AMENAJARI HIDROTEHNICE

Sinteza admitere master 2018

Amenajarea hidrotehnica reprezinta ansamblul de constructii

hidrotehnice, industriale, masini hidraulice, elemente de automatizare si
instalatii necesare pentru utilizarea unei resurse de apa in scopul deservirii
uneia sau mai multor folosinte.
Amenajarile hidrotehnice se clasifica dupa folosinta principala
deservita astfel:
-amenajari hidrotehnice pentru obtinere de hidroenergie,
-amenajari hidrotehnice pentru alimentari cu apa si canalizari
-amenajari hidrotehnice pentru combaterea inundatiilor,
-amenajari hidrotehnice pentru transport pe apa,
-amenajari hidrotehnice pentru imbunatatiri funciare,
-amenajari hidrotehnice speciale (piscicultura, cresterea stufului, agrement).

Amenajari hidrotehnice pentru obtinere de hidroenergie

Energia hidraulica este indispensabila in asigurarea necesarului de

energie electrica in perioadele de virf de sarcina, consumul de energie fiind in
permanenta crestere in lume. Poate fi considerata conventionala daca este
obtinuta pe seama cursurilor de apa naturale si presupune fructificarea
caderilor. Diferenta de nivel intre cotele apei in cele doua sectiuni (amonte si
aval) da energia potentiala a apei care va fi transformata in energie cinetica
prin curgere.
Cantitatile de apa din cursurile naturale se datoreaza circuitului apei
in natura, care este guvernat de energia solara. Astfel, radiatia solara produce
evaporare de pe suprafata apelor formind norii; norii incarcati cu vapori de
apa se deplaseaza deasupra uscatului, unde, datorita unor conditii date,
condenseaza formind precipitatiile din care o parte duce la formarea scurgerii
de suprafata.
Energia hidraulica este neconventionala daca este obtinuta pe seama
oscilatiilor mareelor, valurilor si curentilor marini, care sunt surse
intermitente. Aceste fenomene sunt la rindul lor datorate energiei solare.
Cele mai importante surse de generare a energiei electrice la nivel
mondial (de nivelul a 18.000 – 20.000 GWh anual) sunt:

1
Fig.1 Ponderea surselor de energie in productia mondiala de energie electrica
Energia hidraulica este regenerabila deoarece se bazeaza pe existenta
energiei solare si reprezinta cea mai importanta sursa de energie regenarabila
utilizata in prezent. Din totalul mondial de cerere de energie (16-18)% se
genereaza anual prin energia hidraulica obtinuta pe seama cursurilor de apa.
Transformarea energiei hidraulice in energie electrica se face cu
randamente foarte ridicate, ceea ce dovedeste eficienta sa economica.
Energia hidraulica este disponibila la cerere, atita timp cit exista
cantitatea de apa necesara acumulata. Acumularile care au ca scop principal
producerea de energie electrica au si folosinte secundare, cum ar fi atenuarea
undei de viitura si protectia impotriva inundatiilor, alimentarea cu apa
potabila si industriala, asigurarea debitelor necesare irigarii culturilor,
asigurarea conditiilor necesare navigatiei, etc. Energia hidraulica este curata,
deoarece nu produce deseuri sau poluanti asociati obtinerii sale.
Combustibilul pe baza caruia se produce energia electrica este chiar apa si nu
sufera nici un fel de transformari prin utilizare.
Pretul de cost al energiei electrice obtinute din energie hidraulica este
scazut comparativ cu celelalte surse si nu presupune costuri suplimentare
dupa realizarea investitiei initiala, in afara de costurile de exploatare
Moara de apa este prima forma de utilizare a energiei hidraulice si a
fost folosita de chinezi, egipteni, greci inca din antichitate acestea fiind
amplasate direct pe cursul de apa. Ulterior s-au realizat constructii de
aductiune sub forma de jgheaburi care creau caderi artificiale si imbunatateau
randamentul de functionare. Energia hidraulica a inceput sa fie utilizata pe
scara larga odata cu descoperirea electricitatii si generatoarelor, principiul de
functionare al centralelor hidroelectice fiind acelasi in zilele noastre ca si in
vechime. In prezent, hidroenergia reprezinta aproximativ 25% din productia
mondiala de energie electrica, existind tari care se bazeaza aproape exclusiv
pe acest combustibil (Norvegia – 99%, Brazilia 96%).
In momentul actual, cea mai mare amenajare hidroenergetica din
lume are puterea instalata de 22.400 MW (Three Gorges, China) si o
productie de energie anuala de aprox 150 TWh. In Romania, cea mai mare
este Portile de Fier I, avind o putere instalata de 2192 MW si o productie

2
 anuala de energie de aprox. 15 TWh. Amenajarea complexa Jinsha River
(sectorul amonte al riului Yangtze) este cel mai mare sistem hidronergetic ce
se afla in etapa finala de constructie. Amenajarea Three Gorges impreuna cu
amenajarea Jinsha River vor avea o capacitate totala de 95.745 MW.
Metodele de obtinere a energiei electrice se bazeaza pe utilizarea
energiei nucleare in Centrale Nulearo-Electrice (CNE), pe arderea
combustibililor fosili (carbine, petrol, gaz) in Centrale Termo-Electrice
(CTE), pe utilizarea energiei hidraulice in Centrale Hidro-Electrice (CHE)
sau pe transformarea energiei soarelui, vintului, altor surse de energii
neconventionale in energie electrica. Fiecare tip de centrala duce, datorita
inertiei proprii la pornirea-oprirea procesului de obtinere a energiei, la
producerea de energie de baza, semivirf sau virf, conform satisfacerii cererii
de energie electrica.
Cererea de energie electrica variaza zilnic si sezonier dupa graficele
specifice denumite curbe de sarcina ale sistemului energetic national. Astfel,
se constata ca atit pe parcursul unui an cit si pe parcursul celor 24 ore ale unei
zile exista intervale cu cerere minima si energie cu cerere maxima, variatiile
fiind in directa legatura cu activitatile desfasurate de societate.
Energia totala ce trebuie produsa de centralele electrice ce formeaza
sistemul energetic national este suma necesitatilor de al tuturor
consumatorilor in fiecare moment. Aceste necesitati au variatii orare, zilnice,
saptaminale, sezoniere. Aceste variatii difera de la tara la tara in functie de
structura si ponderea categoriilor de consumatori in necesarul total, conditiile
natural si climatic, programul de lucru si zilele libere, situatia economica,
standardul de viata ale populatiei, pretul de vinzare al energiei elctrice,
masurile la nivel national pentru stimularea economiei de energie, gradul de
utilizare a energiilor alternative.
Astfel, pentru regimul curbelor de sarcina zilnice in Romania se
remarca 2 virfuri de sarcina: de dimineata si de seara, acesta din urma fiind
mai accentuat decit primul, impreuna cu 2 intervale de minim de sarcina:
unul noaptea – accentuat si prelungit si unul dupa-amiaza. Aceste virfuri si
minime – goluri au valori si durate diferite de la o luna la alta.
Energie

3
 In decursul unui an valorile maxime se inregistreaza in lunile
decembrie si ianuarie iar valorile minime in lunile inuie si iulie.

Curbele de sarcina se impart in 3 zone de sarcina caracteristice,

definite pe curba de sarcina zilnica si extrapolatala celelalte tipuri de curbe
de sarcina:
-zona de virf, corespunzatoare sarcinilor variabile, situate deasupra
sarcinei minime dintre cele doua virfuri, care se pot acoperi in mod normal
de centrale electrice ce pot functiona cu sarcini variabile si pot fi oprite si
pornite de 2 ori pe zi
-zona de semivirf, cuprinsa intre sarcina golului de zi si sarcina
golului de noapte, care se pot acoperi in mod normal de central electrice care
pot avea sarcina diminuata pe parcursul golului de noapte
-zona de baza, situata sub sarcinaa minima de noapte, care poate fi
acoperita de central ce functioneaza continuu, la valoare constanta in
decursul celor 24 de ore
Pentru caracterizarea regimului anual de variatie a curbelor se sarcina
si calculele legate de prognoza sarcinilor maxime anuale se utilizeaza
parametrul numit durata de utilizare a sarcinii maxime anulae ce determina
gradul de uniformitate a consumului de energie electrica a sistemului
energetic national
T = Ean / Pmax an, unde:
Ean – cantitatea de energie electrica produsa pentru consum intern anual
Pmax an – sarcina de virf maxima anuala
Cererea minima va fi acoperita cu energie de baza, cea care se
produce la valoare constanta permanent, cererea medie va fi acoperita cu
energie de semivirf, cea care se produce la valoare cvasiconstanta o anumita
perioada de timp indelungata, respectiv cecerea maxima va fi acoperita cu
energie de virf, cea care se produce la valoarea ceruta intr-un anumit moment
dat.

4
 Centralele au inertia de pornire-oprire descrescatoare in urmatoarea
succesiune: CNE, CTE, CHE. Astfel, posibilitatile acestora de a urmari
cererea de energie electrica scad odata cu cresterea inertiei lor. In acest mod
se poate dovedi faptul ca energia de baza va fi produsa de CNE, energia de
semibaza va fi produsa de CTE iar energia de virf va fi produsa de CHE. In
acest tip de bilant nu se ia in considerare energia produsa de surse alternative,
acestea nefiind la acest moment parte a sistemului energetic national.
Rezervele de combustibili clasici sunt limitate, poluante si epuizabile
intr-o perspectiva apropiata si produc energie de baza sau semibaza. Energia
de virf poate fi produsa doar prin intermediul energiei hidraulice, utilizarea
apei nu limiteaza dezvoltarea altor folosinte de apa, deoarece obtinerea de
hidroenergie nu este o folosinta consumatoare de apa ci este folosinta
consumatoare a unei calitati a apei, este o sursa de energie nepoluanta, nu
este epuizabila din cauza utilizarii in acest scop si este limitata in timp si
spatiu in regim natural, dar poate fi redistribuita atit in timp cit si in spatiu
prin amenajari hidrotehnice specifice.
Energia hidraulica disponibila este generata de:
-debitele riurilor si fluviilor, forma de energie ce a fost folosita inca din
antichitate pentru realizarea irigatiilor
-oscilatiile periodice date de maree, utilizata incepind cu 1966
-valurile si curentii marini, care se utilizeaza sub forma experimental in zilele
noastre
-pomparea unor cantitati de apa la cote superioare pentru a fi ulterior utilizata
energia potential acumulata prin transformarea acesteia in energie cinetica
a)Utilizarea energiei furnizate de debitele cursurilor de apa se bazeaza pe
concentrarea energiei hidarulice in caderi mari de apa sau in acumulari de
mari dimensiuni deoarece energia si puterea au relatiile:
E = γw.V.H, iar P = γw.Q.H pentru Q = ct, unde:
E – energia teoretica disponibila (energia bruta)
P – puterea toeretica disponibila
γw – greutatea specifica a apei
Q – debitul instalat
H – caderea bruta
V – volumul de apa disponibil
Componentele unei astfel de amenajari hidrotehnice sunt:
-baraj de derivatie sau de acumulare ce are rol de ridicare a nivelului apei la
cota necesara asigurarii caderii; barajele de derivatie au inaltimi de maxim
10 m pe cind cele de acumulare pot atinge si inaltimi de 300 m
-descarcatorul de ape mari, care are rol de preaplin
-priza de apa cu rol de captare a debitelor si conducere a acestora catre
constructia de transport al apei
-aductiunea – constructia de transport al apei de la captare

5
-camera/castelul de echilibru, constructive ce are rol de echilibrare hidarulica
a curgerii si consumare a suprapresiunii generate de fenomenul de lovitura de
berbec si rol de rezervor de compensatie
-conducta/galeria fortata – transporta apa de la aductiune la central, are un
traseu scurt, cu panta mare, pentru a concentra caderea
-casa vanelor, constructia ce gazduieste organele de inchidere/deschidere
(manevra) ce permit accesul apei in CHE
-centrala hidroelectrica, constind din cladire, turbine, generatoare electrice,
statii electrice de transformare, camera de comanda
-canal/galerie de fuga, constructive cu rol de disipare a energiei curentului de
apa turbinate si restitutie a apei in emisar
-statie de pompare (daca este cazul), constind din cladire, instalatii hidraulice,
instalatii electrice pentru ridicarea apei
Regimul natural de curgere al debitelor prezinta variatii sezoniere si
anuale importante De aceea pentru obtinerea de energie hidroelectrica este
nevoie de regularizarea in timp a acestora prin barare. Bararea presupune
implicit aparitia unei acumulari de apa. Lacurile de acumularese
caracterizeaza cu urmatorii indicatori:
-coefientul de acumulare al lacului
α = Vutil / Wmm, in care:
Vutil – volum util al acumularii
Wmm –stoc mediu multianual
-coeficient de regularizare a acumularii
β = Qm reg / Qafl mm p%, in care:
Qm reg – debit mediu regularizat
Qafl mm p% - debit afluent mediu multianual la diferite probabilitati de depasire
-coeficient de utilizare a acumularii
a = ΣΔV/ Vutil, in care:
ΣΔV – suma volumelor de apa acumulate intr-un an
Vutil – volumul util al acumularii
-durata de golire a volumului util al acumularii la functionaea centralei
hidroelectrice la un debit egal cu debitul sau instalat si durata de umplere a
lacului atunci cind aportul este egal cu debitul mediu multianual in sectiune
Lacurile de acumulare pot fi, in functie de modul in care regularizeaza
debitele, de urmatoarele tipuri:
-acumulari pentru regularizare zilnica si spataminala
-acumulari pentru regularizare sezoniera, anuala si multianuala
-acumulari de compensare, realizate in partea superioara a bazinului
hidrografic, destinate regularizarii debitelor pentru o CHE din aval care nu
are posibilitatea de realizare a acumularii proprii de dimensiuni mari
-acumulari tampon, realizate aval de o CHE cu rol de uniformizare a
pulsatiilor de debit pentru a nu periclita folosintele aval

6
In functie de modul de realizare a caderii centralele hidroelectrice pot fi:
-centrale baraj:

-centrale cu derivatie

-centrale subterane

-centrala cu baraj si derivatie

b)Utilizarea energiei furnizate de oscilatiile periodice date de mare se

bazeaza pe ridicarea si coborirea niveleului marilor si/sau oceanelor care se
produce datorita fortelor de atractie exercitate de soare si luna. Intervalul de
timp dintre flux si reflux este de 12 ore si 25 minute. Diferenta de nivel

7
inregistrata in cursul lunii intre flux si reflux este data de fazele Lunii,
minimul si maximul acestei diferente fiind inregistrate la 14 zile unul de
celalalt. In functie de configuratia fiecarei mari si/sau ocean apar diferente
intre amplitudinea mareelor, existind:
-maree mari – diferenta de nivel intre flux si reflux de peste 4 m
-maree medii – diferenta de nivel intre flux si reflux intre 2 si 4 m
-mareea mici – diferenta de nivel intre flux si reflux sub 2 m
Potentialul global al energiei mareelor este de 2000 TW/an
Principiul de functionare porneste de la existenta unei incinte (naturale
– glof/estuar barat sau artificial - realizata prin indiguire) care va inmagazina
apa in perioadele de flux pentru a o elibera in perioadele de reflux. Schimbul
de apa intre incinta si mare/ocean deschis se face prin intermediul turbinelor,
care in felul acesta transforma diferenta de nivel permanenta dintre incinta si
larg in energie. In lume exista doar citeva centrale mareo-motrice de puteri
semnificative.

Sistemul clasic de operare presupune generarea de energie in perioada

de reflux. In perioada de flux gloful/estuarul barat se umple ca apa ce intra
prin cimpurile deversante care sunt tinute cu stavilele deschise, in acelasi
timp accesul la turbine fiind oprit. Cind se atinge amplitudinea maxima a
fluzului se inchid stavilele si se asteapta coborirea nivelului apei in larg
datorita refluxului. Cind se inregistreaza minimul apa se descarca din glof
trecind prin turbine si obtinind energie. La egalarea nivelurilor dintre incinta
si larg se deschid stavilele si se opreste accesul apei la turbine pentru a incepe
un nou ciclu de umplere-golire.

FLUX – umplere incinta prin stavile REFLUX – golire incita si turbinare

8
 Deoarece inchiderea unui glof/estuary natural are un impact foarte
puternic asupra mediului se poate realize o incinta induguita in larg, in
apropierea tarmului, pentru ca distant de transport a energiei obtinute sa fie
minima. Incinta este impartita in 2 bazine, care vor avea fiecare contact cu
largul dar si contact intre ele. Unul dintre bazine se umple la flux in timp ce
celallat bazin se goleste la reflux. Apa ce este lasata sa treaca dintr-un bazin
in celalalt este turbinate obtinindu-se energia. Astfel programul de turbinare
nu mai este legat direct de fazele de flux si reflux.

Cea mai mare centrala mareo-motrica in functiune are o capacitate de

240 MW (Canada), iar cea mai mare in faza de proiect va avea 8640 MW
(Marea Britanie).
Mareele sunt asociate, de cele mai multe aori, cu formarea de curenti, a
caror energie ar putea fi si ea folosita cu ajutorul elicelor submarine
amplasate in apropierea coastelor, organizate in ferme asemenatoare celor
pentru obtinere de energie eoliana. Nu exista decit prototipuri pentru
obtinerea energiei de tip curent mareic, dar nu si amenajari la scara
industriala.
c)Utilizarea energiei furnizate de valurile si curentii marini se bazeaza pe
energia acestora, care este o forma indirect a energiei solare. Incalzirea
diferita a maselor de apa din oceanul planetar si de pe uscat duce la aparitia
vintului. Acesta, suflind deasupra suprafetelor mari de apa transmit prin
frecare o parte din energia lor apei, generind valurile. Valurile reprezinta o
sursa de enrgie insemnata cantitativ si regenerabila.Desi resursa disponibila
este foarte mare, tehnologiile de transformare a energiei valurilor in energie
electrica nu sunt inca la nivelul unor instalatii industrial si sunt grevate de
costuri foarte ridicate. De asemenea, astfel de instalati necesita amplasamente
cu nivel de energie semnificativ, concentrate si pot fi constituite de
mecansime pozitionate pet arm, in vecinatatea coastei sau in larg. In plus,
impactul asupra mediului este datorat faptului ca locatiile favorabile se
gasesc in zone slab populate, de cele mai multe ori salbatice. In ceea ce
priveste eroziunea costiera se pare ca au chiar un efect benefic.

9
d)Utilizarea energiei furnizate de acumularile prin pompaj se bazeaza pe
pomparea unor cantitati de apa la cote superioare pentru a fi ulterior utilizata
energia potentiala acumulata prin transformarea acesteia in energie cinetica
Acest tip de amenajare se utilizeaza atunci cind fie nu exista amplasaamente
pentru realizarea de central hidroelectrice clasice, fie se doreste acoperirea
suplimentara a virfurilor de sarcina. Sunt alcatuite dintr-un rezervor inferior
si unul superior, putind fi fiecare reprezentata de o acumulare. In rezervorul
superior apa este pompata atunci cind in SEN este cerere minima de energie.
Din rezervorul superior apa este decarcata pentru turbinare numai in
perioadele de cerere maxima, adica in perioadele de virf de sarcina. Acest tip
de central hidroelectrica imbunatateste conditiile tehnice si economice de
exploatare a centralelor termoelectrice si nucleare pe durata golurilor de
sarcina, prin utilizarea surplusului de energie produsa pentru pomparea apei.
In aceeasi idee, aceste centrale pot acumula apa pe baza pomparii acesteia in
perioadele de virf de productie a surselor de energie eoliana. Deoarece pot
avea mai multe regimuri de functionare (turbinare, pompare, compensare
sincrona) si interschimbarea rapida a acestora centralele de acumulare cu
pompaj cresc fiabilitatea SEN. Amplasarea acestui tip de central nu este
limitata de conditiile hidrografice, cum este cazul centralelor hidroelectrice
clasice, acestea putind fi amplasate in apropierea consumatorilor, reducind
consturile cu transportul si distributia. De asmenea, acumularea prin pompaj
este sigurul mod de stocare a energiei la scara mare.

Dupa modul de foliosire a volumului de apa pompat centralele

hidroelectrice cu acumulare prin pompaj se clasifica in:
-in circuit deschis – central hidroelectrice mixte (de pompaj si amenajare a
unei resurse de apa) – volumul de apa din rezervorul superior este turbinat o
singura data la o cadere mai mare decit inaltimea de pompare, ceea ce
presupune ca sursa de apa si statia de pompare pentru captare este intr-un
bazin hidrografic vecin, la o cota superioara centralei hidroelectrice, dar
inferioara acumularii

10
-in circuit inchis - centrale hidroelectrce de pompaj pur – acelasi volum de
apa este turbinate de mai multe ori, prin recircularea acestuia, la o cadere
bruta egala cu inaltimea gravitational de pompare

Dupa modul de realizare a rezervoarelor amonte si aval ale

amenajarii acestea pot fi:
-ambele rezervoare sunt create sub forma de incinte prin diguri de contur,
cele 2 cote de amplasare fiind foarte diferite
-ambele rezervoare sunt lacuri de acumulare create prin barae de cursuri de
apa
-ambele rezervoare sunt caverne sau galerii uriase subterane
-rezervorul superior este o depresiune naturala
-rezervorul inferior este un lac de acumulare creat prin bararea unui curs de
apa
-rezervorul inferior este un lac natural sau marea/oceanul
Dupa durata ciclului de pompare amenajarile cu acumulare prin
pompaj sunt:
-cu ciclu zilnic – pomparea (gol de zi si noapte) si turbinarea (virf de zi) se
fac zilnic
-cu ciclu saptaminal – pomparea (gol de zi, de noapte si gol de weekend) si
turbinarea (in zilele lucratoare) se fac la nivel de saptamina

11
-cu ciclu sezonier – pomparea se face in perioadele de ape mari iar turbinarea
se face in perioadele de ape mici; aceste amenajari se pot folosi in afara
perioadelor de ape mari si pentru compensarea zilnica sau spataminala
Dupa tipul de grupuri utilizat:
-cu grupuri independente pentru turbinare si pompare, existeind pompe
antrenate de motoare electrice si generatoare antrnate de turbine hidraulice
-cu grupuri ternare – pompe ntrenate de masini electrice care antreneaza
turbinele
-cu grupuri binare (masini hidraulice reversibile) – masini hidraulice cuplate
cu amsini electrice, la care masina hidraulica poate functiona atit ca pompa
cit si ca turbina, iar masina electrica poate functiona atit ca si motor cit si ca
generator
In oricare dintre solutiile constructive si pentru oricare sursa de
obtinere a energieie hidroelecltrice este nevoie de turbine pentru
transformarea energiei potentiale a apei in energie mecanica de rotatie. Acest
fenomen se poate petrece prin:
-turbine cu impuls – presiunea apei se exercita asupra cupelor montate pe
extradosul rotorului, care nu este submers - realizeaza convertirea energiei
potentiale in energie cinetica inainte de intrarea in rotor
-turbine cu reactiune – presiunea apei se exrcita asupra palelor rtoorului,
complet submers – realizeaza convertirea energiei potentiale in energie
cinetica in rotor
Turbinele cu impuls sunt:
-PELTON – roata hidraulica lovita tangential de unul sau mai multe jeturi de
apa care actioneaza asupra cupelore cu forma de linguri, fixate la distante
egale pe perimetrul rotorului – este limitat debitul instalat de conditia ca apa
reflectata de o cupa sa nu interfere cu apa reflectata de cupa adiacenta, cadere
50 – 1300 m
-TURGO – roata hidraulica lovita tangential de unul sau mai multe jeturi de
apa care actioneaza asupra cupelor cu forma gindita astfel incit apa loveste
planul rotorului la un unghi de 200 – 50 - 250 m si debite mari
-CROSS-FLOW – jetul de apa dreptunghiular traversaze de 2 ori palele
dispuse perpendicular, pe perimetrul rotorului (dinspre priferie spre central
rotorului, apoi din interior spre exterior - caderi de 5 - 200 m, variatie mare
de debite
Turbinele cu reactiune sunt:
-FRANCIS – rotor cu pale fixe, profilate pentru a induce apei o miscare de
rotatie fara desprinderi sau turbioane – caderi de 25 – 350 m, puteri de pina la
1000 MW
-KAPLAN – rotor de tip elice, cu arbore vertical, palele putinduse roti in
functie de debitul de apa disponibil – caderi de 2 - 40 m si debite mari

12
-BULB – turbine Kaplan cu ax orizontal sau unghi mic fata de orozontala –
caderi mai mici de 2 - 20 m si debite foarte mari
Tipul, geometria si dimensiunile turbine sunt alese in functie de
cadrea neta, gama debitelor turbinate la care se adauga aparitia si intensitatea
fenomenului de cavitatie, respective costuri.
Dupa cadere si debit nominal se prezinta domeniile de
aplicabilitate:

Oamenii au nevoie imperioasa de energie electrica pentru a-si

desfasura activitatile cotidiene. Majoritatea surselor de energie sunt
neregenerabile si poluante, avind fiecare imact asupra mediului inconjurator.
Utilizarea surselor de energie “curata” reprezinta Solutia pentru cresterea
consumului de nergie fara a mari in acelasi timp poluarea mediului.
Hidroenergia este una dintre sursele de energie regenerabila si nepoluanta,
fiind denumita chiar petrolul alb al Terrei. Prezenta lacurilor de acumularea
associate centralelor hidroelectrice au avantaje colaterale importante,
rezultate din folosintele secundare. Acestea pot fi atenuarea unedi de viitura
si protectia impotriva inundatiilor, alimenatea cu apa a populatiei si
industrieie, irigarea culturilor, asiguratea conditiilor de navigatie pe cursuri
de apa natural, agreement, piscicultura. In plus exista efecte positive ale
aparitiei amenajarii legate de:
-evitarea producerii pluantilor la producerea energieie electrice prin alte
forme
-dezvoltarea tursimului in zona
-amenajarea teritoriului pentru realizarea si exploatarea amenajarii
-regularizarea debitelor in aval
-obtiberea de energie cu cost scazut
13
 Efectele negative produse asupra mediului sunt legate de:
- inundarea unor suprafete prin crearea lacului de acumulare si a habitatelor
aferente
-emanarea de gaze prin descompunerea vegetatiei din zona inundata
- impiedicarea migrarii pestilor
-colmatarea zonelor de acces in lac
-modificarea folosintei terenului
-stramutarea populatiei
-afectarea pescutului in zonele aval de amenajare
-drenarea acviferelor aval si alimentarea acestora in zona acumularii

Amenajari hidrotehnice pentru alimentare cu apa si canalizare

Alimentarea cu apa pentru populatie si industrei reprezinta utilitati

indispensabile civilizatiei actuale, conditionind desfasurarea vietii si
economiei. Populatia utilizeaza apa pentru nevoi gospodaresti, publice,
zootehnie si combaterea incendiilor. Industria foloseste apa in procese
tehnologice, pentru racier, pentru spalare, soratre sau transport si combaterea
incendiilor.
Schemele de alimentare cu apa se aleg in functie de cantiatatile
solicitate, presiunea necesara, calitatea apei transportata si conditiile locale
vis-a vis de sursa si alti consumatori.
Sistemele de alimentare cu apa au ca elemente componente:
-captarea – constructue necesara pentru prelevarea apei din sursa
-aductiunea – constructive de transport al apei de la sursa spre utilizator
-statia de pompare – constructie ce gazdieste utilaje de ridicare a apei, in
functie de cotele terenului natural
-statia de tratare – constructive ce gazdieste echipamente neceare corectarii
calitatii apei natural pentru aducerea la cerintele de calitate ale utilizatorului
-castelul de apa/ rezervorul de apa – constructii de inmagazinare a apei pentru
crearea unei rezerva de apa pentru compensarea variatiilor consumului pentru
un interval de timp prestabilit (in general 24 h)
-reteaua de distributie – sistem de conducte ce furnizeaza apa consumatorilor
-bransamentele – echipament de conectare a consumatorilor la reteaua de
distributie
-apometrele - echipamente de masurare a debitelor furnizate
In ceea ce priveste calitatea apei aceasta trebuie sa indeplineasca
cerintele normativelor in vigoare, in functie de consummator; aceste
caracteristici se refera la:
-proprietatile organoleptice (mirosul, gustul)
-proprietatile fizice (turbiditatea, culoarea, temperatura, conductibilitatea
electrica, radioactivitatea)

14
-proprietatile chimice (reziduul fix – totatilitate substantelor solide minerale
si organice, reactia apei exprimata prin pH, duritatea – prezenta sarurilor de
Ca, Mg, substantele organice, Fe, Mn, Ca, Mg, NH3 (amoniac), Cl, Cu, Pb,
Zn, CO2, H2S (hidrogen sulfurat)
-proprietatile bacteriologice – bacterii banale, coli – indica contaminaea cu
ape din canalizare si dau febra tifoida, bacteria sparofite – indic contaminarea
cu dejectii animale si dau febra tifoida, baterii patogene – duc la
imbolnavirea cu boli hidrice : febra tifoida, holera, dezinteria
Sursa de apa poate fi:
- subterana – acvifere freactice, acvidre de mar adincime, acvifere
imbogatite, izvoare provenite din aflorimente de straturi acvifere sub nivelul
lor piezometric
-de suprafata – riuri, fluvii, lacuri
Sursa de apa are nevoie de zona de protective sanitara, care se imparte in:
-perimetrul de regim sever – se imprejmuieste si pazeste permanent
-perimetrul de restrictive – este marcat cu borne inscriptionate
Captarea se face diferit in functie de sursa:
-pentru izvoare – camera de captare
-apa subterana – puturi forate/sapate/infipte amplaset perpendicular pe
directia de curgere
-apa de suprafata – prize de apa pe riu /prize de apa in lac
Tratarea presupune urmatoarele etape:
-desnisipare – depunerea particulelor cu doametru mai mare de 0,2 mm
-coalgulare suspsensii – flocularea materieie coloidale din apa bruta
-decantare – la viteze mai mici de 1-20 mm/s sedimentindu-se 80-95% din
materiiile in suspensie
-filtrare(limpezire, deferizare)
-dezinfectare – cu metode fizice (caldura, ultraviolet), metode chimice (clor,
ozon, permenganat de potasiu), metode biologice (bacteria), metode
oligodinamice (ioni metale grele, Ag, Cu)
-tratamente special – eliminarea gustului, mirosului, decolorarea, eliminarea
gazelor, deferizarea si demanganizarea, scaderea duritatii, desalinizarea,
fluorizrea, dezactivarea
Aductiunile pot fi:
-cu nivel liber – canale deschise sau inchise, galerii cu nivel liber
-sub presiune – conducte, galerii sub presiune
In dimensionarea hidraulica a conductelor sistemelor de alimentare cu
apa intervin ca lemente de baza debitul transportat, sectiunea de curgere,
panta hidraulica, coeficientul de rugozitate characteristic materilului de
fabricatie a conductelor dar si modul de imbinare a acestora, temperature ape
ice se transporta, continutul de susupensii, vitezele admisibile presiunea

15
maxima solicitata, traseul in plan si in elevatie care induce pierderi de sarcina
locale.
Traseul ales trebuie sa fie astfel incit linia piezometrica a profilului
longitudinal sa nu coboare sub generatoarea superioara a conductei, sa fie cit
mai scurt, usor accesibil, evitind terenurile accidentate, cu alunecari,
inundabile sau zonele dens construite, cu ape subterane al caror nivel este
apropiat de al terenului, sa aiba minmul de trabersari (drumuri, cai ferate,
cursuri de apa, vai), sa se adapteze la teren, sa existe deasupra conductei
acoperirea minima egala cu adincime de inghet din zona de constructive, sa
respecte panta minima de 0,1%.
Conductele se clasifica dupa diametrul nominal, dupa presiunea
nominal, dupa materialul de fabricatie (fonta, otel, beton armat, material
plastic, altele – sticla, aluminiu, lemn, basalt, etc), dupa modul de executie
(prefabricate sau turnate pe loc), dupa amplasare (ingropate sau aeriene),
dupa modul de imbinare.
Fiecare tip de conducta are particularitatile sale legate de domeniul de
utilizare, dimaetrel nomenale la care se fabrica si presiunile caracteristice,
modul de manipulare, lansare, imbinare, zone sensibile pentru pierderea de
apa, costuri.
Pe traseul aductiunilor se prevad lucrari de arta – sub si
supratraversari, masive de sprijin si ancoraj, protectii contra suprapresiunilor,
camine de vana, camine de aerisire, camine de golire, camine de vizitare,
racorduri.
Reteaua de distributie reprezinta totalitatea conductelor si accesoriilor
necesare transportului apei de la constructia de inmagazinare pina la
bransamentul utilizatorului, cu presiune maxima de 60 mcol H2O
Se pot realiza retele ramificate sau inelare

Dupa pozitia pe care o ocupa constructia de inmagazinare a apei in

raport cu sursa de apa avem:
-retele cu constructive de inmagazinare la intrarea in retea
-retele cu constructive de inmagazinare in partea opusa intraii apei in retea
(contrarezervor)
-retele cu constructive de inmagazainre in pozitie intermediara

16
 Dupa modul in care se alimenteaza zonele de presiune putem opta
intre:
-retele cu zone de presiune dispuse in serie
-retele cu zone de presiune dispuse in paralel

Retelele de distributie au in component conducte principale (artere) si

conducte de serviciu. Conductele principale se amplaseaza in functie de
planul de sistematizare a teritoriului, pozitia principalilor consumatori. Pe
conductele de serviciu se executa bransamentele consumatorilor.
Pe traseul retelelor de distributie se prevad armature de tipul:
-vane de linie – acolo unde distant intre doua ramificatii depaseste 600 m
-vane de ramificatie – amplasate astfel incit sa se poata izola la avarie
tronsoane avind maxim 300 m lungime
-vane de golire – in punctele minime ale conductelor principale

17
-hidranti de incendiu – pe conductele de serviciu, in mod special la intersectii
ale strazilor alimentate, la distante maxime de 100 m, in apropierea
conductelor principale
-cismele publice – bransate la conduecte de serviciu, la maxim 300 m distant
intre ele
-apometre de district – echipamente de masurare a cantiatatilor de apa
consummate pentru suprafete de 25-30 ha, denumite districte; se monteaza in
camine vizitabile
-apometre pe conducte principale si de serviciu – echipamente de masurare a
cantitatilor de apa consummate pentru consumatori individuali (condominii,
case – vile)
-ventile de aer – in punctele de cota maxima, cu scop de evacuare aer din
instalatie
Retelele de distributie ale sistemelor de alimentae cu apa se inretin in
exploatare, ceea ce presupune urmatoarele operatii:
-dezinfectarea conductelor inainte de punerea in functiune – spalare cu un
curent de apa 2-3h plus utilizare de solutie de Cl (20-30 mg/l) timp de 24h
-dezinfectarea conductelor dupa fiecare avarie sau in cazul in care organele
de control sanitar o cer
-supravegherea functionarii si starii retelei prin control periodic al
conductelor si armaturilor acestora si constatarea urmata de lichidarea
pierderilor de apa
-executarea de bransamente pentru cladirile noi.
Statiile de pompare au rolul de ridica apa la inaltimea neceara pentru
a fi apoi utilizata in retelele de distributie la presiunea solicitata de
consumatori.
Dupa pozitia acestora in sistemul de alimentare cu apa, statiile de
pompare se impart in:
-statie de pompare treapta I, atunci cind pompeaza apa de la sursa la statia de
tratare sau direct la consumatori, apa nefiind nevoie sa fie tratata
-statie de pompare treapta a II-a, atunci cind pompeaza apa de la statia de
tratre la consumatori,
-statie de repompare, atunci cind este necesara marirea presiunii apei in
conductele de aductiune a apei sau in reteaua de distributie
-statie de pompare de recirculare, utilizate in industrie atunci cind pompeaza
apa de racier in turnurile de racier si apoi din nou in instalatii
-statie de pompare de incendiu, atunci cand pompeaza apa necesara pentru
stingerea incendiilor, pompele amplasindu-se de obicei in aceeasi cladire cu
pompele de alimentare.
Este avantajos ca pompele dintr-un sistem sa fie de un singur tip.
Agregatele de pompare se pot amplasa:
-intr-un singur rind cu axe paralele intre ele si perpendicular pe axa cladirii

18
-pe un singur rind cu axe coliniare paralele cu axa cladirii
-pe doua rinduri cu axe paralele intre ele si perpendicular pe axa cladirii
-pe doua rinduri decalate cu axe paralele cu axa cladirii
-pe un singur rind cu axe parallel si inclinate fata de axa cladirii
-pe doua rinduri cu axele paralele si inclinate fata de axa cladirii.
Pentru alegerea pompelor se iau in considerare graficul de variatie al
consumului de apa, capacitatea de inmagazinare a constructiilor de
compensare, numarul si marimea agreagatelor de rezerva, dimensiunile
cladirii statiei rezultate in functie de tipul de pompe, randament, turatia
admisa, inaltimea de pompare si debitul pompat.
Utilajele de pompare pot fi:
-pompe rotative cu palete
-pompe volumice
-pompe cu aer comprimat
-ejectoare
-berbeci hidraulici
-instalatii de vacuum
-instalatii de hidrofor
Inmaganizarea apei se realizeaza pentru asigurarea volumului de
compensare a variatiile de consum al apei zilnic (24 h) la care se adauga
rezerva intangibila de incendiu si rezerva de apa necesara acoperirii
consumului de apa in caz de avarie.
Aceste constructii pot indeplini simultan si functia de inmagazinare a
cantitatii de apa pentru satisfacerea nevoilor statieie de tratare, asiguarea unei
reserve de apa necesara aspiratiei pompelor, ruperea presiunii pe traseul
aductiunii, asigurarea timpului de punere in contact al apei cu clorul din
statiile de clorare.
Constrctiile de inmagazinare se caracterizeaza prin capacitate, forma,
cota fund si cota preaplin
Amplasarea acestuia dicteaza solutia constructiva, care poate fi:
rezervor de apa (ingropat sau semiingropat) – atunci cind exista inaltimi
natural care domina reteaua deservita, castel de apa – rezervor pe inaltimi
artificiale – turnul castelului. In oricare dintre situatii cota la care se afla
suprafata libera a apei din constructia de inmagazinare trebuie sa duca la
asigurarea presiunii de serviciu la cel mai defavorizat consumator.

19
 Dupa pozitia in cadrul sistemului de alimentare cu apa constructiile de
inmagazinare pot fi:
-de trecere – amplaset intre sursa si reteaua de distributie
-de capat (tampon) – amp;lasat la capatul aval al uneia dintre conductele
principale
-contrarezervor – rezervor de capat intr-un sistem de alimentare cu apa in
care exista si rezervor de trecere

Rezervoarele subterane se amplaseaza astfel incit de la nivelul

preaplinului sa nu se depaseasca in retea la presiune statica 60 m col H2O, iar
la nivelul sorbului sa se asigure in retea presiunea minima necesara la
consumator. Se aseaza la distanta de 20 m de locuinte si drumuri, 50 m de
cladiri si instalatii industriale, retea de canalizare, closete, grajduri, depozite

20
de deseuri, la 100 m de cimitire si puturi absorbante, atunci cind sensul de
curgere a apei subterane este de la rezervor spre aceste obiective, respectiv
200 m atunci cind sensul de curgere este de la aceste obiective spre rezervor,
300 m fata de industrii producatoare de substante nocive solubile in apa.
Castelul de apa este un ansamblu format dintr-un rezervor sustinut de
un turn si instalatii hidraulice aferente (conducte, vane) avind cota fundului la
o inaltime deasupra cotei terenului natural astfel incit sa asigure distribiutia
gravitationala a apei in reteaua de distributie. Desi poate fi inlocuit cu un
anamblu format dintr-un rezervor de apa si o statie de pompare, utilizarea
castelului de apa prezinta avantaje legate de:
-asigurarea continuitatii alimentarii cu apa chiar si in cazul intreruperii
furnizarii energiei electrice
-alimentarea facile a consumatorilor in conditiile variabilitatii mari a cererii
-teren ocupat redus ca dimensiuni
dar si dezavantajele urmatoare:
-costuri mai ridicate
-nu sunt indicate pentru capacitati ridicate
-slab izolate termic
-comportare nesatisfacatoare la actiuni seismice
-sensibilitate la fenomenul de contrcatie – dilatare datorata temperaturii
mediului
Canalizarea reprezinta ansamblul constructiilor hidrotehnice ce
colecteaza apele uzate menajere si/sau industriale si apele convetional curate
(ape meteorice, ape subterane, ape de suprafata), le transporta, le epureaza si
apoi le reda in emisar.
Apele de canalizare provin din apele restituite de populatie, industre,
agricultura si zootehnice, transporturi, constructii si de pe teritoriile aferente
acestora.
In raport cu provenienta si propietatile avute, apele de canalizare pot
fi:
- uzate menajere – provin din locuinte
- uzate publice – provin din cladiri cu destinatie publica
- uzate industriale – provin din industrie, transporturi, constructii
- de la unitati agrozootehnice – provin de la grajduri, garaje, ateliere
- meteorice – provin din ploi, topirea zapezilor si ghetii
- de suprafata – provin din cursuri de apa, lacuri, balti
- subterana – provin din lucrarile de ddrenaj sau prin infilitratie din pinza
freatica
Toate tipurile de ape uzate care pot fi evacuate in emisar fara epurare
se numesc ape conventional curate (meteorice, de suprafata, subterane).
Apele uzate menajere propaspete contin subsatante minerale si
organice, au o culoare cenusiu deschis, sunt lipsite de miros, au reactie slab

21
alcalina, temperatura de 10 – 250C; cind incep sa fermeteze capata o culoare
cenusiu inchis, au miros de hidrogen sulfurat si amoniac, au reactie acida.
Contin in amestec sau dizolvate gaze (oxigen, azot, hidrogen sulfurat), oxizi
(de mangan, de fier), acizi minerali si organici. Din punct de vedere
bateriologic contin microbi patogeni dar si banali, protozoare, spori, paraziti
intestinali.
Apele uzate industriale sunt diferite in funcie de procesul tehnologic
din care rezulta, caracteristica lor comuna fiind aceea ca au in continut acizi
si alcalii care ataca peretii canalelor si micsoreaza efcicienta procesului de
epurare.
Sistemele de canalizare se pot realiza:
-separativ (divizor) situatie in care canalizarea pentru apele uzate este
subteran iar apele conventional curate sunt preluate de rigole si santuri
realizate la suprafata; necesita pante suficient de mari pentru a asigura in
reteaua de ape uzate viteza minim, iar reteaua de ape meteorice sa poata avea
sectiuni economice
-unitar – atit apele uzate cit si cele conventional curate sunt colectate la
comun, canalizarea este subterana; are doua regimuri de curgere,
corespunzator timpului uscat si ploii; panta acestui tip de retea sa alege astfel
incit la un anuimit rad de umplere cu ape uzate sa se inregistreze viteza
minima iar in timpul ploii (cind se astepata umplere totala) sa nu se
depaseasca viteza maxima.
-mixt – presupune combinarea sistemului unitar cu cel separativ, in functie de
conditiile locale; sistemul separativ se utilizeaza in zonelel cu pante mari, iar
cel unitar in zonelel cu pante reduse si in apropierea zonei de evacuare in
emisar.
Comparatia celor 2 tipuri mari de sisteme de canalizare se bazeaza pe
criterii:
-sanitare: sistemul unitar este superior deoarece se epureaza toate apele
-tehnice; sistemul unitar presupune o singura retea ce ocupa o suprafata mai
mica si are dificultati de executie mai mici decit doua retele; sistemul
separativ presupune conditii hidraulice de curgere mai bune;
-economice: sistemul unitar preupune o lungime de retea mai mica cu 30 –
40% fata de sistemul separativ; totusi implia realizarea intregii amenajari
intr-o singura etapa, ceea ce inseamna investitii mari.
Sistemul de canalizare se alege luind in considerare simultan factori
legati de marimea si importanta obiecivului canalizat, relieful, caracteristciile
emisarului, calitatea si cantitatea apelor de canalizare. In general se opetaza
pentru sistem uniatr in cazul localitatilor mari din zone plate si pentru sistem
separativ in cazul localitatilor mari din zone cu pante pronuntate si in cazul
localitatilor sub 500 locuitori, indiferent de relief, macar ca si prima etapa a
canalizarii din zona.

22
 Elementele componente ale sistemului de canalizare sunt:
-camine de racord
-retele de canalizare exterioara
-colectoare principale si canale secundare
-deversoare
-puncte obligate
-statie de pompare
-traversari obstacole
-statie de epurare
-guri de varsare in emisar
Retelele de canalizare se realizeaza ramificat. In limita unui centru
populat, reteleld e canalizare se construiesc sub forma de canale inchise,
subterane. In afara limitei centrelor populate se pot utiliza canale deschise
pentru ape metoerice, ape conventional curate si ape uzate epurate.
Schemele de amplasare a elemntelor retelei de canalaizare pot fi, in
functie de configuratie terenului, pozitionarea evacuatorilor, amplasarea si
caracteristicile emisarului, amaplasarea statiei de pompare si statiei de
epurare:
-perpendicular direct:

-perpendicular indirect -longitudinal

-ramificat -radial

23
 In aceste retele trebuie respectata conditia de viteza, dupa cum
urmeaza:
-viteza minima – de autocuratire, pentru evitarea colmatarii sectiunilor prin
depunere a mateariei solide transportate
-viteza maxima – de eroziune, pentru evitarea distrugerii canalelor prin
erodare datorata frecarii dintre fluidul transportat si peretii constructiei
Sectiunile canalelor pot fi circulare, ovoidale, clopot semieliptic,
clopot circular, clopot circular inaltat, clopot circular cu cuneta, semicirculare
cu pereti verticali si rigola, semicirculare cu pereti verticali, dreptunghiulare,
functionind, indiferent de forma, la grad de umplere de 0,6 ÷ 0,8 (in functie
de dimensiuni) astfel incit viteza minima sa fie 0,7 m/s – in cazul sistemului
separativ, pe cind in sistem unitar sau pentru reteaua meteorica, se ia in
considerare umplerea totala a sectiunii.
Gradul de umplere este raportul dintre inaltimea apei in canal si
inaltimea sectiunii canalului. Adincimea minima de pozare se alege in functie
de configuratia terenului natural, de sarcinile transmise de la suprafata, de
racordari dar avindu-se grija sa fie sub adincimea de inghet corespunzatoare
zonei.
Materialelle de constructie pentru canale sunt betonul simplu, betonul
armat monolit sau prefabricat, caramida, piatra bruta, bazaltul sau gresia
artificiala, materialele polimerice.
Fiecare solutie constructiva in parte (forma sectiune si material) are
avantaje si dezavantaje, alegerea facindu-se pentru fiecare caz in parte in
baza elementelor legate de lungime, dimensiuni sectiune transversala, grad
etanseitate necesar, ape subterane, marime sarcini exterioare, teremn de
executie.
In sistemele de canalizare trebuie sa existe constructii auxiliare de tip:
camine de vizitare, guri de scurgere, camine de rupere de panta, camere de
intersectie, guri de zapada, deversoare, bazine de retentie pentru ape
meteorice, traversari, guri de descarcare in emisar.
Caminele de vizitare se folosesc pentru supravegherea, intretinerea
canalelor, se amplaseaza la schimbari de pante si diametru, la intersectii, la
schimbari de directie, la capete, la racorduri. In aliniament, distanta intre
camine este de 40-60 m la canale evizitabile, respectiv de 100-150 m la
canale vizitabile.
Gurile de scurgere au ca scop colecatrea apelor meteorice si reziduale
de la spalarea pavajelor si evacuarea acestora in reteaua de canalizare. Se
amplaseaza la rigola strazii, in punctele de cota minima. Distanta in lungul
strazii dintre gurile de scurgere se calculeaza in fucntie de panta longitudinala
si de debitul ce trebuie preluat, astfel incit sa nu depaseasca 15 – 20 l/s
alimentat dintr-o parte.

24
 Camerele de rupere de panta se utilizeaza pentru racordarea canalelor
pozate la cote diferite, pentru a mentine viteza maxima de curgere la cea de
eoziune.
Camerele de intersectie au scopul de a imbina canalelle cu diametre
ce depasesc 50 cm., stfel incit sa nu se produca remuuri, care ar duce la
aparitia depunerilor si la inundarea subsolurilor. Se respecta regula ca
radierul canalului secundar sa fie mai sus decit radierul canalului colector. Se
prevad cu camine de vizitare si instalatii de ventialre naturala.
Gurile de zapada se ampplaseaza pe canalele colectoare care au
inaltime de apa uzata de minim 1,20 m si gabaritul minim de 1,80 m; sunt
prevzaute cu doua orificii, unul pentru zapada, celalalt pentru intretinere.
Deversoarele servesc la descarcarea unor cantitati de apa din
canalizare in emisar, pentru descarcarea apelor din canale in bazine de
retentie sau pentru descracarea apelor dintr-un canal mic intr-unul mai mare.
Indicii de functionare ai deversaorelor se refera la frecventa anuala de
deversare, timpul de functionare anuala, volumul de apa uzata deversata,
volumul de apa meteorica deversata.
Bazinele de retentie sunt constructii care inmagazineaza o parte din
apele de ploaie din sistemul de canalizare, care se scurg apoi in canalelel
colectoare sau direct in emisar. Se utilizeaza atunci cind se racordeaza
suprafetet sulimentare la un sistem de canalizare existent, atunci cind este
necesara marirea dilutiei apelor deversate, inainte de racordarea intre
canalzarea deschisa si cea subterana. Capacitatea bazinelor de retentie se
determina in baza curbeor de variatie a volumelor unui sir de ploi de diferite
durate. Se prevad cu rigole de scurgere, ventilatie, sistem de spalare.
Traversarile canalelor peste obstacole se refera la supratraversari
(estacade sau grinzile podurilor existente) si la subtraversari (tuburi de
protectie, canale de beton armat, tuburi metalice, tuneluri vizitabile). In toate
aceste solutii se pastreaza panta canalului. Atunci cind panta canalului nu se
poate pastra, raversarea se va face prin sifonare, constructie ce cuprinde
camera de intrare, conductele sifon, camera de iesire.
Gurile de descarcare in emisar au alcatuirea in functie de debite,
niveluri, folsinte ale emisarului, calitatile apei evacuate. In principiu, gurile
de descarcare trebuie astfel proiectate incit sa permita evcauarea apelor fara
sa dauneze folosintelor emisarului si sa opreasca patrunderea apelor din
emisar in reteaua de canalizare. Pentru realzarea unui bun amestec intre apele
de canalizare si apele emisarului, camerele gurilor de descarcare se
prelungesc prin conducte pozate in transeee umplute cu piatra sparta pina la
talveg
Statiile de pompare se utilizeaza atunci cind apele uzate nu pot fi
evacuate gravitational, atit pe reteaua de canale cit si la statia de epurare.

25
 Inainte de descarcarea in emisar apele din sisitemul de canalizare
necesita epurare. Gradul de apurare necesar se stabileste pentru fiecare dintre
elemnetele fizice, chimice si biologice pentru care sunt prevazute limite de
asdmisibilitate: grad de apurare necesar privind suspensiile, privind oxigenul
biochimic necesar, privind oxigenul dizolvat.
Epurarea apelor uzate se face in constructii si instalatii organizate in
statii de epurare sau constructii izolate.
Epurarea cuprinde doua mari grupe de operatii succesive:
-retinerea si neutralizarea substantelor nocive – rezulta ape epurate
-prelucrarea substantelor rezultate din prima operatie – rezulta
namoluri
La epurarea apelor uzate menajere se folosesc urmatoaele metode:
epurare mecanica, epurare mecano-chimica, epurare mecano-biologica.
Epurarea mecanica presupune retinerea prin procedee fizice a
substantelor insolubile in apa prin constructii si instalatii de tip gratare, site,
deznisipatoare, separatoare de grasimi, decantoare. Rezulta namoluri, cae
alcatuies o masa viscoasa care se poate indeparta in stare proaspata sau in
stare prelucrata. Prelucrarea namolurilor se face in bazine de fermentare a
namolurilor sau iazuri, constructii pentru deshidratarea namourilor
(platforme, flitre-vacuum, instalatii de uscare termica, incneratoare)
acompaniate uneori de statii de tratare cu coagulanti, statii de spalare a
namolurilor, statii de pompare.
Epurarea boiologica se poate realiza prin:
-constructii in care epurarea se produce n conditii apropiate de cele
naturale (cmuri de irigatie, cimpuri de infiltratie, iazuri biologice)
-constructii in care epurarea se produce in conditii artifiiciale (filtre
biologice, bazine cu namol activat)
Etepele ce se regasesc oligatoriu intr-o statie de epurare sunt:
-retinerea corpurilor si suspensiilor mari – gratare, site
-sedimentarea – retinerea particulelor aflate in suspensie:
deznisipatoare – separarea din apele uzate a particulelor mai mari de 0,2 mm;
separartoare de grasimi – pocesul poate fi accelerat prin flotatie cu floto-
agenti (aer, coagilanti)
-decantarea – retinerea namolurilor brute, namolurilor activate,
floculate sau coagulate
-precipitarea chimica – flocularea – marirea depunerilor gravimetrice
prin amestec cu saruri de aluminiu, saruri de fier, argila, bentonita in utrma
caruia se obtine precipitare chimica
-prelucrarea substatelor retinute : substante grosiere in gratare si site;
substante grele in deznisipatoare; gasimi in speratoare de grasmi; namoluri
proaspete in decantoare; namoluri fermentate in fose septice, bazine de
aerare; namoluri deshidratate, namoluri incinerate; fermentarea reprezinta

26
decompunerea substantelor organice complexe in substante mai simple, sub
actiunea bateriilor aerobe si anaerobe, putind fi acida sau alcalina; iax=zurile
dee namol (lagune) sunt constructii in care se introduce namolul pentru
fermentare, deshidratare sau depozitare finala; fosele septice sunt bazine
realizate in sapatura in care namolul stationeaza 6 – 12 luni, dupa care este
evacuat cu autocisterne vidanjoare si se transporta la locul de depozitare
finala; ingrosarea namolurilor se face prin operatii care ii reduc umiditatea,
pregatindu-l pentru deshidratare (se poate ingrosa namolul fermenetat sau
namolul primar); deshidratarea namolurilor se face pentru diminuarea
volumului acestora si transportarea spre valorificare sau depozitare finala; se
ppoate realiza prin metode naturale – iazuri de namol, cimpuri de uscare,
metode mecanice – filtre de vacuum, filtre presa, metode termice, metode
biologice; metode de electroosmoza, metode de centrifugare
Optional pot sa apara:
-epurarea bilogica naturala
-flitrarea bilogica – actuinea factorilor fizici, chimici si biologici, in
care rolul important il au microorganismele mineralizatoare aerobe (retinere
si fixare, descompunerea substantelor, ineralizarea acestora
-aerarea – pentru epurarea biologica a apelor uzate, avind avantaje
privitoare la siguranta in stabilirea gradului de epurare a apelor, timp de
punere in exploatare redus, absenta mirosului
-dezinfectarea apei – pentru distrugerea bacteriilor patogene; poate fi
bateriologica sau tehnologica
Constructiile de deservire din statiile de epurare sunt camera dispecer,
centrala termica, reteaua de alimentare cu apa, drumyurile de acces, cladirea
admisnistrativa, laboratorul de analize, atelier, reteaua de iluminat, plantatiile
si imprejmuirirle
Satatie de epurare poate fi compusa din 3 trepte:
-treapta mecanica – c scop de retinere a substantelor insolubile (namoluri) –
decantoare
-treapta chimica – cu rol de prepitare prin floculare a constituentilor
-treapta biologica – dezinfectare bateriologica, aerare, naturala
Cele mai uzuale statii de epurare sunt compuse din:
-deznisipator – sepaator de grasimi – decantor – fermentator – paturi uscate
pentru namol
-pentru prelucrarea namolurilor se apeleaza la fermentare, ingrosare,
deshidratare
Evacuarea in emisar a apelor epurate se face prin gura de varsare.
Varsarea se face uzual deasupora nivelului de calcul cu o anumita asigurare a
emisarului, printr-un canal inchis sau descis, linga mal. Evacuarea
substantelor separate in procesele de epurare se face in spatii de depozitare
finala sau prin valorificare.

27
 Amenajari hidrotehnice pentru regularizari de riuri si indiguiri

Regularizarile de riuri au ca scop limitarea efectelor proceselor de

albie si imbunatatirea utilizarii abcesteia.
Procesele de albie sunt modificari ale albiei sub actiunea continua a
curentului de apa, care pot fi dirijate prin intermediul lucrarilor ingineresti.
Duc la aparitia de efecte daunatoare constind in erodarea si deplasarea
malurlor, formarea depunerilor, ridicarea nivelurilor cursului de apa si
inindaea zonelor limitrofe.
Cursurile de apa natural sunt caracterizate prin modificari permanente
datorate proceselor de albie intretinute de variatiile mari ale debitelor lichide
si ale celor solide. Aceste procese urmeaza sa fie controlate si dirijate (nu
stopate) prin intermediul lucrarilor dde regularizare a albiilor, utilizind chiar
energia curentului pentru a crea o albie cu caracteristicile dorite, astfel incit
sa se obtina un echilibru hidodinamic intre current si albie, care sa-I asigure
stabilitatea in timp.
Proiectarea lucrarilor se bazeaza pe studiul caracteristicilor
sectoarelor stabile ale aceluiasi curs sau ale unor cursuri de apa similare.
Lucrarile ingineresti ce se aplica se pot grupa in:
-lucrari ingineresti pentru limitarea efectelor negative ale proceselor de albie
-lucrari ingineresti pentru realizarea cnditiior de folosire superioara a albiei si
curentului
Toate tipurile de lucrari se executa in etape. Cu observarea
modificarilor care au loc si compararea acestora cu elementele proiecteate,
survenind astfel eventuale schimbari de proiect. Se utilizeaza material locale
si elemente elastic, ce se pot adapta la modificarile albiei
Modificarile potentiale ale albiei se refera la:
a)forma in plan
b)sectiunea transversala
c)profilul longitudinal al albiei
a)Toate cursurile de apa dezvoltate in terenuri erodabile au un traseu ce
prezinta sinuozitati de diferite dimensiuni, datorate neregularitatilor malurilor
care duc la aparitia circulatiei transversale. Clasificarea riurilor se poate face
pe baza evolutiei in timp a traseului sau, care poate varia de la foarte lent la
tendinta accentuate de menadrare, Meandra reprezinta o sinuozitate a formei
in plan care evolueaza prin eroziune a zonelor concave, pina la aparitia unui
proces de strapungere a zonei gituite; dupa strapungere meandrarea se reia
prin cicluri successive, cu deplasarea lenta spre aval a menadrelor. Nu taote
curusile de apa ce prezinta sinuozitate sunt menadrate, in cazul albiilor
sinuoase valea fiind stabila in timp.

28
b)Sectiunea transversala este formata din albie minora si albie majora,
delimitarea facindu-se in functie de un anumit nivel caracteristic sau dupa
forma sectiunii. Este totdeauna corelata cu sectorul de albie din profilul
longitudinal. Pentru dezvoltarea proceselor de albie este de interes acea parte
a sectiunii transversal denumitaalbie principal, cea care este inundata annual
la viituri. Sectiunea transvesrala se caracterizeaza prin latimea la nivelul
suprafetei libere, adincimea medie ca raport intre sauprafata si latimea la
nivelul suprafetei libere
c)Profilul longitudinal are pante descrescatoare din amonte spre aval. \se
deosebesc astfel 3 sectoare principale ale unui curs de apa:
-amonte – I – procese de eroziune datorate capacitatii mari de transport al
aluviunilor, astfel incit patul albiei tinde sa coboare iar panta locala sa se
reduca
-mijociu – II – starea de echilibru in ceea ce priveste erodarea si depunerea
-aval – III – apar depuneri ale materilulul aluvionar transportat si patul aliiei
tinde sa se ridice, panta scazind
Profilul longitudinal pe sctoarele cu panta accentuate are o forma paraboloica
cu concavitatea in jos. In lingul profilul longitudinal al unui sector de riu se
intilnesc zone mai lingi cu pante mici si adincimi mari numite adincuri,
separate intre ele prin zone mai scurte cu pante mari si adincimi mici, numite
praguri. Pe perioadele de ape mari pragurile se suprainalta prin depuneri iar
adincurile sunt erodate, pe cind in perioadele de ape mici procesele sunt
inverse: pragurile sunt erodate iar adincurile sunt colmatate cu depuneri.

29
 Forma in plan si profill longitudinal al albiei sunt interdependente,
fiind valabile urmatoarele afirmatii:
-punctul dde adincime maxima a cursului pe un tronson de albie nu ete cel in
care se inregistreaza curbura maxima, adinmcimea maxima fiind masurata in
aval fata de virful curbei cu o patrime din lungimea curbei
-adincimea la malul concav si latimea plajei la malul convex sunt direct
proportionale cu curbura maulurilor
-raportul dintre lungimea curbelor intre 2 praguri si latimea albiei variaza in
domeniul 6 – 8
-profilul longitudinal variaza odata cu modificarea curburii albiei: marirea
curburii conduce la adincirea fundului albiei iar reducerea curburii conduce la
ridicarea cotei fundului albiei.
In baza acestor legitati (legile lui Fargue) se poate trage concluzia ca
exista o curbura optima a unui sector de albie, sub care scurgerea se produce
cu pierderi de enrgie minime (Veliakov – principiul disiparii minime).
Eroziunea si depunerea sunt etape ale fenomenului de antrenare
hidrodinamica, care presupune exsitenta auviunilor in 2 faze: in suspensie in
masa fluidului si tirite pe patul albiei; faza de eroziune a procesului de
antrenare hidrodinamica incepe cu despinderea, proces ce se produce doar in
cazul atingerii vitezei critice de antrenare. In afara acestui factor, se mai iau
in considerare factori modelatori ca variatia anuala si sezoniera a debitelor
lichide, curentii interioari, stocul debitelor solide si gheturile. Veliakov
propune clasificarea sectoarelor albiilor in functie de stabilitate in:
-sectoare cu stabilitate foarte mare (rezistenta la eroziune a materialului din
patul albiei > forta de tirire a curentului; miscarea aluviunilor este foarte
redusa, modificarile formei in plan si a profilului longitiudinal fiind
nesemnificative)
-sectoare cu stabilitate normala (forta de tirire a curentului ≈ rezistenta la
eroziune a materialului din patul albiei; miscarea aluviunilor este intensa, dar
modificarile formei in plan ramine aceeasi si este insotitia de modificari
periodice ale cotei patului albiei)
-sectoare cu stabilitate redusa (forta de tirire a curentului > rezistenta la
eroziune a materialului din patul albiei; miscarea aluviunilor este puternica si
apar modificari anuale ale formei in plan si cotei fundului albiei, uneori chiar
de mai multe ori pe an)
-sectoare complet instabile (zone ale conurilor de dejectie, unde survin
schimbari la fiecare viitura inregistrata)
Pentru regularizarea albiilor de riuri se proiecteaza:
A.traseul in plan al albiei regularizate si B.profilul longitudinal al sectorului
de riu regularizat – traseul in plan se doreste sa concida cu traseul albiei
stabile, fiind format din aliniamente scurte, curbe si contracurbe; razele de

30
curbura variaza continuu pentru ca si profilul longitudinal sa sufere
modificari lente;

Traseul optim din punct de vedere hidraulic este format din arce de
sinusoida.; raza de curbura in virful curbei R0 = (2,5 ÷ 3,0).B, in functie de
marimea cursului, relatie in care B este latimea albiei la oglinda apei la
trecerea debitului de calcul.
Este importanta si pozitia traseului corectat fata de albia naturala
preexistenta; astfel, se urmareste indeplinirea conditiei de a prouce prin
lucrarile de regularizare proiectate a unor modificari favorabile le trecerea
debitelor mici si medii, fara a schimba echilibrul natural la trecerea apelor
mari, ceea ce presupune alegerea de executare a unor lucrari submersibile.
Traseul in plan regularizat trebuie sa fie cit mai conservativ, utilizind
malurile stabile.
Lucrarile de regularizare propuse trebuie racordate atit in amonte cit
si in aval la sectoare naturale stabile, avindu-se grija ca acestea sa nu fie
influentate negativ.
C.sectiunea transversala in aliniamente si in curbe – se doreste trasarea
sectiunii stabile, astfel incit fiecare element sa fie in echilibru sub actiunea
fortei de tirire a curntului, a greutatii proprii a particulelor si a fortei de
frecare intre particule.
Efortul mediu de tirire exercitat de curent asupra unei albii prismatice
reprezinta raportul dintre componenta tangentiala a greutatii apei si suprafata
udata:
-pentru albii foarte largi τ = γw.H.I, γw fiind greutatea specifica a apei, iar I
panta albiei
-pentru albii oarecare τal = γal.R.I, R fiind raza hidraulica a sectiunii, iar γal
greutatea specifica a aluviunilor
Valoarea critica a efortului de tirire la care se antreneaza o particula
de diametru d este data de relatia Boys:
τcr=A(γal – γw).d, iar, conform Meyer-Peter
A = 0,03 – pentru imobilitate absoluta
A = 0,047 – pentru majoritatea particulelor aflate in miscare
Repartitia efortului unitar pe suprafata sectiunii transversale a albiei
depinde de forma acesteia. Pentru o albie trapezoidala se constat ca efortul
maxim de tirire maxim pe taluz este:
τmax = 0,75.γw.H.I
31
 Atunci cind se opteaza pentru alegerea principiului albiei stabile, se
stabileste forma sectiunii transversale pe baza unor corelatii intre elementele
hidraulice si geometrice, numite relatii morfometrice. O limitare a metodei
este data de numarul Froude al curgerii:
Fr = , in care H este adincimea medie. In functie de naturala materialului

din care este format patul albiei se stabieste limita inferoara a numarului
Froude, sub care se produc depuneri, si o limita superioara a numarului
Froude, peste care se produce eroziune malurilor.
Este esential ca modul de definre a debitului de formare sa fie unitar.
Dupa realizarea proiectarii celor 3 elemente se verifica nivelurile si
capacitatile de transport ale albiei regularizate.
De asemenea, se proiecteaza lucrari in albie, care pot fi:
a)lucrari temporare, usoare – utilizate pe cursul mijlociu si inferior al riului si
se executa din materiale locale; rolul acestora este de a obtine rezultatul
scontat intr-un interval scurt de timp, dar nu pentru o durata mare de timp, ele
urmind sa fie inlocuite cu lucrari definitive, similare ca efect. Acest lucrari
pot fi: permeabil sau de activare a circulatiei transversale.
Lucrarile permeabile se utilizeaza in cazul sectoarelor de riu unde se
inregistreaza viteze mici de curgere dar debite solide mari. Aceste lucrari
favorizeaza micsorarea vitezei de curgere favorinzind depunerea aluviunilor;
sunt ieftine, nu duc la paritia fenomenului de afuiere, duc la ridicarea
fundului albiei prin depunere. Se pot executa in urmatoarele variante
constructive:
-arbori inecati – pe sectoare unde v < 1,50 m/s, pentru a evita eroziunea
malurilor si a favoriza colmatarea; se utilizeaza arbori cu coroane dezvoltate,
scufundindu-se cu ajutorul lesturilor sau fixindu-se prin intermediul pilotilor,
in urmatoarel variante constructive:

a)sub forma de perdea in lungul malului b)sub forma de dig longitudinal

-panouri oscilante sau fixe – panouri prinse prin articulatii la partea inferioara
sau superioara de un sistem de sustinere fix, care au inclinari diferite in
functie de viteza curentului; provoaca devierea partiala a curentului si
depunerea aluviunilor

32
a)articulatie inferioara b)articulatie superioara
-garduri – garduri duble carora li se adauga panouri de fascine, prinse la
partea inferioara, putindu-se realiza astfel traverse de colmatare, pinteni
-siruri de piloti – 2 sau mai multe siruri de piloti cu scop de aparare a
malurilor sau pentru marirea adincimii de navigatie
Lucrarile pentru activarea circulatiei transversale sunt alcatuite din
panouri mobile, plutitoare sau fixe, asezate oblic in curent, la suprafata apei,
pe patul albiei sau si la suprafata si pe pat si duc la obtinerea uramtoarelor
efecte:
-evita colmatarea prizelor de apa in curent liber si derivatiile navigabile,
doarece curentii creati transporta aluviunile spre axa albiei
-imbunatatesc conditiile de navigatei prin marirea adincimilor senalului,
deoarece curentii creati spala partea centrala a albiei
-apara malurile impotriva eroziunii, deoarece curentii creati fsavorizeaza
depunerea de fund in zona malurilor
b)lucrari definitive, masive – sunt rezistente pe o durata mare de timp, au
raza mare de actiune, sunt elastice pentru a putea urmari deformatiile ce apar
in patul albiei, se confectioneaza din piatra, beton, fascine, pamint; au rolul
de dirijare a curentului si pot fi de tip:
-pinteni (epiuri) – lucrari transversale, cu un capat incastrat in mal si altul in
albie, ce pot fi asezati:

a)normal pe ax albie b)inclinati, orientati spre amonte c)declinati,

orientati spre aval
Partile componente ale pintenului sunt:
-capul pintenului (partea dinspre apa)
-radacina pintenului (partea incastrata in mal)
-corpul (partea dintre radacina si cap)
Din punct de vedere al lungimii acestora, pintenii pot fi:

33
-scurti, daca:

-lungi, daca: , unde:

l – lungimea pintenului
α – unghiul dintre pinten si directia de curgere
Bst – latimea albiei stabile regularizate
Din punct de vedere al cotei la coronament, pintenii pot fi:
-insubmersibili – avind coronamentul stabilit cel putin la nivelul apelor mari
-pentru regularizarea albiei principale – avind coronamentul stabilit la nivelul
apelor medii
-pentru sporirea adincimilor de navigatie – avind corornamnetul stabilit la
nivelul apelor mici
-de fund – avind coronamentul stabilit sub nivelul apelor mici
In cazul pintenilor inclinati spatiile dintre acestia se colmateaza intr-un
interval de timp mai scurt, curentul fiind dirijat spre axul albiei, malurile deci
si radacina pintenilor fiind protejate impotriva eroziunii. Pintenii normali pe
axul albiei sau pintenii declinati produc la capatul dinspre albie virtejuri si
afuieri mai putin importante.
Pintenii au sectiune transversala de forma trapezoidala si se executa
din nuiele, fascine, piatra, beton, pamint, geosintetice, gabioane
-diguri de dirijare submersibile (legate sau nu de mal prin traverse)

-inchideri de albie (baraje de deviere)

-traverse de colmatare – pozitionate transversal pe bratele ce se inchid
-praguri de fund – pozitionate transversal, pe intreaga latime a albiei, atunci
cind exista tendinta de coborire exagerata a patului albiei
-aparari si consolidari de maluri, formate din fundatie si imbracaminte a
ataluzului; apararile se utilizeaza daca malul natural cncide cu malul albiei
regularizate si reprzinta o protectie impotriva eroziunii, afuierii datorate
curentului, ghetii, valurilor, plutitorilor
Indiguirile au ca scop aparararea impotriva inundatiilor prin lucrari.
Lucrarile hidrotehnice care au ca scop apararea impotriva inundatiilor
pot fi:
-acumulari speciale - regularizarea debitelor mari
-marirea capacitatii de transport a albiei - regularizarea albiei cursului de apa
-derivatii - devierea debitelor mari
-indiguiri – impiedica revarsarea apelor mari

34
 Indiguirile au si efecte negative legate de:
-micsorarea sectiunii de curgere
-cresterea nivelului in remuu
-scoaterea unor suprafete din functia de atenuare ceea ce duce la marirea
debitelor in sectiunile aval
-cresterea vitezei de curgere ceea ce duce la modificarea compunerii viiturilor
cu afluenti
-modifica regimul eroziunii si depunerilor
-modifica regimul apelor freatice
-modifica regimul hidrosalin al solului
Pentru dimensionarea lucrarilor de indiguire se stabilesc debitele si
nivelurile de calcul.
Digurile pot fi longitudinale sau de remuu si sunt caracterizate de
sectiuni transversale trapezoidale, cu taluzuri protejate, pante rezultate in
urma calculellor de stabilitate pentru inaltimi de peste 4 m si din experienta,
pentru inaltimi pina in 4 m. Se prevad traversari prin corpul digurilor pentru a
evacua apa colectata in spatle acestora in emisar, in perioadele de ape mici.

Digurile au drept cauze de cedare: deversarea, infiltratiile, alunecarile

de taluzuri, acgtiunile mecanice din valuri, forta curentului, gheata. Cedarea
se manifesta prin aparitia breselor. Remedierile consta in consolidarea
capetelor digului cu fascine lestate si anrocamente, construirea unui batardou
din anrocamente sau gabioane sau blocuri de beton cu greutate de 200 – 250
kg (deoarece viteza curentului este mai mare de 2 m/s) dupa care, la uscat de
executa umpluturile.

35
 Pentru prevenirea aparitiei accidentelor digurile se supravegheaza in
perioadele de ape mari si se recurge la interventii prin suprainaltare (pentru
prevenirea deversarii) sau construirea de banchete si prevederea de material
filtrant (pentru cazul actiunii infiltratiilor).
Digurile se intretin prin mentinerea sectiunii transversale la
elementele geometrice de proiectare, aplicindu-le lucrari de consolidare
atunci cind acestea sunt necesare, prin prevederea perdelelor de protectie
intre corpul digului si mal, prin indepartarea vegetatiei de pe corpul digului
propriu-zis.

Amenajari hidrotehnice pentru transport pe apa

Transportul pe apa al marfurilor de masa, materiilor prime,

semifabricatelor, pieselor de dimensiuni mari se face cu viteze reduse, de
ordinul a (8 - 12) km/h, dar cu costuri foarte scazute, greutatea moarta fiind
de aproximativ (7,5 – 28) % din greutatea bruta transportata, prin comparatie
cu 40% in cazul transportului feroviar.
Acesta este motivul pentru care se pune accent pe realizarea
infrastructurii necesare transportului pe apa, ce consta din cai navigabile
interioare si porturi.
A.Cai navigabile interioare
Senalul navigabil sau calea navigabila reprezinta fisia de apa ce
serveste in mod curent pentru circulatia navelor, are un traseu continuu, cu
raze de curbura care asigura inscrierea navei sau convoiului de calcul.
Calea navigabila se caracterizeaza cu urmatoarele elemente tehnice:
-traseul in plan
-sectiunea transversala (latime si adincime ce satisfac cerintele gabaritului de
navigatie)
-panta longitudinala pe biefuri
Gabaritul de navigatie pe orizontala, M, rezulta din sectiunile a doua
nave sau convoaie de calcul la care se adauga latimea fisiilor de garda:
M = 2B + 3d, unde:
B – latimea navei sau convoiului de calcul
d – latimea fisiei de garda; se alege d = 2 m pentru riuri mici;
d = 5 m pentru fluvii
Gabaritul de navigatie pe verticala, N, tine cont de gabaritul de apa si
cel de aer. Pentru stabilirea gabaritului de apa se ia in considerare pescajul
navei sau convoiului de calcul si un spor de adincime numit rezerva pilotului
pe calea curenta, masurata sub adincimea carenei navei:
t = T + r, unde:
T – pescaj
r – rezerva pilotului, r = 0,2 – 0,5 m

36
 Deplasamentul este gabaritul volumului de apa dislocuit de o nava sau
un convoi de calcul.
Gabaritul de aer reprezinta portiunea situata deasupra nivelului apei si
este dat de inaltimea suprastructurii navelor celor mai inalte, A, rezultind
astfel gabaritul de navigatie pe verticala:
N = t + A, unde:
t – gabaritul de apa
A – gabaritul de aer

Adincimea navigabila este adincimea intregului sector considerat,

corespunzatoare debitului minim de calcul cu o anumita asigurare, ceea ce
poarta denumirea de adincime navigabila de calcul.
Inaltimea libera sub poduri se calculeaza sumind gabaritul de aer cu
nivelul apei la trecerea debitului maxim si o garda de siguranta. In cazul
podurilor cu mai multe deschideri, cel putin doua dintre acestea trebuie
arealizate tinind cont de inaltimea libera sub pod, cite o deschidere pentru
fiecare sens de navigatie: amonte si aval.
Raza curbelor traseului in plan al caii navigabile trebuie sa fie cel
putin de 6 ori lungimea navei sau convoiului de calcul, exceptie facind
punctele obligate ale traseului unde raza de curbura poate fi de minim 3 ori
lungimea navei sau convoiului de calcul si se adopta in sectiunea in cauza
supralargirea senalului navigabil fata de sectiunea curenta, corespunzatoare
gabaritului pe orizontala.
Caile navigabile pot fi clasificate in:
-naturale
-artificiale, in cea de-a doua situatie numindu-se canale navigabile.
Clasificarea cailor navigabile se poate face si dupa importanta,
stabilita in functie de deplasamentul maxim brut al navei sau convoiului de
calcul, in:
-cai navigabile magistrale,

37
-cai navigabile principale,
-cai navigabile secundare,
-cai navigabile locale
Gabaritele de navigatie se mentin prin lucrari de intretinere de tip
dragare.
Pe senalele navigabile se semnalizeaza:
-limitele
-directia de mers
-adincimea
-obstacolele.
Semnalizarea poate fi, dupa perioada in care pot fi utilizate, de zi si de
noapte, iar dupa pozitia ei in spatiu, pot fi costiere si plutitoare. Mijloacele
utilizate pentru semnalizare pot fi faruri, semafoare, balize, scondrii de
semnalizare, geamanduri, nave de semnalizare.
Caile navigabile se pot obtine prin canalizarea cursurilor de apa cu
ajutorul nodurilor hidrotehnice, obtinindu-se biefarea. Bieful este sectorul
cursului de apa dintre doua trepte de cadere succesive. In acest mod se
sporeste gabaritul de navigatie, se micsoreaza si uniformizeaza viteza de
curgere si panta longitudinala. Nodurile hidrotehnice au de cele mai multe ori
si alte folosinte decit navigatia (energetic, alimentare cu apa, regularizare
debite, etc.)
La racordarea a 2 biefuri, pentru asigurarea continuitatii navigatiei,
este nevoie de ecluza. Ecluza este o constructie hidrotehnica formata din sas,
capat amonte, capat aval, porti, porturi de asteptare.

38
 Alimentarea ecluzei trebuie sa se realizeze intr-un interval de timp cit
mai mic, cu conditia sa se asigure stabilitatea navei in sas, deoarece fortele
care actioneaza navele sunt datorate curentilor produsi de alimentare,
valurilor aparute si pantei suprafetei apei. La acestea se adauga, cu o pondere
foarte mica, forta de impuls a jetului/jeturilor de apa la iesirea din sistemul de
alimentare in sasul ecluzei. Se considera ca stabilitatea navei este asigurata
daca forta dezvoltata in parimele de amarare. De asemenea, viteza de variatie
a nivelului apei in sas nu poate fi mai mare de 1,5 – 2,0 m/min.
Sistemul de alimentare a ecluzei poate fi:
-frontal – pentru caderi de pina la 12 – 15 m; limita superioara se poate sa
atinga 17 m, daca timpul necesar ecluzarii nu constituie o problema, avind in
vedere traficul redus cu care se confrunta ecluza; se poate face prin
intermediul unor vane amplasate in poarta, sub poarta, prin puturi sau prin
galerii de ocolire a portilor ce debuseaza imediat aval de acestea
-distribuit – pentru caderi mai mari de 12 - 15 m; limita inferioara poate fi
coborita pina la 10 m daca traficul este foarte intens si cantitatea suplimentara
de beton, necesara amenajarii galeriilor sistemului de alimentare, nu este
foarte mare; se realizeaza prin galerii longitudinale cu orificii practicate in
bajoaiere sau radier, extinse din bieful amonte pina in cel aval, avind astfel
functie dubla: de alimentare si de evacuare a apei; alimentarea este
neuniforma, cu zone linistite si zone cu turbulente; varianta optima este
alimentarea echiinertiala, care reuseste distribuirea perfect simetrica a
debitelor si vitezelor in raport cu centrul ecluzei.
Ca sistem constructiv, bajoaierele pot fi independente sau
monolitizate cu radierul intr-un sistem unitar in forma de cuva.
Pe canalele navigabile se vor intilni lucrari de arta de tip:
-poduri canal – pentru supratraversari ale canalelor peste cai de comunicatii
terestre, cursuri de apa, vai adinci, etc.

-tuneluri navigabile – pentru subtraversari ale cananelor pe sub cai de

comunicatii terestre, cursuri de apa, strapungere de culmi, etc.

39
-ascensoare de nave – cu acelasi rol ca si ecluza

B.Porturi fluviale si maritime

Portul este o statie de tranzit intre cai navigabile si cai terestre si sunt
realizate pentru a adaposti navele de efectele valurilor, curentilor, aluviunilor,
variatiilor de nivel.
Porturile se pot clasifica dupa urmatoarele criterii:
-asezare geografica: fluvial, maritim, fluvial – maritim (estuare)
-destinatie: comercial, militar, special (industrial, iernare si refugiu, iahting)
-durata exploatare: definitiv, provizoriu, oricare dintre ele putind beneficia de
operare permanenta pe durata de exploatare sau doar operare sezoniera
-grad dispersare a suprafetei: unitar sau complex portuar
-dupa importanta traficului: mondial, international, national, regional, local
-vamal: de import, de export, de tranzit international
Componentele unui port sunt:
-aquatoriul – reprezentind suprafata de apa adapostita in grade diferite, care
cuprinde la rindul sau:
-rada portului (avantportul) – suprafata de apa partial adapostita, unde
navele stationeaza si manevreaza inainte de intrarea in port sau dupa
iesirea din port; aceasta suprafata poate sa fie creata natural sau
artificial, cu ajutorul digurilor de incinta, astfel incit in interior
inaltimea valului sa nu depaseasca 2 m
-bazinul portuar – suprafata de apa total adapostita unde navele
acosteaza si descarca, respectiv incarca, aceasta suprafata se creaza in

40
 majoritatea cazurilor artificial, prin intermediul digurilor, astfel incit
in interior inaltimea valului sa fie de cel mult 0,5 m
-teritoriul – reprezentind suprafata de teren aferenta portului, formata din:
-frontul de acostare – totalitatea amenajarilor facute de-a lungul
aquatoriului pentru acostarea navelor si operarea acestora; in cadrul
acestuia se construiesc cheuri de acostare, dane de acostare
-depozite, cladiri administrative, cai de comunicatii terestre prin
intermediul carora se poate efectua operarea navelor
-santiere navale – totalitatea amenajarilor facute de-a lungul
aquatoriul pentru revizii, reparatii, construire de ambarcatiuni;
elementul principal este docul, care poate fi uscat sau plutitor;
docurile uscate sunt dane prevazute cu porti de izolare si sisteme de
evacuare/umplere a incintei; docurile plutitoare sunt cutii ce se
lesteaza in amplasament pina ajung sub chila navei, apoi se inchid; se
delesteaza, ridicindu-se astfel deasupra nivelului apei, unde nava se
pune la uscat

41