşti atât de puţin, nu aş începe aşadar prin a-ţi spune de ce nu te-
am votat; motivaţia este, în mare măsură, de ordin personal şi o voi lăsa la final, când vom
putea spune, sper, că ne cunoaştem măcar un pic mai mult. Mai bine să-ţi zic de ce cred că ar
trebui să te opreşti, să nu duci până la capăt lucrarea, cum spui. Imaginează-ţi. Îmi vei lua
viaţa în subsolul ăsta îngheţat, aşa cum te vei pricepe. Pesemne că este o artă şi-n a ucide.
Dar te vei chinui şi cumva, cu vreun cuţit bont din bucătăria ta, poate chiar cu cel de-alături de
şerveţelul acesta, sau poate doar cu o pereche de ştrampi, mă vei omorî. Te vei răzbuna astfel
pe cel din cauza căruia ai ratat operaţia estetică. Pe el, şi nu pe restul lumii. Nu vreau să-ncerc
să-ţi spun cam cât te vei simţi uşurată după aceea sau, dimpotrivă, cât de mare îţi va fi noua
povară. Imaginează-ţi atât: închisoarea. Fără îndoială că vei fi prinsă, în privinţa asta ştiu că

84 3 4
nu vei obiecta. Vei fi arestată, judecată, condamnată. Vei lua, probabil, între 10 şi 25 de ani.
Nimic din tot ce ţi-am spus până acum nu contează. Dar te întreb: în ce puşcărie te vor
încarcera? La femei? Aşa ar trebui, dar mă-ndoiesc, fiindcă ai încă buletin de bărbat. Atunci la
bărbaţi? Dar eşti femeie! O să zaci luni în şir în arest, într-o celulă, însingurată, având ca
obiecte de mobilier doar un pat ruginit, o chiuvetă şi-o budă, aşteptând verdictul lor. Iar ei între
timp se vor întreba dacă eşti bărbat sau femeie, ca şi cum nişte străini ar fi capabili să judece
asta.
Cătălina îl asculta aşezată pe scaunul din faţă şi numai când şi când se-apleca înainte,
spre el, ducându-i lingura la gură. Tocana se răcise, îi îngheţase crăticioara pe genunchi. Îşi
imagină închisoarea de bărbaţi. Da, dacă se vor lua după acte, acolo ar ajunge. Ar fi un iad - o
femeie între toţi acei infractori. Nu, nu ar fi cu putinţă o astfel de sentinţă! Dar nici în puşcăria
femeilor nu ar avea viaţă uşoară. Problemele din lumea de-afară se-nzeceau acolo, unde ADEB
primul criteriu de separare era sexul. Nu-i împarte nimeni pe puşcăriaşi în criminali şi hoţi, în
găinari şi mahări, ci doar în bărbaţi şi femei. Nici măcar acolo nu-şi putea găsi locul. Nu se Veronica D. Niculescu
gândise la asta; de fapt, uite că nu se gândise deloc la închisoare. Şi-atunci se gândi la
moarte. Editura LiterNet 2005
- Şi dacă până şi în lumea de dincolo trebuie declarat sexul, mai întâi de toate, ca să
primeşti repartiţie? Cum poate, la o adică, să ucidă şi cum poate, pur şi simplu, să moară un
bărbat care a ales să devină femeie?
Emil simţea că deşi ideile i se legaseră cu greutate, izbutise deja să o facă să vadă
dincolo de posibilul gest, ştia că reuşise, fiindcă mâinile lăsaseră lingura şi şervetul în poală,
iar ochii lărgiţi îl scrutau prin lumina galbenă, precum ai unui copil care aşteaptă cu înfrigurare,
nu un răspuns la întrebare, ci finalul poveştii. Ce-avea să se-ntâmple cu zmeul? Dar fata? Fata
avea să scape cu bine? O privi cu atenţie, încercând şi el să ghicească dincolo de fruntea
încruntată şi de pleoapele înverzite, dincolo de rujul strident, iar inima i se strânse. Continuă
povestea, al cărei fir începea să se ţeasă frumos, cum îşi dorise.

Lumânarea arunca falduri de umbre, îmbrăcând mizeria în aur. Erau ei doi între cei patru
pereţi, cu flacăra licărindu-le sub bărbii şi singura mişcare era aplecarea ritmică a Cătălinei
spre el, ca apropierea unui fluture de lampă. Un om pitit acolo, sub muntele de haine colorate,

85 3 4
o femeie născută din propria voinţă, care nu ştia ce să facă cu ea însăşi, îi sorbea cuvintele cu
o atenţie care-l flata. Uită de ameninţare, fiindcă ochii largi îi cereau o poveste, iar vocea-i
vorbi singură, azvârlind în afară cuvinte ferecate. Continuă, înlănţuind în joc o altă verigă.
- Faţa noastră, trupul nostru, săculeţul acesta în care ne târâm oasele, Cătălina, nu
suntem noi. Ai putea să mă pipăi, ai putea să-ţi aşezi mâna pe-a mea, dar n-ai să mă cunoşti
mai bine. Ascultă! În fiecare dimineaţă mă trezesc şi-mi beau cafeaua pe întuneric, prăbuşit în
fotoliul scund de lângă geam. Îmi place, de-acolo, să intuiesc răsăritul soarelui, fără să ridic
privirea deasupra pervazului, de parcă n-aş fi demn, înălţându-mi gâtul, să dezleg un mare
secret. Abia apoi, trezit cât de cât, îndrăznesc să aprind lumina din baie şi să îmi rad obrajii.
Oglinda, Cătălina, îmi arată de obicei un străin, din ale cărui cearcăne nu înţeleg prea multe.
Ale mele, ascunse dincolo de carne, vorbesc altă limbă. Dacă m-aş recunoaşte, aş începe
poate ziua mai stăpân pe mine şi probabil aş scrie mai bine. Sau n-aş mai scrie deloc. Dar e ADEB
chiar mai uşor aşa, îmbrăcat în corpul acesta ca-ntr-un costum de scafandru, care prea
adesea mă strânge, să intru în casele oamenilor. “Bună ziua, aici s-a sinucis azi un tânăr care Veronica D. Niculescu
până acum două ore a iubit, a urât, a mâncat sticksuri cu mac, a ascultat muzică, a râs şi a
plâns? Daţi-ne voie, vă rugăm, să-i pozăm papucii chinezeşti rămaşi pe pervaz, ca o ultimă Editura LiterNet 2005
dovadă a zborului său frânt. Lăsaţi-ne, în numele libertăţii cuvântului, să le spunem cititorilor
noştri că s-a sinucis fără motiv, fiindcă nimic din tot ce mintea noastră înţelege nu-i justifică
gestul.” Şi tot în costumul acesta străin mă întorc seara acasă, mă dezbrac de toate hainele,
dar nu şi de el. Imaginile zilei rămân în mine, îndosariate sub pielea aceasta, le port dus şi
întors, se adună tot mai multe şi când nu se mai poate de-atâta aglomeraţie - cum zicea un
scriitor drag mie, însă nu vreau să te plictisesc - morţii bătrâni lasă loc morţilor tineri, dar
important e că locurile sunt mereu ocupate, nu-i nici un bilet de vânzare. Şi-n fiecare
dimineaţă, din nou, oglinda. Tu crezi, Cătălina, că o operaţie estetică ne-ar fi de folos, mie, ţie?
Un alt chip, un alt costum, tot străin, ar fi de folos? Mai mult, mi-ar fi util, te întreb, chiar un alt
suflet? Să luăm unul curat, o memorie golită de toate reportajele vechi. S-ar umple imediat ca
un hard-disk nou-nouţ şi s-ar virusa de îndată, fiindcă de fapt nu există protecţie. Te-ntreb
Cătălina, când stai acum şi te uiţi la mine cu ochii tăi mari, ce vezi?
Lingura se lovi cu un clinchet scurt de marginea tăvii.
- Kundera.

86 3 4
 - Poftim?
- De Kundera era vorba.
- Da. Îl vezi, dincolo de reporterul pe care să pretindem că-l cunoşti oarecum, pe
scriitoraşul de povestiri SF, în finalul cărora androidul este salvat cu un sărut? Poate că asta
sunt, într-o măsură mai mare decât acel jurnalist. Sau poate că nu. Îl vezi pe reporterul care
scrie cu sânge rece despre toate nebuniile din oraş sau îl vezi pe bărbatul care adoarme seară
de seară singur, în patul său cu aşternuturi murdare, într-o încăpere în care nu-i nimeni să-l
asculte? Sau poate că sunt un om care-şi iubeşte soţia. Poate, dimpotrivă, unul care-o
înşeală. Dar poate că îşi adoră copilul. Sau nimic din toate astea. Poate sunt şi eu o femeie în
trup de bărbat, cum ai putea ştii? Uite-mă, aici şi acolo şi dincolo! Sunt un jolly joker pentru
lumea din jur, fiecare e liber să mă folosească aşa cum pofteşte! Mă ia de colo, mă pune
dincoace, nu-s de folos într-o combinaţie, poate sunt util altundeva, altcândva. Sunt disponibil ADEB
pentru nevoile tuturor. E mai uşoară viaţa aşa chiar şi pentru noi, cu o galerie personală de
jokeri în buzunar. Cuminţi, să ne lăsăm, la rândul nostru, să fim jokerii altora. Veronica D. Niculescu
Ascultându-l şi privindu-l, Cătălina înţelese dintr-o dată - de parcă gândul ei s-ar fi născut
din cuvintele lui Emil culese din zbor şi amestecate într-o cu totul altă ordine, precum literele Editura LiterNet 2005
din alfabetarul copilăriei împrăştiate magic din cutia întoarsă pe masă - înţelese că dorinţa de
a avea altă faţă, simpla preocupare pentru chip era, de fapt, ceva atât de tipic feminin. Şi
zâmbi răsfăţată şi flatată de propria descoperire, punând picior peste picior, cu graţie.

Emil tăcuse. Cuvintele sale încă zburătăceau prin cameră, ecoul li se stingea greu,
amestecându-se cu mirosul de lumânare şi cu răsuflările lor agitate. Mai avea de dat răspuns
la o singură întrebare, după care verdictul. Era mult mai cald dintr-o dată. Trupurile lor,
alungite, tremurau pe pereţi. Cătălina luă altă lumânare, o aprinse şi o lipi direct peste prima,
strivind cu talpa ei topită rămăşiţele fierbinţi. Când umbrele se liniştiră, îşi făcu cruce cu limba
în gură şi, cu inima cât un purice, întrebă:
- De ce nu m-ai votat?
- Pentru că tu nu eşti…
O, Doamne, ştia, ştia că asta-i va spune. Ştia de când îl adusese aici - îi va spune că nu
e femeie, de aceea nu avea cum să câştige un astfel de concurs. Şi uite totuşi cum reuşise de-

87 3 4
a lungul discuţiei s-o facă să uite, să creadă chiar că el înţelege. Dar vorbele lui căzură imediat
ca un iatagan dulce peste gândurile negre, separând capul rânjit al balaurului de trupul
fierbinte:
- Pentru că tu nu eşti urâtă.
Neclintite, umbrele se-nălţară până-n tavan, unindu-se în bolţi gotice.
Îndrăzni să se ridice. Cu un gest scurt, îşi netezi fusta. Îl ocoli cu paşi mici şi-ngenunche
în spatele lui. Sfoara îi intrase în carnea moale, mâinile fine şi subţiri se umflaseră, pesemne
acum erau roşii şi aspre, dar important era că ea ştia cât de frumoase sunt de fapt. Nodul era
prea strâns, nu-l putea desface cu unghiile. Se aplecă şi-ncercă să muşte frânghia, dar
lacrimile ei, umezind-o, o făcură mai dură. Strivea cu dinţii firul împletit şi nu-şi putea stăpâni
plânsul. Cu capul plecat, încovrigată pe podea ca pentru o rugă, zăbovi cu obrazul pe palmele
lui, slabă ca o muiere. Şi-atunci simţi degetele bărbatului plimbându-i-se vag pe faţă, ca şi cum ADEB
ar fi scris un cuvânt. Sau poate încercau numai să se dezmorţească, intuind libertatea? Îşi
aminti de tava cu mâncare. Sări în picioare, apucă cu mâini umede cuţitul bont şi tăie sfoara Veronica D. Niculescu
cu emoţia şi curiozitatea cu care, în copilărie, desfăcea funda de la cadouri.
Editura LiterNet 2005

88 3 4
 ADEB

Veronica D. Niculescu

Editura LiterNet 2005

89 3 4
 Pachet complet

Să fi ajuns, poate, pe la etajul cinci. Greşise cu ani în urmă când stabilise ordinea. Sau
poate nu fusese nici o eroare, probabil doar vârsta îşi spunea cuvântul. Atunci era desigur,
prea tânăr ca să se gândească la boli. Şi iată-l acum, cu încheieturile urlând de durere,
căţărându-se pe scara îngustă, apucând cu palmele barele reci şi bâjbâind cu picioarele ca şi
când nu ar fi fost ale lui, înaintând cu greutate spre ultimul etaj.
Va trebui să facă o reevaluare, era clar că vechea ordine nu se mai potrivea, se
schimbaseră priorităţile. De mult îşi spunea că trebuie umblat la asta, însă, aşa cum amâna
să-şi facă curat în punga cu şosete, tot aşa programa mereu pe mai târziu întocmirea unei noi ADEB
organigrame a locuinţei sale neobişnuite.
Cu răsuflarea tăiată, ajunse la opt. Prin celulele luminatorului pătrundeau raze aurii, de Veronica D. Niculescu
miez de toamnă, pe care sticla groasă le turna în formă de fagure. Îşi răsuci trupul spre stânga
şi, cu un salt nesigur, călcă pe podeaua neumblată în toţi aceşti ani. Din rafturile prăfuite alese Editura LiterNet 2005
cu grijă medicamentele încă valabile şi tot ce i-ar mai fi putut fi de folos pe viitor, feşe, benzi de
leucoplast, fiole şi chiar mănuşi chirurgicale rămase cine ştie de când. Le puse pe toate în
săculeţ. Iar doctoriile expirate le lăsă să alunece duduind plăcut prin tubul îngust care cobora
de-a lungul scării, până la coşul de gunoi de la parter, urmate de cârpa cu care ştersese
rafturile, moale epilog al lucrurilor fără rost. Căscă rucsacul cu care urcase în spinare şi
scoase albumele cu fotografii, pungile cu scrisori şi vederi, agendele şi caietele şi le aşeză
repede pe poliţele curate.
Scara îl primi înapoi cu un protest metalic adânc, iar el îşi urmă calea, de astă dată în
jos, ducând în spate săculeţul plin cu medicamente, creme şi seringi de unică folosinţă.

Cu şase ani în urmă, criza de locuinţe atinsese apogeul. Cel puţin aşa scriau ziarele şi
aşa se credea, că mai rău nu se poate, de vreme ce toate cererile pentru case se adunaseră
în arhiva primăriei fără ca măcar una să mai poată fi rezolvată. Într-un astfel de moment
fusese ales un primar cu idei novatoare, care nu se temu să declare mort vechiul sistem şi

90 3 4
care, prin decizii curajoase, ampută toate acele organe putrede, pentru ca ele să fie refolosite,
în alte scopuri. Astfel fuseseră scoase la vânzare, pe post de locuinţe, diferite construcţii care
de ceva vreme nu mai erau folosite pentru destinaţiile iniţiale, dar cărora nimeni nu le găsise
până atunci altă întrebuinţare, de teamă ca astfel să nu-şi pună semnătura pe actul de deces
al unui sistem care, în fond, sucombase de mult. Iniţial, lumea privise cu scepticism hotărârile,
strâmbând din nas şi vorbind pe la colţuri ca despre cele mai aberante decizii luate vreodată
de un primar în oraş. Cu existenţa unor ruine se puteau împăca, dar cu transformarea, de
pildă, a unui punct termic în casă, mai greu. Cu timpul însă, părerea generală se schimbase,
ba chiar era concurenţă tot mai mare când se afla de o astfel de clădire scoasă la mezat.
El nu avusese norocul să primească o ditamai centrala de cartier. De fapt, ar fi fost prea
scumpă, chiar şi aşa, în rate. Ideală pentru o familie, nu şi pentru el, probabil ar fi refuzat-o
chiar dacă i-ar fi venit rândul. În plus, degajarea de vechile utilaje era o operaţiune de durată, ADEB
iar el nu mai avea vreme. Terminase facultatea deja de aproape patru ani, stătuse cu câte o
prietenă prin diferite camere de cămin, plătind cu ţârâita, azi în bani, mâine în vorbe frumoase; Veronica D. Niculescu
era timpul să aibă casa lui, unde să poată scrie în linişte, fără obligaţii sâcâitoare.
A fost primul din oraş care a cumpărat o ghenă de gunoi, într-un bloc cu opt etaje. Editura LiterNet 2005
Nimeni nu mai folosea de mult toboganul din nişa înaltă. Se certaseră vecinii din toate
blocurile pentru fiecare sfanţ, la apă, la gaze, la gunoi. Adevărate războaie se duceau la finalul
de lună, când se afişa întreţinerea. După ce-şi instalaseră contoare pentru toate utilităţile,
închiseseră şi ghena, ultimul bastion al vechiului sistem centralizat, iar fiecare familie îşi căra
acum punga cu resturi la tomberonul de afară, cu nume pe el. Aleile dintre blocuri erau
străjuite de pubele gri, verzi şi maro, dar măcar era pace. Marea contorizare născuse duşmănii
teribile, care nu se şterseseră de tot nici acum, când fiecare avea propria sa feliuţă
administrativă şi caieţele în care totul era notat cu stricteţe.
Era o mare izbândă faptul că reuşise să cumpere, în rate convenabile – ajunsese deja
cu plata cam la jumătate - turnul pătrăţos lipit cu o latură de bloc, pe toată înălţimea acestuia.
În plus, primăria făcuse gratuit şi rapid igienizarea completă şi modificările necesare, astfel
încât spaţiul să devină locuibil. Ghena fusese practic răzuită pe interior, ca o măsea stricată.
Pereţii fuseseră tencuiţi, zugrăviţi, toboganul de gunoi scos, iar în locul lui se instalase o scară
interioară, pe care se putea ajunge la micile încăperi de la fiecare etaj, izolate între ele cu câte

91 3 4
o trapă metalică. La parter, în spaţiul ceva mai mare, îi fuseseră montate chiuveta şi toaleta,
izolate de restul încăperii printr-un perete subţire. Sigur, nu era la fel de bine ca şi în cazul
colegilor care prinseseră o uscătorie, însă nimic din ce fusese nu se mai intuia măcar, iar el
era fericit că avea propria casă, care se înălţa semeaţă pe opt nivele.
De cum se mutase, înţelesese că e nevoie de o foarte strictă organizare. Casa lui cu opt
odăi măsurând fiecare numai şase metri pătraţi, avea în total, cu parter cu tot, suprafaţa unui
apartament cu două camere, numai că era structurată ca un pachet de biscuiţi. Şi chiar cu
gaură-n mijloc!
Hotărâse de la bun început să-şi gestioneze foarte strict spaţiul din ciudata sa locuinţă.
La parter avea să fie camera de zi, iar la unu dormitorul. Înghesuise aşadar în prima încăpere
două fotolii mici şi o măsuţă, iar în a doua urcase cu mare greutate un pat pliant. Sus de tot
aveau să fie lucrurile cele mai puţin trebuincioase, iar la etajele inferioare, atent rânduite, cele ADEB
care îi erau absolut necesare.
Întocmise un tabel într-un caiet pe care-l păstra în camera de zi, pentru a avea tot timpul Veronica D. Niculescu
la îndemână organigrama. Rămăseseră, aşadar, şapte etaje disponibile, şi tot atâtea raioane
în care să-şi arhiveze posesiunile. După câteva zile de analiză, în care notase, tăiase, iar Editura LiterNet 2005
notase, catalogase, renunţase şi adăugase, reuşise să stabilească domeniile şi priorităţile,
punând cu greutate titluri cât mai semnificative raioanelor magazinului personal. Şi astăzi în
caiet rămăsese scrisă doar acea primă pagină, care arăta astfel:

Schelet de nou-născut
8. Sănătate
7. Bani
6. Profesie
5. Inspiraţie
4. Prietenie
3. Iubire
2. Libertate
1. Dormitor
P. Sufragerie

92 3 4
 Înghesuise la fiecare etaj obiectele care se încadrau în domeniul respectiv, încercând să
ţină minte cât mai bine ce anume a mers la Iubire şi ce la Prietenie, ce la Profesie şi ce la
Inspiraţie. Fiindcă unele domenii păreau să se suprapună oarecum – aşa îi spuseseră câţiva
dintre prietenii care îl vizitaseră şi care nu înţeleseseră mare lucru - alesese afişe şi fotografii
sugestive cu care decorase fiecare etaj, astfel încât atunci când urca în căutarea unui obiect
anume, să poată dibui dintr-o privire cotlonul în care acesta putea fi.
Căuta articolele sale scrise acum un an sau doi? Se oprea în dreptul decupajelor din
ziare, cu care era tapetată întreaga cameră a Profesiei. Căuta cardul pe care redacţia îi vira
banii o dată pe lună, sau vreun dosar cu evidenţa colaborărilor plătite în presa locală, ori poate
cutiuţa cu ultimele chitanţe la întreţinere şi la telefon? Urca tocmai sus, la şapte – o dată pe
lună nu era prea mult pentru un drum aşa lung - unde bancnote mărite la xerox şi punguţe din
pânză de sac împodobeau încăperea. ADEB
Dar dacă era în căutarea unei clipe de linişte din care să sară, ca un iepure zglobiu,
Inspiraţia? Nu trebuia decât să se oprească în dreptul cămăruţei îmbrăcate în hârtie verde, în Veronica D. Niculescu
care nu se afla decât un scăunel de lemn, aşezat în faţa singurei ferestruici a casei. De aici, de
la cinci, se vedea bine oraşul, cu toate turlele bisericilor sclipind în soare sau proptind cerul Editura LiterNet 2005
înnorat, cu căsuţele vechi aliniate cuminţi pe malurile asfaltate ale străzilor înguste, care
porneau ca nişte raze din centrul istoric. Una din ele ajungea chiar la uşa lui, ştia asta deşi
vârful i se pierdea printre blocurile dese. Goliciunea camerei lăsa loc întotdeauna Inspiraţiei,
care sosea pe negândite, bătându-l pe umăr uşor, sfioasă prietenă. Şi după ce priveau o
vreme împreună pe fereastră, cobora cu ea în braţe până-n dormitor unde, tăvălit pe spate,
începea să scrie pe colile aşezate pe genunchi. Iar ea se băga lângă el sub plapumă, ţinându-i
şi de cald şi de frig, şi de foame şi de sete. Până-ntr-un târziu când, ruşinoasă, fără să îl
avertizeze, se retrăgea în cotlonul ei, trei etaje mai sus, pitindu-se precum un fluture de noapte
sub foile verzi, până ce el avea să o cheme din nou.

Organizarea de atunci rezistase până astăzi, când iată că trebuise să urce tocmai la opt,
la raionul de Sănătate, pe care cu ani în urmă, tânăr şi viguros, îl considerase nesemnificativ.
Majoritatea medicamentelor expiraseră, dar important era că durerile de oase dăduseră startul
la reorganizarea pe care o gândea de la o vreme, dar pentru care nu-şi găsise timp niciodată.

93 3 4
După ce luă două aspirine şi îşi unse încheieturile cu gelul antireumatic cumpărat de bunica
acum vreo două ierni, duse săculeţul cu doctorii la etajul trei, acolo unde rafturile încă păstrau
contururile prăfuite ale albumelor cu fotografii.
Întors la parter, notă pe pagina alăturată modificarea, prima făcută vreodată:

8. Iubire
7. Bani
6. Profesie
5. Inspiraţie
4. Prietenie
3. Sănătate
2. Libertate ADEB
1. Dormitor
P. Sufragerie Veronica D. Niculescu

Desigur că între timp învăţase mare parte din aranjare, dar i se părea totuşi important să Editura LiterNet 2005
facă modificarea în scris, mai ales că, dacă avea de gând să facă o reevaluare totală a
priorităţilor, lista scrisă i-ar fi fost de mare ajutor. Chiar aşa, şi cu dormitorul şi sufrageria
trecute în josul ei. Singurul lucru la care renunţase fiindcă într-adevăr nu se mai potrivea, era
titlul, “Schelet de nou-născut”.
Avea acum Sănătatea mai la îndemână – e drept că dintre cutiile cu medicamente încă
se ivea surâsul larg, alb-negru, al Anei - însă Iubirea ajunsese la ultimul etaj, având ca fundal
crucea roşie. Zâmbi înţelegând cât de disperat fusese cu şase ani în urmă, când aşezase
raionul dragostei atât de aproape. Mai importantă ca ea era doar Libertatea atunci. Ce de timp
se scursese, de parcă s-ar fi rostogolit prin burlan odată cu lucrurile fără de rost, precum cârpa
de praf.
Prăvălit în fotoliu privi îndelung pagina, ca pe o fotografie veche, în care chipurile cândva
cunoscute păreau acum ale unor străini. Chiar şi în noua variantă, cu siguranţă că lista trebuia
temeinic refăcută. Dacă nu ar fi făcut chisturile la mână, de la atâta scris la calculatorul din
redacţie – boala pianiştilor, cum îi spusese ortopedul - nu s-ar fi gândit, probabil, că întreaga

94 3 4
organizare a locuinţei sale era perimată. Închise caietul cu promisiunea că sâmbătă, în sigura
zi liberă, va studia atent ce variante s-ar putea adopta. Domeniile trebuiau rotite între ele, sau
mai degrabă ar fi trebuit inventate alte noi, care să ia locul unora care nu îşi mai găseau rostul,
ori a căror denumire era de-a dreptul depăşită. Înainte de toate, se cerea însă o inspecţie
amănunţită. Erau încăperi în care nu intrase cu lunile sau pe care nu le folosise, în adevăratul
sens al cuvântului, cu anii, în ciuda spaţiului atât de restrâns.

În seara aceea, Ana nu veni. O aşteptă întâi aşa cum aştepta să se facă ora opt. O non-
aşteptare, învăluită în certitudinea evenimentului despre care ştii că se va produce. Opt era
ora rotofeie şi caldă ca un covrig cu miere şi nuci, ora la care ea îi bătea la uşă, în fiecare ADEB
miercuri, după se îşi termina meditaţiile la engleză cu copiii. Profesoara transformată în
preşcolar ghiduş acoperea întotdeauna vizorul cu mâna subţire şi îl întreba de dincolo de prag: Veronica D. Niculescu
“Ce vezi?”. “Negru, un negru perfect”, îi răspundea prin uşă. “Eşti un mare mincinos, uite, am Editura LiterNet 2005
palmele albe, albe!” Şi intrând, râdea în limba spiriduşilor fetiţă, pentru a-i umple apoi casa cu
parfum şi mai ales cu linişte, o linişte care urca precum o fantomă deşirată pe scara îngustă,
până sus, punând stăpânire rând pe rând pe fiecare cotlon al palatului. Toată casa era
tapetată cu amprentele ei, după aproape doi ani în care îşi lăsase aici şi cuvintele şi tăcerile, şi
zâmbetele şi lacrimile.
Şi iată acum şalul ei negru triunghiular îmbrăţişînd colţul fotoliului, precum limba
mototolită a unui plic de condoleanţe.
Ora ei trecu şi aşteptarea îşi schimonosi chipul cu fiecare minut, până ce, într-un târziu,
rânji monstruos. Nu-i răspundea la telefon. Şi-o imagină pe fotoliul din garsoniera minusculă,
probabil stătea cu capul aşezat pe genunchii strânşi, paralizată de decizie, supusă ei. Îi simţea
răsuflarea umedă, de pisică molatică, chiar şi aşa, prin telefonul închis. Iar tăcerea aceasta
care pulsa în urechea lui era fără îndoială chiar tăcerea ei, traversând oraşul printr-un fir, ţipar
alunecos, pentru a-l muşca pe el de timpane.
Aşadar, alesese.

95 3 4
 Simţea de la o vreme că dispăruse vraja care-i ţinuse aproape şi, incapabili să-şi
unească mai mult decât degetele în tot mai neutre îmbrăţişări, lăsaseră tăcerile dintre ei să
crească. Prea multe cuvinte seci se prăvăliseră în prăpastia iţită ca o gură mirată, lăsând în
urmă-le ecouri lovindu-se de pereţii golului imens. Pesemne că hăul se umpluse, n-ar mai fi
avut loc în el nici măcar salutul de seară bună ori cel de adio. Se întâmplă.
Intuise seara aceasta şi ştia că şi ea trebuie să fi simţit la fel, fuseseră atâtea semne,
dinspre amândoi. Dar nici unul nu ştiuse ori nu voise să lupte cu ele. Şi-o aminti fragilă,
translucidă, ca un cocon mătăsos, cum stătea în primele seri cuibărită în patul pliant, cu sacul
de dormit înfăşurat până sub bărbie. Cu un gest sprinţar, sărea în picioare şi arunca cât colo
mantia de scamator, înălţându-se ca o statuie dintre aşternuturi, răstignindu-şi umbra pe
peretele înalt. Lumini roşietice îi sculptau muşchii fini, iar ea i se abandona serioasă, cu gâtul
de lebădă întins, cu aerul că se sacrifică într-un ritual nici de ea înţeles. Tot mai adesea ADEB
plângea. Iar el îi mângâia umerii mirat, trezit brusc din propriile fantezii. Adora lumina de la
reşou, căci îi amintea de laboratorul foto în care, copil fiind, se împiedica printre picioarele Veronica D. Niculescu
tatălui, văzând cu uimire cum pe hârtia albă ţinută cu cleştele în tava cu substanţe periculoase
apar umbre, apoi contururi de oameni sau de copaci, apoi chiar oameni, chiar copaci! Şi o Editura LiterNet 2005
privea şi pe ea tot ca şi când ar fi developat un mister – se temea să nu o expună prea mult şi
nu cumva să o ardă cu privirea sau cu întrebări, o învelea, iar ea adormea ghemuită, uneori
zguduită de spasme mărunte. Iar în zori răsărea proaspătă, precum o fotografie presată şi
uscată rostogolindu-se fâlfâind dintre paginile dicţionarului gros ce-o găzduise protector peste
noapte, pentru a-i rotunji perfecţiunea. Zâmbetul ei de joi dimineaţă!
Din garsoniera ei, telefonul aducea doar tăcerea şi întunericul, grele ca secundele
dinaintea unui generic de final, alb-negru. Nu, nu era prea devreme să se gândească la asta.
Se terminase. Dovada era tocmai faptul că începuse să-şi amintească.

În ziua următoare, îi uimi pe toţi la redacţie. Noaptea tulbure îi dăduse aripi. Mai mult ca
să uite de necazurile lui, se oferi în şedinţa de dimineaţă pentru cel mai greu subiect. Nu se
prea înghesuiau redactorii să meargă iarna la reportaje la ţară. Împreună cu fotograful, încărcă
opt saci cu donaţii în portbagajul maşinii şi pe bancheta din spate şi porni spre sudul judeţului,
într-un sat mizer, unde ţâncii şi adolescenţii învăţau literele şi adunarea în aceeaşi clasă şi

96 3 4
unde doar bunicii mai ştiau ce gust are carnea. De cum coborâră din maşină, puradeii li se
agăţaseră de haine ca lipitorile, cotrobăindu-le prin buzunare şi prin plase. Părinţii fugiseră cu
pachetele pentru a reveni cu răsuflarea tăiată, să mai prindă un rând. Le luaseră până şi
pătura de pe fundul portbagajului. La plecare erau cât pe ce să calce cu roata din spate un
pitic îmbrăcat doar în chiloţi şi purtând un fes enorm, care se agăţase de portieră ţipând să-l ia
cu ei la oraş, că ştie să joace fotbal.
Scrise în grabă, de parcă cu fiecare cuvânt s-ar fi debarasat câte puţin de greutatea
ţâncilor care încă îi mai atârnau de braţe, de picioare, de haine. Era un brad împodobit cu copii
prăpădiţi, zgomotoase globuri legănându-se pe crengile sale. Prinse în frazele explicite ale
reportajului, figurile lor deveneau amintire, vocile se stingeau cu fiecare paragraf construit,
mânuţele se desfăceau cu fiecare punct pus şi copiii cădeau uşor, înapoi în josul hărţii, unde
aveau să-i aştepte pe domnii de la oraş cu ajutoare, ca pe nişte zei atotputernici mirosind a
ADEB
benzină şi after shave. Şi când, semnând, se scutură întru totul, rămase în el, decantată,
greutatea iubirii pierdute. Aseară sau mai demult, cale lungă îndărăt, când Ana încă mai Veronica D. Niculescu
zâmbea.
- Dacă ăsta-i mângâiatul, atunci e tristă viaţa! îi spunea cu un aer prefăcut disperat, când Editura LiterNet 2005
mâna lui setoasă apăsa prea tare.
-Ăsta-i! venea replica lui promptă, în rotunjirea jocului, ca un verdict definitiv.
Şi plânsul de jucărie îi zguduia umerii mici, pentru ca, secunde mai târziu, să râdă
amândoi în hohote.
- Ăsta-i!
Grăbi pasul spre casă, ştiind că odată ce va auzi cheia răsucindu-se în broască şi apoi
uşa închizându-se în urma sa, va putea să dea drumul la toată durerea.
În uşă însă strălucea o scrisoare albă, ca gulerul scrobit al unei cămăşi scumpe. O
mirosi profund, ca un câine nerăbdător, încercând să-i desluşească aroma, ţinând-o între buze
până descuie. Prăbuşit în fotoliu, se-nveli cu şalul ei, îşi trecu peste nări unul din colţuri şi,
invadat de urma vagă a parfumului, despături coala şi citi:
“Stimate domn, Avem bucuria să vă anunţăm că suntem foarte interesaţi de o colaborare
de afaceri cu dumneavoastră. Întrucât nu considerăm oportună furnizarea de detalii în scris,
ne face plăcere să vă invităm la sediul nostru din strada Exerciţiu, vineri, între orele 8-12,
pentru a vă înainta oferta noastră. Vă mulţumim şi vă aşteptăm.”

97 3 4
 Semna, cu deosebit respect, conducerea unei cunoscute agenţii de publicitate din oraş.

În sala de aşteptare nu era decât el, dar secretara grăsună se agita de parcă ea ar fi fost
singura persoană responsabilă într-o gară plină de călători întârziaţi, gata să o linşeze. Încercă
să îşi citească reportajul din ziar, dar îi era imposibil să se concentreze, deşi îşi cunoştea
textul scris cu o seară înainte. Clapoanca tot cloncănea cu linguriţa în ceştile de cafea, ca şi
cum ar fi cântat la xilofon, răspundea la telefoane, fuşărea dosare şi nota în registre oftând
într-una şi punându-şi palmele pe obraji, lăsând fiecare gest neterminat, pentru a sări la
următorul.
Se ridică şi aşteptă privind pe fereastră. Era o toamnă blândă, felii de lumină stătută ADEB
coborau printre crengile stejarilor. Ceva din agitaţia secretarei îi aminti că trebuia să-şi
plătească impozitul pe casă până săptămâna viitoare. Veronica D. Niculescu
- Domnul Croitoru, poftiţi!
În biroul spaţios, un bursucel transpirat - unul din acei bursucei de birou - cel puţin la fel Editura LiterNet 2005
de precipitat ca asistenta sa, îl năuci cu informaţii. Îl privea cu fals interes, ascultându-i
discursul presărat cu detalii despre targeturi şi mărci, înclinând din cap când şi când, ca să nu
pară stupid. Stupid i se părea însă animăluţul guraliv, al cărui speech nu progresa deloc din
punctul lui de vedere, şi pe care înţelese că nu-l putea întrerupe fără o intervenţie brutală.
- Vă rog, mă grăbesc să ajung înapoi la serviciu…
- Domnule, cu alte cuvinte noi vă oferim această sumă numai pentru acordul
dumneavoastră ca toată faţada, mai exact cele trei laturi vizibile ale locuinţei dumneavoastră,
să fie vopsite astfel.
Şi îi vârî sub nas o planşă colorată, care îi tăie respiraţia. Cu adevărat remarcabil! O privi
uimit. Se gândise şi el de atâtea ori la asemănare, dar uite că nu-i venise ideea că s-ar fi putut
realiza un astfel de proiect; pentru el era mai degrabă ceva ce ţinea de imaginaţie, nimic mai
mult decât o metaforă. De asta bursucul era director de agenţie, în timp ce el se chinuia să-şi
plătească impozitul renunţând la mici plăceri cotidiene.
- Vorbim despre o sumă, stimate domn, care v-ar acoperi fără probleme cheltuielile

98 3 4
totale de întreţinere, înţelegeţi? Cu primăria am rezolvat deja, uitaţi dosarul, avem aici toate
aprobările. Ne trebuie doar semnătura dumneavoastră şi în două, cel mult trei săptămâni
proiectul poate fi gata. Din acel moment, aţi scăpat de griji. Credeţi-mă, oricine v-ar invidia!
Ştiţi centrala aceea vopsită ca o caramea? Familia care locuieşte acolo şi-a trimis fetele la
facultate cu banii de la noi! Ei, ce spuneţi?
Rosti două fraze, cum că nu ar dori ca din cauza lui un proiect aşa deosebit să nu fie pus
în valoare. “Da, clar!”, avea aerul că spune bursucelul, umflându-şi guşa, pe când îi întindea
contractul peste masă. Citi documentul, precaut, nu cumva să fie în el vreo clauză aberantă.
Spera să nu fie, fiindcă deja luase decizia. În câteva minute, întinse mâna spre stiloul aurit şi,
încă buimac de lovitura pe care o dădea fără ca măcar să fi făcut vreun efort, semnă încălzit
de sentimentul că cineva mare de tot îl alesese peste noapte protejatul său. Semnă: “Daniel
Croitoru” şi adăugă în gând, numai pentru sine: “Favorit al Zeului Finanţelor”. ADEB

Şi sâmbăta veni, cu chef de înnoire. Îşi promisese de miercuri o schimbare mică şi se Veronica D. Niculescu
pomenise între timp cu ditamai sora cea mare a schimbării schimbărilor. Azi ar fi trebuit să
studieze atent posibilitatea de a întocmi o nouă organizare a casei. Să rotească domeniile şi Editura LiterNet 2005
chiar să inventeze altele noi. Ohoho, şi încă ce schimbări ar trebui făcute acum! Aşezat în
fotoliul tocit la colţuri - cana de cafea în stânga, caietul deschis pe genunchi - înţelese că un
întreg plan de acţiune se cerea alcătuit din acest moment, ţinând cont de noile date. Avea de
lucru, nu glumă. Şi totuşi, un prim pas, o singură rotire de domenii, strict necesară, va face
astăzi.
Când afară începură să se monteze primele schele, porni şi el în sus, pe scara
interioară, fredonând “Ma-ca-ra-leee râd în soa-re ar-gin-tiiiii, ma-ca-ra-le!…”. Afară, muncitori
în salopete albastre îmbinau scheletul metalic fluierând. Iar înăuntru era el, în treningul său
maro, făcând rocada între Bani şi Prietenie. Banii mai jos, fiindcă va fi nevoit de acum înainte
să facă tot mai dese drumuri la seiful de carton. Prietenia mai sus, fiindcă la ce bun să mai
păstreze, de altfel, toată această colecţie de obiecte învechite - albume cu poze, caiete cu
însemnări şi cu adrese, chiar un ursuleţ de pluş fără un ochi şi o păpuşă urâtă ca naiba primită
cu ani în urmă de la o prietenă al cărui nume întreg abia şi-l mai amintea? Urcând de la patru
la şapte cu cutiuţele Prieteniei, îşi repetă, ca şi cum şi-ar fi notat în agendă, că este realmente

99 3 4
nevoie de o cât mai rapidă reevaluare a domeniilor, fiindcă spaţiul era prea mic pentru a fi
risipit astfel, cu obiecte inutile. Dar pentru azi atât era suficient.
Când schela strălucea în soare în întreaga-i frumuseţe argintie, camera seif era
transferată între pereţii tapetaţi cu chipurile vechilor prieteni, în timp ce albumele erau gata
stivuite în faţa bancnotelor uriaşe. Se scutură de praful vechiturilor şi notă noua aşezare:

8. Iubire
7. Prietenie
6. Profesie
5. Inspiraţie
4. Bani
3. Sănătate ADEB
2. Libertate
1. Dormitor Veronica D. Niculescu
P. Sufragerie
Editura LiterNet 2005
Dormi agitat, de parcă toată greutatea schelelor i s-ar fi sprijinit pe suflet. Era încântat de
schimbarea ce apăruse exact acum, sincronizându-se perfect cu plecarea Anei. Orice uşă
închisă e o fereastră deschisă, îşi spunea, dar apăsarea din piept tot nu voia să dispară.
Încăperea Banilor, adusă mai aproape, părea că i se vâră obraznică-n minte, se odihnea
neinvitată pe perna lui, răsuflându-i ba-n faţă, ba-n ceafă, acoperind până şi amintirea
mirosului ei. E bine, o să fie bine, îşi tot repeta, încercând să adoarmă. Până la urmă urcă la
cinci, deschise fereastra şi, printre barele metalice ale schelei, privi luna ca o jumătate de
distonocalm răsărită dintre nori dezlânaţi. Un tablou înrămat în schela nou înălţată pe pereţii
casei sale, un tablou în care mâna pictorului nu lăsase loc şi de linişte.

De pe scaunul său, primul de lângă masa redactorului şef, vedea clar ce a scris mâna
nervoasă a directorului cu majuscule portocalii, în diagonală, pe fiecare articol din ziarele de

100 3 4
vineri şi sâmbătă. Pesemne că se trezise foarte devreme, când el încă mai moţăia după
noaptea bântuită de insomnii şi de tornada cu bani învârtindu-se ameţitor între etaje. Probabil,
cu cafeaua în dreapta şi cu ţigara în stânga, aşa cum stătea şi acum, citise text cu text şi
pusese verdicte veninoase, din patru-cinci litere. Sau poate dimpotrivă, citise doar semnătura
iar condamnarea căzuse numai în funcţie de cazier. Redactorii îşi masau în poală degetele
îngheţate de spaimă, privind cum mâna cu ghiul întoarce pagina, ca la catalog, iar directorul îşi
îndreaptă atenţia spre articolul fiecăruia dintre ei, tunând şi fulgerând. Cu ziarele în faţă, ştiau
când le vine rândul, ştiau că nu au scăpare şi că ar fi cel mai bine să tacă; dar cădeau în
acelaşi păcat, acela de a-şi apăra opera. Iar capul ridicat era lovit şi mai crunt, cu vorbe
turbate.
- Cine a publicat asta este un idiot manifest! spune apăsând cu arătătorul pe unul din
chenare, de parcă ar fi strivit un gândac.
ADEB
Priveşte în stânga şi-n dreapta întrebător. Redactorul şef şi adjunctul, cu capetele
plecate în pagină, tac de parcă toate vorbele le-ar fi fost înghiţite de cutele verticale, adânci, Veronica D. Niculescu
care de câteva minute le taie frunţile-n două.
- Cine a publicat? V-aţi hotărât? Să nu începeţi iar să daţi de la unul la altul. Cine? Editura LiterNet 2005
- Facem paginile împreună, bâiguie în cele din urmă adjunctul, împingându-şi cu un
deget ochelarii, iar redacţia întreagă ştie că răspunsul nu ascunde nici o tactică, aşa se
lucrează. Dar ca de obicei, asta îl înfurie şi mai tare pe şef.
- O p...ă! O p...ă de articol! Să vă scrieţi o amendă de zece la sută amândoi! Vă bateţi
joc de tirajul pe care eu l-am crescut! Cum lipsesc o zi, cum apar numai aberaţii. N-aveţi chiar
nici un pic de discernământ, conduceţi aşa... poetic! Aşa ceva, aşa ceva nici n-am cum să vă
explic de ce nu trebuia publicat, dacă până acum nu aţi înţeles atâta lucru e vai şi amar de
mama noastră. Vai-şi-a-mar! Şi mai daţi şi diminutiv în titlul de pe prima pagină, că asta nici nu
v-am mai zis! N-aveţi c...e! Să îmi daţi mâine graficul cu tirajul, să vedeţi cum scade de la
astfel de gafe. Să vedeţi cum scade toată săptămâna, aşa se întâmplă mereu! Graficul mâine,
decizia de amendă azi!
De pe scaunul său, văzuse cuvântul din patru litere înşirat în diagonală pe articolul cu
pricina. Şi zărise şi, puţin mai jos, alte două cuvinte pe reportajul său.
Redacţia era o grotă învăluită în spaime. Dincolo de ziduri, duminica blondă se plimba
cu mâinile la spate, ca o fetiţă frumoasă şi plictisită, fără partener de şotron.

101 3 4
 Cu privirea glisând de pe pagina mâzgălită cu porcării, spre frunzele care foşneau
lipindu-se de geamul redacţiei, îşi aminti de toaleta de la facultate, unde inscripţiile vulgare
erau ridicate la rang de artă de studenţii talentaţi la desen. Devenise celebru ursul care făcea
sex oral cu o studentă, al cărei număr de telefon rămăsese vizibil ani de-a rândul. Îşi imagină
ursul, cu zâmbetul lui satisfăcut, desenat pe pagina de ziar, lângă articolul pe care trona
verdictul de budă publică. Şi înainte ca directorul să-şi înfigă atenţia ucigaşă în materialul lui
cu copiii, îşi dori din tot sufletul să se ridice şi să-şi anunţe demisia. Scaunul îl ardea. Dar nu
schiţă nici un gest. Câtă vreme nu avea nici un contract semnat, demisia nu putea fi decât una
simbolică. Ea însemna de fapt simplul pas pe uşă şi refuzul de a se întoarce în cloaca aceea.
Dar nu avea chef de scandal.
- Labă tristă!
Cu capul plecat, ascultă cum directorul îi făcu ferfeniţă articolul, stropindu-i urechea cu ADEB
scuipat mirosind a tutun. L-ar fi strâns de gât. Nu scoase însă o vorbă, iar tirul încetă relativ
repede, pentru că în josul paginii aştepta o ştire de câteva rânduri pe care erau trasate isteric Veronica D. Niculescu
trei semne de exclamare. Ultimul dintre ele retezase colţul ziarului.
Editura LiterNet 2005
Pe drum spre casă, mână în mână cu minunata duminică, hotărî să renunţe la munca la
ziar. Îşi făcu un calcul scurt. Din punct de vedere al banilor, ceea ce urma să vină de la firma
de publicitate era suficient ca să acopere întreţinerea şi ratele la casă, precum şi micile lui
cheltuieli de zi cu zi. Cu scrisul - ar putea în sfârşit să compună pentru el, să înceapă să pună
pe hârtie toate acele poveşti care zăceau în adâncul său, neconturate dar pline de viaţă, fetuşi
cu inima pulsând, chiar dacă încă cu ochii închişi. De ce nu? De ce ar mai continua să meargă
şase zile pe săptămână la ziar, unde mereu era scandal, alergătură şi stres?
- Dacă asta-i jurnalistica, atunci e tristă viaţa!
- Asta-i!
În afară de dorinţa de a scrie nu găsea nici o motivaţie. Decizia de a scrie literatură, aşa
cum îşi dorise de altfel chiar dinainte de a deveni reporter, înlătură singurul anemic semn de
îndoială.
Când răsuci cheia în yală, avu sentimentul că deschide însăşi uşa spre noua sa viaţă.
Urcă direct la etajul doi, se trânti pe salteaua bătucită şi mulţumi cerului pentru şirul de

102 3 4
întâmplări şi pentru puterea de a lua hotărârea acestei din urmă schimbări, care avea să
şlefuiască marginile brute ale norocului ce se ivise. Prin luminatorul din vârf, soarele tomnatic
răzbătea vag până la el în raze deşirate şi-n turn se insinua un miros renăscut, de frunze
umede, de duminică, de libertate.

Aceea fu ultima seară pe care o petrecu, savurându-şi berea şi muzica preferată, în

încăperea dedicată Libertăţii. Deşi ajunsese să o folosească destul de rar, ţinuse mult la
început să fie în preajma sa. Acum însă, erau din nou absolut necesare modificări. Tot ce ţinea
de Profesie trebuia adus cât mai aproape. Măsuţa de scris, fiindcă de-acum va scrie acasă,
rafturile cu dosare, tomurile de hârtie aveau să fie mutate jos. Îşi puse în gând să îşi cumpere,
din primii bani, un computer second hand, oricât de slab, bun pentru dactilografiat, astfel încât
să renunţe la vechea maşină de scris. ADEB
Luni dimineaţă, după prima cafea în libertate, cum îi plăcu să o numească, şi totodată
ultima savurată în odaia de la doi, începu să coboare lucrurile destinate profesiei, de la şase, Veronica D. Niculescu
pentru a le îngrămădi, după o atentă selecţie, în locul saltelei unde înainte obişnuia să
mediteze, trăgând din câte o ţigară. Se năştea astfel o a treia cameră deasupra sufrageriei şi Editura LiterNet 2005
dormitorului, una de lucru. Restul rămâneau în continuare mai mult un fel de depozite, cu
obiecte folosite din ce în ce mai rar. Dorinţa de a avea camera de scris foarte aproape era
singurul motivul pentru care libertatea era exilată atât de sus; se nimerise ca tocmai ea să fie
găzduită de camera care trebuia ocupată acum. Orice ar fi fost acolo, acum ar fi ajuns sus. Îşi
repeta acest argument, pentru că era prima mutare care îl cam sâcâia. Dar îşi promise să
facă, extrem de curând, acea reevaluare totală şi radicală, prin care va pune lucrurile la punct.
Până atunci, trebuia să se mulţumească cu schimbările în trepte.
Înainte să iasă în oraş pentru masa de prânz, notă noul aranjament:

8. Iubire
7. Prietenie
6. Libertate
5. Inspiraţie
4. Bani

103 3 4
 3. Sănătate
2. Profesie
1. Dormitor
P. Sufragerie

Abia ce închise caietul, şi telefonul sună. Cine îl deranja la palat? Adjunctul, cocoşat de
stresul transmis de la director, îi inunda timpanele cu întrebări şi ameninţări. Când termină
toată gama, îi spuse fără să dea semne de uşurare că trebuia să se ducă urgent, cu fotograf
cu tot, la un reportaj. Se spânzurase un dezertor. Şi-atunci, aşa, prin telefon, dezertă el din
lumea presei, înaintându-şi verbal demisia simbolică. La naiba cu ultimul salariu!
Fluierând satisfăcut, îşi puse geaca de blugi pe umeri şi trânti uşa în urmă, cu
sentimentul că i-o închisese în nas chiar patronului celui mai vândut cotidian din oraş. După ADEB
primii paşi văzu cum mândru palatul său căpăta haină nou. Muncitorii vopseau de zor la cele
patru etaje de sus, care erau aproape gata. Treaba mergea incredibil de repede, se vedea că Veronica D. Niculescu
beneficiarul punea foarte mulţi bani la bătaie. Cine nu ştia însă despre ce este vorba nu prea
putea încă să intuiască ce vor să fie curbele roşii, discurile galbene şi dungile albastre care Editura LiterNet 2005
şerpuiau pe faţada turnului ca limbile despicate ale unui uriaş dragon de jucărie.

„Când se trezi, dinozaurul era tot acolo.”

Cu ochii în tavanul cu gaură-n mijloc, se trezise odată cu personajul din cea mai scurtă
povestire scrisă vreodată şi, proptit într-un cot, înţelese că Ana dispăruse.
„Când se trezi, Ana dispăruse.”
Abia acum, cu cartea lui Llosa în mână, în faţa acestei propoziţii rotunde, percepu lipsa
ei ca pe ceva concret. Putea să întindă mâna şi să atingă golul. Era pretutindeni. Dacă
dinozaurul pesemne că încă mai stătea şi acum impasibil, molatic monument aşezat cu fundul
grăsun pe pajişte, mirosind fără grabă un trifoi ale cărui frunze puteau fi numărate la infinit, în
locul Anei rămăsese doar şalul negru, ca unică dovadă că ea fusese cândva acolo. Când se
trezi, ea dispăruse. Se trezise acum. Iar ea dispăruse pesemne înainte de deşteptarea lui, dar

104 3 4
momentul exact nu putea fi definit – chiar înainte sau cu mult înainte - pentru că el,
carevasăzică, dormea ca un bivol.
Aşteptând inspiraţia pentru prima sa povestire, cumpărase „Scrisori către un tânăr
romancier”. Se cufundase în ea cu două seri înainte, citind conştiincios şi făcându-şi mici
adnotări, cu speranţa că, în timp ce mintea lucra în căutarea unui subiect, va reuşi să-şi
însuşească şi ceva tehnică, din recomandările lui Vargas Llosa.
Liniştea ultimelor zile curgea plăcută şi grea, ca o linguriţă de miere scufundată în
paharul cu lapte. Se trezea pe la nouă, îşi bea cafeaua în sufragerie, apoi urca la trei şi
încerca să schiţeze posibile subiecte pentru poveştile sale. Era dificil, fiindcă se obişnuise să
relateze evenimente la zi, nu să inventeze el personaje, situaţii. Zilele trecute îşi amintise cum,
atunci când scria la ultimul reportaj, cel cu ajutoarele, simţea că se leapădă de durere – Te
lepezi de durere? Mă lepăd! - prinzând în cuvinte chipurile triste, mâinile întinse ori ţipetele ADEB
copiilor, şi astfel decisese că va scrie despre Ana.
Acum însă ajunsese, în carte, la cea mai scurtă povestire scrisă vreodată, a Veronica D. Niculescu
guatemalezului Augusto Monterroso, şi se trezi ca dintr-un somn lung, pentru a vedea şalul
aruncat pe colţul fotoliului şi pentru a simţi, printre franjurii lui dezordonaţi, golul imens. Ana Editura LiterNet 2005
chiar dispăruse şi, odată cu ea, seva unui posibil personaj.
Dispăruse, tot într-un moment nedefinit, dinaintea trezirii sale, iubirea. Dovadă că acum
aici nu era nici măcar durere, ci numai o nedefinită, mediocră strângere de inimă. Golul cel
mare nu era lângă, ci în el. Poate ea simţise asta dinainte, poate ea se trezise prima şi-l
văzuse secat; el era dinozaurul posac care părea să aştepte, fără să aştepte nimic. Pesemne
că ea înţelesese şi de aceea plecase.
Ca să o cheme pe Ana în poveste, trebuia să o reconstruiască din memorie, aşa cum
trebuia să reclădească iubirea, emoţia. Apoi, scriind, se va debarasa de tot răul, va alunga
muza pe care mai întâi trebuia să o ademenească în odaia sa de proaspăt scriitor. Ea avea să
pozeze ca un nud fără voinţă, nu va protesta că îi amorţesc picioarele sau îi înţepeneşte gâtul,
iar el avea să imortalizeze fiece umbră a trupului şi fiinţei ei, ca un atotputernic maestru.
Pe ea, cea adevărată, nu îndrăznea să o cheme. Lipsea, din tot jocul acesta, dorinţa lui
de a relua relaţia. Sau poate se temea ca nu cumva, regăsind-o numai pentru o vreme, să
trezească la viaţă sentimente uscate. Ar fi putut deveni dureros, cu toată tactica lui de

105 3 4
debarasare prin scris. Acum o căuta pe cea din amintiri, cea care i-ar fi putut deveni personaj.
Rememora frânturi din ceea ce fusese, dar fiece întâmplare părea lipsită de viaţă, secată de
conţinut.
Dimineaţa se trezea târziu, făcea lungi plimbări prin parcul de la marginea oraşului,
răsucind pe toate părţile povestea care se construia după un tipar încă neclar. Serile erau
pustii, bântuite doar de obsesia că nu va putea duce la bun sfârşit lucrarea. Muzica răsuna în
casa-coloană ca vaietul unei cucuvele. Încercând să lase inspiraţia să circule liberă prin casă,
nu mai închidea nici trapele dintre etaje. Glasul lui Nico urca grav din adâncuri spre luminator,
„Janitor of Lunacy” se pierdea prin cotloanele prăfuite ale etajelor. Degeaba.
Însufleţi şalul ridicându-l spre tavan şi lăsându-l să cadă, cu speranţa că în zbor va lua
forma umerilor ei. Liliacul uriaş ateriză pe podea, cu aripi frânte. Atunci începu să scrie,
chinuit, bântuit de fraze fără ţintă, fiecare ca o incantaţie menită să aducă înapoi ceva din ADEB
vremurile când ea era aici.
„Dar acesta e un palat!” exclamase la prima vizită, cu mâinile întinse în sus, ca şi cum ar Veronica D. Niculescu
fi vrut să atingă cu buricele degetelor luminatorul. Încântată, lumina se contopise cu trupul ei
subţire şi el se îndrăgostise, fiindcă ea era prima care nu vedea ghena de gunoi, ci castelul. Editura LiterNet 2005
Şi-n el, în el ce văzuse?
Şi zâmbetul ei de joi dimineaţa!
Şalul zbură iar dinspre tavan, desenând forma ei între patru pereţi, tristă fantomă. Şi iar,
şi iar, şi din fiecare desen câte o pagină se năştea, chinuit, cu picioarele înainte. Şi-apoi
triunghiul de caşmir fâlfâi tocmai de sus de tot, de la opt, până jos, mângâind scara cu
degetele-franjuri, ca şi cum ar fi cântat la harpă. În tăcerea aceea, muzica lui sună sumbru.
Strivit de podea, şalul secă de putere şi în curând, istovit, tăcu.
Într-adevăr, dispăruse.

Afară însă lucrarea mergea bine. Muncitorii finisau deja faţada, şi numai schelele dese
nu lăsau trecătorii să înţeleagă ce avea să fie acolo. În două săptămâni, el scrisese câteva
pagini, ei vopsiseră opt etaje. La opera lor se uitau din mers vecinii, la el se hlizea răutăcioasă
pustietatea. Sperând ca inspiraţia să se ivească de după foile verzi sau să intre din senin pe
fereastră, continuă amenajarea locuinţei, aşa cum procedează viitorii părinţi, în aşteptarea

106 3 4
noului-născut. Dezlipi mare parte din afişele şi pozele care decorau camerele, atât cât se
putea. Cu primii bani de la firma de publicitate – care sosiseră deja, deşi reclama nu era gata –
îşi luă un computer bunicel, pe care îl instală în camera Profesiei.
Îşi propusese să decoreze în fiecare zi câte o cameră şi începuse de jos. În sufragerie şi
dormitor nu erau necesare modificări semnificative. Făcu o curăţenie generală, impulsionat
mai mult de lucrătorii de afară, care fluierau de zor apropiindu-se de final. În camera Profesiei
avea acum masa de lucru, cu calculatorul şi câteva dicţionare, şi un taburet de lemn. Scoase
afişele vechi semnificând Libertatea şi întinse un tapet simplu, alb, care dădea impresia că e
mai mult spaţiu. Pe el lipi litere mari, decupate din titluri de ziar. În noua încăpere a Sănătăţii,
unde înainte fusese Iubirea, reuşi să dezlipească toate fotografiile, cu excepţia uneia mai mari,
alb-negru, care fusese prea temeinic lipită. Hotărî să lase acolo zâmbetul Anei, întinzând peste
el afişul cu crucea roşie. Mai sus, la Bani, puse bancnotele mărite la xerox în locul pozelor cu ADEB
prieteni.
Doar Inspiraţia a rămas neschimbată, verde şi goală. Mai ales goală. A spălat fereastra Veronica D. Niculescu
şi deşi afară era tot mai frig, a lăsat-o deschisă pe toată perioada curăţeniei, fiindcă praful se
ridica de peste tot. În pauze, venea aici şi, aşezat pe scăunel, privea oraşul, aşa cum se vedea Editura LiterNet 2005
acum, înrămat în schelă. Încerca să modeleze scheletul povestirii despre Ana, lipind oscioare
firave unul de altul. Se năşteau mici fragmente pe care le nota grăbit în caiet, urmând să le
aşeze apoi cap la cap, în computer.
În ziua în care a ajuns la etajul opt, al Iubirii, şi-a dat seama că nu mai avea ce să pună
pe pereţi. Vechiturile luaseră urma medicamentelor expirate. Conturul crucii roşii rămăsese pe
zid, cu margini prăfuite. În miezul ei, în lipsă de altceva, lipi toate fotografiile Anei pe care le
găsi prin albume. Ana râdea, mâinile înălţate spre luminator, ochii semilune. Ana citea
cuibărită în sacul de dormit, ciufulită şi-ncercănată. Ana privea în obiectiv cu ochii ei verzi,
enormi, de parcă s-ar fi uitat dincolo de aparat, ca printr-un microscop. Ana alerga în parc, cu
pletele lungi împletindu-se cu razele soarelui. Ana strângea în braţe un câine vagabond,
singurul câine pe care el îl văzuse vreodată zâmbind. Ana singură, Ana şi el, toate într-un
puzzle enorm, răstignit la o palmă de cer.
Clădită din cărămizi color şi alb-negru, crucea purtând de patruzeci de ori chipul ei îi
bântui visele. Se trezi noaptea şi scrise ca şi cum cuvintele ar fi ţîşnit pe ţeava unei mitraliere.

107 3 4
Tastatura ţăcănea ca la birourile de copiat acte. Nici nu îndrăzni să se oprească, să mai urce,
să vadă crucea. Nici nu avea nevoie. Toate imaginile erau în el, prinseseră viaţă şi urlau ca
pruncii la naştere. La ultimul etaj, Ana vorbea cu lumina, zâmbea arătând fagurii de sticlă,
sărea sprintenă ca un spiriduş prin ochiurile de geam şi zbura deasupra oraşului fâlfâindu-şi
părul şi şalul.
În zori salvă textul şi, epuizat, adormi. Primul capitol era gata. Somnul îi fu dulce şi
liniştit, chiar dacă afară muncitorii zăngăneau teribil, strângând schela. Iar când într-un târziu
se trezi şi ieşi să cumpere pâine, văzu capodopera. Locuia într-un pachet de biscuiţi.

Ei, da, de-acum locuia într-un pachet de biscuiţi. Din aceia rotunzi, cu gaură în mijloc. ADEB
Exact cum se gândise şi el cu mult timp înainte. Făcuseră treabă bună muncitorii, proiectul
ieşise chiar mai bine decât se vedea în planşa de la agenţie. Şerpii de vopsea roşie pictaţi pe Veronica D. Niculescu
înălţime rotunjeau muchiile turnului, dând impresia că pachetul e cilindric. Parterul era verde,
etajele până la şapte erau galbene cu dungi roşii şi albastre, iar la opt părea că o mână uriaşă Editura LiterNet 2005
tocmai a deschis pachetul, pentru a se servi cu primul biscuite. Trecătorii se opreau privind
grozăvia cu palma streaşină, dădeau din cap a mirare, apoi plecau la treburile lor. Era mândru
că el, tocmai el locuia în pachet. Îi venea să strige: „E casa mea, are chiar şi gaură-n mijloc!
Eu trăiesc acolo, eu urc prin tunel în fiecare zi, biscuiţii sunt Iubirea şi Profesia, Sănătatea şi
Inspiraţia!” Era, cu adevărat, o zi memorabilă, toate îi mergeau din plin. O observă, prin
mulţimea de gură-cască, şi pe clapoanca de la agenţie. Porni spre ea, cu gândul să-i
mulţumească. Ea însă se prefăcu că nu-l vede şi o luă imediat din loc, cu paşi repezi.
În aceeaşi zi, o familie zâmbea fericită în faţa unei foste centrale termice de cartier,
vopsită ca o bucată enormă de caşcaval. Pe una dintre ferestre se ivea capul unui şoarece, iar
pe alta părea că intră lăbuţa unei pisici. Întreg oraşul vorbea de cele două locuinţe şi tot omul
îşi făcea timp, în drum spre casă, să treacă să vadă măcar una dintre ele.

În dimineaţa următoare, se trezise şi simţise că o parte din Ana era acolo, prinsă în
cuvintele lui, balansându-se în monitor ca într-o pânză de păianjen. Cu toate acestea, după

108 3 4
zile şi nopţi, al doilea capitol nu se lăsa pus pe hârtie. Recitise de zeci de ori ce scrisese în
noaptea când finisase camerele, ajustase pe ici, pe colo, dar mai mult nu putea. Reconstruise
imaginea ei, o învăluise în întâmplări care ar fi putut avea loc, dar erau incapabili – el şi
personajul - să acţioneze mai departe. În plimbări tot mai lungi, încerca să contureze acţiunea,
dar Ana din poveste părea o păpuşă de cârpă, fără voinţă, fără putere. Din el ar fi trebuit să-i
dea viaţă. Mâinile lui ar fi trebuit, ca ale unui păpuşar iscusit, să tragă în sus şi în jos de aţe
fără să le încâlcească şi, în plus, vocea sa ar fi trebuit să sune firesc pe buzele Anei. Privea
ore în şir crucea clădită din imaginile ei, dar sfârşea de fiecare dată constatând că a secat, că
nu are resurse să creeze, nici măcar să recreeze o lume. Pe ea, cea adevărată, tot nu
îndrăznea să o cheme. Ar fi fost desigur prea rebelă pentru a se lăsa prinsă în mrejele
povestirii, ar fi rupt fragilul tipar abia conturat şi ar fi luat-o razna, incontrolabilă. Iar el acum
avea nevoie de linişte, pentru a construi istorioara, dirijând personajul docil către direcţia ADEB
dorită.
Şi totuşi, dacă ea ar veni, nechemată? Dacă într-o zi ar găsi-o aici, cu trupul lipit de zid, Veronica D. Niculescu
cu braţele răstignite în conturul acestei cruci, acoperind cele patruzeci de cadre cu corpul ei
viu? Oare toate gândurile lui, îndreptate de săptămâni atât de intens către ea, nu-şi croiseră Editura LiterNet 2005
drum, cumva, pe deasupra oraşului, nu ajunseseră, măcar şi distorsionate, la ea?
Cu astfel de întrebări trăgându-l de mânecă se întorcea dintr-o istovitoare plimbare, când
găsi scrisoarea în uşă. Să fi simţit Ana ce se întâmplă? Deschise plicul şi nu-i veni să creadă.
Se prăbuşi în fotoliu. Tot turnul părea că se învârte cu el.

Asta era prea de tot. Funcţionarii primăriei îl înştiinţau că, din cauza crizei acute de
locuinţe, se văd nevoiţi să acorde partea de sus a imobilului unui alt locatar, care avea o
situaţie foarte dificilă. Dat fiind că achitase jumătate din rate, el avea să păstreze parterul şi
primele patru etaje, urmând ca, de la întâi ale lunii, etajele superioare să îi fie repartizate
altcuiva. Vrând să încheie într-un ton optimist, funcţionarii îl înştiinţau că „jumătatea lui e mai
mare” şi că de acum nu mai are de plătit decât două rate. Apoi avea să fie declarat proprietar
cu acte în regulă. Mare fericire!
La o astfel de lovitură nu se aşteptase. În zadar alergă în zilele următoare pe holurile
primăriei, din birou în birou. O clauză din contract prevedea această posibilitate, câtă vreme

109 3 4
plata nu era achitată integral. Nu mai era nimic de făcut, pierduse. Află că sus avea să se
mute un profesor de matematică, tot singur, ca el. Din păcate, aproape jumătate din suma de
la agenţia publicitară, provenind de la producătorul de biscuiţi, avea să meargă la el. Era grav.
Din ceea ce urma să încaseze, abia îi va ajunge să-şi plătească ultimele rate. Mai erau şi toate
taxele de la bloc, mai trebuia şi să trăiască. Oribil. Neaşteptat şi oribil.
Se surpa noua lui lume, castelul părea să fie, dintr-o dată, unul de nisip. Nu avu încotro
şi în săptămâna care urmă începu să înghesuie numai la etajele trei şi patru tot calabalâcul de
sus, astfel încât sufrageria, dormitorul şi camera de lucru să rămână neschimbate. După zeci
de ture pe scară, în sus şi în jos, înghesui de-a valma în cele două încăperi albume, poze,
dosare, caiete, haine, cutii. Când totul fu gata, aşezat pe scăunelul Inspiraţiei adus în
sufragerie, deschise caietul la pagina cu ultimul aranjament.
ADEB
8. Iubire
7. Prietenie Veronica D. Niculescu
6. Libertate
5. Inspiraţie Editura LiterNet 2005
4. Bani
3. Sănătate
2. Profesie
1. Dormitor
P. Sufragerie

Cu umerii strânşi între cele două fotolii, cu coatele frecându-i-se de marginile capitonate
la cea mai mică mişcare, notă pe pagina alăturată:

8.
7.
6.
5. – fereastra
__________________________

110 3 4
 4. Bani - Inspiraţie - Libertate
3. Sănătate – Iubire - Prietenie
2. Profesie
1. Dormitor
P. Sufragerie

Dar imediat ce termină de scris, rupse foaia. Nu mai avea nici un rost. Cântări o vreme
ghemotocul în mână, apoi îl aruncă la gunoi. Profesorul îi lua Iubirea, Prietenia, Libertatea,
Inspiraţia, de parcă tocmai mâna lui era cea uriaşă, care se servea din pachet. Iar el se
presupunea că ar trebui să înghesuie laolaltă tot ce îi rămăsese, în jumătatea ciuntită? Din
păcate, da.
Era ultima seară pe care o petrecea singur în turn. Pe salteaua Libertăţii, dusă cu greu la ADEB
cinci, sub fereastră, alese să traverseze această din urmă noapte în camera Inspiraţiei. Vârful
turnului era pustiu, rămăseseră numai afişele, pe care îşi propusese să le dezlipească Veronica D. Niculescu
dimineaţa. Plutind deasupra podelelor goale, fantomele frumuseţilor exilate nu dădeau semne
că ar vrea să urmeze obiectele seci, deportate acum jos, alandala. Exilul fusese ales, Editura LiterNet 2005
deportarea era forţată. Adormi târziu; doar pentru câteva ore căzu într-un somn mlăştinos,
bântuit de un şuier continuu. Şi totuşi pustiul din noapte era bun, era minunat faţă de ceea ce
avea să îi aducă ziua de mâine. Cu mâinile proptite de pervazul îngust, inspiră liniştea,
mângâie rama ferestrei şi adormi din nou, purtând pe palme senzaţia pe care i-o lăsase lemnul
umed, cu vopseaua scorojită. Pe sus, vântul bătea tot mai tare, iar urechea lui captă şi
descifră în vis o poveste despre frumuseţea singurătăţii.
La nouă dimineaţa, se trezi cu povestirea în minte, era acolo, gata să izbucnească în
fraze frumos rotunjite, cu forţa unui nou născut împingând cu capul spre lumină. Sări în
picioare mânat de dorinţa de a scrie atunci, pe loc. Se-ntoarse cu faţa spre soare, întinzându-
şi braţele, şi înţepeni aşa. Un muncitor în salopetă rânjea la fereastră.
- Vă salut, domnu’! Am venit să punem scara!

Singurătatea îşi făcuse deja bagajele şi era cu un picior dincolo de pragul jumătăţii de
casă când el, aplecat deasupra computerului, îi croi un text de câteva pagini. Un strigăt de

111 3 4
disperare, un cântec de dragoste. Ca unei bune prietene, căreia îi recunoştea abia acum
calităţile, îi scrise singurătăţii cu disperarea omului conştient că o pierde, de parcă gestul său
precipitat ar fi putut face lucrurile să deraieze de pe drumul pe care porniseră.
Cu muncitorii bocănind groaznic în perete, compuse la tastatura calculatorului un cântec
închinat solitudinii, iar ritmul cu care degetele i se plimbau pe tastatură ţesând povestirea se
înteţea cu fiecare bolţ înfipt în perete, cu fiecare tronson de scară instalat pe faţadă de-a
lungul turnului său decapitat, de la parter până la brâul casei, acolo unde nu mai departe decât
astă-noapte el dormise pentru ultima oară în braţele Inspiraţiei.
Puţin după orele prânzului, pe barele metalice ale scării se usca vopseaua proaspătă, iar
povestirea bărbatului care se îndrăgostise de fereastra dormitorului său, de unde oraşul i se
oferea ca o pizza imensă, era gata.
Abia atunci, cu ochii roşii şi părul vâlvoi, îndrăzni să iasă din casă. Într-adevăr, din ADEB
stânga uşii sale porneau treptele, ducând până sus, la cinci, unde în perete se căsca golul
Veronica D. Niculescu
unei intrări noi. Trapa de deasupra etajului patru fusese închisă şi consolidată. Porni în oraş,
dar pe fiecare alee erau prea mulţi oameni, pe fiecare bancă cineva pusese deja monopol, Editura LiterNet 2005
chiar păsările, frunzele uscate şi câinii fără stăpân păreau că promiseseră să încânte ori să
pustiască sufletele altora. Colindă străzile până seara, târziu. Cu fiecare pas greutatea
creştea. Se simţea ca bărbatul din propria poveste, într-un posibil epilog. Se plimba printr-o
pizza uriaşă, iar tălpile i se înglodau tot mai tare în consistenţa greţoasă a ketchup-ului în
exces.
Când stors de puteri ajunse acasă, văzu în faţa turnului camionul cu mobilă. Din capătul
aleii, ferit de reflectoarele care luminau pachetul de biscuiţi, privi bărbaţii în salopete care
urcau un pat, o măsuţă, o noptieră, un computer, saci cu mărunţişuri, un fotoliu, trei scaune.
Un tip în blugi îi ajuta, iar o femeie cu glas strident le dădea tuturor indicaţii. Vocea îi părea
oarecum cunoscută, dar nu într-atât încât să o identifice imediat. Abia când oamenii terminară
de descărcat şi maşina plecă, iar cucoana împreună cu tânărul urcară în casă, unul dintre
becuri îi lumină bine iar el îşi dădu seama. Era clapoanca.

112 3 4
 7

Profesorul era pus e fapte mari. Instalase chiar din a doua zi căsuţe poştale la parter,
pentru amândoi, iar în următoarea săptămână pietruise o alee până la intrarea în turn, vopsise
fereastra şi cu siguranţă făcuse şi prin casă o mulţime de modificări. Clapoanca dirijase mare
parte dintre acţiuni, mamă posesivă, omniprezentă, cloncănind în jurul şi în interiorul turnului
de dimineaţa până seara. Cine ar fi văzut-o acum ar fi putut crede că ea însăşi clocise întregul
pachet de biscuiţi, stând cu fundul ei gras în vârful turnului colorat. Şi într-un fel aşa şi era.
Pentru el era un coşmar. Agitaţia permanentă nu îl lăsa să scrie, nici măcar să se
gândească la ce ar putea fi scris. Banii deveniseră dintr-o dată mult prea puţini, iar în spaţiul
meschin al casei dispăruse orice urmă de confort şi de linişte. Nici plimbările nu-i mai priau,
fiindcă gândurile că ar trebui să muncească erau tot mai pregnante. Cumpăra în fiecare ADEB
dimineaţă ziarul la care până nu demult lucrase şi purica atent rubrica de angajări.
Croitoresele şi tălpuitorii aveau şanse mai mari ca el să-şi găsească de lucru. Decise atunci că Veronica D. Niculescu
e cazul să-şi facă un plan de acţiune. Va termina întâi povestirea cu Ana, oricât ar dura. Între
timp, va urmări ziarul, însă fără ca asta să fie o apăsare. Dacă se va ivi ceva, bine, dacă nu, Editura LiterNet 2005
nu. Prioritatea numărul unu avea să fie povestea. Va mânca pâine cu ceai dacă va fi nevoie,
sau zâmbete de porc, ca pe vremuri, şi se va concentra numai la scris.
În sfârşit, după două săptămâni se făcuse linişte, pesemne că profesorul terminase
amenajările. Va scrie. Va sta cuibărit în cocon şi va aştepta ca Ana să înflorească în povestea
lui, precum crenguţa de măr cu care venise un ţăran în miezul iernii trecute, la redacţie.
Crezuseră că omul e nebun. Părea că delirează. Vorbea de câinele lui pe care îl otrăviseră
vecinii. Vorbea de semne. Îngropase câinele la poartă şi acolo peste un an crescuse un pom.
Zicea el. Redactorii se prefăceau ocupaţi, numai să scape. Şi-atunci, când toţi îşi pierduseră
răbdarea, omul scosese rămurica înflorită, lăsându-i fără glas. Între degetele lui negre, crăpate
de muncă şi ger, florile păreau un miracol. Se parfumase întreaga redacţie, cuprinsă de vrajă,
timpul stătuse în loc ţintuit de ţăranul care şedea cuminte pe scaun, cu traista la picior şi
geanta pe genunchi, cu crenguţa între trei degete, magică baghetă. Aşa o va aştepta pe Ana
să înflorească din pereţii turnului său. Îi va sculpta chipul şi faptele în rânduri dibace şi apoi,
eliberat, va putea reveni la munca agitată de dinainte. Până la urmă, orice ziar l-ar fi primit, cu

113 3 4
experienţa lui. Nici nu avea sens să-şi piardă timpul căutând printre anunţuri. Când povestirea
va fi gata, va merge chiar el, ofertă ambulantă, la celelalte cotidiene din oraş.

Dar Ana nu înflorea. I se părea uneori, tot mai des, că îi aude vocea, noaptea târziu, ca
un ecou venit de departe.
- Dacă asta-i iubirea, atunci e tristă viaţa!
- Nu-i asta!
Cocoloaşe de hârtie umpleau coşul de gunoi, în zilele fericite. Prima ninsoare îl prinse
mai deprimat ca oricând. Descoperise că un personaj era mai greu de stăpânit decât un om în
carne şi oase. Îşi amintea tehnicile de manipulare pe care le învăţase în redacţie. Ce uşor
putea fi determinat un om să facă şi mai ales să creadă ceva! Dar personajul trebuia creat,
începând de la schelet, îmbrăcat în carne, trebuiau modelate trăsăturile, caracterul şi apoi ADEB
dirijate acţiunile lui. Şi, mai presus de personaj era el, creatorul, cel care ar fi trebuit să domine
totul, dar care rămăsese doar un dinozaur numărând posac aceleaşi frunze, la nesfârşit. Veronica D. Niculescu
Ana era tot mai departe, iar trăsăturile ei, aşa cum reieşeau din paginile mototolite şi
aruncate la coş, nu aveau nimic în comun cu fata pe care el o iubise. Ca şi cum ar fi încercat Editura LiterNet 2005
să deseneze, iar mâna, neascultătoare sau nepricepută, ar fi creionat o altă femeie, total
diferită, o impostoare care furase de la fosta iubită câteva trăsături şi replici isteţe. Se gândea
tot mai mult să o caute. Să o mai vadă o dată. Era convins că o singură întânire i-ar fi fost de
ajuns ca să-şi amintească gesturi uitate, tonuri ale vocii şi chiar cuvinte ce-ar fi putut însufleţi
tabloul povestirii sale. Dar era prea periculos. Ar fi putut renaşte în el sentimente pierdute, ori
pentru asta nu era pregătit. Asta era deja altceva. Poate să o vadă doar el, pitulându-se din
umbră în umbră ca un hoţ de frumuseţe brucknerian, fără ca ea să ştie că este jefuită.
Şi astfel porni, nu întâmplător într-o miercuri seară, spre garsoniera unde ea locuia cu
mama şi în care el nu intrase niciodată. O aşteptă afară, pe o alee ferită. La şapte şi jumătate,
patru copii o zbughiră din scară, numărând elefanţi roz în limba engleză. La opt fără un sfert,
uşa blocului se deschise cu un scrâşnet îngheţat şi în dreptunghiul luminos apăru Ana. Era
îmbrăcată cu paltonul kaki pe care el îl ştia de anul trecut, când o tot sâcâia dându-i comenzi
din armată. Fata îşi trase gluga cu o mişcare scurtă şi porni grăbită, fără să-l observe. El, în
urmă-i, iscusit cercetaş. Mâinile odihnite în buzunare, paşii mărunţi pe zăpadă, ca un chiţăit

114 3 4
speriat, privirile în pământ. În fâşii lungi, pletele îi ieşeau neascultătoare de sub glugă, ea le
îndesa la loc când şi când, fără să încetinească. Se opri numai la librărie, iar el, ascuns după
un panou cu reclame, profită de minutele de răgaz pentru a-şi nota în carnet câte ceva.
Drumul continuă, nu spre centru, ci spre cartierul lui, chiar pe drumul principal. „Aha,
aha, aşa venea ea spre mine, în fiecare miercuri, aşa îşi aranja părul şi aşa păşea, aşa înclina
capul la semafor şi aşa încetinea aici, unde drumul începe să urce”, îşi spuse, fericit că
întâmplător Ana urma calea spre zona în care locuia el. După a doua intersecţie însă, când ea
alese din nou să meargă la dreapta, inima îi zvâcni. Dacă ştie? Dacă acum, după atâta vreme,
gândurile lui au ajuns la ea şi iat-o, nechemată, îndreptându-se spre el, original gata să-l dea
în judecată pe autorul copiei nereuşite, ori, dimpotrivă, gata să se ofere ca model. Un zâmbet
umed şi nud, un cuvânt moale şi nud, un gest al mâinii întinse spre cana de cafea, dezbrăcat
de orice interpretare. ADEB
Urca gâfâind în urma ei, iar ceea ce credea că este o reluare parţială a unui vechi drum
Veronica D. Niculescu
se transforma, periculos, chiar în varianta originală. Venea la el! Iat-o cotind pe aleea străjuită
de gard viu, uite-o intrând pe poteca pietruită. Nu dădea semne să se mire de noile amenajări. Editura LiterNet 2005
Înainta cu pas sigur şi, dacă ar fi fost mai aproape, cu siguranţă ar fi auzit-o fredonând o
melodie liniştită. Cum se poate?
Îşi aminti cu groază că exilase sus Iubirea, Prietenia, Inspiraţia. Ce o să spună când o
să-l găsească instalat între Profesie, Bani şi Sănătate, cu tot ce cândva era mai important
înghesuit de-a valma, precum cutiile cu vechituri stivuite pe dulapurile bătrânilor, atât de sus
încât nimeni în afară de molii nu mai umblă la ele? Palatul pierdut se înălţa la doi paşi, strigoi
slăbănog.
Cu răsuflarea tăiată, stupefiat, o văzu ridicându-şi cu o mână colţurile paltonului. Cu
cealaltă se apucă de balustradă şi, cât ai clipi, începu să urce. În câteva secunde, era la cinci.
Uşa se deschise fără ca ea să sune şi în cadrul strălucitor se ivi profesorul. O cuprinse de
talie, culegând-o de pe scară ca pe-un pisoi rătăcit, şi o depuse cu grijă în cameră. Mai văzu
gâtul ei întinzându-se pentru sărut, înainte ca uşa să se închidă bufnind, greoaie copertă
păstrând înăuntru tot ce era luminos şi cald.

115 3 4
 8

Deci nu i se păruse. În puţinele momente de inspiraţie din ultimele săptămâni, când

crezuse că doar în imaginaţia sa o aude gângurind jucăuşă ori şoptind vorbe de dragoste, ea
fusese cu adevărat, vie şi caldă, în vârful turnului. Nu inspiraţia sa ciungă născuse ecourile
îndepărtate ale vocii ei, ci Ana însăşi îl ajutase să scrie, fără ca el să înţeleagă măcar.
- Dacă asta-i Inspiraţia…
Chircit sub scară, ca un monstru trist dominând jalnicul palat, începu, din miercurea
următoare, să noteze frânturi din conversaţiile ei cu profesorul. După ce depăşise şocul iniţial
îşi spuse că în definitiv important era că, în sfârşit, povestirea se scria de la sine, personajul
renăscuse. Oare nu asta îşi dorise, să o aibă din nou lângă el, fără să fie văzut?
Şi totuşi, îşi rodea unghiile cuibărit sub trapa care îl despărţea de încăperea în care până
ADEB
nu demult fusese Inspiraţia sa. Acum materialul din care se ţesea povestea curgea în şuvoaie
tot de acolo, din încăperea cu fereastră, unde Ana se străduia să vorbească în şoaptă, însă Veronica D. Niculescu
zadarnic, fiindcă toate cuvintele ei ajungeau dedesubt, pentru a fi consemnate cu fidelitate.
Discuţiile nu semănau deloc cu ale lor, de demult. Nu exista întâlnire în care să nu se Editura LiterNet 2005
facă referiri la vinovăţie şi la felul în care Ana ajunsese aici. Niciodată însă nu se vorbea
suficient de explicit, iar el îşi notă, ca să ţină bine minte, că tinerii îndrăgostiţi nu spun niciodată
lucrurilor pe nume, preferă să le lase să plutească aşa, într-un soi de ceaţă lăptoasă, pentru a
culege apoi fiecare, ca pe găluşti la care trebuie mestecat îndelung, o frază sau alta, o
tonalitate sau alta, o tăcere sau alta.
Era utilă concluzia, pentru povestea lui. Nu şi pentru el, fiindcă era tare curios cum se
întâmplase, iar explicaţiile clare lipseau, deşi se simţea permanent tensiunea, atunci când cei
doi se apropiau de zonele considerate delicate. Chiar dacă în povestire personaj era Ana a lui,
acţionând alături de el şi nu de profesor, ar fi vrut să ştie ce se petrece acolo, în încăperile
unde pesemne rămăsese ceva din Iubirea exilată, ceva din Prietenie, ceva din Inspiraţie şi mai
cu seamă din Libertate. Acest bărbat căpătase, odată cu vârful locuinţei sale, toate
delicatesele, frişca de pe tort.
De când venea ea acolo? Nu reuşea deloc să îşi amintească momentul în care începuse
să audă vocile. Cum ajunsese din nou în turn? Era colegă la şcoală cu profesorul sau poate
ea chiar revenise la el, dar nu-l găsise acasă?

116 3 4
 Conversaţiile din camera cu fereastră nu durau mai mult de jumătate de oră. Apoi scara
interioară se legăna uşor, pesemne se duceau mai sus, iar el nu mai reuşea să desluşească
nimic. Iar până când ea pleca, termina de transcris citeţ dialogurile, în sufragerie. Abia a doua
zi dimineaţa le transforma, îmbrăcându-le în haine noi, astfel încât să se lipească perfect în
poveste.
Munca se dovedea însă neaşteptat de dureroasă. Tot mai chinuitoare. Privind în urmă,
se întreba cum avusese puterea să ia decizia să scrie astfel. Acum nu ar mai fi putut să
pornească într-o asemenea acţiune. Să continue, da; dependenţa era creată, devenise un
hamster alergând cu disperare în roată. Îi trebuia aşa cum îi trebuia să respire aer curat în zorii
fiecărei zile şi, neavând fereastră, ieşea să alerge doi kilometri, până la parc şi înapoi.
Gândurile se limpezeau şi se aşezau în straturi ordonate, aşa cum fuseseră cândva rânduite
camerele sale, un biscuite, un strat de cremă, alt biscuite, alt strat de cremă. Acum casa era ADEB
vraişte, la fel şi mintea lui, tulburată tot mai tare în fiecare miercuri seara, răvăşită teribil cu
fiecare paragraf de poveste. Veronica D. Niculescu
Aşezat pe ultima treaptă, de parcă ar fi ţinut ultimele patru etaje pe umerii săi cocoşaţi,
îşi autopsia propria durere. Îşi deschidea trupul cu bisturiul, apoi introducea depărtătorul. Un Editura LiterNet 2005
scrâşnet teribil şi, odată cu fiecare liniuţă de dialog, interiorul ieşea la iveală, însângerat. Scria
cuprins de febră, ca-n pragul unei boli terminale. Iar când auzea scara exterioară legănându-
se vag, aştepta două minute şi pornea în urma ei, adulmecându-i paşii. O zărea imediat şi o
conducea până acasă, de la distanţă, fără să se lase văzut, ca un copoi prudent şi fricos
totodată. Ana avea acum alt miros, iar el încerca să se ferească să-l inhaleze. Îi era însă de
mare folos să vadă drumul pe care apucă în fiecare miercuri, uneori ocolit, alteori scurtat, să
privească felul în care păşea, mai grăbită sau mai agale, sau cel în care îşi arunca pletele
rebele pe spate, ca un cal nărăvaş.

Ana, zidită cândva în casa mea, a reuşit să fugă, iat-o alergând cu spatele la mine,
gâfâie ca o căprioară hăituită, înspăimântată. Ştie că-n urmă a rămas conturul ei, încrustat în
perete. Dar iubeşte şi asta o face să fugă noaptea pe străzi, despletită. Sunt câinele care o
adulmecă, fără să ridice privirea. Nasul meu percepe în aer, unduind ca o eşarfă de mătase
despicată în nouăzeci şi nouă de fâşii, spaima ei translucidă. Nu ştie că o urmăresc, dar mă

117 3 4
simte în ceafă chiar şi atunci când sunt departe. Fiindcă eu sunt cu ea pretutindeni, strecurat
în buzunarul vinovăţiei, iar ea rămâne cu mine, zidită în aceşti pereţi, oricât ar fugi de departe.
Şi totuşi, continuu să o urmăresc noaptea pe străzi, până la casa ei, iar ea revine iar şi iar şi
iar, între zidurile ascunzişului a cărui prizonieră este şi va fi. Suntem şi aici şi acolo, noi patru.

În seara aceea, se simţea împletindu-se cu mirosul ei cel de demult, aroma pământului

dezgheţat, în care muguri nenăscuţi visau să răsară, deşi primăvara era încă departe. Ana
renunţase la palton, haina de piele îi foşnea la fiecare mişcare. De data asta venise mai târziu
şi poate de aceea întârzia cu plecarea. După miezul nopţii, renunţă să o mai aştepte şi se
apucă de transcris ultimul dialog, cu speranţa că poate va înţelege mai mult decât reuşise pe
loc, sub trapă.
ADEB
Întrebarea profesorului nu se aude clar. Cu prudenţă, vocea aruncă în joc una din acele
întrebări care zăcuseră prea mult în tolbă. Ea îi răspunde pe acelaşi ton jos, dar hotărât. Ca şi Veronica D. Niculescu
când aştepta întrebarea.
- Nu, nu ăsta a fost principalul motiv. Nu principalul! Nici nu ar trebui să mă întrebi asta. Editura LiterNet 2005
Dar e bine că totuşi o faci.
- Înţelegi că mă apasă teribil, ca o tumoare hrănindu-se din mine; trebuia să mă
debarasez odată de îndoială, orice ar fi.
- Sigur. Mi se pare normal să te întrebi dacă nu cumva asta m-a atras aici de la bun
început. Îţi spun că nu. Fireşte că turnul mă chema în continuare, ba chiar mai mult ca înainte.
Aş putea spune “ca la început”, însă fiecare început e altfel.
- Sper să rămână aşa.
- Ar fi nedrept să îţi spun că depinde numai de tine. Nu depinde numai de tine, şi să ştii
că, în ciuda aparenţelor, asta nu e deloc o veste bună. Nu-i ca şi cum astfel ai avea
responsabilităţi mai puţine. De fapt, control ai mai puţin. Să rămână aşa? Pentru el priorităţile
s-au schimbat în timp, deşi nu şi-a dat seama decât foarte târziu. O femeie simte lucrurile
astea dinainte de a se petrece ceva vizibil. Aşa cum simt animalele cutremurele. Însă noi
avem tendinţa maladivă să ne învinovăţim, să ne gândim mereu unde am greşit, în loc să
construim, ca voi, strategii. Femeile gândesc în cercuri concentrice, un singur lucru se află în

118 3 4
centru la un anumit moment, toate celelalte plutesc în derivă, în timp ce bărbaţii au sertare-
sertăraşe pe care le pot manevra cum doresc. Nu ştiu, de fapt, dacă şi cât am greşit şi nici
dacă poate fi vorba de vreo vină. Dar odată ce uscăciunea începuse să pună stăpânire,
eforturile mele se dovedeau zadarnice. Poate ar fi meritat să fac un efort mai mare, ceva de
genul o scamatorie pe zi. Dar oboseşti căutând să faci mereu giumbuşlucuri. Când ceea ce e
firesc nu mai e suficient, nimic nu mai e suficient.
Se aude linguriţa în ceaşcă.
- Şi tot aşa simţeam şi acum ce se petrece în turn. Mă atrăgea ca un magnet. Veneam
miercuri seara până aici şi priveam de sub copaci luminile plimbându-se de la un etaj la altul,
ca într-un muşuroi de licurici. Au licuricii muşuroaie?
- Nu cred. Zboară.
- Atunci ca nişte licurici construindu-şi cuiburi. De fapt, era vorba de un exil, ale cărui ADEB
urme le-am descoperit împreună. În exil licuricii nu se simt bine, sunt trişti şi îşi pierd
strălucirea. Unii din ei, cei cu simţ practic, umblă cu câte o veioză ataşată la aripă. Dar rămân Veronica D. Niculescu
foarte, foarte trişti. Apoi ai venit tu şi i-ai salvat. Este senzaţional. Autenticul nu poartă haine de
clovn. Ador pereţii aceştia albi. Dar ca să revin la întrebarea ta şi să te lămuresc definitiv – nu, Editura LiterNet 2005
acesta nu a fost principalul motiv. Asta ţi-o spun eu, femeia care îţi stă acum alături. Pe animal
însă, ar trebui să îl întrebi în altă limbă!
- Iar te joci, spiriduş mic! Speram că vorbeşti serios.
- Mai încet! Vorbesc cât se poate de serios.
Vocea ei trăda un zâmbet larg. Învăţase în practica la radio că trebuie să zâmbeşti,
pentru ca vocea să sune plăcut. Vocea ei, da, suna ca şi când ar fi zâmbit. Probabil, dacă ar fi
putut, profesorul ar fi dus-o în braţe sus, pe scara strâmtă. Cel puţin în poveste.

După ore de scris, corectat şi printat, puse povestirea, împreună cu cea despre
singurătate, într-un plic cu burduf, ale cărui colţuri se-nmuiaseră de-atâta aşteptare. O ultimă
lectură înainte de culcare, cu urechea ciulită. Adormi cu caietul deschis la aranjamentul de pe
prima pagină, pe care îl citise şi îl tot recitise, ca pe o poezie ale cărei sensuri abia acum
încerca să le descifreze.

119 3 4
 Schelet de nou-născut

8. Sănătate
7. Bani
6. Profesie
5. Inspiraţie
4. Prietenie
3. Iubire
2. Libertate
1. Dormitor
P. Sufragerie
ADEB
Şi zâmbetul ei de joi dimineaţă!
Îl văzuse pe vizor, ca şi cum s-ar fi uitat printr-o lupă puternică. Zâmbetul ei matinal, Veronica D. Niculescu
strecurându-se prin gaura minusculă, îi înroşise ochii.
Se scurse pe lângă uşă, ca o lumânare topită, ghicindu-i dintr-o dată fiecare pas. Ea şi Editura LiterNet 2005
surâsul ei alergau spre casă. Îşi va scoate hainele de ieri şi, lipăind din tălpile mici, va păşi în
cada rece, chiţăind jucăuşă, numai pentru ea. Apoi, înfăşurată în prosop, va dansa în faţa
oglinzii şi, proaspătă ca un ionatan îşi va înveli trupul fericit în haine neutre. Va merge la
şcoală şi va întreba “Is this a tiger?”. “Yes, I am!”, îi va răspunde fetiţa ştirbă din banca a doua.
Iar ea va râde şi mângâind-o pe creştet o va învăţa răbdătoare cum e corect.
Dar toate acestea nu vor fi scrise. Povestirea şi puiul ei, împăturite în plic, sunt gata de
lansare spre redacţia revistei literare, ca un avion de hârtie, un avion cu ataş. “Aripi de carton,
ce milă mi-e de voi!”
În tot acest timp, el şade proptit de uşa metalică, cu un bocanc dezlegat într-unul din
picioare. Îşi priveşte şoseta ruptă, mâncată de molii. În jur, canapeaua, fotoliile, scăunelul
Inspiraţiei. Se-aude profesorul cântând, de deasupra. Pentru prima oară, vocea lui puternică
face turnul să vibreze ca o macaroană fiartă.

120 3 4