Managementul mediului 137

TEMA 7
Evaluarea ciclului de viață

7.1. Principii şi cadru de lucru

7.2. Caracteristici-cheie ale ECV
7.3. Fazele unui studiu ECV
7.4. Domeniul de aplicare a studiului
7.5. Limitele sistemului
7.5.1. Cerinţe referitoare la calitatea datelor
7.5.2. Comparaţii între sisteme
7.5.3. Consideraţiile analizei critice
7.6. Analiza inventarului ciclului de viaţă
7.6.1. Descrierea generală a inventarului ciclului de viaţă
7.6.2. Procedurile pentru colectarea şi calcularea datelor
7.7. Evaluarea impactului ciclului de viaţă
7.8. Interpretarea ciclului de viaţă
7.9. Raportare
7.10. Analiza critică
7.10.1. Descrierea generală a analizelor critice
7.10.2. Necesitatea analizei critice
7.10.3. Procesele analizei critice
7.10.4. Analiza expertului intern
7.10.5. Analiza expertului extern
7.10.6. Analiza efectuată de părţile interesate
Tema 7 138

Prin grupa de standarde “Evaluarea ciclului de viață ” se promovează un nou

concept în analiza relaţiei cu mediul a unui produs prin care evaluarea se referă la
toată durata vieţii produsului „de la naştere la moarte”, adică de la generarea
materiilor prime sau utilităţilor necesare realizării produsului până la transformarea
produsului în deşeu şi a acţiunilor de integrare a acestuia în natură.
Grupa respectivă este reprezentată de următoarele standarde:
− SR EN ISO 14040:2007 – Principii şi cadru de lucru
− SR EN ISO 14044:2007 – Cerinţe şi linii directoare
− SR ISO/TR 14047:2005 – Exemple de aplicare a ISO 14042
− SR ISO/TS 14048:2005 – Format al documentaţiei referitoare la date
− SR ISO/TR 14049:2005 – Exemple de aplicare a ISO 14041 la definirea
scopului şi domeniului de aplicare şi analize de inventar

7.1. Principii şi cadru de lucru

Standardul ISO 14040 prezintă cadrul general, principiile şi cerinţele pentru

conducerea şi raportarea studiilor de evaluare a ciclului de viaţă.
Creşterea conştientizării asupra importanţei protecţiei mediului şi a
impacturilor posibile asociate produselor fabricate şi consumate a mărit interesul
pentru dezvoltarea metodelor pentru o mai bună înţelegere şi reducere a acestor
impacturi. Una dintre tehnicile dezvoltate în acest scop este evaluarea ciclului de
viaţă (ECV).
ECV este o tehnică pentru evaluarea aspectelor de mediu şi a impacturilor
potenţiale asociate unui produs, prin:
- realizarea unui inventar pentru elementele relevante de intrare şi ieşire ale
unui sistem-produs;
- evaluarea impacturilor potenţiale de mediu asociate acelor intrări şi ieşiri;
- interpretarea rezultatelor analizei inventarului şi a fazelor de evaluare a
impacturilor în relaţie cu obiectivele studiate.
ECV studiază aspectele de mediu şi impacturile potenţiale pe durata ciclului de
viaţă al produsului, de la achiziţia materiilor prime, continuând cu producţia,
utilizarea şi postutilizarea. Categoriile generale ale impacturilor de mediu care este
necesar să fie luate în considerare includ utilizarea resurselor, sănătatea umană şi
consecinţele ecologice.
ECV poate ajuta la:
- identificarea oportunităţilor de îmbunătăţire a aspectelor de mediu generate
de produse în diferite puncte din ciclul lor de viaţă;
- luarea deciziilor în industrie, organizaţii guvernamentale şi
neguvernamentale (de exemplu, planificarea strategică, stabilirea priorităţilor,
proiectarea sau reproiectarea produselor sau a proceselor);
- selectarea indicatorilor relevanţi ai performanţei de mediu, inclusiv a
tehnicilor de măsurare;
Managementul mediului 139

- marketing (de exemplu, declaraţii de mediu, schema de ecoetichetare sau

declaraţia de mediu pentru produs).
Domeniul de aplicare, limitele şi nivelul de detaliere ale unui studiu de ECV
depind de subiect şi de utilizarea propusă a acestui studiu. Profunzimea şi gradul de
detaliere a studiilor ECV poate diferi considerabil în funcţie de scopul unui anumit
studiu ECV. Totuşi, în toate cazurile, ar trebui urmate principiile şi cadrul stabilit în
acest ISO 14040.
ECV este una dintre tehnicile de management de mediu (de exemplu, evaluarea
riscului, evaluarea performanţei de mediu, auditarea de mediu şi evaluarea impactului
de mediu) şi poate să nu fie cea mai potrivită tehnică pentru a fi utilizată în toate
situaţiile. În mod special, ECV nu tratează aspectele economice sau sociale ale
produsului.
Deoarece toate tehnicile au limite, este important să se menţioneze şi cele
existente în ECV. Limitările se referă la:
- natura alegerilor şi ipotezelor făcute în cadrul ECV (de exemplu, stabilirea
limitelor sistemului, selectarea surselor de date şi a categoriilor de impact) poate fi
subiectivă;
- modelele utilizate pentru realizarea analizei inventarului sau pentru evaluarea
impacturilor de mediu sunt limitate de ipotezele lor şi nu sunt disponibile pentru toate
impacturile sau aplicaţiile potenţiale;
- rezultatele studiilor ECV focalizate pe probleme globale sau regionale pot să
nu fie corespunzătoare pentru aplicaţiile locale, adică condiţiile locale pot fi
reprezentate inadecvat de condiţiile regionale sau globale;
- exactitatea studiilor ECV poate fi limitată de accesibilitatea sau
disponibilitatea datelor relevante sau de calitatea datelor, de exemplu omisiuni, tipuri
de date, agregarea datelor, valori medii, specificul zonei;
- lipsa dimensiunilor temporale şi spaţiale în datele de inventar utilizate pentru
evaluarea impactului introduc incertitudini în rezultatele impactului. Această
incertitudine variază în funcţie de caracteristicile spaţiale şi temporale ale fiecărei
categorii de impact.
În general, informaţiile dezvoltate în studiul ECV ar trebui utilizate ca parte a
unui proces de decizie mai cuprinzător sau pentru a înţelege tendinţele generale în
cadrul activităţilor comerciale. Compararea rezultatelor diferitelor studii ECV este
posibilă numai dacă ipotezele şi contextul fiecărui studiu sunt aceleaşi. De asemenea,
aceste ipoteze ar trebui declarate explicit din motive de transparenţă.

7.2. Caracteristici-cheie ale ECV

Caracteristicile-cheie ale metodologiei ECV sunt următoarele:
- studiile ECV ar trebui să se adreseze sistematic şi adecvat aspectelor de
mediu ale sistemelor-produs, de la achiziţia materiilor prime până la postutilizare;
- gradul de detaliu şi desfăşurarea în timp a unui studiu ECV pot varia într-o
gamă largă, în funcţie de definirea scopului şi a domeniului de aplicare;
- domeniul de aplicare, ipotezele, descrierea calităţii datelor, metodologiilor şi
rezultatele studiilor ECV ar trebui să fie transparente. Studiile ECV ar trebui să pună
Tema 7 140

în discuţie şi să documenteze sursele de date şi să fie comunicate în mod clar şi

adecvat;
- ar trebui să se stabilească prevederi, în funcţie de aplicarea intenţionată a
studiului ECV, pentru a respecta confidenţialitatea şi problemele de proprietate;
- metodologia ECV ar trebui să fie deschisă includerii noilor descoperiri
ştiinţifice şi a îmbunătăţirilor în domeniul tehnologiei;
- cerinţele specifice se aplică studiilor ECV care sunt utilizate pentru a face
declaraţii comparative care sunt prezentate publicului;
- întrucât activităţile comerciale sunt complexe pentru sistemul analizat în
diferite etape ale ciclului de viaţă, nu există nicio bază ştiinţifică pentru reducerea
rezultatelor ECV la un singur punctaj general sau număr;
- nu există o metodă unică pentru conducerea studiilor ECV. Organizaţiile ar
trebui să aibă flexibilitate pentru a implementa practic ECV aşa cum este stipulat în
acest standard internaţional, pe baza aplicaţiei specifice şi cerinţelor utilizatorului.

7.3. Fazele unui studiu ECV

Evaluarea ciclului de viaţă trebuie să includă definirea scopului şi domeniului
de aplicare, analiza inventarului, evaluarea impactului şi interpretarea rezultatelor, aşa
cum este ilustrat în figura 5.14.
Studiile de inventar ale ciclului de viaţă trebuie să includă definirea scopului şi
a domeniului de aplicare, analiza inventarului şi interpretarea rezultatelor. Cerinţele şi
recomandările acestui standard internaţional sunt aplicabile de asemenea studiilor
inventarului ciclului de viaţă, cu excepţia acelor prevederi referitoare la evaluarea
impactului.
Scopul şi domeniul de aplicare ale unui studiu ECV trebuie să fie clar definite
şi consecvente cu aplicarea intenţionată.
Scopul unui studiu ECV trebuie să declare fără ambiguităţi aplicarea
intenţionată, motivele pentru care se realizează studiul şi grupul-ţintă, adică cei cărora
se intenţionează să li se comunice rezultatele studiului.

Cadrul evaluării ciclului de viaţă

Definirea scopului
Aplicaţii directe:
şi a domeniului de
- dezvoltarea şi
aplicare
îmbunătăţirea produsului
- planificarea strategică
Interpretare - procesul de realizare a
Analiza
politicii publice
inventarului
- marketing
- altele
Evaluarea
impactului

Fig. 7.1 – Fazele unei ECV

Managementul mediului 141

7.4. Domeniul de aplicare a studiului

În definirea domeniului de aplicare a studiului ECV trebuie să se ia în
considerare şi să se descrie clar următoarele:
- funcţiile sistemului-produs sau, în cazul studiilor comparative, cele ale
sistemelor; unitatea funcţională;
- sistemul-produs care se studiază;
- limitele sistemului-produs;
- procedurile de alocare;
- tipurile de impact şi metodologia pentru evaluarea impactului şi interpretarea
ulterioară care va fi utilizată;
- cerinţele referitoare la date;
- ipotezele;
- limitările;
- cerinţele referitoare la calitatea datelor iniţiale;
- tipul de analiză critică, dacă există;
- tipul şi formatul raportului cerut pentru studiu.
Domeniul de aplicare trebuie suficient de bine definit pentru a se asigura că
amploarea, profunzimea şi gradul de detaliere a studiului sunt compatibile şi
suficiente pentru scopul declarat.
ECV este o tehnică iterativă. Totuşi, poate fi necesar ca domeniul de aplicare a
studiului să poată fi modificat în timpul desfăşurării acestuia, pe măsură ce sunt
colectate informaţii suplimentare.
Domeniul de aplicare a unui studiu ECV trebuie să specifice clar funcţiile
sistemului aflat în studiu. O unitate funcţională este o măsură a performanţei ieşirilor
funcţionale ale sistemului-produs. Scopul principal al unităţii funcţionale este să
furnizeze referinţa la care se raportează intrările şi ieşirile. Această referinţă este
necesară pentru a se asigura compararea rezultatelor ECV. Comparabilitatea
rezultatelor ECV este critică în special atunci când sunt evaluate diferite sisteme,
pentru a se asigura că astfel de comparări sunt efectuate utilizând o bază comună.
Un sistem poate avea un număr de funcţii posibile şi cea selectată pentru un
studiu este dependentă de scopurile şi domeniul de aplicare a studiului. Unitatea
funcţională conexă trebuie definită şi măsurabilă.

7.5. Limitele sistemului

Limitele sistemului determină care dintre unităţile de proces trebuie incluse în
ECV.
Mai mulţi factori determină limitele sistemului, inclusiv aplicarea intenţionată
a studiului, ipotezele făcute, criteriile eliminatorii, constrângerile determinate de
costuri şi date şi auditoriul-ţintă.
Selecţia intrărilor şi ieşirilor, nivelul de agregare în cadrul unei categorii de
date şi modelarea sistemului trebuie să fie consecvente cu scopul studiului. Sistemul
trebuie modelat astfel încât intrările şi ieşirile la limitele sale să fie fluxuri
elementare.
Tema 7 142

Criteriile utilizate în stabilirea limitelor sistemului trebuie identificate şi

justificate în domeniul de aplicare a studiului. Studiile ECV utilizate pentru a face o
declaraţie comparativă care este prezentată publicului trebuie să realizeze o analiză a
fluxurilor materiale şi energetice pentru a determina includerea acestora în domeniul
de aplicare a studiului.

7.5.1. Cerinţe referitoare la calitatea datelor

Cerinţele referitoare la calitatea datelor specifică în termeni generali
caracteristicile datelor de care este nevoie pentru studii. Cerinţele referitoare la
calitatea datelor trebuie să fie definite pentru a permite ca scopul şi domeniul de
aplicare a studiului ECV să fie îndeplinite. Cerinţele privind calitatea datelor trebuie
să se refere la:
- acoperirea în timp;
- acoperirea geografică;
- acoperirea tehnologică;
- exactitatea, caracterul complet şi reprezentativitatea datelor;
- consecvenţa şi reproductibilitatea metodelor utilizate pe durata ECV;
- sursele datelor şi reprezentativitatea lor;
- incertitudinea informaţiilor.
Atunci când un studiu este utilizat pentru a susţine o declaraţie comparativă,
care este prezentată publicului, trebuie să se facă referire la cerinţele privind calitatea
datelor menţionate mai sus.

7.5.2. Comparaţii între sisteme

În studiile comparative, echivalenţa sistemelor care sunt comparate trebuie
evaluată înainte de interpretarea rezultatelor. Sistemele trebuie comparate utilizând
aceeaşi unitate funcţională şi consideraţii metodologice echivalente, cum sunt
performanţa, limitele sistemului, calitatea datelor, procedurile de alocare, regulile de
decizie în evaluarea intrărilor, a ieşirilor şi în evaluarea impactului. Orice diferenţe
între sisteme referitoare la aceşti parametri trebuie să fie identificate şi raportate.
În cazul declaraţiilor comparative prezentate publicului, această evaluare
trebuie condusă în conformitate cu procesul analizei critice. O altă cerinţă pentru
declaraţiile comparative prezentate public este că trebuie să se efectueze o evaluare a
impactului.

7.5.3. Consideraţiile analizei critice

Analiza critică este o tehnică prin care se verifică dacă studiul ECV a îndeplinit
cerinţele acestui standard internaţional referitoare la metodologie, date şi raportare.
Trebuie să se definească în domeniul de aplicare a studiului dacă şi cum să se
conducă o analiză critică, precum şi cine conduce analiza.
În general, analizele critice ale ECV sunt opţionale şi pot utiliza orice opţiuni
de analiză.
Managementul mediului 143

O analiză critică trebuie realizată pentru studiile ECV utilizate pentru a face o
declaraţie comparativă prezentată în public şi trebuie să folosească procesul analizei
critice.

7.6. Analiza inventarului ciclului de viaţă

7.6.1. Descrierea generală a inventarului ciclului de viaţă
Analiza inventarului implică proceduri pentru colectarea şi calculul datelor,
pentru cuantificarea intrărilor şi ieşirilor relevante ale unui sistem-produs. Aceste
intrări şi ieşiri pot include utilizarea resurselor şi evacuările în aer, apă şi sol asociate
sistemului. Interpretările care pot rezulta din aceste date depind de scopurile şi
domeniul de aplicare ale ECV. De asemenea, aceste date constituie intrarea pentru
evaluarea impactului ciclului de viaţă.
Procesul de conducere a analizei inventarului este iterativ. Pe măsură ce datele
sunt colectate şi se cunoaşte mai mult despre sistem, pot fi identificate cerinţe de date
noi sau limitări care cer modificarea procedurilor de colectare a datelor, astfel încât
scopurile studiului să fie îndeplinite. Uneori pot fi identificate probleme care impun
revizuirea scopului sau a domeniului de aplicare a studiului.

7.6.2. Procedurile pentru colectarea şi calcularea datelor

Datele calitative şi cantitative care se includ în inventar trebuie colectate pentru
fiecare unitate de proces care este cuprinsă în limitele sistemului.
Procedurile utilizate pentru colectarea datelor pot varia în funcţie de domeniul
de aplicare, unitatea de proces sau aplicarea intenţionată a studiului.
Colectarea datelor poate fi un proces de utilizare intensivă a resurselor.
Constrângerile practice referitoare la colectarea datelor ar trebui avute în vedere la
domeniul de aplicare a studiului şi documentate în raportul studiului.
Câteva consideraţii semnificative referitoare la calcul sunt următoarele:
- procedurile de alocare sunt necesare atunci când avem de-a face cu sisteme
care implică produse multiple (de exemplu, produse multiple de la rafinarea
petrolului). Fluxurile de materiale şi energie, ca şi evacuările în mediu asociate
trebuie alocate diferitelor produse în conformitate cu procedurile clar declarate, care
trebuie documentate şi justificate;
- calcularea fluxului de energie ar trebui să ia în considerare diferitele surse de
combustibil şi electricitate utilizate, eficienţa conversiei şi distribuţiei fluxului de
energie, precum şi intrările şi ieşirile asociate cu generarea şi utilizarea fluxului de
energie.

7.7. Evaluarea impactului ciclului de viaţă

Faza evaluării impactului ciclului de viaţă are ca scop să evalueze semnificaţia
impacturilor potenţiale de mediu, utilizând rezultatele analizei inventarului ciclului de
viaţă. În general, acest proces implică asocierea datelor inventarului cu impacturile de
mediu specifice şi încercarea de a înţelege impacturile acestora. Nivelul de detaliere,
alegerea impacturilor evaluate şi metodologiile utilizate depind de scopul şi domeniul
de aplicare a studiului.
Tema 7 144

Această evaluare poate include procesul iterativ al analizei scopului şi

domeniului de aplicare al studiului ECV pentru a determina când au fost atinse
obiectivele studiului sau pentru a modifica scopul şi domeniul de aplicare dacă
evaluarea arată că acestea nu pot fi realizate.
Faza de evaluare a impactului poate include, printre altele, elemente cum ar fi:
- împărţirea datelor inventarului pe categorii de impact (clasificare);
- modelarea datelor inventarului în interiorul categoriilor de impact
(caracterizare);
- agregarea posibilă a rezultatelor în cazuri foarte specifice şi numai când este
semnificativ (ponderare).
Cadrul metodologic şi ştiinţific al evaluării impactului este încă în dezvoltare.
Modele pentru categoriile de impacturi se află în diferite stadii de dezvoltare. Nu
există metodologii general acceptate pentru a asocia consecvent şi cu acurateţe datele
inventarului cu potenţialele impacturi specifice de mediu.
Există subiectivitate în faza de evaluare a impactului ciclului de viaţă cum sunt
alegerea, modelarea şi evaluarea categoriilor de impact. Prin urmare, transparenţa
este determinantă pentru evaluarea impactului pentru a se asigura că ipotezele sunt
clar descrise şi raportate.

7.8. Interpretarea ciclului de viaţă

Interpretarea reprezintă faza ECV în care constatările din analiza inventarului
şi din evaluarea impactului sunt combinate. În cazul studiilor inventarului ciclului de
viaţă, pentru a ajunge la concluzii şi recomandări, se pot folosi numai constatările
analizei inventarului, în funcţie de scopul definit şi domeniu.
Constatările acestei interpretări pot lua forma unor concluzii şi recomandări
pentru cei care iau decizii, în conformitate cu scopul şi domeniul de aplicare a
studiului.
Faza de interpretare poate implica atât procesul iterativ de analiză şi revizuire a
domeniului de aplicare a ECV, cât şi natura şi calitatea datelor colectate, în
conformitate cu scopul şi domeniul studiului.
Constatările fazei de interpretare ar trebui să reflecte rezultatele oricărei analize
de senzitivitate care este efectuată.
Deşi deciziile şi acţiunile ulterioare pot introduce implicaţii de mediu
identificate în constatările interpretării, acestea se află în afara domeniului de aplicare
a studiului ECV, în timp ce alţi factori, cum sunt performanţa tehnică, aspectele
economice şi sociale, sunt luaţi în considerare.

7.9. Raportare
Rezultatele ECV trebuie să fie imparţiale, raportate complet şi cu acurateţe
auditoriului vizat. Tipul şi formatul raportului trebuie definit în etapa de stabilire a
domeniului de aplicare a studiului.
Rezultatele, datele, metodele, ipotezele şi limitările trebuie să fie transparente
şi prezentate cu suficiente detalii pentru a permite cititorului să cuprindă
complexitatea şi activităţile comerciale din studiul ECV. Raportul trebuie, de
Managementul mediului 145

asemenea, să permită ca rezultatele şi interpretarea să fie utilizate într-o manieră

consecventă cu scopurile şi domeniul de aplicare a studiului.
În cazul în care rezultatele ECV sunt comunicate către o terţă parte, de
exemplu altă parte interesată decât beneficiarul sau executantul studiului, trebuie
pregătit un raport de terţă parte, indiferent de forma de comunicare. Acest raport
constituie un document de referinţă şi trebuie să fie disponibil oricărei terţe părţi cu
care se comunică.
Raportul de terţă parte trebuie să acopere următoarele aspecte:
a) aspecte generale:
1) beneficiarul ECV, executantul ECV (intern sau extern);
2) data raportului;
3) declaraţia că studiul a fost condus în conformitate cu cerinţele acestui
standard internaţional;
b) definirea scopului şi a domeniului de aplicare;
c) analiza inventarului ciclului de viaţă: proceduri de colectare a datelor şi
metodele de calcul;
d) evaluarea impactului ciclului de viaţă: metodologia şi rezultatele evaluării
impactului efectuat;
e) interpretarea ciclului de viaţă:
1) rezultatele;
2) ipotezele şi limitările asociate cu interpretarea rezultatelor, atât
Metodologia, cât şi datele conexe;
3) evaluarea calităţii datelor;
f) analiza critică:
1) numele şi apartenenţa celor care efectuează analiza;
2) rapoartele analizei critice;
3) răspunsuri şi recomandări.
Pentru declaraţii comparative trebuie să se facă referire în raport la
următoarele:
- analiza fluxurilor materiale şi energetice pentru a justifica includerea sau
excluderea lor;
- evaluarea exactităţii, caracterului complet şi reprezentativităţii datelor
utilizate;
- descrierea echivalenţei sistemelor care se compară;
- descrierea procesului de analiză critică.

7.10. Analiza critică

7.10.1. Descrierea generală a analizelor critice
Procesul de analiză critică trebuie să asigure că:
- metodele utilizate pentru realizarea ECV sunt consecvente cu acest standard
internaţional;
- metodele utilizate pentru realizarea ECV sunt valide din punct de vedere
ştiinţific şi tehnic;
Tema 7 146

- datele utilizate sunt corespunzătoare şi rezonabile în raport cu scopul

studiului;
- interpretările reflectă limitările identificate şi scopul studiului;
- raportul studiului este transparent şi consecvent.
Deoarece acest standard internaţional nu specifică cerinţele pentru scopurile
sau utilizările ECV, o analiză critică nu poate nici valida şi nici verifica scopurile care
sunt alese pentru ECV sau utilizările la care sunt folosite rezultatele ECV.
Domeniul de aplicare şi tipul de analiză critică dorită trebuie definite în etapa
de stabilire a domeniului de aplicare a studiului ECV.

7.10.2. Necesitatea analizei critice

O analiză critică poate facilita înţelegerea şi spori credibilitatea studiilor ECV,
de exemplu prin implicarea părţilor interesate.
Utilizarea rezultatelor ECV pentru a susţine declaraţiile comparative ridică
preocupări speciale şi impun analiza critică, deoarece această aplicaţie este posibil să
afecteze părţile interesate care sunt externe studiului ECV. Pentru a micşora
probabilitatea neînţelegerilor sau a efectelor negative asupra părţilor interesate
externe, trebuie să se efectueze analize critice ale studiilor ECV, atunci când
rezultatele sunt utilizate pentru a susţine declaraţiile comparative.
Totuşi, faptul că o analiză critică a fost efectuată în niciun caz nu trebuie să
presupună o aprobare a oricărei declaraţii comparative care se bazează pe un studiu
ECV.

7.10.3. Procesele analizei critice

Dacă un studiu ECV este analizat critic, domeniul de aplicare a analizei critice
ar trebui definit în faza de stabilire a scopului şi a domeniului de aplicare a studiului.
Domeniul de aplicare ar trebui să identifice de ce este în curs de iniţiere o analiză
critică, ce domeniu va acoperi, la ce nivel de detaliu şi cine este necesar să fie
implicat în acest proces.
Acordurile de confidenţialitate referitoare la conţinutul studiului ECV ar trebui
să fie incluse dacă este necesar.

7.10.4. Analiza expertului intern

O analiză critică poate fi realizată cu resurse interne. Într-un astfel de caz,
aceasta trebuie să fie efectuată de un expert intern, independent de studiul ECV.
Acest expert ar trebui să fie familiarizat cu cerinţele acestui standard
internaţional şi să aibă calificarea tehnică şi ştiinţifică necesară.
O declaraţie referitoare la analiză este pregătită de persoana care conduce
studiul ECV şi apoi este analizată de expertul intern, independent. De asemenea,
declaraţia referitoare la analiză poate fi pregătită în întregime de expertul intern
independent.
Declaraţia referitoare la analiză trebuie inclusă în raportul studiului ECV.
Managementul mediului 147

7.10.5. Analiza expertului extern

O analiză critică poate fi realizată cu mijloace externe. În astfel de cazuri,
aceasta trebuie să fie realizată de un expert extern, independent de studiul ECV.
Acest expert trebuie să fie familiarizat cu cerinţele acestui standard
internaţional şi să aibă calificarea tehnică şi ştiinţifică necesară.
O declaraţie referitoare la analiză este elaborată de persoana care conduce
studiul ECV şi apoi analizată de expertul extern independent. Declaraţia referitoare la
analiză poate fi, de asemenea, pregătită în întregime de expertul extern independent.
Declaraţia de analiză, comentariile executantului şi orice răspuns la
recomandările celui care efectuează analiza trebuie incluse în raportul studiului ECV.

7.10.6. Analiza efectuată de părţile interesate

Un expert extern independent este ales de beneficiarul iniţial al studiului pentru
a fi preşedintele unei comisii de analiză. Pe baza scopului, domeniului de aplicare şi
bugetului disponibil pentru analiză, preşedintele alege alte persoane independente
calificate pentru a efectua analiza.
Această comisie poate include alte părţi interesate afectate de concluziile
stabilite de studiul ECV, cum sunt agenţiile guvernamentale, organizaţiile
neguvernamentale sau concurenţii.
Declaraţia referitoare la analiză şi raportul comisiei de analiză, precum şi
comentariile expertului şi răspunsurile la recomandările făcute de cel care analizează
sau de comisie, trebuie incluse în raportul studiului ECV.