LUCRARE DE LICENȚĂ

Evaluarea manometrică pentru încadrarea pacienților cu achalazie în

clasificarea Chicago
REZUMAT

Coordonator științific: Prof. Dr. Gheorghe Cristian

Îndrumător științific: Asist. Univ. Dr. Dimitriu Anca
Absolvent: Anghel Irina-Mihaela

Lucrarea de față aduce în discuție o temă de interes atât pentru medicii specialiști în
gastroenterologie, cât și pentru medicii de medicină de familie, medicină internă și chiar
specialiștii în chirurgie generală, întrucăt achalazia esofagiană este o boală rară, cu tablou clinic
nespecific, polimorf, ce poate avea o evoluție de lungă durată până la stabilirea corectă a
diagnosticului.
Structural, lucrarea este compusă din două părți principale: partea generală, teoretică și
partea specială ce constituie cercetarea personală.
Partea generală conține o actualizare și o sintetizare a datelor din literatura de
specialitate referitoare la achalazia esofagiană, fiind compusă din 3 capitole. Primul capitol
abordează noțiuni de anatomie și fiziologie esofagiană, în timp ce al doilea capitol sintetizează
cele mai recente informații legate de achalazia cardiei și clasificarea Chicago, iar cel de-al
treilea capitol cuprinde date referitoare la manometria esofagiană, abordând de asemenea
diagnosticul diferențial al tulburărilor de motilitate esofagiană pe baza explorării manometrice.
Partea specială prezintă un studiu descriptiv, observațional, retrospectiv, cu abordare
longitudinală, realizat pe un lot de 118 pacienți investigați prin manometrie esofagiană de înaltă
rezoluție cu topografie de presiune (HREM) în secția de Explorări Funcționale a Institutului
Clinic de Boli Digestive și Transplant Hepatic Fundeni, în perioada martie 2016 – aprilie 2019.
În vederea realzării analizei statistice, au fost selectați dintre aceștia pacienții diagnosticați cu
achalazia cardiei. Pentru caracterizarea lotului de pacienți s-au analizat datele demografice
(sex, vârstă, factori de risc), alături de informațiile despre simptomatologie și gravitatea
acesteia evaluată prin calcularea scorului Eckardt, datele paraclinice obținute în urma
investigării radiologice respectiv prin manometrie esofagiană a pacienților, dar și date
referitoare la strategia terapeutică abordată.
Rezultatele au evidențiat faptul că achalazia esofagiană afectează în aceeași măsură
bărbații și femeile, însă în cadrul sexului feminin durata simptomatologiei este mai lungă,
înregistrându-se o valoare medie a duratei simptomatologiei de 42.44 luni la femei,
semnificativ mai mare decât durata de 19.44 raportată în cazul sexului masculin. De asemenea,
s-a remarcat faptul că pacienții în vârstă sunt mai degrabă diagnosticați cu achalazie tip III,
înregistrându-se o vârstă medie de diagnostic de aproximativ 71 de ani.
 Cel mai frecvent subtip al achalaziei diagnosticat la pacienții studați a fost tipul II, cu
o pondere de 73.44%.
Datele referitoare la simptomatologiei sugerează faptul că scăderea ponderală la
pacienții cu achalazie tip II este mai frecvent întâlnită decât în cazul pacienților diagnosticați
cu tipul I sau III de achalazie. În plus, valoarea medie a scorului Eckardt s-a corelat
semnificativ statistic cu tipul II de achalazie, cu o valoare cu 2.3 unități mai mare a scorului
Eckardt la pacienții cu achalazie tip II față de cei cu achalazie tip I.
În urma explorării prin MEIR-TP, s-a obținut o valoare medie de 33.66 a parametrului
IRP (integrated relaxation pressure) folosit, alături de demonstrarea absenței peristalticii
normale a corpului esofagian, în diagnosticul și caracterizarea achalaziei din punct de vedere
manometric. Analiza statistică relevă faptul că valoarea medie a IRP este mai mare în cazul
achalaziei tip II, respectiv tip III decât în achalazia tip I, diferență semnificativă
statistic(p=0.03), cea mai mare valoare a IRP înregistrându-se la pacienții diagnosticați cu
achalazie tip II. Mai mult de atât, valoarea medie a IRP se corelează cu valoarea medie a
scorului Eckardt, între cele două stabilindu-se o corelație liniară pozitivă, cu semnificație
statistică demonstrată(p=0.009).
În cazul pacienților cu achalazie incluși în studiu, miotomia Heller a fost metoda
terapeutică preferată, utilizată în 66% din cazuri, urmată de dilatarea endoscopică în 23% din
cazuri. Pentru 8% dintre pacienți, s-a preferat administrarea tratamentului medicamentos, cu
temporizarea intervenției chirurgicale sau endoscopice, fie datorită stării generale a pacienților,
fie până la stabilirea strategiei optime de tratament în vederea obținerii celor mai bune rezultate.

Coordonator științific: Îndrumător științific:

Prof. Dr. Gheorghe Cristian Asist. Univ. Dr. Dimitriu Anca

Absolvent:
Anghel Irina Mihaela