INTRODUCERE

Secretul profesional este un drept legal statuat pentru pacienți și o obligație a personalului medical –
obligație etică și, în același timp, legală. Chiar dacă dispunem de numeroase reglementări care instituie
obligația ținerii secretului medical, aceasta este, deseori, ignorată de medici, iar pacienții nu cunosc
despre dreptul lor la confidențialitate. Urmatoarele informatii pot fi considerate secrete: tot ce se aduce la
cunostinta in mod explicit sau tacit persoanei de incredere, toate informatiile vazute sau auzite,
informatii referitoare la terti, secretele de fabricatie, cum ar fi formulele unui medicament.

CUPRINS

Dreptul pacientului la confidenţialitatea actului medical şi obligaţia furnizorilor de servicii medicale de a

păstra secretul profesional reprezintă un aspect extrem de sensibil al practicii medicale, mai ales în
unele domenii. Ele îşi au originile chiar în jurământul lui Hippocrate: ” Voi păstra secretele încredințate
de pacienți, chiar și după decesul acestora “. Conform principiului confidenţialităţii, pacienţii pot fi
încredinţaţi că medicul nu va dezvălui, fără acordul lor, nici un element al actului medical. Conţinutul
noţiunii de secret medical este mult mai larg şi este definit de Codul Deontologic ca “tot ceea ce
medicul, în calitatea lui de profesionist, a aflat direct sau indirect în legătură cu viaţa intimă a bolnavului,
a familiei, aparţinătorilor precum şi problemele de diagnostic, prognostic, tratament, circumstanţe în
legătură cu boala şi alte diverse fapte, inclusiv rezultatul autopsiei”. Există o serie de aspecte legale ale
secretul profesional care includ: obligaţiile furnizorilor de servicii medicale şi mai ales ale medicilor, de a
proteja informaţiile obţinute în cadrul actului medical faţă de persoanele neautorizate; dreptul
pacienţilor de a cunoaşte care sunt informaţiile pe care medicii le deţin în ceea ce îi priveşte, datoria
furnizorilor de servicii medicale de a se asigura că în cazul în care pacientul autorizează dezvăluirea unor
informaţii el este corect informat şi aceasta este chiar voinţa sa. Secretul pe care pacientul îl păstrează
faţă de persoane apropiate, cum ar fi soţul, rudele, prieteni etc., este totuşi împărţit cu medicul curant,
ceea ce dă adevărata dimensiune a încrederii pe care se bazează relaţia lor. În acelaşi timp, medicul
devine un adevărat confesor, iar secretul medical capătă accente sacre similare celui generat de actul
religios al spovedaniei.

Când putem vorbi de violarea secretului profesional?

Obligația pe care o are medicul, de a păstra secretul asupra datelor și informațiilor de natură medicală
referitoare la pacientul său a fost, după cum am văzut mai sus, una etică, înainte de a deveni una legală.
Însă de vreme ce a căpătat valențele unei norme juridice, ea intră în logica dreptului, iar practicienii și
teoreticienii științelor juridice sunt datori să îi stabilească limitele. Pentru aceasta însă trebuie plecat de
la premisa că orice normă juridică nu este un scop în sine ci doar un mijloc prin care se reglează relațiile
dintre interesele individuale și se apără valorile colective, ale întregii societăți.
Revenind la obligația medicului de păstrare a secretului profesional, este important de subliniat că
această obligație există doar pentru că există în patrimoniul pacientului dreptul corelativ la intimitate și
la viață privată.
Ca regulă generală, medicul este obligat să păstreze confidențialitatea asupra informațiilor medicale ce îl
privesc pe pacientul său și să nu le divulge nimănui.
Pentru prejudiciile ce decurg din nerespectarea reglementărilor privind confidențialitatea, medicii
răspund civil, în temeiul art. 653 alin. (4) din Legea nr. 95/2006.
În plus, răspunderea civilă nu înlătură angajarea răspunderii penale.
Divulgarea informațiilor medicale confidențiale este pedepsită penal atunci când este făcută “fără
drept”.

Legea română respectă și consființește secretul profesional. Astfel Codul penal prezintă ca și infracțiune
divulgarea informațiilor secrete de serviciu sau publice la art.304 în felul următor:
- Divulgarea, făra drept, a unor informații secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publicității, de
către cel care le cunoaște datorită atributțiilor de serviciu, dacă prin aceasta sunt afectate interesele sau
activitatea unei persoane, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
- Divulgarea, fără drept, a unor informații secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publicității, de
către cel care ia cunoștință de acestea, se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.
- Dacă, urmare faptei prevăzute in alin.(1) si (2), s-a săvârșit o infracțiune împotriva investigatorului sub
acoperire, a martorului protejat sau a persoanei incluse in Programul de protecție a martorilor,
pedeapsa este inchisoarea de la 2 la 7 ani, iar dacă s-a comis cu intenție o infracțiune contra vieții,
pedeapsa este inchisoarea de la 5 la 12 ani.
De asemenea, prin Codul de Procedură Penală se prevede în cazul ascultării martorilor la art.79:
- Persoana obligată a păstra secretul profesional nu poate fi ascultată ca martor cu privire la faptele și
împrejurarile de care a luat cunoștință în exercițiul profesiei, fără încuviințarea persoanei sau a unității
față de care este obligată a păstra secretul.
- Calitatea de martor are intâietate față de calitatea de apărător, cu privire la faptele și împrejurările pe
care acesta Ie-a cunoscut înainte de a fi devenit apărător sau reprezentant al vreuneia dintre părți.

Se poate vorbi de violarea secretului profesional atunci când divulgați secrete în mod voluntar, chiar
dacă nu aveți intenția de a face rău sau de a acționa împotriva cuiva. Divulgarea unui secret din
neglijența sau din lipsa de atenție este de asemenea considerată o încălcare a secretului profesional.

Nu contează modul in care dezvăluiți secretul: îl puteți repeta sau trimite prin e-mail, puteți transmite
documente sau să lăsați cu bună știința pe cineva să se uite pe monitorul dumneavoastră. Chiar și prin
confirmarea unei informații cunoscute violați secretul profesional.

Păstrarea documentelor care conțin secrete profesionale are de asemenea un impact puternic. Astfel
Codul penal descrie infracțiunea de neglijență în păstrarea informațiilor în felul următor: Neglijența care
are drept urmare distrugerea, alterarea, pierderea sau sustragerea unui document ce conține informații
secrete de stat, precum și neglijența care a prilejuit altei persoane aflarea unei asemenea informații, se
pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la un an sau cu amenda.

Când nu putem vorbi de violarea secretului profesional?

Există mai multe situații în care trebuie să divulgați un secret profesional.

- Secretul profesional nu mai trebuie păstrat într-o instanță de judecată sau într-o comisie parlamentară
de ancheta. în cazul în care investigația impune acest lucru, persoanele care cunosc secretul profesional
au obligația de a divulga informații confidențiale.
- Uneori este necesară dezvăluirea de informații confidențiale părinților de copii minori.
Părinții sunt, în ultima instanță, responsabili civil și au dreptul de a lua decizii în ceea ce privește
aspectele fundamentale cum ar fi educația și sănătatea minorului. Cu toate acestea, viața privată a
minorului trebuie luată în considerare întotdeauna.
- Puteți informa partenerii, membrii familiei sau persoanele de încredere în cazul in care: persoana în
cauza iși exprimă acordul, persoana în cauza este în incapacitatea de a-și exprimă voința, apare o
situație de urgență (de exemplu, atunci când un pacient este contaminat cu virusul HIV, partenerul
acestuia trebuie neapărat informat). Cu toate acestea, întotdeauna este de preferat să convingem
persoana în cauză sa dezvăluie aceste informații confidențiale.

- De asemenea, este permis să aduceți la cunoștință superiorilor dumneavoastră secretele care v-au fost
încredințate. Secretul profesional este, prin urmare, impărtășit superiorului, atâta timp cât acesta din
urma își aduce contribuția. De exemplu, o asistentă medicală poate dezvălui un secret superiorului
atunci când acest lucru este necesar actului medical.

În general păstrarea secretului profesional este consfințită prin introducerea în contractele individuale
de muncă a unei clauze de confidențialitate definite de Codul muncii, prin care se stabilește cu precizie
care sunt informațiile ce fac obiectul secretutului de serviciu.
O radiografie a situaţiei actuale în relaţiile medic-pacient din România în domeniul medical conturează o
serie de aspecte:
- Pacienţii nu cunosc dreptul la confidenţialitate în ceea ce priveşte actul medical, drept care le este
conferit prin lege;
- Furnizorii de servicii medicale ignoră de cele mai multe ori această obligaţie legală, invocând
necunoaşterea legii, deşi acest fapt nu îi exonerează de răspundere;
- Factorii decizionali şi de conducere continuă să considere acest drept al pacientului precum şi obligaţia
corelativă a medicului drept un aspect de interes minor favorizând prin incongruenţa şi nearmonizarea
prevederilor legale numeroase încălcări ale secretului profesional;
- Se impune o campanie susţinută de educaţie pentru înarmarea personalului medical cu noţiuni de
drept şi etică, pentru a preveni posibilele litigii ce ar decurge inerent din aceste încălcări deoarece, prin
comparaţie, publicul devine conştient de drepturile sale şi de posibilele beneficii ale unor procese, mai
rapid decât este dispus personalul medical să înveţe sau să conştientizeze.
BIBLIOGRAFIE:
[1]. Codul de Deontologie al Colegiului Medicilor din România, http://cmr.ro/content/view
/385/38/
[2]. Codul Penal, http://legislatie.just.ro/
[3]. Legea Drepturilor Pacientului 46/2003, http://legislatie.just.ro/
[4]. Legea 95/2005, Titlul XII cu privire la Exercitarea profesiei de medic. Organizarea si
functionarea Colegiului Medicilor din Romania, http://cmr.ro/content/view/385/38