PROIECTE ECONOMICE

SEMESTRUL II ANUL III ID

SPECIALIZAREA CONTABILITATE SI

INFORMATICA DE GESTIUNE

STUDENTA BOACA GABRIELA

NR MATRICOL 31040701SL080234

1
Cuprins
INTRODUCERE ................................................................................................................................... 3
Capitolul 1 – Situaţii financiare anuale – sursă de informaţii în analiza financiară ....................... 4
1.1. Conceptul de situaţii financiare ................................................................................................ 4
1.2. Utilizatorii situaţiilor financiare ............................................................................................... 5
1.3. Obiectivul situaţiilor financiare ................................................................................................ 8
1.4. Caracteristici calitative ale situaţiilor financiare .................................................................... 9
1.5. Structura situaţiilor financiare ............................................................................................... 11
1.5.1. Bilanţul contabil .................................................................................................................... 12
1.5.2. Contul de profit şi pierdere .................................................................................................. 14
1.5.3. Situaţia modificărilor capitalului propriu........................................................................... 15
1.5.4. Situaţia fluxurilor de trezorerie ........................................................................................... 17
1.5.5. Notele explicative la situaţiile financiare anuale ................................................................. 18
Capitolu 2. Prezentarea societăţii comerciale ACCESS CONSULTING SRL Botoşani .............. 19
2.1 Elemente de identificare............................................................................................................ 20
2.2 Structura organizatorică..................................................................................................... 21
2.3 Organizarea compartimentului financiar-contabil .......................................................... 23
2.4 Analiza principalilor indicatori economico-financiari ..................................................... 26
Bibliografie ........................................................................................................................................... 39

2
 INTRODUCERE
Informaţiile furnizate de situaţiile financiare anuale stau la baza efectuării analizelor
financiare. Situaţiile financiare trebuie întocmite astfel încât să ofere informaţii cu privire la
poziţia şi performanţa financiară, cât şi imaginea fidelă a întreprinderii. Fiecare componentă a
situaţiilor financiare prezintă informaţii diferite despre aceleaşi tranzacţii şi evenimente
economice efectuate de către întreprindere în decursul unui exerciţiu financiar. Prin urmare,
fiecare situaţie financiară analizată separat nu poate oferi o imagine globală asupra activităţii
entităţii analizate.

Sistemul contabil IAS se aplică obligatoriu la anumiţi agenţi economici din România
în că din 2000 şi există intenţia de a generaliza treptat aceste standarde internaţionale, astfel
încît ele să fie aplicate şi în cele mai mici întreprinderi. Totuşi, este un sistem greoi, cu mai
multe evidenţe contabile, calcule mai complicate şi rezultate diferite faţă de sistemul contabil
reglementat de legislaţia românească, astfel încît există o anumită inerţie, în defavoarea
aplicării IAS.

Unii experţi consideră că multe firme, prin diferite artificii contabile au încheiat anul
cu profit, pentru a putea accesa credite bancare. Aceste întreprinderi se vor prăbuşi odată cu
aplicarea standardelor. O asemenea situaţie va crea probleme suplimentare societăţilor
româneşti, pentru că ele vor trebui să aplice noile standarde contabile într-un moment în care
vor fi afectate de concurenţa acerbă din piaţa comună europeană. Singura şansă de a depăşi
astfel de dificultăţi este ca toţi agenţii economici să înregistreze profit real până la aplicarea
noului sistem contabil, deoarece, în cazul în care profitul este creat artificial, prin aplicarea
noilor standarde, firmele riscă să devină falimentare.

3
 Capitolul 1 – Situaţii financiare anuale – sursă de informaţii în
analiza financiară

Reprezentând elementul cel mai de bază din ansamblul sistemului informaţional al

unei entităţi economice, contabilitatea, furnizor principal de informaţii atât publice, cât şi
confidenţiale, necesare managementului intern al întreprinderii, pune la dispoziţia tuturor
claselor de utilizatori situaţii financiare anuale. Situaţiile financiare anuale reprezintă cea
mai importantă modalitate de a prezenta periodic terţilor informaţii colectate şi prelucrate de
sistemul contabil. Atât întreprinderea, cât şi omul, privit ca o entitate separată, are nevoie de
informaţiile conţinute în situaţiile financiare anuale sau de rezultatele obţinute în urma
efectuării analizelor economico-financiare pe baza acestora, pentru a-şi fundamenta deciziile
lor economice.

Situaţiile financiare anuale prin conţinutul lor reuşesc să înglobeze ansamblul

activităţilor unei întreprinderi dintr-o perioadă determinată, devenind în acest mod un mijloc
de conducere şi analiză, pe baza cărora se realizează prognoze şi se calculează o serie de
indicatori macroeconomici.

1.1. Conceptul de situaţii financiare

La finele fiecărui an întreprinderile, pentru a-şi putea evalua şi descrie activitatea sa,
din decursul unei perioade determinate de timp, din punct de vedere al performanţei, poziţiei
financiare şi a imaginii fidele pe care o înfăţişează, are angajamentul de a întocmi situaţii
financiare anuale. Conform Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din
România, acestea reprezintă „produsul final al activităţii contabile” prin „clasificarea şi
sintetizarea unui cumul de tranzacţii financiare”1. Sub formularea de „Situaţii financiare
anuale” în România au fost denumite pentru prima oară în cadrul OMFP nr. 1752/17.11.2005
pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Directivele Europene, publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 1080 din 30.11.2005, fiind preluată din
Standardele Internaţionale de Cotabilitate (SIC), stabilindu-se totodată obligativitatea
întocmirii acestora de către toate persoanele juridice şi cele fără scop lucrativ. Astfel, situaţiile
financiare anuale, reprezintă „documente oficiale pentru finalizarea închiderii exerciţiului

1
Lungu, C. I., Teorii şi practici contabile privind întocmirea şi prezentarea situatiilor financiare, Editura
CECCAR, Bucureşti, 2007, pag. 31

4
financiar”2, documente de sinteză care înglobează date financiar-contabile pe baza cărora se
determină indicatorii financiar-contabili, care redau într-un mod mai sintetic şi standardizat
rezultatele dobândite de către întreprindere. Situaţiile financiare anuale sunt puternic
standardizate, atât de către Consiliul pentru Standardele Internaţionale de Raportare
Financiară (IASB), cât şi de către normalizatorii români şi au o „structură riguroasă şi precisă,
pentru a prezenta cât mai clar informaţiile”3. Acestea pun la dispoziţia utilizatorilor informaţii
comune despre tranzacţiile desfăşurate în perioada curentă, precum şi obligaţiile de plată şi
încasările aferente ce se vor realiza în viitor, date care servesc drept prim mijloc de informare
în procesul de fundamentare şi adoptare a deciziilor lor economice.

Pentru a evidenţia caracteristicile primordiale ale performanţei şi poziţiei financiare,

de aseamenea şi eventualele ezitări ale entităţii, conducerea sa poate, pe lângă setul de bază şi
obligatoriu de situaţii financiare, să realizeze o analiză financiară. În cadrul raportului de
analiză sunt tratate următoarele aspecte: calculul şi analiza principalilor indicatori, precum şi
influenţele care determină performanţa financiară; politicile de investiţii şi cea de dividende
ale entităţii; sursele de finanţare şi costurile îndatorării; resursele acesteia care nu sunt
recunoscute în situaţiile financiare. Responsabilitatea principală de a întocmi şi prezenta
informaţiile cuprinse în situaţiile financiare ale entităţii revine conducerii acesteia.

1.2. Utilizatorii situaţiilor financiare

Situaţiile financiare anuale sunt destinate atât managementului intern al întreprinderii,
dar şi pentru celelalte categorii de utilizatori, care sunt privaţi de dreptul de a cere orice gen
de rapoarte tipice sau proprii activităţii lor. Întocmite astfel încât să răspundă toturor
cerinţelor şi nevoilor informaţionale ale utilizatorilor, acestea sunt menite să prezinte date cât
mai comune tuturor grupelor de utilizatori.

În literatura de specialitate sunt prezentate mai multe categorii de utilizatori ale

situaţiilor financiare anuale, clasificaţi în funcţie de necesităţile informaţionale ale acestora. În
tabelul nr. 1 sunt sintetizate cele mai importante dintre acestea :

2
Ristea, M.(coordonator), Contabilitate financiară, Ediţia a II-a, Editura Universitară, Bucuresti, 2005, pag. 296
3
***, Ghid pentru înţelegerea şi aplicarea Standardelor Internaţionale de Contabilitate, PREZENTAREA
SITUAŢIILOR FINANCIARE, Editura CECCAR, Bucureşti, 2004, pag. 20

5
Tabel nr. 1 Utilizatorii situaţiilor financiare anuale şi deciziile lor economice adoptate

Tip utilizator Tipul deciziei economice adoptate

Aceştea se interesează de posibilităţile întreprinderii de a remunera

dividende de repartizat. „Dividendul şi rata sa de creştere pe termen lung
vehiculează un bogat flux informaţional despre perspectivele
Investitorii
întreprinderii”4. Deasemenea profitul şi riscul legat de investiţia făcută
actuali şi
constituie un interes major pentru aceşti furnizori de capital, precum şi
potenţiali
cunoaşterea cheltuielilor legate de administrarea mediului pentru a
detrmina mărimea obligaţiilor ce-i revin acestei activităţi, precum şi
momentului cel mai oportun de a investi, procura sau păstra capital.

În calitatea lor de furnizori de împrumuturi şi garanţii bancare, ele sunt

cele care se informează în legătură cu bonitatea financiară a entităţii
pentru a determina în ce măsură firma poate să restituie creditele bancare,
precum şi dobânzile de achitat la scadenţele stabilite în prealabil. Ca să
Băncile şi
beneficieze de noi posibilităţi de investiţii din parte instituţiilor bancare,
creditorii
entităţile trebuie să dea dovadă acestora că activele deţinute de ele au un
financiari
grad ridicat de lichiditatea. În funcţie de mărimea întreprinderii, băncile
fundameantează în mod distinct deciziile lor economice, punând accent
pe securitate (disponibilitatea activelor) la entităţile mici şi pe
continuitatea (profitabilitatea) acesteia în cazul celor mari.

Manifestând un interes aparte faţă de politica resurselor umane a

Personalul
întreprinderii, angajaţii sunt preocupaţi în special de fermitatea postului
angajat şi
de muncă, de modul în care se evaluează drepturile salariale,
grupurile lor
profitabilitatea şi capacitatea întreprinderii de a-şi putea onora obligaţiile
reprezentative
faţă de salariaţi sub forma diverselor remuneraţii, premii şi pensii,
(Sindicatele)
precum şi eventualele oportunităţi profesionale.

4
Feleagă, N., Feleagă L., Contabilitate financiară o abordare europeană şi internaţională, Ediţia a II-a, Editura
Economică, Bucureşti, 2007, pag. 43

6
 Un interes major pentru această categorie de utilizatori reprezintă
Creditorii analiza principalilor indicatori de performanţă, pentru a putea estima
comerciali şi mărimea în care li se vor restitui sumele cuvenite de către entitate, şi
furnizorii totodată asupra continuităţii şi tendinţei sale de creştere economică, care
ar avea ca rezultat majorarea volumului comenzilor de solicitat.

Având nevoie de date macroeconomice reprezentate prin indicatori

statici, cum ar fi PIB, Venit Naţional, etc. statul şi instituţiile sale solicită
Statul şi informaţii referitoare la politica fiscală a întreprinderii, deasemenea şi
instituţiile sale modul de alocare a resurselor acesteia. Informaţia oferită de căre entităţi
este folosită pentru determinarea bazei de calcul al impozitului, calculul
TVA şi alte taxe asimilate.

Capacitatea întreprinderii de a efectua tranzacţii economice în viitorul

apropiat, adică continuitatea activităţii desfăşurate de aceasta, susţinerea
Clienţii ciclului de fabricaţie, precum şi menţinerea, suplimentarea(majorarea)
sau rezilierea contractelor cu firmele furnizoare constituie principalele
preocupări ale clienţilor.

Fiind din afara zonei economice sau nu, publicul, are nevoie şi el de a
cunoaşte informaţii referitoare la spaţiile economice mai bine plătite, la
modul de migrare a forţelor de muncă. Totodată acesta e interesat de
Publicul măsura în care întreprinderea contribuie la dezvoltarea economiei locale,
prin oferirea de locuri de muncă, oportunităţi de formare profesională
pentru salariaţi, de asemenea să poată dispune de informaţii în legătură
cu prosperitatea şi sfera de activitate a acesteia.

„Managerii utilizează informaţiile financiare nu pentru a lua decizii

privind gestiunea, ci pentru a comunica”5. Managenentul intern solicită
Managementul
informaţii atât din sfera gestiunii, cât şi din cea financiară, sub forma
intern al
unor rapoarte, pentru a hotărâ evoluţia întreprinderii şi pentru a putea
întreprinderii
realiza sarcinile sale, concretizate prin atingerea obiectivelor propuse,

5
Feleagă, N., Feleagă, L., Contabilitate financiară o abordare europeană şi internaţională, Ediţia a II-a, Editura
Economică, Bucureşti, 2007, pag. 43

7
 controlul patrimoniului, ameliorarea politicii salariale precum şi
îmbunătăţirea imaginii întreprinderii.

Contabiliatea oferă informaţii tuturor categoriilor de utilizatori analizate, deşi

necesităţile informaţionale individuale sunt variate. În urma acţiunilor efectuate de fiecare
utilizator în parte pot apărea divergenţe între aceştea, deoarece în funcţie de interesele proprii
ale acestora se formează comportamentul individual.

1.3. Obiectivul situaţiilor financiare

Contabilitatea există şi evoluează mereu în căutarea adevărului şi, în acest sens, scopul
contabilităţii este producerea de situaţii financiare anuale a căror „obiectiv este de a oferi
informaţii despre poziţia financiară, performanţa şi modificările poziţiei financiare ale unei
entităţi care sunt utile pentru o gamă largă de utilizatori în luarea deciziilor economice.
Situaţiile financiare arată, de asemenea, rezultatele de administrare de anagement, sau
responsabilitatea de gestionare a resurselor care îi sunt încredinţate.”6. Acestea reflectă în
acelaşi timp rezultatul modului de folosire a resurselor încredinţate managementului
întreprinderii, care împreună dau posibilitatea tuturor tipurilor de utilizatori de a-şi
fundamenta şi adopta decizii economice aferente sferei lor de activitate.

În cadrul fiecărei componente ale situaţiilor financiare anuale, prin prisma obiectivului
urmărit, sunt prezentate tranzacţiile şi evenimentele economice realizate, reflectând diverse
aspecte ale acestora. Fiecare situaţie financiară în parte nu poate oferi o imagine globală a
întreprinderii sau să răspundă cerinţelor informaţionale ale utilizatorilor.

Deci, doar studierea setului întreg a documentelor de sinteză şi raportare contabilă

permite obţinerea unei viziuni clare asupra întreprinderii şi „ajută utilizatorii situaţiilor
financiare în estimarea viitoarelor fluxuri de trezorerie ale entităţii şi în special a plasării în
timp a gradului de certitudine ale acestora”7. Astfel informaţiile de natură contabilă, care
vizează perioade trecute trebuie să permită luarea unei decizii corecte în timpi utili pentru a
atinge scopul esenţial urmărit de desfăşurarea contabilităţii.

6
***, IAS IFRS US GAAP CORPORATION , IFRS/Canadian GAAP Comparison, 2011, pag. 7
7
***, Standardele Internaţionale de Raportare Financiară: IFRS: norme oficiale emise la 1 ianuarie 2009,
Editura CECCAR, 2009, pag. 934

8
1.4. Caracteristici calitative ale situaţiilor financiare
Pe parcursul istoricului practicii contabile s-au conturat câteva atribute ale
informaţiilor financiar-contabile. Acestea: inteligibilitatea, relevanţa, credibilitatea şi
comparabilitatea, au fost incluse de către normalizatorii internaţionali în Standardele
Internaţionale de Raportare Financiară (IASB) ca fiind principalele caracteristici pe care
trebuie să le prezinte informaţiile contabile. Doar acele informaţii care cumulează toate
caracteristicile menţionate anterior prezintă utilitate consumatorului de informaţii contabile.

În conformitate cu reglementările contabile românesti8 caracteristicile informaţiilor

contabile de definesc în felul următor :

Inteligibilitatea – presupune ca informaţiile prezentate în situaţiile financiare

să fie înţelese uşor de utilizatorii care posedă cunoştinţe suficiente în domeniu
economic şi le-ar permite acestora realizarea de analize şi concluzii în urma studierii în
detaliu a informaţiilor.

Relevanţa – dacă în procesul decizional, informaţiile prezentate în situaţiile

financiare anuale au permis evaluarea corectă a ansamblului de evenimente petrecute
în cadrul activităţii desfăşurate de întreprindere, evenimente care privesc perioade
trecute, prezente sau viitoare, cât şi au fost de folos în atestarea sau corectarea
evaluărilor viitoare, atunci acestea pot fi denumite ca informaţii relevante.

Relevanţa informaţiilor e dată, pe de altă parte, şi de pragul de semnificaţie a acestora,

care reflectă gradul de influenţă a informaţiilor asupra deciziilor economice ale utilizatorului
în cazul în care au fost prezentate în mod eronat sau chiar omise de tot la prezentare.

Credibilitatea – informaţiile care dau posibilitatea elaborării unor decizii

fundamentate pe date cât mai certe şi care nu conţin erori semnificative şi în acelaşi
timp nepărtinitoare, pot fi considerate credibile. Credibilitatea lor e dată de
reprezentarea fidelă a rezultatelor şi poziţiei financiare a întrepriderii, de reflectarea
tuturor tranzacţiilor şi evenimentelor realizate în mod fidel şi în acelaşi timp
respectând principiul prevalenţei economicului asupra juridicului, fiind contabilizate
corespunzător realităţii lor eonomice, şi nu doar formei lor juridice.

8
***, Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 3055/2009 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme
cu directivele europene, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 766 şi 766 bis/10.11.2009,
modificat şi completat prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2869/23.12.2010 pentru modificarea şi
completarea unor reglementări contabile, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882/29.12.2010;
sectiunea 2, art. 23

9
 Credibilitatea este caracterizată de următoarele însuşiri:

 ea trebuie să fie neutră, astfel încât să nu influenţeze procesul decizional,

precum şi modul de formare a unui raţionament în vederea atingerii
scopurilor sau rezultatelor propuse;
 prudenţa este reliefată prin intermediul principiului prudenţei şi presupune
propagarea unei viziuni pesimiste asupra capitalurilor întreprinderii precum şi
subevaluarea şanselor afacerii.

Prezentând un grad de precauţie, această abordare economică obligă agentul economic

să evite supraevaluarea activelor şi veniturilor, în timp ce datoriile şi cheltuielile sale să le
evalueze în totalitate, chiar dacă unele din ele au aparut între data închiderii exerciţiului
financiar şi data întocmirii bilanţului contabil, luând în calcul, indiferent de rezultatul obţinut
în exerciţiul financiar, totalitatea eventualelor pierderi, riscuri şi deprecieri probabile.

 integralitatea informaţiilor financiar-contabile presupune ca acestea să fie complete

sub toate aspectele semnificative, dând dovadă de credibilitate şi să nu fie irelevante,
deci să nu conţină omisiuni care ar conduce la o informare falsă sau eronată a
utilizatorului.

Comparabilitatea – metodele contabile de evaluare, prezentare şi clasificare a

elementelor descrise în situaţiile financiare anuale folosite de către întreprindere trebuie să
dea dovadă de permanenţă în timp, doar în acest mod se poate îndeplini această cerinţă. Ca
urmare „utilizatorii trebuie să aibă posibilitatea de a identifica diferenţele dintre metodele
contabile utilizate”9 în cazul în care întreprinderea a efectuat o schimbare a acestora. Atât în
cadrul aceleiaşi întreprinderi, de-a lungul perioadelor, cât şi la mai multe întreprinderi în
acelaşi timp trebuie utilizate aceleaşi modalităţi de prezentare şi cuantificare a aceloraşi
tranzacţii şi evenimente ecomonice, într-o manieră unitară, pentru ca utilizatorul să poată face
diferenţa dintre politicile contabile folosite de-a lungul timpului. Deci, informaţia trebuie să
permită compararea sa în timp şi spaţiu, pentru a deveni cât mai valoroasă.

În ceea ce priveşte informaţia relevantă şi credibilă, cadrul contabil IASB,

menţionează: oportunitatea; raportul cost-beneficiu, care este mai degrabă o constrângere
generală decât o caracteristică calitativă; şi echilibrul între caracteristicile calitative; ca fiind
limitele acesteia.

9
Ristea, M.(coordonator), Contabilitate financiară, Ediţia a II-a, ed. Universitară, Bucureşti, 2005, pag. 20

10
 Prin urmare, informaţia trebuie să fie la timpul potrivit, la locul potrivit şi prezentată
oamenilor potriviţi în vederea adoptării unor decizii cât mai corecte. De asemenea, beneficiile
urmate de cunoaşterea informaţiilor trebuie să fie mai mari decât costul obţinerii acestora şi,
nu în ultimul rând, caracteristicile calitative ale acestora să prezinte un echilibru adecvat între
ele pentru a îndeplini obiectivul situaţiilor financiare.

1.5. Structura situaţiilor financiare

Corespunzător capitolului I, articolul 5 din Legea contabilităţii nr.82/1991,
repubilcată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.454 în 2008, persoanele juridice
şi cele fizice care desfăşoară activităţi producătoare de venituri au obligaţia să
conducă contabilitate în partidă dublă şi să întocmească situaţii financiare anuale10.

Tot în cadrul legii se precizează că situaţiile financiare anuale trebuie să fi însoţite

de o declaraţie scrisă de managenentul întreprinderii prin care îşi asumă responsabilitatea
întocmirii situaţiilor financiare anulale în conformitate cu Directiva a IV-a a
Comunităţii Economice Europene.

Standardului Internaţional de Contabilitate 1 (IAS 1) Prezentarea situaţiilor

financiare, specifica setul complet de situaţii financiare, care include:

a. situaţie a poziţiei financiare la finalul peroadei (bilanţul);

b. situaţie e rezultatului global pe periodă (contul de profit şi pierdere);
c. situaţie a modificărilor în capitalurile proprii pe perioadă;
d. situaţie a fluxurilor de trezorerie pe perioadă;
e. note, cuprinzând un rezumat al politicilor contabile semnificative şi alte
informaţii explicative;
f. o situaţie a poziţie financiare de la începutul primei perioade comparative,
atunci când entitatea aplică retroactiv o politică contabilă sau face o
retratare retroactivă a elementelor din situaţiile sale financiare, sau atunci când
reclasifică elementele din situaţiile sale financiare11;

Însă, nu toate entităţile partimoniale sunt obligate să întocmească setul complet de

documente de sinteză şi raportare contabilă. Articolului 3 din OMFP 3055 din 29 octombrie

10
***, Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 454 din
18.06.2008, art. 5
11
***, Standardele Internaţionale de Raportare Financiară: IFRS: norme oficiale emise la 1 ianuarie 2009,
Editura CECCAR, 2009, pag. 934

11
2009, specifică două categorii de entităţi, care întocmesc fie setul complet de situaţii
financiare anuale, fie setul de situaţii financiare simplificat. Includerea într-o categorie sau
alta a unei entităţi depinde de faptul dacă acestea, la data bilanţului, depăşeste sau nu limitele
a două dintre următoarele criterii de mărime12 :

 Total active – 3,65 milioane de Euro;

 Cifra de afaceri – 7,3 milioane de Euro;
 Număr mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar – 50;

Aşadar, cele care depăşesc două dintre cele trei limite menţionate, întocmesc setul
complet de situaţii financiare anuale, format din:

 bilanţ;
 contul de profit şi pierdere;
 situaţia modificărilor capitalului propriu;
 situaţia fluxurilor de trezorerie; şi
 note explicative la situaţiile financiare anuale.

Cele care nu îndeplinesc această condiţie vor întocmi setul de situaţii financiare
simplificat alcătuit din:

 bilanţ;
 contul de profit şi pierdere; şi
 note explicative la situaţiile financiare anuale.

Situaţia modificărilor capitalului propriu şi/sau situaţia fluxurilor de trezorerie se

pot întocmi, de cele din urmă, facultativ.

1.5.1. Bilanţul contabil

Oferind în primul rând informaţii despre poziţia financiară a întreprinderii, bilanţul,
prezintă în etalon bănesc situaţia patrimoniului întreprinderii în două exerciţii financiare

12
***, Ordinul ministrului Finanţelor Publice nr. 3055/2009 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme
cu directivele europene, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 766 şi 766 bis/10.11.2009,
modificat şi completat prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2869/23.12.2010 pentru modificarea şi
completarea unor reglementări contabile, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882/29.12.2010;
sectiunea 2, art. 3

12
diferite: perioada de bază în comparaţie cu perioada curentă. În acest mod, prin intermediul
bilanţului, care constituie cel mai integral şi complex document de sinteză, se prezintă
posturile bilanţiere, respectiv cele de activ şi cele de pasiv, la încheierea exerciţiului financiar,
cât şi în celelalte cazuri precizate de lege. Prezentarea se face în urma grupării acestora în
funcţie de provenienţa şi destinaţia lor, precum şi eventualele corectări a valorilor.

Astfel activele, datoriile şi capitalurile proprii, ca rezultat a organizării informaţiilor, din

balanţa de verificare finală, din punct de vedere al lichidităţii, exigibilităţii şi natura
economică, reprezintă principalele structuri bilanţiere şi totodată elementele care sunt legate
nemijlocit de aprecierea poziţiei financiare a întreprinderii.

Structurile bilanţiere, specificate anterior, se definesc după cum urmează:

 Rezultate din evenimentele aferente perioadelor trecute, activele reprezintă o resursă

controlată de întreprindere şi de la care se aşteaptă câştiguri economice viitoare. Doar
atunci când costul sau valoarea acestora pot fi evaluate în mod credibil şi este
probabilă efectuarea unui beneficiu economic viitor de către întreprindere, activele vor
fi recunoscute în contabilitate şi prezentate în bilanţ. Repartizarea de dividende,
restituirea unor împrumuturi, desfăşurarea activităţii de producţie şi realizarea de
servicii, executarea unor operaţiuni de înlocuire a activelor existente cu altele, sunt
doar câteva dintre avantajele economice pe care le poate prezenta un beneficiu
economic aşteptat în viitor.
 Decontarea unei obligaţii curente a întreprinderii, reieşită din evenimente trecute, şi
care are ca efect o ieşire de fluxuri de resurse cu beneficii economice dinspre
întreprindere se încadrează în structura datoriilor. Recunoaşterea lor în contabilitate şi
prezentarea lor în bilanţ se poate face doar în cazul când se aşteaptă o ieşire de resurse
economice fiind rezultatul unei decontări a unei obligaţii prezente precum şi
posibilitatea evaluării într-o manieră credibilă a valorii decontate. Efectuarea de plăti
în numerar, conversia unei obligaţii în capital propriu, transmiterea de alte active,
prestări de servicii sunt forme pe care le poate îmbrăca stingerea unei obligaţii actuale.
 „Capitalul propriu reprezintă interesul dreptul acţionarilor asupra activelor unei
entităţi, după deducerea tuturor datoriilor”13.

Atât în normele metodologice de completare a documentelor de sinteză şi raportare

contabilă, cât şi în formularul tip de bilanţ sunt arătate modurile de calcul şi regrupare a

13
Toma, C., Contabilitate financiară, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2011, pag. 40

13
sumelor pentru acei indicatori care nu se pot lua direct din balanţa de verificare finală în
structura bilanţului, precum şi pentru cei care sunt denumiţi indicatori de însumare sau
derivaţi.

1.5.2. Contul de profit şi pierdere

Fiind cel dintâi document contabil care reflectă performanţa întreprinderii şi reprezentând
o structură distinctă a situaţiilor financiare, contul de profit şi pierdere, prezintă o
prelucrarea şi sistematizare a tuturor veniturilor şi cheltuielilor înregistrate în exerciţiul
financiar curent. Determinarea profitului întreprinderii se realizează nemijlocit cu ajutorul
acestor elemente, a căror recunoaştere şi măsurare prezintă o dependenţă parţială faţă de
conceptele de capital şi menţinerea nivelului acestuia, noţiuni care sunt folosite în realizarea
situaţiilor financiare.

În concordanţă cu reglementările IASB14, toate mişcările din cadrul întreprinderii,

concretizate în „consumuri de mijloace material, umane şi băneşti”, precum şi „rezultatele
obţinute în urma consumurilor efectuate”15, sunt definite în modul următor:

 cheltuielile reprezintă diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul

perioadei contabile sub forma de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor sau creşteri ale
datoriilor, care se concretizate în reduceri ale capitalurilor proprii, altele decât cele
rezultate din distribuirea acestora către acţionari;
 veniturile reprezintă intrare brută de beneficii economice pe parcursul perioadei,
generate în cadrul desfăşurării activităţii normale ale unei entităţi, atunci când aceste
intrări au drept rezultat creşteri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din
contribuţii ale acţionarilor la capitalurile proprii;

Din punct de vedere al activităţilor pe care le desfăşoară întreprinderea, în contul de profit

şi pierdere, cheltuielile şi veniturile sunt structurate în cele de: exploatare, financiare şi
extraordinare. Prin prisma acestei grupări avem posibilitatea de a calcula rezultatele
întreprinderii pe niveluri distincte de agregare:

Tabel nr. 2 Rezultatele întreprinderii pe niveluri distincte de agregare

14
***, Standarde Internaţionale de Raportare Financiară (IFRSs) inclusiv Sandarde Internaţionale de
Contabilitate (IASs), Editura CECCAR, Bucureşti, 2009, pp. 1253, 2868
15
Toma, C., Contabilitate financiară, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2011, pag. 331

14
 Nr.
Indicatori Formulă de calul
crt.

Rezultatul din Venituri din exploatare – Cheltuieli din

1.
exploatare exploatare

2. Rezultatul financiar Venituri financiare – Cheltuieli financiare

Venituri extraordinare – Cheltuieli

3. Rezultatul extraordinar
extraordinare

Suplimentar, pe lângă aceşti indicatori microeconomici, în tabelul nr. 3 sunt formulele de

calcul şi pentru celelalte rezultate:

Tabel nr. 3 Rezultatele întreprinderii

Nr.
Indicatori Formulă de calul
crt.

(Venituri din exploatare + Venituri financiare)

1. Rezultatul curent – (Cheltuieli din
exploatare + Cheltuieli financiare)

Rezultatul brut
2. Venituri totale – Cheltuieli totale
(contabil)

3. Rezultatul net Rezultatul brut (contabil) – Impozit pe profit

În concluzie, contul de profit şi pierdere este situaţia financiară care măsoară succesul
sau performanţa activităţii unei întreprideri, referitoare la o periadă dată.

1.5.3. Situaţia modificărilor capitalului propriu

Situaţia modificărilor capitalului propriu prezintă modificările capitalului propriu
între începutul şi sfârşitul unui perioade contabile, adică reflectă crearea sau reducerea
activului net în cursul acestei perioade.

15
 O entitate trebuie să prezinte o situaţie a modificărilor capitalurilor proprii care arată în
declaraţia:

a. venitul total cuprinzător pentru perioada de referință, indicând separat sumele

totale atribuibile proprietarilor societăţii şi non-controling interese;
b. pentru fiecare componentă a capitalurilor proprii, efectele aplicării retroactive
sau a retratării retroactive recunoscute în conformitate cu IAS;
c. pentru fiecare componentă a capitalurilor proprii, o reconciliere între valoarea
contabilă la începutul şi la sfârşitul perioadei, prezentând separat modificările
care rezultă din:
- profit sau pierdere,
- fiecare element de venit global, şi
- tranzacţiile cu proprietarii în calitatea lor de proprietari, indicând
separat contribuţiile şi distribuirile către proprietari şi modificările în
interesele de proprietate în filiale care nu au drept rezultat o pierdere a
controlului.

O entitate trebuie să prezinte, fie în situaţia modificărilor capitalurilor proprii, fie în

notele explicative, valoarea dividendelor recunoscute ca distribuiri către proprietari în timpul
perioadei, şi suma pe acţiune aferenta16.

Pentru a înţelege mai bine ceea ce prezintă atât situaţia modificărilor capitalului
propriu, cât şi contul de profit şi pierdere, trebuie preciazată diferenţa dintre venituri şi
câştiguri, respectiv dintre cheltuieli şi pierderi:

 câştigurile - reprezintă creşteri ale beneficiilor economice, apărute sau nu în exerciţiul

contabil curent. Ele nu se compensează, asemeni veniturilor şi cheltuielilor între ele,
iar evidenţa şi reprezentarea lor se face, de regulă, la valoarea netă.
 pierderile - sunt scăderi ale beneficiilor economice, ce pot sau nu să apară în exerciţiul
contabil curent. Raportarea acestora se face fără a lua în considerare veniturile
asociate.

Astfel prin intermediul acestei componente ale situaţiilor financiare se prezintă valoarea
totală a veniturilor şi cheltuielilor, inclusiv câştigurile şi pierderile generate de activităţile

16
***, International financial reporting standards, IASC Foundation Publication Departement, United
Kingdom, 2009, pag. 919

16
întreprinderii pe parcursul perioadei contabile, excluzând modificările rezultate din
tranzacţiile cu proprietarii care au acţionat în calitatea lor de acţionari/asociaţi.

Soldurile de deschidere şi de închidere ale capitalului social, primelor de capital, tuturor

rezervelor, rezultatului reportat, rezultatului exerciţiului, precum şi modificările acestora sunt
prezentate în situaţia modificărilor capitalului propriu, care constituie un reper fundamental în
apreciarea bonităţii întreprinderii.

1.5.4. Situaţia fluxurilor de trezorerie

Deoarece în urma analizei atât a bilanţului, cât şi a contului de profit şi pierdere, nu se
poate forma o imagine completă privind felul în care se administrează valorile materiale şi
băneşti ale întreprinderii, se conturează necesitatea întocmirii unei situaţii financiare care ar
răspunde cerinţelor informaţionale ale utilizatorilor privind aceasta latură a activităţii
întreprinderii.

Privitor la această problemă IAS 7 Situaţiile fluxurilor de trezorerie17 menţionează că

întocmirea situaţiilor fluxurilor de treziorerie prezintă informaţii folositoare în scopul
evaluării posibilităţilor întreprinderii de a realiza fluxuri de numerar, necesităţile de utilizare a
acestora, precum şi realizarea unui pronostic a scadenţelor şi a riscului încasărilor viitoare.

După IAS 7, fluxurile de numerar – reprezintă intrările sau ieşirile de numerar sau
echivalente ale acestora.

Asemenea veniturilor şi cheltuielilor, şi fluxurile de trezorerie se clasifică în funcţie de

natura activităţilor principale ale întreprinderii, după cum urmează18 :

 fluxuri generate din activitatea de exploatare;

 fluxuri generate din activitatea de investiţii; şi
 fluxuri generate din activitatea de finanţare.

O astfel de grupare a fluxurilor de trezorerie, prezintă utilitate în următoarele activităţi de

analiză:

 nu toate activităţile presupun numerar, deci se face o corelare a profitului sau pierderii
cu numerarul, separându-le pe cele care implică numerar de cele care nu implică;

17
***, Standardele Internaţionale de Raportare Financiară: IFRS: norme oficiale emise la 1 ianuarie 2009,
Editura CECCAR, 2009, pag. 1046
18
Toma, C., Contabilitate financiară, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2011, pp. 420-422

17
  efectuarea unei evaluări a capacităţii întreprinderii de a-şi putea onora obligaţiile de
plată, efectuate în cash, deoarece orice întreprindere trebuie să prezinte o astfel de
capacitate;
 în desfăşurarea activităţii sale, întreprinderea, consumă numerar, iar pentru a cunoaşte
cu aproximaţie mărimile viitoare ale acestora trebuie făcută o evaluare a cash-flow-
urilor strategice;

Pe seama soldurilor de trezorerie, a celui rezultat din activităţii de gestiune a activelor

reale şi a celui rezultat din operaţiuni de investire de capital şi finanţare, se poate determina un
indicator microeconomic important, şi anume variaţia trezoreriei nete. Calculul trezoreriei
nete este posibil doar după efectuarea clasificării şi analizei tuturor fluxurilor de numerar ale
întreprinderii. Astfel în cazul în care nu există concordanţă între fluxurile reale ale
întreprinderii cu cele monetare, caz frecvent întâlnit, asigurarea trezorerie se face prin
intermediul decalajelor de plăţi asociate acelor fluxuri.

În vederea întocmirii şi prezentării situaţiilor fluxurilor de trezorerie s-au consacrat două

metode de determinare a fluxurilor de numerar, acestea fiind menţionate în IAS 7 Situaţiile
fluxurilor de trezorerie 19:

 Metoda directă, care presupune operarea încasărilor şi plăţilor brute în numerar;

 Metoda indirectă, reprezentând o alternativă la cea dintâi, rezidă în ajustarea a
elementelor de venituri şi cheltuieli asociate cu fluxurile de numerar din activitatea de
investiţii sau de capital, şi a efectelor tranzacţiilor ce nu au natură monetară şi a
remiterilor ori angajamentelor de plăţi sau încasări în numerar din exploatare trecute
sau viitoare, cu profitul net sau pierderea netă.

Şi această componentă a situaţiilor financiare anuale nu este obligatorie pentru acele

întreprinderi care la închiderea exerciţiului financiar nu depăşesc două dintre cele trei criterii
de mărime menţinate anterior.

1.5.5. Notele explicative la situaţiile financiare anuale

Notele explicative ale situaţiilor financiare anuale constituie o detaliere într-un mod
sistematic a informaţiilor prezentate în celelalte componente ale situaţiilor financiare,

19
***, Standardele Internaţionale de Raportare Financiară: IFRS: norme oficiale emise la 1 ianuarie 2009,
Editura CECCAR, 2009, pag 1040

18
respectiv bilanţ, contul de profit şi pierdere, situaţia modificărilor capitalului propriu şi
situaţia fluxurilor de trezorerie, precum şi „informaţii despre reglementările contabile care
stau la baza întocmirii situaţiilor financiare şi despre politice contabile folosite”20. Astfel
pentru toate componentele situaţiilor financiare prezentate anterior, care se dezvoltă sau
pentru care se oferă informaţii în plus, trebuie să existe câte o trimitere la notele explicative
ale situaţiilor respective.

Politicile contabile prezentate în notele explicative rezidă în principiile, regulile,

convenţiile, şi practicile specifice adoptate de entitate în vederea elaborării, întocmirii şi
prezentării situaţiilor financiare, astfel încât să poată oferi informaţii cât mai relevante,
credibile şi complete din punct de vedere semnificativ.

În România, cele zece domenii care sunt abordate în notele explicative distinct sunt:

1. Activele imobilizate;
2. Provizioanele;
3. Repartizarea profitului;
4. Analiza rezultatului din exploatare;
5. Situaţia creanţelor şi datoriilor;
6. Principii, politici şi metode contabile;
7. Participaţii şi surse de finanţare;
8. Informaţii privind salariaţii şi membrii organelor de administraţie, conducere şi de
supraveghere;
9. Exemple de calcul şi analiza a principalilor indicatori economico-financiari;
10. Alte informaţii.

Capitolu 2. Prezentarea societăţii comerciale ACCESS CONSULTING SRL

Botoşani

20
***, Ordinul ministrului Finanţelor Publice nr. 3055/2009 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme
cu directivele europene, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 766 şi 766 bis/10.11.2009,
modificat şi completat prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2869/23.12.2010 pentru modificarea şi
completarea unor reglementări contabile, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882/29.12.2010;
paragrapf 334, alin.(5)

19
2.1 Elemente de identificare

- Denumirea societăţii: SC ACCESS CONSULTING SRL Botoşani

- Sediul social: Botoşani, str. Poştei, nr. 9, camera 625 A

- Forma juridică: societate cu răspundere limitată, cu capital integral privat

- Durata de funcţionare: nelimitată, în conformitate cu art. 7 din Actul constitutiv al societăţii

- Înregistrare: Oficiul Naţional al Registrului Comerţului: J07/259/2006

Cod unic de înregistrare: 23700798

Prezentarea obiectului de activitate

SC ACCESS CONSULTING SRL a fost înfiinţată în anul 2006 ca societate cu

răspundere limitată, în temeiul Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, modificată şi
republicată, având ca principal obiect de activitate activităţi de consultanţă pentru afaceri şi
management, cod CAEN – 7022.

Capitalul social al societăţii, subscris şi vărsat este de 30.000 lei, împărţit în 300 de
părţi sociale, a câte 100 de lei fiecare, acestea fiind indivizibile şi deţinute de asociatul unic.

Ideea înfiinţării societăţii a apărut din necesitatea de a oferi beneficiarilor serviciilor

soluţii pentru conceperea, implementarea şi finanţarea proiectelor de dezvoltare.

Misiunea şi scopul societăţii sunt acelea de a produce o schimbare pozitivă în mediul

economic şi conceperea unor soluţii integrate de management general şi financiar, capabile să
asigure beneficiarilor mijloacele necesare dezvoltării activităţii. Societatea urmăreşte o
continuă perfecţionare în toate structurile sale şi utilizează metode de management moderne
în extinderea limitelor de acţiune şi a competenţelor de decizie. Managerul societăţii,
împreună cu echipa sa au manifestat şi manifestă o permanentă preocupare de studiere a
cerinţelor pieţei şi de adaptare a serviciilor oferite la aceste cerinţe. Din punct de vedere al
competitivităţii managementului, acesta este pus în evidenţă de seriozitatea şi rigurozitatea
abordării clienţilor şi a respectării cerinţelor acestora.

Serviciile oferite de SC ACCESS CONSULTING SRL Botoşani au o serie întreagă de

avantaje, dintre care principalele sunt: calitatea lucrărilor, adaptabilitatea la cerinţele specifice
ale clientului, complexitatea ofertei, adică capacitatea de a acoperi practic orice tip de serviciu

20
de consultanţă, competitivitatea preţurilor practicate, experienţa şi lucrările de referinţă, care
reprezintă o carte de vizită şi o modalitate de promovare solide şi palpabile a realizărilor.

2.2 Structura organizatorică

Conform art. 13 din actul constitutiv al SC ACCESS CONSULTING SRL Botoşani,

conducerea şi administrarea societăţii se exercită de către asociatul unic. Asociatului unic,
care deţine şi funcţia de director societate comercială, îi sunt subordonate două
compartimente:

- compartimentul financiar-contabil, în cadrul căruia îşi desfăşoară activitatea doi

economişti;

- compartimentul de consultanţă, în cadrul căruia îşi desfăşoară activitatea doi

manageri de proiect.

Organizarea şi funcţionarea societăţii sunt orientate spre realizarea obiectivelor sale, în

sensul că fiecare componentă organizatorică sau acţiune trebuie să corespundă unor cerinţe
clar definite, reieşite din obiectivele acesteia.

Structura organizatorică este definită ca ansamblul persoanelor, al subdiviziunilor

organizatorice şi al relaţiilor dintre acestea, astfel constituite încât să asigure premisele
organizatorice adecvate realizării obiectivelor prestabilite. Prin modul de combinare a
resurselor umane, materiale şi financiare, structura organizatorică condiţionează eficienţa
desfăşurării activităţii necesare realizării obiectivelor, precum şi calitatea şi operativitatea
sistemului decizional şi configuraţia sistemului informaţional.

Această structură cuprinde două părţi: structura de conducere sau funcţională şi

structura de producţie sau operaţională. În cadrul acestor părţi se regăsesc componentele
primare, şi-anume: postul, funcţia, compartimentul, relaţiile organizatorice, ponderea ierarhică
şi nivelul ierarhic.

Postul este alcătuit din ansamblul obiectivelor, sarcinilor, competenţelor şi

responsabilităţilor desemnate pe anumite perioade de timp fiecărui component al societăţii.

Funcţia constituie factorul care generalizează posturi asemănătoare din punct de

vedere al ariei de cuprindere, a autorităţii şi a responsabilităţii.

21
 Compartimentul este rezultatul agregării unor posturi şi funcţii cu conţinut similar
şi/sau complementar, reunind persoane care desfăşoară activităţi relativ omogene şi solicită
cunoştinţe dintr-un anumit domeniu, este amplasat într-un anumit spaţiu şi subordonat
nemijlocit unei singure persoane.

Relaţiile organizatorice sunt alcătuite din ansamblul legăturilor dintre componentele

structurii stabilite prin reglementări oficiale. Relaţiile organizatorice pot fi: de autoritate, de
cooperare, de control şi de reprezentare.

Ponderea ierarhică reprezintă numărul persoanelor conduse nemijlocit de un cadru de

conducere şi înregistrează valori diferite.

Nivelurile ierarhice sunt alcătuite din ansamblul subdiviziunilor organizatorice plasate

pe linii orizontale la aceeaşi distanţă faţă de managementul de vârf al societăţii. Numărul de
niveluri ierarhice este influenţat de dimensionarea firmei, diversitatea activităţilor,
complexitatea producţiei, dar şi de competenţa managerilor.

Pentru formalizarea unei structuri organizatorice se folosesc următoarele documente:

regulamentul de organizare şi funcţionare, fişa postului şi organigrama.

Regulamentul de organizare şi funcţionare cuprinde cinci părţi:

- prima parte, denumită organizarea societăţii, cuprinde dispoziţii generale, actul

normativ de înfiinţare, obiectul de activitate, tipul societăţii, statutul juridic şi prezentarea
structurii organizatorice;

- partea a doua se referă la atribuţiile societăţii;

- în partea a treia se fac precizări cu privire la conducerea societăţii, la atribuţiile

conducerii executive cu detalierea responsabilităţilor pentru funcţiile de directori pe funcţiuni;

- partea a patra cuprinde atribuţiile şi diagrama de relaţii pentru compartimentul

funcţional şi operaţional;

- partea a cincea cuprinde dispoziţii generale.

Fişa postului este un document operaţional important ce prezintă în detaliu elementele

cerute unui angajat pentru ca acesta să îşi poată exercita în condiţii normale activitatea.
Serveşte ca document organizatoric indispensabil fiecărui angajat şi ca suport pentru
evaluarea muncii acestuia. Fişa postului cuprinde informaţii privind: denumirea şi obiectivele

22
postului, compartimentul din care face parte, competenţele şi responsabilităţile, cerinţe
referitoare la studii, vechime şi aptitudini.

Organigrama este un instrument util în a afla locul fiecăruia în cadrul societăţii şi

modul cum sunt ierarhizate funcţiile. Organigrama este o reprezentare grafică a structurii
organizatorice a societăţii, în realizarea căreia se ţine cont de nivelurile ierarhice, relaţiile din
cadrul societăţii şi funcţiile existente.

Organigrama structurii organizatorice a SC ACCESS CONSULTING SRL Botoşani

este reprezentată în anexa 1.

2.3 Organizarea compartimentului financiar-contabil

Sistemul contabil utilizat în ţara noastră de către toate entităţile patrimoniale,

indiferent de profilul activităţii pe care o desfăşoară, are ca sursă de inspiraţie atât Directiva a
IV-a a Uniunii Europene, în special în ceea ce priveşte conturile anuale, cât şi Standardele
Internaţionale de Contabilitate.

Actul normativ de bază în materie de contabilitate îl reprezintă Legea Contabilităţii nr.

82/1991, republicată şi actualizată. În înţelesul acestei legi, art. 2, contabilitatea, ca activitate
specializată în măsurarea, evaluarea, cunoaşterea, gestiunea şi controlul activelor, datoriilor şi
capitalurilor proprii, precum şi a rezultatelor obţinute din activitatea persoanelor juridice şi
fizice, trebuie să asigure înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea, publicarea şi
păstrarea informaţiilor cu privire la poziţia financiară, performanţa financiară şi fluxurile de
trezorerie, atât pentru cerinţele interne ale acestora, cât şi în relaţiile cu investitorii prezenţi şi
potenţiali, creditorii financiari şi comerciali, clienţii, instituţiile publice şi alţi utilizatori.

Obiectivul contabilităţii este prezentarea unei imagini fidele, clare şi complete cu

privire la patrimoniu, la rezultate şi la situaţia financiară. Realizarea acestui obiectiv
primordial are la bază respectarea principiilor contabile, astfel încât contabilitatea să poată
furniza informaţii corecte, sincere şi obiective cu privire la poziţia financiară, la performanţele
şi la modificarea poziţiei financiare a întreprinderii.

Alegerea formei de contabilitate este influenţată de natura activităţii societăţii, de

mărimea şi structura organizatorică a acesteia şi de mijloacele tehnice de prelucrare de care
dispune. Contabilitatea se ţine cu ajutorul tehnicii de calcul, fiind astfel oferită posibilitatea de
a reliefa facilităţile de informare a contabilităţii prin exactitate, operativitate, grad de detaliere.

23
Produsele informatice utilizate sunt procurate de la o societate de profil, SC SAGA
SOFTWARE SRL Bucureşti.

Ciclul contabil de înregistrare şi prelucrare a datelor contabile începe cu consemnarea

în scris a datelor în documente, se continuă cu reflectarea acestor documente în registrele
contabile şi se încheie cu întocmirea documentelor contabile de sinteză.

Pentru înregistrarea operaţiunilor economice în contabilitate este obligatorie

exprimarea acestora în etalon bănesc. Orice operaţiune economico-financiară se consemnează
în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate,
dobândind astfel calitatea de document justificativ şi angajând răspunderea persoanelor care l-
au întocmit, vizat şi aprobat, precum şi a celor care îl înregistrează în contabilitate.

Prelucrarea documentelor justificative constituie o activitate importantă şi constă în

efectuarea mai multor operaţii necesare pregătirii lor pentru înregistrarea în contabilitate.
Astfel, se efectuează: gruparea sau sortarea documentelor pe categorii sau grupe de operaţii
omogene (de capitaluri, de active imobilizate necorporale, de active imobilizate corporale, de
stocuri, etc.); se face evaluarea, dacă este cazul, şi se determină valoarea totală a
documentului; se întocmesc centralizatoare pentru documentele care conţin operaţii de aceeaşi
natură; se consemnează pe fiecare document justificativ, atunci când se înregistrează în mod
individual, şi pe fiecare document centralizator simbolurile conturilor sintetice şi analitice
debitoare şi creditoare, sau, altfel spus, se întocmesc formulele contabile.

Verificarea documentelor justificative are loc după ce s-a efectuat prelucrarea şi

reprezintă operaţiunea premergătoare înregistrării în contabilitate, având ca scop eliminarea
sau corectarea eventualelor erori care s-au făcut anterior. În funcţie de aspectele urmărite,
verificarea documentelor se referă la aspecte ce privesc forma, precum şi fondul (conţinutul)
acestora. Verificarea formei documentelor justificative are în vedere următoarele aspecte:
folosirea modelului de document corespunzător naturii operaţiei consemnate; completarea
tuturor elementelor pe care le conţine documentul; exactitatea preţurilor unitare şi a calculelor
efectuate; existenţa semnăturilor persoanelor responsabile pentru întocmirea, avizarea şi
aprobarea operaţiilor consemnate şi alte aspecte. Verificarea de fond se referă la aspecte
privind necesitatea, legalitatea, oportunitatea şi economicitatea operaţiilor consemnate în
documente.

Circulaţia documentelor reprezintă drumul parcurs de acestea din momentul întocmirii

şi până la arhivare şi depinde de natura operaţiei efectuate, fiind distinctă pentru fiecare fel de

24
document. După ce documentele au fost întocmite şi verificate, parcurg un traseu bine stabilit
trecând pe la diferite compartimente interne, sau au un traseu extern. Drumul sau circuitul
parcurs trebuie să fie cât mai scurt şi direct, astfel încît să ajungă în cel mai scurt timp la cei
ce vor acţiona pe baza lui.

Documentele justificative, în măsura în care au fost verificate, se înregistrează în

documentele de evidenţă contabilă, după care sunt supuse operaţiunii de clasare, de aşezare a
lor într-o anumită ordine, şi apoi celei de arhivare, de păstrare în cadrul societăţii pentru
anumite intervale de timp stabilite în funcţie de natura operaţiilor consemnate şi în raport cu
prevederile legale din domeniu.

Datele privind operaţiile consemnate în documentele justificative sunt înregistrate în

ordine cronologică sau sunt grupate şi sistematizate în cadrul unor documente de evidenţă
contabilă, denumite registre de contabilitate. Registrele de contabilitate obligatorii sunt:
registrul-jurnal, registrul-inventar şi registrul cartea-mare. Acestea se utilizează în strictă
concordanţă cu destinaţia acestora şi se prezintă în mod ordonat şi astfel completate încât să
permită în orice moment identificarea şi controlul operaţiunilor contabile efectuate.

În cadrul compartimentului financiar-contabil al SC ACCESS CONSULTING SRL

Botoşani îşi desfăşoară activitatea doi economişti, care răspund de organizarea şi conducerea
contabilităţii, în conformitate cu prevederile Legii contabilităţii, nr. 82/1991.

Principalele activităţi desfăşurate în cadrul acestui compartiment sunt conforme cu

Regulamentul privind aplicarea Legii Contabilităţii şi cu normele emise de Ministerul de
Finanţe şi se referă la:

- asigurarea întocmirii documentelor justificative pentru toate operaţiunile care

modifică patrimoniul societăţii şi înregistrarea în evidenţele contabile a acestora;

- efectuarea inventarierii patrimoniului, cel puţin o dată pe an;

-controlul asupra operaţiunilor patrimoniale;

- întocmirea balanţelor contabile, a bilanţului contabil şi a anexelor la acesta şi

depunerea acestora la unitatea fiscală;

- utilizarea şi ţinerea registrelor de contabilitate;

- arhivarea şi păstrarea documentelor justificative şi a documentelor contabile;

25
 - furnizarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la situaţia patrimoniului şi
la rezultatele obţinute din activitatea societăţii.

Compartimentului financiar-contabil îi revine şi controlul asupra întocmirii şi

circulaţiei documentelor primare, a documentelor tehnico-operative şi contabile.

Raţionalizarea circuitului documentelor este o problemă importantă a societăţii şi

reprezintă o sarcină a compartimentului financiar-contabil. Se întocmeşte câte un grafic de
circulaţie pentru fiecare document, în care se precizează compartimentul în care s-a întocmit
documentul şi persoana care a întocmit documentul, termenele de executare, compartimentele
către care se transmit, modalităţi de verificare.

Compartimentul financiar-contabil al SC ACCESS CONSULTING SRL Botoşani are

relaţii privind circuitul documentelor cu celelalte compartimente din cadrul societăţii, cât şi cu
partenerii externi ai acesteia, şi-anume: clienţi, furnizori, debitori, creditori, bănci, etc.

2.4 Analiza principalilor indicatori economico-financiari

Managerii preocupaţi de dezvoltarea şi consolidarea afacerilor sunt extrem de

interesaţi de interpretarea indicatorilor economici, care reprezintă "starea de sănătate" a
societăţilor pe care le conduc. Procesul de conducere nu se poate baza pe rutină şi intuiţie, ci
pe o analiză ştiinţifică, pe o cunoaştere temeinică a situaţiei date, o identificare a
vulnerabilităţilor şi oportunităţilor de dezvoltare.

Întreprinderea este o organizaţie socială, cu o structură şi dinamică specifică, fapt ce

determină şi complexitatea actului decizional. Ca activitate practică, analiza economico-
financiară are un caracter permanent, indiferent de subiectul care o efectuează, deoarece prin
valorificarea informaţiei furnizate de sistemul şi politicile contabile, se pot formula concluzii
pertinente asupra ansamblului activităţii sau asupra segmentelor acesteia.

2.4.1 Indicatori de lichiditate

Lichiditatea reprezintă proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma în

bani. Pentru caracterizarea lichidităţii unei firme se compară pasivele pe termen scurt cu
resursele disponibile pentru aceeaşi perioadă.

26
 Analiza indicatorilor de lichiditate prezentaţi mai jos arată că în timp s-a diminuat în
anul 2013 capacitatea societăţii de a face faţă datoriilor pe termen scurt, comparativ cu anul
2012.

Cei mai utilizaţi indicatori sunt :

- Indicatorul lichidităţii curente (al capitalului circulant)

- Indicatorul lichidităţii imediate (test acid)

Indicatorul lichidităţii curente (al capitalului circulant)

Este un indicator care oferă garanţia acoperirii datoriilor curente din activele curente.
Valoarea recomandată acceptabilă este în jurul valorii de 2.

Se exprimă prin raportul: Active curente / Datorii curente

2012: 23740 / 15712 = 1,51

2013: 61186 / 59914 = 1,02

Indicatorul lichidităţii imediate (test acid)

Este un indicator care arată capacitatea societăţii de a-şi plăti imediat datoriile.
Se exprimă prin raportul: (Active curente - Stocuri) / Datorii curente

2012: 23740 / 15712 = 1,51

2013: 61186 / 59914 = 1,02

2.4.2 Indicatori de solvabilitate

Solvabilitate reprezintă capacitatea societăţii de a-şi onora obligaţiile de plată la

scadenţă. Capacitatea de plată semnifică solvabilitatea imediată, respectiv exprimă capacitatea
mijloacelor băneşti la un moment dat sau pentru o perioadă scurtă de timp (de obicei până la
30 de zile), de a acoperi obligaţiile scadente pentru acelaşi interval de timp.

Cei mai importanţi indicatori de solvabilitate sunt:

- Indicatorul solvabilităţii patrimoniale

- Indicatorul solvabilităţii generale

- Indicatorul datoriilor

Indicatorul solvabilităţii patrimoniale

27
 Se exprimă prin raportul: Capital propriu / Capital propriu + Credite totale

2012: 29028 / 29028 = 1

2013: 127950 / 127950 = 1

SC ACCESS CONSULTING SRL Botoşani nu a contractat nici un tip de credit pe

parcursul celor două exerciţii financiare luate în calcul.

Indicatorul solvabilităţii generale

Se exprimă prin raportul: Active totale / Datorii totale

Acest indicator arată în ce măsură sunt acoperite datoriile totale de către activele totale
ale societăţii, respectiv activele imobilizate şi activele circulante.

2012: 43840 / 15712 = 2,79

2013: 187864 / 59914 = 3,14

Din situaţia prezentată reiese ca indicatorul solvabilităţii generale este mai mare decât
1, în concluzie, situaţia financiară de ansamblu a societăţii prezentate este bună.

Indicatorul datoriilor

Este un indicator general al îndatorării. El calculează proporţia în care activul total este
finanţat prin datorii. Este de dorit ca societatea să aibă o rată redusă a datoriilor, având în
vedere că acest fapt implică asumarea unui risc mai mic. Acest indicator trebuie să fie mai
mic sau egal cu 1.

Se exprimă prin raportul: Total datorii / Total active

2012: 15712 / 43840 = 0,36

2013: 59914 / 187864 = 0,32

2.4.3 Indicatori de rentabilitate

Rentabilitatea este definită ca fiind rezultatul favorabil (din punct de vedere financiar)
al unei activităţi economice, concretizat prin creşterea veniturilor faţă de cheltuielile efectuate
şi în urma căreia s-a creat un surplus valoric numit profit.

Cei mai importanţi indicatori ai rentabilităţii sunt:

28
 - Rata rentabilităţii comerciale (rata profitului)

- Rata rentabilităţii economice

- Rata rentabilităţii financiare

- Rata rentabilităţii activelor

- Rata rentabilităţii capitalurilor

- Rata rentabilităţii capitalului angajat

Rata rentabilităţii comerciale (rata profitului)

Reflectă corelaţia dintre profitul total aferente vânzărilor şi cifra de afaceri, dând
expresie politicii comerciale a întreprinderii.

Se exprimă prin raportul: Profit net / Cifra de afaceri x 100

2012: 18228 / 127000 x 100 = 14,35

2013: 78922 / 351000 x 100 = 22,48

Rata rentabilităţii economice

Reflectă corelaţia dintre un rezultat economic şi mijloacele economice (capitalul)

angajate pentru obţinerea acestuia.

Se exprimă prin raportul: Profit brut / Capitaluri permanente x 100

2012: 21700 / 10000 x 100 = 217

2013: 93955 / 30000 x 100 = 313

Rata rentabilităţii financiare

Este un indicator important pentru comparaţiile interne ale societăţii.

Se exprimă prin raportul: Profit net / Capitaluri proprii x 100

2012: 18228 / 29028 x 100 = 62,79

2013: 78922 / 127950 x 100 = 61,68

Rata rentabilităţii activelor

Rata rentabilităţii economice a activelor, se calculează ca raport între rezultatul total al

exerciţiului sau profitul brut total şi activul total , format din activele imobilizate şi activele
circulante.

29
Nivelul său prezintă interes, în primul rând pentru managerii întreprinderii, care apreciază
astfel, eficienţa cu care sunt utilizate activele disponibile.

2012: 21700 / 43840 x 100 = 49,50

2013: 93955 / 187864 x 100 = 50,01

Rata rentabilităţii capitalurilor

Este un indicator ce caracterizează cel mai bine profitabilitatea capitalului permanent

al firmei, indiferent de sursa sa de provenienţă.

Se exprimă prin raportul: Profit net / Capital social x 100

2012: 18228 / 10000 x 100 = 182,28

2013: 78922 / 30000 x 100 = 263,07

Rata rentabilităţii capitalului angajat

Este un indicator care exprimă profitul pe care îl obţine societatea din banii investiţi în
afacere.

Se exprimă prin raportul: Profit brut / Capital angajat

Capitalul angajat se referă la banii investiţi în societate de către asociaţi, cît şi de

creditorii pe termen lung, şi include capitalul propriu şi datoriile pe termen lung sau active
totale minus datorii curente.

2012: 21700 / 29028 = 0,75

2013: 93955 /127950 = 0,73

2.4.4 Indicatori de activitate (indicatori de gestiune)

Aceşti indicatori măsoară eficacitatea unei societăţi în administrarea resurselor stabile

şi derularea activităţilor şi furnizează informaţii cu privire la: viteza de intrare sau ieşire a
fluxurilor de trezorerie,, capacitatea de a controla capitalul circulant şi activităţile comerciale
de bază.

Principalii indicatori utilizaţi pentru societatea studiată sunt:

Viteza de rotaţie a creanţelor (clienţi)

30
 Exprimă viteza cu care societatea îşi roteşte creanţele deţinute pentru a realiza un
anumit volum al vânzărilor. Ea demonstrează capacitatea conducerii de a determina clienţii să
plătească rapid pentru bunurile şi serviciile deja livrate.

Banii ce sunt blocaţi în creanţe sunt bani care nu pot fi utilizaţi în dezvoltare sau
pentru constituirea de rezerve bancare purtătoare de dobândă. Atâta timp cât sunt neîncasate,
aceste fonduri sunt neproductive pentru societate.

Învechirea creanţelor contribuie la mărirea perioadei medii de încasare a acestora.

Existenţa unor creanţe îndoielnice indică posibilitatea apariţiei unor probleme la fluxul de
lichidităţi.

Este de dorit ca numărul de zile de rotaţie a creanţelor să fie cât mai mic.

Se exprimă prin raportul: (Creanţe / Cifra de afaceri ) x 365

2012: (6200 / 127000) x 365 = 17,82

2013: (3570 / 351000) x 365 = 3,71

Viteza de rotaţie a creditelor (furnizori)

Exprimă gradul de dependenţă al companiei de finanţarea pe baza creditului-furnizor.

Creşterea numărului de zile poate fi rezultatul deciziei conducerii de a apela la creditul

furnizor pentru a rezolva unele probleme ale fluxului de lichidităţi pe termen scurt.

Rezultatul obţinut trebuie analizat în raport de viteza de încasare a creanţelor pentru a

vedea dacă sursele atrase din partea furnizorilor sunt mai mari decât sumele atrase de clienţii
companiei (aspect pozitiv).

Se exprimă prin raportul: (Furnizori / Cifra de afaceri) x 365

2012: (1400 / 127000) x 365 = 4,02

2013: (1248 / 351000) x 365 = 1,30

Viteza de rotaţie a activelor imobilizate

Acest indicator evaluează eficacitatea managementului activelor imobilizate prin

examinarea valorii cifrei de afaceri generate de o anumită cantitate de active imobilizate.

Se exprimă prin raportul: Cifra de afaceri / Active imobilizate

2012: 127000 / 20100 = 6,32

31
 2013: 351000 / 126678 = 2,77

Viteza de rotaţie a activelor totale

Se exprimă prin raportul: Cifra de afaceri / Total active

2012: 127000 / 43840 = 2,89

2013: 351000 / 187864 = 1,87

2.4.5 Analiza soldurilor intermediare de gestiune

Prin solduri intermediare de gestiune înţelegem principalii indicatori economico-

financiari stabiliţi pe baza datelor din Contul de profit şi pierdere, cu ajutorul cărora se
caracterizează modul de folosire a resurselor materiale, financiare şi umane ale societăţii.

Soldurile intermediare de gestiune se prezintă într-un tablou care, în esenţă este o altă
modalitate de prezentare a contului de rezultate.

TABLOUL SOLDURILOR INTERMEDIARE la 31 decembrie 2013

2012 2013 %

1. Producţia exerciţiului (Pe) = cont 704 127.000 351.000 276,38

2. Marja comercială (Mc) 0 0 0

3. Alte venituri din exploatare 0 0 0

4. Cheltuieli terţi(materiale, servicii) 24.600 81.460 331,14

5. Valoarea adăugată (Va) = 1+2+3-4 102.400 269.540 263,22

6. Cheltuieli impozite 300 1.896 632,00

7. Cheltuieli cu personalul 76.100 167.747 220,43

8. Excedent brut din exploatare (EBE) = 5-6-

26.000 99.897 384,22
7

9. Amortizare 4.300 6.822 158,65

32
10. Alte cheltuieli din exploatare 0 0 0

11. Rezultatele exploatării (RE) = 8-9 21.700 93.075 428,92

12. Rezultatul financiar 0 880 0

13. Rezultatul curent al exerciţiului 21.700 93.955 432,97

14. Rezultatul exceptional 0 0 0

15. Rezultatul brut 21.700 93.955 432,97

16. Impozit pe profit 3.472 15.033 432,98

17. Profit net = 15-16 18.228 78.922 432,97

Se remarcă următoarele:

- a crescut volumul producţiei exerciţiului ;

- a crescut volumul cheltuielilor cu personalul;

- a crescut valoarea adăugată ;

- a crescut volumul cheltuielilor de exploatare;

- societatea a înregistrat în anul 2013 un profit net de 78.922 lei.

33
 Registrul jurnal

Nr. Data Explicaţie Cont Cont Sume

crt. debitor creditor D/C
1. 04.12.2013 Cv. abonament Romtelecom, factura nr. 654: % 401 1191
- convorbiri telefonice + internet 626 960
- TVA deductibilă 4426 231
2. 05.12.2013 Aport în numerar la capitalul social 5121 456 20000
3. 05.12.2013 Capital subscris nevărsat 456 1011 20000
4. 05.12.2013 Trecere capital social de la nevărsat la vărsat 1011 1012 20000
5. 06.12.2013 Cv. factură către client, factura nr. BT AC 98: 4111 % 22320
- prestări servicii consultanţă 704 18000
- TVA colectată 4427 4320
6. 08.12.2013 Achitat factură furnizor 401 5121 5000
7. 10.12.2013 Achitat avans deplasare - dispoziţie de plată 542 5311 680
8. 14.12.2013 Achitat factură furnizor 401 5311 4616
9. 14.12.2013 Cv. abonament Vodafone, factura nr. 124575 % 401 819
- convorbiri telefonice 626 660
- TVA deductibilă 4426 159
10. 15.12.2013 Achitat pe carduri cv. salarii -noiembrie 2013 421 5121 7808
11. 15.12.2013 Viramente salarii- noiembrie 2008 % 5121 6278
- CAS angajator 4311.1 2145
- Fond accid. de muncă şi boli profes. 4311.2 60
- Contributie concedii si indemnizaţii 4311.3 55
- CAS angajaţi 4312 1045
- Fond sănătate angajator 4313 605
- Fond sănătate angajaţi 4314 605
- Fond şomaj angajator 4371 110
- Fond şomaj angajaţi 4372 55
- Impozit salarii 444 1487
- Comision ITM 447.1 83
- Fond garantare creante salariale 447.2 28

34
12. 16.12.2013 Cv. contract închiriere spaţii birouri -
Locativa Botoşani, factura nr. 60247 % 401 1364
- chirie luna decembrie 2013 612 1100
- TVA deductibilă 4426 264
13. 18.12.2013 Cheltuieli deplasare - conform decont 625 542 680
14. 20.12.2013 Încasare factură de la client 5121 4111 21420
15. 22.12.2013 Achiziţie - Medal Botoşani, factura nr. 98567 % 404 6696
- calculator + imprimantă 214 5400
- TVA deductibilă 4426 1296
16. 22.12.2013 Achitat factură furnizor - Medal Botoşani 404 5121 6696
17. 28.12.2013 Cv. abonament – E.ON, factura nr. 8755865: % 401 2034
- energie electrică 605 1640
- TVA deductibilă 4426 394
18. 28.12.2013 Retragere numerar din cont bancă 581 5121 4000
19. 28.12.2013 Încasare numerar din cont bancă 5311 581 4000
20. 30.12.2013 Achitat factură furnizor 401 5311 3940
21. 31.12.2013 Cv. factură către client, factura nr. BT AC 99: 4111 % 3720
- prestări servicii consultanţă 704 3000
- TVA colectată 4427 720
22. 31.12.2013 Cheltuieli cu salariile - luna decembrie 2008 641 421 11000
23. 31.12.2013 Reţineri salariaţi: 421 % 3192
- Impozit salarii 444 1487
- Contribuţie fond şomaj 4372 55
- Contribuţie CAS 4312 1045
- Contribuţie fond sănătate 4314 605
24. 31.12.2013 Contribuţie accid. de muncă şi boli profes. 6451 4311.2 60
25. 31.12.2013 Contribuţie la fond şomaj angajator 6452 4371 55
26. 31.12.2013 Fond garantare creanţe salariale 6452 447.2 28
27. 31.12.2013 Contribuţie fond sănătate angajator 6453 4313 572
28. 31.12.2013 Contribuţie CAS angajator 6451 4311.1 1980
29. 31.12.2013 Contribuţie concedii şi indemnizaţii 6451 4311.3 55
30. 31.12.2013 Comision ITM 635 447.1 83
31. 31.12.2013 Închidere TVA luna decembrie 2013 4427 % 60990

35
 4426 31190
4423 29800
32. 31.12.2013 Amortizare autoturism VW Golf V 6811 2813 2486
33. 31.12.2013 Amortizare mobilier, aparatură birotică 6811 2814 145
34. 31.12.2013 Impozit pe profit 691 441 15032,80
35. 31.12.2013 Închidere cheltuieli luna decembrie 2013: 121 % 36536,80
- Energie electrică 605 1640
- Chirie 612 1100
- Deplasări 625 680
- Cheltuieli poştale 626 1620
- Taxe 635 83
- Salarii 641 11000
- Contribuţii angajator 645 2750
- Amortizare 6811 2631
- Impozit profit 691 15032,80
36. 31.12.2013 Închidere venituri luna decembrie 2013 704 121 21000
Total luna 314667,60
decembrie 2013

36
BALANȚA DE VERIFICARE FINALĂ

37
Anexa 1: Organigrama SC ACCESS CONSULTING SRL Botoşani

Asociat unic
Director

Compartiment
Compartiment
financiar - contabil
consultanta

38
Bibliografie
1. Feleagă, N., Feleagă L., Contabilitate financiară o abordare europeană şi internaţională,
Ediţia a II-a, Editura Economică, Bucureşti, 2007

2. Grigorescu, S. I., Suport curs IAS 1, 2011

3. Lungu, C. I., Teorii şi practici contabile privind întocmirea şi prezentarea situatiilor

financiare, Editura CECCAR, Bucureşti, 2007

4. Nandakumar, A., Ghosh, T.P., Kalpesh, J.M., Yass, A.A., Understanding IFRS
Fundamentals International Financial Reporting Standards, John Wiley & Sons, Inc.,
Hoboken, New Jersey, 2010

5. Ristea, M.(coordonator), Contabilitate financiară, Ediţia a II-a, Editura Universitară,

Bucuresti, 2005

6. Toma, C., Contabilitate financiară, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2011

7. ***, IAS IFRS US GAAP CORPORATION , IFRS/Canadian GAAP Comparison, 2011

8. ***, International financial reporting standards, IASC Foundation Publication

Departement, United Kingdom, 2009

9. ***, Ghid pentru înţelegerea şi aplicarea Standardelor Internaţionale de Contabilitate,

PREZENTAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE, Editura CECCAR, Bucureşti, 2004

10. ***, Standardele Internaţionale de Raportare Financiară: IFRS: norme oficiale emise la
1 ianuarie 2009, Editura CECCAR, 2009

11. ***, Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 3055/2009 pentru aprobarea
reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 766 şi 766 bis/10.11.2009, modificat şi completat prin Ordinul
ministrului finanţelor publice nr. 2869/23.12.2010 pentru modificarea şi completarea unor
reglementări contabile, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
882/29.12.2010; secțiunea 2

12. ***, Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, Nr. 454 din 18.06.2008

13. http://books.google.ro

39