eorge Topârceanu

apsodii de toamnă

recut întâi o boare

deasupra viilor,
a furat de prin ponoare
ful păpădiilor.

acorduri lungi de liră

u răspuns fâneţele.
ate florile şoptiră,
orcându-şi feţele.

salcâm privi spre munte

ândru ca o flamură.
lzii frunzelor mărunte
au zburlit pe-o ramură.

ai târziu, o coţofană
ră ocupaţie
adus o veste-n goană
a făcut senzaţie:

că-n munte, la povarnă,

opii şi răsurile
un că vine-un vânt de iarnă
scolind pădurile.

auzind din depărtare

cea lui tiranică,
ţi ciulinii pe cărare
g cuprinşi de panică...

onul prin livezi coboară.

lo jos, pe mlaştină.
a-ntâlnit un pui de cioară
un bâtlan de baştină

din treacăt îi aruncă

ă veste stranie,
au pornit-o peste luncă
unzele-n bejanie!

r-o clipă, alarmate,

s din şanţuri vrăbiile.
pura pe lac se zbate
gănându-şi săbiile.

lăstun, în frac, apare

s pe-un vârf de trestie
să ţie-o cuvântare
această chestie.

r broscoii din răstoacă

nsultă-n pauze
din papură-l provoacă
prelungi aplauze.

iţele-ncep să strige
de mama focului.
costârci, pe catalige,
n la faţa locului.

ţânţar, nervos şi foarte

ab de constituţie,
zadar vrea să ia parte
el la discuţie.

nd deodată un erete,
liţai din naştere,
ste baltă şi boschete
ne-n recunoaştere

poruncă de la centru
ntra vinovatului,
să-l aresteze pentru
guranţa statului...

emoţie, în surdină,
b un snop de bozie,
păstaie de sulcină
ăcut explozie.

orile-n grădini s-agită.

ste straturi, dalia,
o doamnă din elită
îndreaptă talia.

ei petunii subţirele,
rmec dând regretelor,
au de vorbă între ele:
e ne facem, fetelor?..."
oarea-soarelui, bătrână,
pe-acum se sperie
au să-i cadă în ţărână
nţii, de mizerie.

cu galbena ei zdreanţă
ă-n lumina matură,
un talger de balanţă
lecat pe-o latură...

re gâze, fără frică

re-ncep idilele.
ar o gărgăriţă mică,
estemându-şi zilele,

căjită cere sfatul

ei molii tinere,
i-a dispărut bărbatul
costum de ginere.

prejur îi cântă-n şagă

eierii din flaute.
f, ce lume, soro dragă!"
de să-l mai caute?

a găsit sub trei grăunţe

ort de inaniţie.
acum pleacă să anunţe
zul la poliţie.

ruienile-ngrozite
-aşa vremi protivnice
vorbiră pe şoptite
se facă schivnice.

cum ştie-o rugăciune

amna măsălariţă,
t soborul îi propune
o aleagă stariţă.

mai colo sus, prin vie,

menele lobode
r de-acuma-n văduvie
trăiască slobode.

zi! de-aceea mătrăguna

nvăţat un brusture
 le spuie-n faţă una
re să le usture!...

s, pe-un vârf de campanulă

rurea-n vibraţie,
a oprit o libelulă
orul plin de graţie.

c, cu solzi ca de balaur,
upu-i fin se clatină,
uvaer de smalţ şi aur
sclipiri de platină.

r deodată, pe coline
ade animaţia...
mirare parcă-şi ţine
ntul respiraţia.

oară veşti contradictorii,

-ntretaie ştirile...
e?... Ce e?... Spre podgorii
ţi întorc privirile.

-o!... Sus în deal, la strungă,

ternând pământului
ina ei cu trenă lungă
culoarea vântului,

a ivit pe culme Toamna,

na melopeelor,
aima florilor şi Doamna
curbitaceelor...

ng îşi flutură spre vale,

-ntr-un nimb de glorie,
ste şolduri triumfale
ina iluzorie.

oi pleacă mai departe

stiind cărările,
alai de frunze moarte
colinde zările.

.............
.............

âze, flori întârziate!

uza mea satirică
a-nchinat de drag la toate
te-o strofă lirică.

r când ştiu c-o să vă-ngheţe

na mizerabilă,
ă cuprinde o tristeţe
mediabilă...