LA MORMNTUL LUI ARON PUMNUL

mbrac-te n doliu, frumoas Bucovin, Cu cipru verde-ncinge antic fruntea ta; C-acuma din pleiada-i auroas i senin Se stinse un luceafr, se stinse o lumin, Se stinse-o dalb stea! etalica, vibr!nda a clopotelor "ale #uiete n caden i sun ntristat; Cci, a$! geniul mare al deteptrii tale %i, se duse-acuma pe-a nemuririi cale &i-n urm-i ne-a lsat! 'e-ai dus, te-ai dus din lume, o! geniu nalt i mare, Col( unde te-ateapt toi ngerii n cor, Ce-ntoan tainic, dulce a sferelor c!ntare &i-i mpletesc g$irlande, cununi mirositoare, Cununi de albe flori! 'e pl!nge Bucovina, te pl!nge-n voce tare, 'e pl!nge-n t!nguire i locul tu natal; Cci umbra ta mrea n falnica-i )burare * urm-ncet cu oc$iul n trist lcrimare Ce-i sim naional! +rme)e nc-n cale-i i lacrima duioas, Ce "unii toi o vars pe trist morm!ntul tu, +rme)e-i ea prin )boru-i n c!nturi t!nguioase, n c!nturi rsun!nde, suspine-armonioase, Col(, n -liseu!,,,