Infarctul miocardic- reguli de preevenire mai puţin cunoscute.

Comportamentul alimentar.
1. Mestecatul cu repeziciune al alimentelor solide, dure (cărnuri, alimente crocante) cresc
excitabilitatea centrilor pontini (din trunchiul cerebral), care generează impulsuri bio-electrice în
regiunea ce afectează zonele de control ale aparatului cardio-vascular şi respirator, aflaţi în
apropiere. Cercetătorii neurologi de la London University au demonstrat în 2001 că 68% dintre
femei şi 71% dintre bărbaţi cu un astfel de comportament au un risc crescut la infarctul miocardic.
Comportamentul de mestecat nervos amplifică variaţiile descărcărilor de catecolamine
(„adrenbaline”) hormoni care conduc direct sau indirect la „ruptura” vaselor coronare (infarct).
2. Deglutiţia (înghiţirea) în scurt timp a unor cantităţi de alimente fierbinţi stimulează reacţia de
vasodilataţie la nivelul tubului digestiv. Din această cauză, în cazul unor persoane care suferă de
anumite boli vasculare banale, deseori ne depistabile, apar tulburări ale pulsării sângelui către
inimă. Drept urmare aşa cum au arătat cercetătorii britanici de la Univ. Edingurg (Scoţia)
sistemele de irigare ale inimii se pot dilata şi contracta după legi ne cunoscute, fiind posibile
rupturi ale pereţilor vasculari ai coronarelor, ceea ce se traduce prin infarct.
3. Apa sau alte lichide reci, băute în timp ce organismul este supraîncălzit, indiferent de ce cauză
(căldură, stare de stres, efort fizic), poate conduce la răcirea bruscă a sângelui. Sângele răcit al
venelor din regiunea abdominală produce un şoc puternic o dată ajuns la nivelul cordului. Acest
şoc termic, resimţit de inimă se poate manifesta prin contracţia reflexă a muşchiului cardiac ce
duce la aşa-numitul „Streine- Stop”, un fel de „cârcel” al inimii, care rămâne în stare de contracţie
8-10 secunde. În aceste puţine secunde, de regulă vasele coronariene se „umflă” până la refuz cu
sânge şi în 58% din cazuri se pot sparge, conducând la infarct.
Consumul de alimente şi băuturi în condiţii improprii.
1. Ingestia abundentă de alimente în condiţii de hipotermie, când se resimte starea de frig. În timpul
frisoanelor pricinuite de frigul din mediu în care este resimţită intens răceala aerului din jur şi
mâncatul pe ne mestecate poate conduce la infarct.
Acest fenomen, descoperit de Langerhans M. S se datorează suprasolicitării sistemului nervos
vegetativ (inconştient), care pune mai mult preţ pe hrana oferită, lăsând organismul să îngheţe.
Sistemul nervos simpatic, epuizat de efort pentru hrănire cât şi pentru acomodare la frig, va da
comenzi aberante sistemului vascular, fiind posibilă şi comanda unei bruşte contracţii coronariene,
ce poate duce la spargerea acestor vase şi în final la infarct.
2. Consumul exagerat de lichide în timpul zilei cu vreme schimbătoare.
De regulă când se trece de la vreme caldă la rece şi invers organismul resimte senzaţia imperioasă de sete.
Satisfacerea setei printr-un consum de lichide mai mare de 0,7litri poate creşte considerabil riscul la
infarct. Conform teoriei fiziologilor britanici de la Univ. W. S. Manchester, variaţiile presiunii atmosferice
favorizează creşterea bruscă a tensiunii arteriale care este şi mai mult amplificată de creşterea volumului
sanguin în urma consumului de lichide. Volumul mare de sânge, care circulă prin vase poate conduce în
multe cazuri la accidente vasculare, inclusiv coronariene, traduse prin infarct.