REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

A) Cuprinsul tezei de doctorat intitulată :

„CONTRACTUL INTERNATIONAL DE FRANCHISING”

CONSIDERAŢII PRELIMINARE
CAPITOLUL I – CONCEPTUL DE FRANCHISING
I.1. Scurt istoric al operaţiunii de franchising
I.2. Analiza operaţiunilor de franchising în contextul economiei contemporane:
I.2.1. tipurile de franchising;
I.2.2. importanţa operaţiunilor de franchising;
I.3. Stadiul cercetării naţionale şi internaţionale întreprinsă asupra operaţiunilor de
franchising.
CAPITOLUL II – CONTRACTUL INTERNAŢIONAL DE FRANCHISING -
CARACTERIZARE GENERALĂ
II.1. Noţiune contractului de franchising ; Caractere juridice
II.2. Calificarea tehnicii de franchising
II.3. Delimitări dintre contractul de franchising de alte tipuri de contracte;
II.4. Elemente de internaţionalitate ale contractului internaţional de franchising
CAPITOLUL III – PĂRŢILE CONTRACTULUI INTERNAŢIONAL DE FRANCHISING
III.1. Franchisor-ul
III.2. Franchisee-ul
III.3. Independenţa juridică a părţilor contractante
CAPITOLUL IV–FORMAREA CONTRACTULUI DE INTERNAŢIONAL FRANCHISING
IV.1. Etapa precontractuală
IV.2. Încheierea contractului internaţional de franchising
CAPITOLUL V – CONŢINUTUL CONTRACTULUI DE INTERNAŢIONAL FRANCHISING
V.1. Obligatiile franchisor-ului
V.1.1. Obligaţia de transmitere a semnelor distinctive şi a celorlalte drepturi
de proprietate intelectuală şi industrială
V.1.2. Obligaţia de comunicare a know-how-ului

1
 V.1.3. Obligaţia de acordarea a asistenţei tehnice şi comerciale
V.1.4. Obligaţia de garanţie
V.1.5. Obligaţia de a perfecţiona continuu conceptul de franchising
V.1.6. Obligaţia de a veghea la notorietatea semnelor distinctive
V.1.7. Obligaţia de a controla reţeaua de franchising
V.2. Obligatiile franchisee-ului
V.2.1. Obligaţia de exploatare a franchising-ului
V.2.2. Obligaţia de a menţine un nivel de calitate standard
V.2.3. Obligaţia de remunerare a franchisor-ului
V.2.4. Obligaţia de confidenţialitate
V.2.5. Obligaţia de cooperare cu franchisor-ul
V.3. Clauze speciale prevăzute în contractul internaţional de franchising
V.3.1. clauza de exclusivitate
V.3.1.1. exclusivitatea acordată de franchisor
V.3.4.2. exclusivitate acordată de franchisee
V.3.2. clauza de neconcurenţă
V.3.3. clauze referitoare la vânzare
V.3.4. sub-franchising (master franchising)
V.4. Clauze specifice contractului internaţional
V.4.1. clauza privind legea aplicabilă
V.4.2. clauza de prevenire a diferendelor
V.4.3. clauza privind jurisdicţia competentă
V.4.4. clauza de impreviziune
V.4.5. clauza de preempţiune
V.4.6. alte clauze
CAPITOLUL VI –ÎNCETAREA CONTRACTULUI INTERNAŢIONAL DE FRANCHISING
VI.1. Durata contractului; condiţii de reînoire a contractului de franchising
VI.2. Cesiunea contractului internaţional de franchising
VI.3. Încetarea contractului internaţional de franchising
CAPITOLUL VII – REŢEAUA DE FRANCHISING
VII.1. Noţiunea de reţea
VII.2. Funcţiile reţelei de franchising
VII.3. Fundamentele colaborării între franchisor şi franchisee-ii care aparţin aceleiaşi reţele

2
 VII.4. Raporturile din cadrul reţelei
VII.4.1. raporturi verticale
VII.4.2. raporturi orizontale
VII.5. Raporturile reţelei cu terţii
VII.5.1. liceitatea reţelei de franchising
VII.5.2. protecţia juridică a reţelei
VII.6. Dezvoltarea reţelei de franchising
CAPITOLUL VIII – LEGEA APLICABILĂ CONTRACTULUI INTERNAŢIONAL DE
FRANCHISING
VIII.1. Soluţii oferite de dreptul naţional
VIII.2. Soluţii de uniformizare
CAPITOLUL IX – ABORDARE CRITICĂ A REGLEMENTĂRII CONTRACTULUI DE
FRANCHISING ÎN DREPTUL ROMÂNESC
IX.1. Analiza dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr.52/1997 privind regimul juridic al
franchising, aprobată prin Legea nr.79/1998
IX.2. Analiza reglementărilor privind concurenţa care reglementează contractul internaţional
de franchising
IX.3. Propuneri de lege ferenda
CONCLUZII

3
B) CUVINTE CHEIE :

- contract internaţional - legea aplicabilă

- franchising - normă conflictuală
- franchisor - durata determinată
- franchisee - durată nedeterminată, reziliere
- know-how - cesiune
- semne distinctive - reţea
- marcă - acorduri verticale
- drepturi de proprietate intelectuală şi - acorduri orizontale
industrială - independenţă juridică
- asistenţă tehnică şi comercială - master franchising
- redevenţe - master franchisee
- taxă de intrare
- neconcurenţă,
- confidenţialitate,
- exclusivitate
- preempţiune,
- impreviziunea (hardship)
- compromis
- master franchisee

4
C) Sinteze ale părţilor principale ale tezei de doctorat :

Contractul de franchising permite reiterarea şi amplificarea unui succes prin

intermediul unei structuri suple în care sunt mobilizate capitaluri minime şi care se
bazează pe repartizarea responsabilităţilor între parteneri. Acest instrument juridic,
adecvat evoluţiei mediului de afaceri, este frecvent utilizat în practică, ceea ce
impune o riguroasă tratare teoretică. În acest scop, obiectivul lucrării este acela de a
întreprinde o cât mai cuprinzătoare analiză a problematicii complexe a contractului
internaţional de franchising şi de a explica specificicitatea sa, ca figură juridică
distinctă de alte instituţii juridice cu care prezintă similitudini.

De asemenea, necesitatea acestei lucrări se întemeiază şi pe următoarele

argumente:
- numărul în creştere al afacerilor realizate în sistem de franchising la nivel
internaţional dar şi la nivel naţional, creştere datorată avantajelor considerabile pe
care le oferă acest sistem atât ambelor părţi implicate, cât şi consumatorilor,
- analiza doctrinară a temei îndeosebi în literatura juridică românească este
preocupată de contractul de franchising astfel cum este reglementat în dreptul intern,
se impune deci un demers teoretic actual şi aprofundat al acestei instituţii prin
prisma principiilor dreptului comerţului internaţional,
- constatarea unor abordări diferite a contractului de franchising de către legiuitorii
din diferite ţări, precum şi lipsa unor norme uniforme de drept material care să ofere
soluţii viabile părţilor contractului internaţional de franchising,
- constatarea unor inadvertenţe legislative în cadrul dreptului românesc care conduc
în practică la ocolirea alegerii legii româneşti privind regimul francising-ului ca lex
contractus, impun cu necesitate o perfecţionare viitoare unitară, prin coroborarea
textului cadru în domeniu cu textele incidente (avem în vedere în special textele
privind concurenţa).

5
 Lucrarea a fost structurată pe 9 capitole, precedate de repere introductive în
care se fac precizări terminologice
O abordare completă a instituţiei nu poate face abstracţie pe de-o parte de
evoluţia istorică a acestui contract, iar pe de altă parte de analiza punctelor de vedere
complementare formulate în literatura economică privitoare la operaţiunea de
franchising, aspecte cuprinse în Capitolul I. Astfel, şi literatura economică se
dovedeşte a fi preocupată în definirea şi analizarea particularităţilor operaţiunii de
franchising, conchizându-se că franchising-ul este o formă de alianţă competitivă
care îmbină elemente comerciale cu cele de cooperare economică şi care presupune
existenţa unui sistem de legături permanente între parteneri pe o perioadă mai
îndelungată.
În Capitolul II după o trecere în revistă a definiţiilor legale şi doctrinale date
contractului de franchising, acesta este definit ca fiind acordul prin care o parte,
franchisor transmite dreptul de a utiliza franchising-ul celeilalte părţi, denumită
franchisee, pe care îl asistă pe toată durata de executare a contractului, în schimbul
unei contraprestaţii pecuniare.
Prin urmare, franchising-ul, obiect al contractului de franchising, este un
sistem complex format din semne distinctive şi alte drepturi intelectuale, din know-
how-ul realizat şi perfecţionat continuu de franchisor în desfăşurarea activităţii
profitabile, sistem susceptibil de a fi aplicat şi de alte persoane în realizarea unei
activităţi identice cu cea a franchisor-ului, sub directa îndrumare şi asistenţă acordate
de franchisor.
Elementele definitorii ale franchising-ului sunt analizate în continuare,
punându-se accent pe particularităţile acestora în raport cu sistemul de franchising,
ca întreg; concluzionând că franchising-ul este o instituţie juridică cu identitate
proprie, concretizată într-un contract sinalagmatic, oneros, intuitu personae, cu
executare succesivă.

6
 În continuare se precizează că franchising-ul nu poate fi calificat ca un fapt de
comerţ, contractul putând interveni şi între necomercianţii care îşi organizează
activitatea pe principii de eficienţă şi profit şi care depind de o clientelă – anume
liber profesioniştii. În finalul capitolului sunt prezentate tipurile contractului de
franchising în raport de sectorul unde se realizează afacerea, precum şi o analiză
comparativă cu celelalte tipuri de contracte cu care prezintă asemănări.
Capitolul III se referă la părţile contractului de franchising, în care se pune
accent pe condiţiile ce trebuie îndeplinite de persoanele fizice sau juridice pentru a
dobândi calitatea de franchisor, respectiv de franchisee. În acest sens, este analizat
procesul de selecţie al părţilor contractante. Astfel, franchisor-ul trebuie să
desfăşoare el însuşi activitatea cu privire la care a pus la punct sistemul de
franchising, în cadrul unei unităţi pilot; să redacteze manuale de operare, care
alcătuiesc pachetul franchising-ului, precum şi să stabilească profilul franchisee-ului
său. Franchisee-ul trebuie să cunoască afacerea franchisor-ului, reţeaua de
franchising în care urmează să se integreze etc.
Capitolul IV are ca subiect modul de formare a contractului internaţional de
franchising, în cadrul cărui o atenţie deosebită s-au acordat obligaţiilor
precontractuale care incumbă îndeosebi franchisor-ului. Tot în acest capitol se aduc
argumente în susţinerea necesităţii încheierii contractului de franchising în formă
scrisă ad probationem.
În Capitolul V sunt analizate obligaţiilor franchisor-ului şi cele ale franchisee-
ului asumate în temeiul contractului de franchising. Astfel franchisor-ul îşi asumă
obligaţia de a transmite semnele distinctive şi celelalte drepturi intelectuale,
împrejurare cu care se arată că potrivit dreptului românesc din ansamblul semnelor
distinctive nu poate face parte firma /denumirea franchisor-ului. De asemnea,
franchisor-ul are obligaţia de a transmite know-how-ul, de a acorda asistenţă tehnică
şi comercială franchisee-ului, de a garanta utilizarea acestora de franchisee, de a

7
veghea la notorietatea semnelor distinctive, de a perfecţiona continuu conceptul de
franchising, de a controla reţeaua. Franchisee-ul se obligă să utilizeze franchising-ul
conform regulilor prescrise de franchisor, de a menţine un nivel de calitate al
activităţii impus de franchisor, de a-l remunera pe franchisor, de a coopera cu
franchisor-ul şi de a păstra confidenţialitatea asupra întregului sistem. De asemenea,
sunt prevăute şi anumite clauze speciale cum ar fi clauza de exclusivitate şi clauza
de nonconcurenţă, clauze referitoare la vînzarea produselor, clauze speciale master
franchising-ului.
Fiind un contract internaţional, se impun şi anumite clauze specifice cum ar fi:
legea aplicabilă contractului, clauza compromisorie, clauza privind jurisdicţia
competentă, clauza de impreviziune, clauza de preempţiune.
Capitolul VI analizează încetarea contractului internaţional de franchising,
realizându-se o distincţie între contractul pe durtă determinată şi cel pe durată
nedeterminată. Sunt analizate condiţiile de reînnoire a contractului, de cesiune,
precum şi de încetare a acestuia fie împlinirea termentului, prin reziliere, prin
decesul/incapacitatea/dizolvarea unei din părţi.
În Capitolul VII este analizată problematica specifică reţelei de franchising,
aceea structură organizatorică, exclusiv de natură contractuală care reuneşte
comercianţi cu interese comune, animaţi de un scop unic, care generează un veritabil
affectio cooperandi, adică voinţa membrilor reţelei de a colabora în vederea aducerii
la îndeplinire a scopului comun. Reţeaua generează două categorii de raporturi, cu
particularităţi proprii: raporturi interne (verticale şi orizontale) şi raporturi externe
(raporturile membrilor reţelei cu terţii).
Capitolul VIII abordează problema deosebit de complexă a legii aplicabile din
perspectiva metodei conflictuale şi a soluţiilor de uniformizare, urmând ca în
Capitolul IX să fie analizată legislaţia românească, ca o posibilă lex contractus.
Totodată, pe baza concluziilor desprinse s-a urmărit formularea propunerilor de lege

8
ferenda care să contribuie la perfecţionarea legislaţiei româneşti, astfel încât părţile
contractelor de franchising care prezintă o legătură cu aceasta să opteze pentru
alegerea ei ca lex contractus, mai ales dacă afacerea care se derulează în sistem de
franchising vizează piaţa românească.
În concluzie, putem afirma faptul că acest contract de franchising începe să
deţină un un rol de marcă în mediul de afaceri contemporan, în contextul în care
inteligenţa şi creativitatea umană încorporată în bunuri incorporale, îndeosebi know-
how-ul, au devenit valori economice capabile să genereze plus valoare.