STRESUL OXIDATIV

Statusul redox al organismului este rezultatul interacţiunii între două „forţe

contrare”:
- „forţa distructivă” reprezentată de către agenţii oxidanţi; agenţii oxidanţi sunt
în marea majoritate radicalii liberi (RL) şi se mai numesc specii reactive
derivate din oxigen (SRO) şi respectiv specii reactive derivate din azot (SRN)
- „forţa protectoare” reprezentată de către agenţii antioxidanţi

DEFINIŢIE RADICALI LIBERI. Radicalii liberi sunt specii chimice care conţin cel
puţin un electron neîmperecheat, trăsătură care explică extrema lor reactivitate şi
agresivitate asupra structurilor celulare şi subcelulare.
Exemple de SRO: HO· (radicalul hidroxil), O2·- (anionul superoxid), 1O2
(oxigenul singlet), H2O2 (apa oxigenată nu este un radical liber, dar face parte din
categoria speciilor reactive derivate din oxigen deoarece poate genera prin diverse reacţii
radicali liberi).
Observatie: Termenul „specii reactive ale oxigenului” desemneazǎ nu numai radicalii
derivaţi din oxigen ( O2·- şi OH·) ci şi alţi derivaţi non-radicalici ai oxigenului ca: apa
oxigenată (H2O2), acidul hipocloros (HOCl- agent de oxidare şi clorurare produs de către
fagocitele activate), ozonul (O3).
Exemple de SRN: NO· (monoxidul de azot), ONOO- (anionul peroxinitrit), NO2·.
Radicalii liberi sunt specii chimice cu natură duală, paradoxală, deoarece în
funcţie de concentraţia lor la nivel tisular sau sangvin îndeplinesc roluri fiziologice (sunt
specii benefice) sau patologice (devin specii malefice).

DEFINIŢIE ANTIOXIDANŢI. Antioxidanţii sunt compuşi chimici care în concentraţii

MICI comparativ cu substratul oxidabil întârzie sau inhibă oxidarea substratului.

SURSE DE RADICALI LIBERI ÎN SISTEMELE BIOLOGICE

Surse de SRO
1. lanţul respirator mitocondrial: sursă de anion superoxid prin reducerea
monoelectronică a O2 (în loc de reducere dielectronică)

2. reacţia NADPH-oxidazei din membrana fagocitelor

NADPH +2O2 NADP+ + O2·- + H+
- +
2 O2· +2H H2O2 + O2

3. reacţia xantioxidazei (XO): sursă de anion superoxid (O2·-)

xantină + 2O2 +H2O acid uric + 2 O2·- + 2H+

4. lanţul respirator microzomal: sursă de O2·- şi 1O2

5. activitatea peroxizomală: rezultă apă oxigenată din oxidarea peroxizomală a

acizilor graşi

6. reacţia Haber-Weiss (foloseşte drept catalizator ionul feros Fe2+)

1
 Fe2+
H2O2 + O2·- HO· + HO- + O2

7. reacţia Fenton: sursă de HO·

H2O2 + Fe2+ HO· + HO- + Fe3+

8. radioliza apei (are loc în prezenţa radiaţiilor ultraviolete)

H2O2 2HO·

9. sinteza prostaglandinelor: sursă de oxigen singlet

PGG2 PGH2 + 1O2

10. reacţia nitric oxid sintazei (NOS): sursă de monoxid de azot sau oxid nitric
L-Arg + NADPH + H+ citrulină + NADP+ + NO + H2O

11. reacţia aldehidoxidazei (implicată în metabolizarea alcoolului): sursă de

anion superoxid

12. oxidarea hemoglobinei: sursă de anion superoxid

Hb (Fe2+ - O2) Hb(Fe3+ - O2·- ) MetHb + O2·-

Surse de SRN:
1) reacţia catalizată de către nitric oxid sintaza (NOS)
L-Arg + O2 + NADPH +H+ L-citrulină + NO + H2O + NADP+

NOS prezintă izoenzime constitutive (NOSc) şi inductibile (NOSi).

2) Formarea peroxinitritului. În prezenţa anionului superoxid, monoxidul de azot
formează într-o primă fază anionul peroxinitrit, care ulterior generează acidul
peroxinitros, care se scindează cu formare de radical hidroxil.
NO + O2·- ONOO- HONOO HO· + NO2·

ROLURILE RADICALILOR LIBERI

Radicalii liberi au o natură duală: au o faţă „benefică” şi o faţă „malefică”.
A. Radicalii liberi- specii benefice: îndeplinesc roluri fiziologice
- sunt implicaţi în procesul de apoptoză, distrugerea agenţilor infecţioşi de către
leucocite, fagocitoză, inflamaţie, cicatrizare- spre exemplu anionul superoxid este un
factor stimulator pentru proliferarea fibroblastelor care sintetizează colagenul din
viitoarea cicatrice
- unii dintre radicalii liberi îndeplinesc rolul de mesageri celulari, spre exemplu
NO induce relaxarea fibrelor musculare netede, apa oxigenată activează factorul NF kB
implicat în transcrierea unor gene
- există deasemenea posibilitatea activării directe de către speciile radicalice a
gene implicate în creşterea, diferenţierea şi proliferarea celululară

NO- factor reglator în sistemul cardiovascular. NO, în calitate de EDRF (endothelial

derived relaxing factor) este considerat vasodilatatorul endogen major, fiind răspunzător

2
de efectele acetilcolinei (Ach) şi bradikininei pe fibrele musculare netede din peretele
vascular. Ach se leagă de receptorii specifici de la suprafaţa celulelor endoteliale şi
determină, prin activarea cascadei fosfatidil inozitolice, influx de Ca2+, care, legându-se
la calmodulină, activează NOS endotelială. NO sintetizat în celulele endoteliale difuzează
în fibrele musculare netede subiacente, acţionând ca un hormon cu acţiune paracrină.
Efectul lui de activare a guanilatciclazei solubile (GCs), mecanism utilizat şi de nitraţii
organici exogeni (ex. nitroglicerina), se soldează cu formarea GMPc, care provoacă
relaxare musculară.

B. Radicalii liberi- specii malefice: când sunt sintetizaţi în exces, devin toxici, fiind
implicaţi în fenomenele de citotoxicitate, tumorigeneză, etc.
NO inhiba funcţionarea lanţului respirator şi a ciclului Krebs, glicoliza, produce alterări
nucleare.

APĂRAREA ANTIOXIDANTĂ
Apărarea antioxidantă este de două tipuri, în funcţie de localizarea agenţilor antioxidanţi:
celulară şi plasmatică. În plus faţă de aceste două tipuri de agenţi antioxidanţi, inclusiv
organizarea structurală a membranelor celulare este de natură să ofere protecţie împotriva
speciilor reactive derivate din oxigen.

Apărarea antioxidantă celulară este organizată în două linii:

I) Prima linie- este formată din enzime antioxidante
1. superoxid dismutaza (SOD)- epurează organimsul de anioni superoxid pe care
îi transformă în oxigen molecular şi apă oxigenată (apa oxigenată are un potenţial mult
mai puţin nociv decât anionul superoxid).
SOD
- - +
O2· + O2· + 2H O2 + H2O2

2. catalaza- epurează organismul de apă oxigenată

2H2O2 2H2O + O2

3. glutation peroxidaza (GPx) şi glutation reductaza (GR): glutation

peroxidaza descompune peroxizii lipidici pe seama consumului de glutation, care se
reface ulterior prin intermediul reacţiei catalizate de către glutation reductază.
GPx
ROOH + 2GSH ROH + GSSG
peroxid lipidic glutation redus alcool gras glutation oxidat

GR

+ NADPH + H+/ -NADP+

II) A doua linie- este formată din antioxidanţi non-enzimatici

1. vit E, vit C, glutation (GSH)- acţionează sinergic în ciclul Packer

3
Vitamina E este un agent antioxidant eficient în mediul lipidic (hidrofob), în timp ce
vitamina C şi glutationul sunt agenţi antioxidanţi care îşi exercită acţiunea în special în
mediul hidrofil.
radical peroxil
LOO . vit E semidehidroascorbat GSH NADP
+

LOOH vitE . +
ascorbat (vitC) GSSG NADPH + H
peroxid lipidic radical tocoferil

suntul pentozofosfatilor
2. vit A

Apărarea antioxidantă extracelulară plasmatică. Este alcătuită în principal din agenţii

antioxidanţi prezentaţi în tabelul următor:

Antioxidant Mecanism de acţiune

Transferina - leagă fierul (şi îl face indisponibil pentru reacţiile generatoare de
Lactoferina radicali liberi)
Ceruloplasmina - are activitate feroxidazică (transformă Fe2+ în Fe3+ )
-leagă cuprul (şi îl face indisponibil pentru reacţiile generatoare de
SRO)
Albumina -leagă puternic cuprul şi slab fierul
-scavenger de acid hipocloros HOCl
Haptoglobina -leagă hemoglobina, respectiv hemul (posibile substrate pentru
Hemopexina reacţii generatoare de SRO)
Acidul uric -leagă Fe, Cu
-scaveger de HO·, radicali peroxil, oxigen singlet, HOCl
Vitamina E -scaveger de HO·, O2·-, radical peroxil, oxigen singlet
Glucoza -scavenger de HO·
Bilirubina -scavenger de O2·-, ROO·
-operează bine la interfaţa mediu hidrofil- mediu hidrofob

CONCEPTUL DE STRES OXIDATIV. Stresul oxidativ este rezultatul

dezechilibrării balanţei specii reactive- apărare antioxidantă: creşte producerea de
specii reactive derivate din oxigen sau azot şi/sau scad concentraţiile/activităţile agenţilor
antioxidanţi. Stresul oxidativ are efcet nocive prin următoarele mecanisme:
1) oxidarea macromoleculelor (ex. peroxidarea lipidică) cu alterarea integrităţii
lor structurale lor şi pierderea funcţiilor biologice
2) Oxidarea bazelor din ADN şi apariţia de mutaţii
3) Apariţia unor compuşi toxici ex. formare malonildialdehidă (MDA) toxică din
degradarea oxidativă a acizilor graşi polinesaturaţi

Stări patologice asociate cu prezenţa stresului oxidativ: cancer, imunodepresie, boli

neurodegenerative (ex. b. Alzheimer), cataracta, diabet zaharat, ischemie cardiaca, infarct
miocardic acut, ateroscleroza, afecţiuni cu componentă inflamatorie şi/sau autoimună (ex.
poliartrita reumatoidă)