Ţapul şi şarpele

Petre Ispirescu

Un ţap, voind să treacă într-o livadă, fu silit

să dea printr-o apă ce curgea între el şi acea
livadă. Şi fiindcă n-avea încotro, se lăsă în gârlă şi începu
să înoate.
Când era pe la jumătatea gârlei, se pomeneşte pe
lângă dânsul cu un şarpe că-i zice:
— Măi, ţapule, ia-mă şi pe mine să mă treci la uscat!
Ţapul, temător, îi răspunse:
— Tu vezi bine că abia pot să-mi duc părul de pe Cuvinte și expresii explicate:
mine, şi tu mai ceri să te iau şi pe tine?
„să dea printr-o apă”=
— Aşa o fi, dar iată că umblu să mă înec, şi atâta
să treacă …, să traverseze…,
prietenie nu pot găsi la tine? să intre printr-o apă
Ţapul îl lăsă să se urce pe dânsul, şi-şi puse toate gârlă = apă mică
puterile ca să înoate spre a ieşi cu bine dincolo. se pomenește = constată,
Şarpele, dacă se văzu călare pe ţap, începu a se observă
încolăci împrejurul gâtului şi a-l strânge ca să-l sugrume. „umblu să mă înec”= sunt
— Da' ce faci, prietene? Că, uite, nu mai pot răsufla pe cale să mă înec
şi o să ne înecăm amândoi. a se încolăci = a trece de jur
împrejurul cuiva, a se
— Vezi că mie mi-e foame, acum eşti în mâna mea
înfășura
şi aş vrea să mi-o potolesc cu tine. a sugruma = a strânge
— Foame, foame, prieten, prieten, dar cu o pentru a sufoca, a gâtui
mortăciune socoteşti tu să te îndestulezi? Aşteaptă niţel
până să ieşim la margine şi acolo să-ţi arăţi prietenia. a potoli = 1. a calma
Acum mai slăbeşte-mă din dragoste, ca să pot înota. 2. a sătura
Şarpelui îi plăcu vorbele ce auzi şi, mai slăbind pe a se îndestula = a se sătura
ţap din chingi, acesta îşi puse toate puterile, mai înotă ce nițel = puțin
a mântui = 1. a salva
înotă şi ajunse la uscat cu şarpe cu tot.
2. a termina
Pe când încă înota, se gândea la prietenia şarpelui şi chingi = 1. curele cu care se
începu a născoci la mijloace de a-şi mântui viaţa. leagă caii
După ce ieşiră la uscat, ţapul prinse a zice: 2. benzi de metal ce
— Şarpe, tu mi-ai cerut prietenia, eu ţi-am dat-o. prind părțile componente ale
M-am luptat cu primejdia şi am ieşit la uscat cu bine. unui obiect
Fă-mi şi tu hatârul acum şi dă-te jos, ca să ne măsurăm, „a slăbi din chinngi” = a
cine este mai lung? Apoi mă vei mânca în bunăvoie. lărgi din stânsoare
a născoci = a inventa
— Ei, haide, să nu zici că nu ţi-am fost prieten!
primejdie = pericol
Şi dându-se jos de pe grumajii ţapului, aştepta să se hatâr = poftă, plăcere, dorință
măsoare cu dânsul. de bunăvoie = nesilit, din
Ţapul asta şi voia. Cum îl văzu jos, se repezi cu voință proprie
coarnele de sfărâmă capul şarpelui şi-l strivi călcându-l cu grumaji = (la animale) partea
copitele lui cele tari. din spate a gâtului
După ce îl văzu pus bine, întinzându-l cât era de a strivi = a zdrobi
lung, zise: copite = unghie dură, aflată
la extremitatea membrelor
— Vezi aşa, mie îmi place prietenia, dar să fie
încolăcitură = înfășurare,
dreaptă. Ce erau încolăciturile alea împrejurul meu? Piei rotire
acum cu prietenia ta cu tot, să-ţi auz de nume şi să te văz „când mi-oi vedea ceafa” =
când mi-oi vedea ceafa! niciodată