Seminarul Teologic ,, Gavriil Bănulescu-Bodoni ’’

REFERAT
Tema:
Clasa Osteichthyes

A efectuat: Elevul cl.-a X-a

Condrea Marin

Chișinău 2019
Amfibienii actuali sunt 5383 specii de amfibieni actuali aparţinând
grupului Lissamphibia (liss – neted). Majoritatea au talie mică. Giganţii
grupului sunt Conraua goliath (cel mai mare anur – 32 cm),
Megalobatrachus japonicus (urodel de 1,8 m) şi unii gimnofioni care pot
atinge 2 m lungime. Cei mai mici amfibieni sunt Psyllophryne didactyla
(9,5 mm) şi Sminthillus limbatus (10 mm).

Epiderma este subţire, puţin cornificată, năpârleşte periodic.

Descuamarea se face pe mari porţiuni la anure sau în întregime la
urodele. La unele specii sunt îngroşări cornoase tegumentare: veruci la
Bufo, peri la Triadobatrachus, perniţe cornoase la masculi, lamele la
Pelobates, gheare la Xenopus. Au glande mucoase a căror secreţie
umectează pielea. Glande seroase cu secreţie puternic toxică
concentrate în masive glandulare –glandele paratoide la bufonide şi
salamandride. Glande hedonice la mascul cu secreţia având rol în
stimularea femelei pentru reproducere. Derma este bogată în
cromatofori: xantofori, melanofori, iridofori, iar la Gymnofioni conţine
şi plăcuţe osoase metamerice.
Scheletul
Craniul format din oase şi piese cartilaginoase. Suspensie autostilică.
Doi condili occipitali. Coloana vertebrală din vertebre amficelice
(urodele inferioare şi gimnofioni), procelice (anure), opistocelice
(urodele superioare): - regiunea cervicală – proatlas; - regiunea dorsală –
7-100 vertebre, - regiunea sacrală – o vertebră, - regiunea codală –
numeroase vertebre (urodele, gimnofioni) sau urostil (anure). Coaste
articulate la vertebrele dorsale (la anure sunt rudimente). Stern de tip
arcifer sau firmistern. Centura scapulară şi membrele anterioare.
Centura pelviană şi membrele posterioare.
La larve, unele urodele şi la gimnofioni musculatura este dispusă
metameric. La adult, musculatura se diferenţiază în muşchi lungi, scurţi
şi laţi, inseraţi pe piesele scheletice.
Sistemul nervos 1. Encefalul mic, cu veziculele în linie: Emisfere
cerebrale (arhepaliu, paleopaliu, corpi striaţi) cu lobii olfactivi fuzionaţi
şi bine dezvoltaţi. Diencefal (epifiză,straturi optice, hipofiză)
Mezencefal (tuberculii bigemeni) Metencefal (cerebel slab dezvoltat)
Mielencefal (bulb rahidian cu 10 nervi cranieni) 2. Măduva spinării cu
nervi rahidieni.
Organe de simţ Receptori: tactili în tegument; linia laterală la larve şi
urodele permanent acvatice; gustativi (muguri gustativi şi organul lui
Jacobson); olfactivi (mucoasă olfactivă); optici (doi ochi laterali);
statoacustici (urechea internă şi medie).
Sistemul digestiv Tubul digestiv: Cavitate buco-faringiană (dinţi
pediculaţi, limbă, glande mucoase)> faringe> stomac> intestin> cloacă>
orificiul cloacal
Glande anexă:
Pancreasul, ficatul cu
vezica biliară.
Nutriţia Adulţii sunt
carnivori consumând
numeroase specii de
nevertebrate cu
condiţia ca prada să se
mişte (viermi, moluşte,
crustacei, păianjeni,
miriapode, insecte –
80% din hrană). Speciile de talie mare consumă ocazional şi vertebrate
(peşti, mormoloci, şopârle, păsări şi rozătoare). Cele mai multe larve
sunt filtratoare (alge, bacterii), unele sunt omnivore sau carnivore.
Sistemul respirator şi respiraţia În perioadele inactive, în timpul
hibernării şi a estivaţiei prin tegument. În perioadele active, prin: -
plămâni (mai ales pentru aportul de oxigen) cu laringe şi corzi vocale -
tegument (mai ales pentru eliminarea de bioxid de carbon) - mucoasa
buco-faringiană - branhii interne. - branhii externe. - saci vocali la
mascul.
Sistemul circulator şi circulaţia Inimă tricamerală: două atrii şi un
venticul. Circulaţie dublă şi incompletă. Întoarcerea venoasă se face prin
vene cave. Circuit port-hepatic şi port-renal. Sângele conţine hematii
nucleate.
Sistemul excretor 2 rinichi în stadiul de pronefros la larvă şi de
mezonefros la adult. De la fiecare rinichi pleacă câte un ureter la femelă
sau un canal uro-spermatic la mascul. Canalele excretoare se deschid
dorsal în cloacă. Ventral, în cloacă se deschide vezica urinară.
Importanţa pentru om a amfibienilor Controlul populaţiilor de insecte.
Controlul populaţiilor de alge. Bioindicatori mai ales pentru metale şi
aciditatea mediului. Consum uman (“picioare de broască”) – 1000-2000
tone/an în S.U.A. Învăţământ şi experimente de laborator clinic şi
biologic. Studii de toxicologie. Studii de medicină (importanţa febrei).
Obţinerea de medicamente: antivirale şi antibiotice, analgezice, pentru
tratarea ulcerului gastric, lipici rezistent folosit în chirurgia ficatului şi
splinei. Curara, folosită de unele triburi din Amazonia pentru vânătoare,
este extrasă din tegumentul unor broscuţe tropicale.