AUTOCUNOAŞTERE ŞI DEZVOLTARE PERSONALĂ

Argument

Conceptul de autocunoaştere se referă la „ procesul de explorare şi structurare a propriilor

caracterisitici (abilităţi, emoţii, motivaţii, atitudini, credinţe, mecanisme de apărare şi adaptare)
în urma căruia rezultă imaginea de sine a unei persoane”. Printre aspectele relevante ale
autocunoaşterii se enumeră următoarele: imaginea de sine, aptitudinile şi abilităţile personale,
sistemul motivaţional al individului, emoţiile şi mecanismele de apărare precum şi
autoeficacitatea percepută. Cunoaşterea de sine se dezvoltă odată cu vârsta şi cu experienţele prin
care trecem. Pe măsură ce o persoană avansează în vârstă, dobândeşte o capacitate tot mai mare
de autoreflexie, autocunoaşterea este un process afectiv, cognitiv şi motivaţional individual dar
care suferă influenţe puternice din partea mediului. Comunicarea interpersonală este una dintre
sursele de autocunoaştere. O comunicare eficientă poate asigura un climat securizant, facilitator
al autodezvăluirii şi intercunoaşterii.

Autocunoaşterea şi dezvoltarea personal se influenţează reciproc. Autocunoaşterea

contribuie la realizării dezvoltării personale, iar ultima se referă şi la activităţile de cunoaştere de
sine. Procesul dezvoltării personale presupune însă şi alte demersuri: activităţi de îmbunătăţire a
încrederii de sine, de dezvoltare a aptitudinilor şi talentelor proprii, maximizarea propriului
potenţial, de creştere a calităţii vieţii şi de realizare a propriilor aspiraţii şi dorinţe. Dezvoltarea
personal este deci un proces complex de evoluţie şi creştere personal care se bazează pe
autocunoaştere, pe dezvoltarea unei identităţi clare şi pozitive, descoperirea limitelor şi
blocajelor, consolidarea stimei de sine, rezolvarea sau restructurarea confictelor intrapsihice,
precum şi eliminarea unor simptome, putând astfel însemna un progres în toate aspectele vieţii.

Scopul programului

Principalul scop al consilierii este dat de trebuinţa de a-i ajuta pe beneficiari să înţeleagă
cât de importantă este autocunoaşterea pentru ei şi cât de multe abilităţi pot dobândi după
terminarea programului de consiliere. Creşterea capacităţii de autocunoaştere precum şi
îmbunătăţirea abilităţilor mai sus menţionate prin exerciţii specifice.

Grupul ţintă

Grupul ţintă îl reprezintă copiii, părinţii sau tutorele legal al copiilor care sunt beneficiari
ai Serviciului de Protecţie şi Asistenţă Socială.

Durata programului

Pe parcursul instrumentării cazului aflat în evidenţa specialiştilor SPAS la intervale legal

instituite, specifice tipologiei fiecărui caz, cu menţiunea că fiecare caz durează între 45- 60
minute.

Tipul activităţilor

-mese rotunde (consiliere de grup)

-dezbateri

-întâlniri interactive

Locul de desfăşurare

-cabinet- consiliere psiholog SPAS

-sediul SPAS

-domiciliul beneficiarilor
Obiective generale

 Creearea relaţiei de grup şi a coeziunii de grup;

 Dezvoltarea sentimentului de autoeficacitate în lupta de a face faţă stresului;
 Conştientizarea punctelor forte cât şi a celor slabe ale propriei personalităţi,
precum şi îmbunătăţirea creşterii stimei de sine;
 Dezvoltarea abilităţilor de a se adapta cu succes schimbărilor personale şi celor
venite din exterior precum şi a unor strategii de a lua decizii şi de a rezolva
probleme;
 Recunoaşterea emoţiilor şi a surselor lor;

Obiective specifie

 Dezvoltarea abilităţilor de lucru în echipă;

 Dezvoltarea autocontrolului;
 Stabilizarea comportamentelor adecvate;
 Formarea şi dezvoltarea unor strategii pentru a face faţă stresului;
 Legarea conceptului de respect de sine de propria persoană;
 Învăţarea procedurii de oferire a feed-backului pozitiv;
 Creşterea toleranţei la frustrare în cazul criticilor negative;
 Identificarea şi exersarea de soluţii pozitive la conflicte;
 Provenienţa emoţiilor şi schimbarea celor negative în emoţii pozitive;
 Conştientizarea emoţiilor provenite din diferite situaţii;

Beneficiarii programului

Beneficiarii acestui program sunt: copiii asistaţi social.

Şedinţa 1

Obiectivul central

 Creearea relaţiei de grup şi a coeziunii de grup;

Obiectivul specific

 Dezvoltarea abilităţilor de lucru în echipă;

Desfăşurarea şedinţei

În timpul şedinţei, copiilor li se prezintă motivele şi scopul consilierii, apoi se alege un

fond muzical relaxant. Ei sunt aşezaţi în cerc iar consilierul aruncă o minge către unul dintre
membrii grupului şi îl roagă pe acesta să se prezinte, să spună câte un lucru despre ei şi cum îi
caracterizează cuvântul ales. După ce acesta se prezintă, aruncă la rândul său mingea la
următorul membru al grupului, care similar, va face acelaşi lucru. Apoi fiecare membru este
rugat să spună câte un lucru despre el cu fiecare literă din prenumele său. Acest exerciţiu
introductiv ajută la creearea relaţiei de grup precum şi dezvoltarea abilităţilor de muncă în
echipă.

Un alt exerciţiu care ajută la formarea legăturii grupului, pune beneficiarii în ipostaza de
a se grupa în perechi de câte doi şi de a-şi asculta inimile. Apoi se discută pe seama exerciţiilor.

Metode- tehnici folosite

Observaţia clinică;

Exerciţii de spargere a gheţii;

Jocuri de rol;

Metoda conversaţiei;

Evaluarea şedinţei

Se cere beneficiarilor să formuleze câte o întrebare pe baza temei abordate şi să ofere un

feed-back consilierului referitor la desfăşurarea primei şedinţe.
Şedinţa 2

Obiectivul general

 Dezvoltarea sentimentului de autoeficacitate în lupta de a face faţă stresului;

Obiectivul specific

 Dezvoltarea autocontrolului;
 Stabilizarea comportamentelor adecvate;
 Formarea şi dezvoltarea unor strategii pentru a face faţă stresului;

Desfăşurarea şedinţei

În prima parte a şedinţei se face un scurt exerciţiu de relaxare prin metoda trainingului
autogen Schultz și cel de relaxare musculară progresivă Jacobson. Li se explică importanţa
acestei tehnici în toate domeniile vieţii şi eficienţa ei înaintea luării unei decizii importante sau
înainte de a acţiona.

Apoi beneficiarii sunt rugaţi să se amestece între ei şi să se enerveze unii pe ceilalţi până
la epuizare. Consilierul le explică, că în momentul în care el strigă stop toată lumea să se
oprească în loc fără să mai facă ceva sau să mai spună ceva câteva minute cât decide acesta că ar
fi necesar. Din acest exerciţiu beneficiarii dobândesc capacitatea de a se opri înainte să acţioneze
greşit şi de asemenea să respire înainte de acţiona timp în care pot să-şi schimbe gândirea şi să
renunţe la frustrare devenind astfel mult mai tolerenţi şi răbdători.

În cea de-a doua parte a şedinţei pentru a înţelege noţiunea de conflict, participanţilor li
se dau foi şi creioane colorate. Obiectivul este ca fiecare copil să deseneze şi să coloreze ce
doreşte el. La final, toţi beneficiarii fac schimb de desene şi vor desena pe desenul celui de la
care l-au primit. Având în vedere că pe parcurs intervin conflicte între ei, unii încercând să-i
influenţeze pe alţii, unii devin frustraţi că alţii le strică desenul, alţii se răzbună pentru a-l pedepsi
pe cel care le-a stricat desenul, este un moment prielnic pentru ca aceştia să poată înţelege
noţiunea de conflict. După discuţii, li se explică aceste noţiuni şi le sunt prezentate câteva noţiuni
de comportamente dezirabile şi adecvate acestei situaţii.
 În ultima parte a şedinţei se pune accentul pe exerciţiile de mindfulness pentru a elimina
stresul. Ele constau în: exerciţiul de topire- adică să se aşeze confortabil undeva şi să se simtă
absorbiţi şi topiţi de ceea ce îi încojoară; apoi exerciţiul de linişte- li se cere să stea în linişte
totală dar să absoarbă cu toate simţurile tot ce există în jur. Apoi se discută pe marginea
subiectului, participanţii fiind rugaţi să spună ce simt şi ce gândesc.

Ca şi temă de casă primesc următorul exerciţiu care se numeşte exerciţiul Eului şi constă
în: a fi atenţi de câte ori folosesc într-o oră cuvântul EU. Această observaţie îi forţează să se
focuseze pe conştientizarea gradului de centrare pe care îl au.

Metode- tehnici folosite

Observaţia clinică;

Jocuri de rol;

Tehnici de relaxare;

Metoda conversaţiei;

Tehnici mindfulness;

Evaluarea şedinţei

Se cere beneficiarilor să formuleze câte o întrebare pe baza temei abordate şi să ofere un

feed-back consilierului referitor la desfăşurarea şedinţei.

Şedinţa 3

Obiectiv general

 Conştientizarea punctelor forte cât şi a celor slabe ale propriei personalităţi,

precum şi îmbunătăţirea creşterii stimei de sine;
 Dezvoltarea abilităţilor de a se adapta cu succes schimbărilor personale şi celor
venite din exterior precum şi a unor strategii de a lua decizii şi de a rezolva
probleme;
Obiective specifice

 Legarea conceptului de respect de sine de propria persoană;

 Învăţarea procedurii de oferire a feed-backului pozitiv;
 Creşterea toleranţei la frustrare în cazul criticilor negative;
 Identificarea şi exersarea de soluţii pozitive la conflicte;

Desfăşurarea şedinţei

În prima parte a şedinţei se face un exerciţiu pentru a lega conceptul de respect de sine de
cel de sine al propriei persoane. Exerciţiul constă în a pune un scaun în mijlocul cercului format
din beneficiari şi pe rând fircare dintre ei să se aşeze în el şi să spună doar lucruri pozitive despre
ei. Acesta se numeşte „scaunul în care mă simt bine”. Urmează o serie de discuţii pe seama
exerciţiului.

În a doua parte a şedinţei se discută despre cât este de importantă oferirea feed-backului
iar copiii sunt învăţaţi să îşi ofere unul altuia feed-back în unele situaţii concrete. Consilierul
pune copilul să îi adreseze celui de lângă el un compliment referitor la ceva ce îi place la acesta.

În ultima parte a şedinţei accentul este pus pe dezvoltarea autocontrolului prin exerciţii
care fac referire la creşterea tolerenţei la frustrare şi la exprimarea punctelor de vedere personale
despre conflict. Copiilor li se cere să scrie pe o foaie de hârtie cu majuscule cuvântul conflict şi
să o aşeze pe podea, apoi vor număra câte litere are prenumele lor şi vor împărţi o foaie în atâtea
părţi corespunzătoare literelor. Pe fiecare bucată vor scrie un cuvânt sau o idee pe care o asociază
cu conflictele. Se aşează bucăţile de hârtie în jurul colii mari şi se obsearvă numărul ideilor
pozitive şi negative. Urmează discuţii pe baza întrebărilor puse de consilier: Când apar
conflicte?, Ar trebui să evităm conflictele?, Să dea exemple când au reuşit să evite câte un
conflict şi să spună cum s-au simţit.

Ultimul exerciţiu pune în scenă doi copii protagonişti ai unui joc de rol în care aceştia
sunt într-o relaţie conflictuală şi în care cei doi trebuie să găsească o soluţie pozitivă. În caz de
nereuşită, intervine consilierul şi generează împreună soluţii pozitive sau le transformă pe cele
negative găsite de copii în soluţii pozitive. În ultima fază se acordă feed-back tuturor
beneficiarilor.
Metode- tehnici folosite

Observaţia clinică;

Jocuri de rol;

Metoda conversaţiei;

Evaluarea şedinţei

Se cere beneficiarilor să formuleze câte o întrebare pe baza temei abordate şi să ofere un

feed-back consilierului referitor la desfăşurarea şedinţei.

Şedinţa 4

Obiective generale

 Recunoaşterea emoţiilor şi a surselor lor;

Obiective specifice

 Provenienţa emoţiilor şi schimbarea celor negative în emoţii pozitive;

 Conştientizarea emoţiilor provenite din diferite situaţii;

Desfăşurarea şedinţei

În prima parte a şedinţei de consiliere, copiilor li se prezintă o listă cu toate emoţiile pe

care le poate avea un om, iar apoi li se arată fiecăruia în parte câte un cartonaş cu câte o figurină
care descrie o emoţie. Copiii sunt nevoiţi să recunoască şi să comunice celorlalţi emoţia pe care
o recunosc în imaginea respectivă şi să îşi justifice răspunsul. Acest scurt exerciţiu ajută la
identificarea emoţiilor. Urmează un exerciţiu de mimă, fiecare copil mimând câte o stare
emoţională, iar ceilalţi trebuie să o ghicească.

Alt exerciţiu se referă la înţelegerea cauzalităţii emoţiilor. Copiii primesc câte o foaie cu
un tabel în care sunt scrise următoarele: situaţie, emoţie, reacţie biologică, comportamente. Apoi
li se prezintă acestora câteva situaţii şi sunt rugaţi să se împartă pe grupe, apoi fiecare grup în
parte să intre în rolul situaţiei care este inscripţionată pe bilet, să identifice emoţia, reacţia
biologică a corpului în timp ce simt emoţia respectivă şi comportamentul pe care l-ar avea ca şi
reacţie la emoţie. În ultima fază se analizează şi se discută împreună cu beneficiarii legătura
dintre gânduri şi emoţii.

În cea de-a doua parte, aceștia sunt împărţiţi în perechi şi fiecare primeşte o fişă de lucru.
Partenerii trebuie să se identifice ca fiind A sau B. A îi va citi lui B o situaţie la care acesta îi va
răspunde cu „nu pot”; după care B îi va citi lui A o situaţie la care acesta va răspunde „nu pot”.
Se continuă astfel până se epuizează toate situaţiile de pe fişă. Urmează discuţii şi li se cere
beneficiarilor să răspundă la următoarele întrebări: “Ce efect a avt asupra voastră că partenerul a
răspuns tot cu nu pot?”, “ce alte variante de răspuns ati fi putut oferi? ”, “Spuneţi des nu pot când
de fapt puteţi? “

Metode- tehnici folosite

Observaţia clinică;

Jocuri de rol;

Metoda conversaţiei;

Fișe cu exerciții specifice consilierii psihologice;

Evaluarea şedinţei

Se cere beneficiarilor să formuleze câte o întrebare pe baza temei abordate şi să ofere un

feed-back consilierului referitor la desfăşurarea şedinţei.

Implementarea şi monitorizarea programului

Timp de 12 săptămâni beneficiarii pun în practică tehnicile învăţate în cadrul programului

de consiliere şi beneficiază în continuare de consiliere, dar doar în cazul în care apar dificultăţi
sau situaţia în sine o cere.
 După cele 12 săptămâni, grupul se reuneşte, iar fiecare copil descrie modul în care a pus
în practică cele învăţate în sesiunea anterioară de consiliere. Dacă consilierul observă că în
această perioadă au existat dificultăţi în implementarea noilor achiziţii se continuă dupa caz,
programul de formare în grup şi/ sau individual.