Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
D Eval Suport ZI 2015 PDF
D Eval Suport ZI 2015 PDF
Maxim
Suport de curs
2015
0
I. DIAGNOSTICARE ŞI EVALUARE
Noţiuni
Diagnosticare
Evaluare
Reevaluare
Legătura dintre diagnosticare şi evaluare
Mediul organizaţiilor
Mediul intern
Mediul extern
- Micromediul extern
- Macromediul extern
Diagnosticarea se axează pe mediul intern, dar şi pe relaţiile cu mediul extern
Valoare şi preţ
- Semnificaţie
- Nivel
- Mod de obţinere
- Legătura cu bunul la care se referă
- Influenţa concurenţei
Teoriile evaluării
Categorii de valori
• valoarea de piaţă;
• valoarea bazată pe venit;
• valoarea bazată pe costuri;
• alte tipuri de valori:
- valoarea de investiţie;
1
- valoarea de utilizare;
- valoarea contabilă;
- valoarea de lichidare;
- valoarea lichidativă;
- valoarea de asigurare;
- valoarea de înlocuire;
- valoarea intrinsecă.
Clasificarea evaluărilor
- După obiectul
- După metoda de evaluare
- După scopul urmărit
- terminologia evaluării;
- conţinutul raportului de evaluare;
- metode de evaluare;
- analiza şi interpretarea informaţiilor economico-financiare şi a rezultatelor
evaluării;
- responsabilitatea evaluatorilor;
- problema previziunilor în evaluare;
- evaluarea întreprinderilor neprofitabile;
- documentele evaluării.
Standardelor româneşti (SEV)
Standardele Europene de Evaluare (EVS)
Standardele Internaţionale de Evaluare ( IVS).
Evaluatorul:
- deţine o calificare corespunzătoare obţinută la o instituţie universitară;
- are experienţă profesională şi este în măsură să evalueze întreprinderi;
- este calificat în domeniul evaluărilor;
2
- are capacitate de analiză şi sinteză.
Elaborează o lucrare în calitate de: consultant; arbitru;expert neutru.
Principii în evaluare
Utilizarea standardelor
Abordarea sistemică
Valoarea afacerii
Continuitatea exploatării
Valori multiple
Ordinea temporală
Necesitatea evaluărilor
Situaţii excepţie
◊ divizarea întreprinderii;
◊ modificarea capitalului social şi schimbarea structurii acţionariatului;
◊ lichidarea întreprinderii;
◊ privatizarea întreprinderilor de stat;
◊ exproprieri sau naţionalizări;
◊ tranzacţii cu firme.
3
III. ACTUALIZAREA VALORILOR ÎN EVALUARE
Motivaţia actualizării
◊ utilitatea
◊ efectele inflaţiei
◊ risc
Coeficienţi şi factori
S n = S (1 + r ) , r f 0
n
1
S1 = S n
(1 + r )n
Factorul cu care se multiplică în acest caz suma este numit factor de scont.
- valoarea globală (cumulată) a unor sume egale obţinute anual:
o peste n ani:
(1 + r ) n − 1
Sn = s ×
r
Suma s este înmulţită în aceszt caz cu un factor de compunere.
o la momentul actual:
(1 + r ) n − 1
S1 = s ×
r (1 + r ) n
Dacă n este suficient de mare (n→∞), ultima relaţie devine:
1
S1 =
r
Factorul cu care se multiplică suma în acest caz este numit factor de actualizare.
În evaluare se lucrează frecvent cu factorul de actualizare şi cu factorul de scont.
- metode de estimare directă;
- metode de estimare indirectă.
Pentru estimarea directă, putem proceda în mai multe moduri:
4
• estimarea unei rate medii:
- pe baza ratelor folosite la un eşantion de societăţi comparabile;
- pe baza PER (Price Earning Ratio) folosit la societăţile comparabile cotate;
- pe baza ratelor folosite la societăţile din aceeaşi ramură.
• utilizarea unei rate din tabele cu rate de actualizare pe clase de întreprinderi, atunci
când acestea există.
Pentru estimarea indirectă, se pleacă de la o rată fără risc la care se adaugă
prima de risc.
r = rr + riscul; rr – rata reală (deflatată).
Pentru întreprinderile cotate la bursă:
Cp Ci
r = kp ⋅ + ki ⋅ , în care:
Cp + Ci Cp + Ci
k p – costul capitalului propriu;
5
IV. PREVIZIUNILE ÎN EVALUARE
Etape
Metode
6
V. ANALIZA DIAGNOSTIC PENTRU EVALUARE
Conţinut
Necesitate
Clasificare
7
Perioada de referinţă pentru analiza diagnostic are, de regulă, în vedere:
- trecutul: 2-3 sau 5 ani;
- prezentul;
- viitorul: 1-3 sau 5 ani, uneori chiar o perioadă mai mare.
Aspecte metodologice
• pagina de titlu;
• cuprinsul;
• rezumatul;
• introducere;
• obiectivele analizei diagnostic;
• prezentarea întreprinderii şi a mediului;
• metodologia de cercetare utilizată;
• rezultatele analizei;
8
• concluzii şi recomandări;
• bibliografie;
• anexe.
vizite în întreprindere;
◊ fotocopierea unor documente;
◊ completarea unor tabele, fişe, diagrame;
◊ preluarea unor informaţii din bazele de date ale întreprinderii;
◊ interviuri;
◊ utilizarea chestionarelor scrise;
Componentele analizei
- diagnosticul juridic;
- diagnosticul tehnic;
- diagnosticul resurselor umane;
- diagnosticul comercial şi de marketing;
- diagnosticul calităţii;
- diagnosticul managementului;
- diagnosticul financiar;
- diagnosticul general şi strategic.
9
VI. DIAGNOSTICUL JURIDIC
10
VII. DIAGNOSTICUL TEHNIC
Domenii
aspecte generale privind activele corporale şi necorporale:
utilajele şi echipamentele;
construcţiile şi suprafeţele de producţie sau prestări;
terenurile;
procese de producţie şi tehnologice;
activitatea mecano-energetică;
activitatea de investiţii;
mijloace pentru protecţia mediului ambiant;
activitatea de cercetare-proiectare.
11
Structura imobilizărilor corporale ale organizaţiei
12
Durata de viaţă
Participarea la activitate
Mijloace active
- mijloacele în exploatare;
- mijloacele în transport;
- rezervele de mijloace.
Mijloace inactive
- mijloacele în curs de montaj;
- mijloacele aflate în reparaţie;
- mijloacele în aşteptarea reparaţiei;
- mijloacele care nu mai sunt necesare;
- mijloacele propuse pentru casare;
- mijloacele în conservare.
Uzura
Scriptică.
13
∑ g ui ⋅ Vraui
gi =
∑ Vraui
o în funcţie de valoarea de înregistrare în contabilitate a utilajelor de tip i:
∑ g ui ⋅ Vicui
gi =
∑Vicui
DU - durata normală de utilizare (luni, ani);
DC - durata de utilizare consumată (luni, ani);
DR - durata de utilizare rămasă (luni, ani);
Vra - valoarea rămasă actualizată;
Vic - valoarea de înregistrare în contabilitate.
DC + DR = DU
Efectivă: uzura fizică, uzura morală
14
Diagnosticarea folosirii utilajelor
Folosirea extensivă
indicele de activizare:
∑ Nai ⋅ Tcai
Ia = ⋅100 , în care:
∑ N i ⋅ Tci
- indicele global de exploatare:
∑ Ne ⋅ Tcei
Ie = ⋅100 , în care:
∑ N i ⋅ Tci
indicele exploatării mijloacelor active:
∑ Nei ⋅ Tcei
I ea = ⋅100
∑ Nai ⋅ Tcai
- numărul mediu al orelor de funcţionare a unui utilaj:
T fi
N hi = , pentru o grupă maşini sau utilaje;
Ni
Nh =
∑T fi
, pentru toate mijloacele de producţie.
N
Folosirea intensivă: productivitate; randament
Diagnosticarea construcţiilor
Situaţia spaţiilor construite
Natura Destinaţie
Suprafaţa Suprafaţa
construcţiei Suprafaţa Număr Actuală Posibilă
de teren construită
sau utilă încăperi
ocupată desfăşurată
amenajării
Construcţiile speciale
Suprafaţa de Destinaţia
Natura construcţiei
teren ocupată Actuală Posibilă
15
Diagnosticarea terenurilor
16
VIII. DIAGNOSTICUL RESURSELOR UMANE
Domenii
17
IX. DIAGNOSTICUL COMERCIAL ŞI DE MARKETING
Domenii
Dimensiunea pieţei
Structura pieţei
Diagnosticul clienţilor
- diagnosticul cumpărătorilor de bunuri de consum individual;
- diagnosticul cumpărătorilor industriali;
18
- diagnosticul cumpărătorilor revânzători;
- diagnosticul cumpărătorilor publici.
Diagnosticul aprovizionării
Diagnosticul marketingului
19
X. DIAGNOSTICUL FINANCIAR
Abordări esenţiale
- diagnostic pe bază de rezultate;
- diagnostic pe bază de bilanţ;
- diagnosticul rentabilităţii;
- diagnosticul riscului financiar.
20
Randamentul D
acţiunilor ra = × 100 ; D – Dividende pe acţiune;
Pa
Pa – Preţul acţiunii
Productivitatea CA
capitalului investit Pci =
AIN
AIN – Active imobilizate nete
4. Indicatorii îndatorării întreprinderii
Coeficientul (rata) Datorii totale Datorii totale
de îndatorare C g1 = ; Cg 2 =
Total pasiv Capital propriu
globală
Capacitatea reală CAF = Profit net (Pn) + Amortizări (A) – Participarea salariaţilor la
de autofinanţare profit (Psp) – Dividende (D)
Rata de acoperire a Pn + A − D
creditelor rac = ×100 CS – Credite scadente;
CS + Db
D – Dividende;
Db – Dobânzi la credite.
Coeficientul de Datorii pe termen lung şi mediu
îndatorare pe Ci l =
Total activ
termen lung
Datorii pe termen lung şi mediu
Ci l =
Capitaluri permanente
Perioada de O
rambursare a Prd = × 365 ; O – Obligaţii de plată
CA
datoriilor
Capacitatea de CP
îndatorare Cî = × 100
CI
Rata autonomiei CP
financiare raf =
CP + CI
5. Echilibrului financiar – apreciere generală
Fondul de rulment FR = Surse permanente – Datorii permanente
FR = Capitaluri proprii + Datorii financiare – Imobilizări nete
FR = Capitaluri permanente (CP) – Activul imobilizat net (AIN)
21
Creanţe+ Disponobilităţi
Cl 2 =
Datorii pe termen scurt
Viteza de rotaţie a Stocuri
stocurilor Vr = × 360 ; PV – Producţia vândută;
PV + VM
VM – Vânzări de mărfuri.
Durata medie a Clienţi
creditului client Dcc = × 360
PV +VM
Durata medie a Furnizori
creditului furnizor Dcf = × 360
Cumpărări mărfuri
7. Indicatorii solvabilităţii
Total pasiv
S1=
Total datorii
Capitaluri proprii
S2=
Total datorii
8. Indicatorii rentabilităţii
Rata rentabilităţii Pe
economice Ren = × 100
Capitaluri investite
Nete
Rata rentabilităţii Ebe
economice brute Reb = × 100
Capitaluri investite
Rata rentabilităţii Profit net
financiare Rf = × 100
Capitaluri proprii
Rata rentabilităţii Profit din exploatare (brut sau net)
resurselor Rc = × 100
Cheltuieli de exploatare
consummate
Rata valorii Valoarea adaugata
adăugate Rva = × 100
Productia exercitiului
22
XI. DIAGNOSTICUL CALITĂŢII
Aspecte vizate
Domenii
- aptitudinea fiecărui compartiment de a răspunde exigenţelor privind calitatea;
- calitatea resurselor utilizate de firmă şi acţiunile întreprinse pentru creşterea calităţii
acestora;
- calitatea ofertei organizaţiei;
- calitatea în utilizare: fiabilitatea, mentenabilitatea, disponibilitatea, durabilitatea;
- neconformităţile: nivel şi conţinut; pierderile datorate neconformităţilor;
- costul calităţii;
- efectele calităţii;
- SMC
- Certificarea SMC
23
XII. DIAGNOSTICUL GENERAL ŞI STRATEGIC
Sectorul de activitate
24
Factorii cheie de succes ai sectorului
Evoluţia unui sector cunoaşte mai multe faze similare cu cele ale ciclului de viaţă a
produsului.
Modificarea domeniilor de utilizare a produselor
Ritmul şi diversitatea inovaţiilor în sector
Intrările şi ieşirile marilor firme din sector
Schimbări legislative sau în politica guvernamentală
Organizaţia
Istoricul organizaţiei
Diagnosticul strategic
Diagnosticul strategic are mai multe obiective:
25
- analiza strategiilor anterioare şi a factorilor care au influenţat succesul sau
insuccesul acestora;
- identificarea tendinţelor de evoluţie şi a posibilităţilor viitoare de dezvoltare a
firmei;
- evaluarea potenţialului firmei şi a influenţei factorilor mediului extern asupra
acesteia;
- identificarea avantajelor şi dezavantajelor competitive ale firmei comparativ cu
cele ale principalilor concurenţi;
- obţinerea informaţiilor pentru fundamentarea strategiei viitoare a firmei.
Diagnosticul strategic are caracter preponderent previzional şi se bazează pe analiza
orientării strategice a organizaţiei. Prin urmare, stabilirea diagnosticului strategic necesită:
- analiza post-factum a orientării strategice;
- analiza prospectivă a orientării strategice.
26
XIII. EVALUAREA BUNURILOR ECONOMICE
Categorii de valori
- valoarea de piaţă a unui bun, numită şi valoare venală (care rezultă prin
cumpărare – vânzare pe bani), şi care este dată de preţul mediu probabil care
poate fi obţinut prin vânzarea bunului pe piaţa concurenţială;
- valoarea „din nou“, respectiv, valoarea unui bun similar produs la momentul
actual (cel al evaluării);
- valoarea de utilizare, dată de foloasele pe care le aduce bunul prin exploatarea
sa. Aceasta poate fi valoarea utilizării actuale, sau valoarea celei mai bune
utilizări;
- valoarea de asigurare, adică valoarea determinată de înlocuirea totală sau
parţială a bunului în cazul unor distrugeri provocate de acţiunea unor factori
externi;
- valoarea de randament, respectiv, valoarea dată de venitul net actualizat pe
care posesorul bunului îl poate obţine prin utilizarea acestuia o anumită
perioadă de timp;
- valoarea de înlocuire, dată de cheltuielile de achiziţie, transport, instalare a
unui bun similar în condiţiile actuale;
- valoarea reziduală sau valoarea de lichidare, respectiv, valoarea obţinută prin
dezmembrarea bunului şi valorificarea componentelor sau materialelor
rezultate.
27
- terenuri silvice;
- terenuri folosite ca pajişti;
- terenuri cu ape;
- terenuri ocupate cu construcţii şi construcţii speciale;
- terenuri cu destinaţie specială;
- terenuri neproductive.
Metoda comparaţiei
Etapele care se parcurg sunt următoarele:
1) selectarea informaţiilor despre mai multe terenuri similare care s-au vândut în zonă
în ultimul timp;
2) identificarea caracteristicilor esenţiale ale terenurilor respective pentru a compara
terenul de evaluat cu cele ale căror preţuri se cunosc.
3) Între proprietăţile comparate se identifică două ale căror preţuri se cunosc şi care
diferă printr-o singură caracteristică. Diferenţa de preţ este pusă pe seama acelei
caracteristici;
4) se corectează preţurile celorlalte proprietăţi cu diferenţa respectivă, aducându-se
toate la acelaşi nivel al caracteristicii;
5) se reia 3) cu alte două proprietăţi, până când toate proprietăţile au aceleaşi niveluri
ale caracteristicilor şi acelaşi preţ. Preţul astfel obţinut reprezintă şi valoarea
proprietăţii de evaluat.
28
Metoda venitului net
- determinarea calităţii terenurilor agricole;
- calculul venitului net;
- corectarea venitului net;
- calculul valorii terenului.
Metode de evaluare a terenurilor construibile şi a celor ocupate cu construcţii
- metoda preţului pieţei – metoda comparaţiei;
- metoda rentei capitalizate;
- metoda recuperării terenurilor agricole;
- metode simplificate.
Evaluarea construcţiilor
I pe/ 0 Cvc
Vi = V0 ⋅ sau Vi = V0 ⋅
100 Cv
0
29
Ipe/0 – indicele preţurilor calculat în funcţie de preţurile din momentul evaluării şi cele
din momentul achiziţiei;
Cv0 , Cvc – cursul leului faţă de valuta cu are a fost cumpărat mijlocul, în momentul
Evaluarea stocurilor
Se utilizează metode contabile de evaluare
Metoda comparaţiilor
Metoda bazată pe profit
Metoda bazată pe costuri
- titlurile de participare;
- titlurile imobilizate în activitatea de portofoliu;
- alte titluri imobilizate;
- creanţe imobilizate.
Aceste titluri diferă după intenţia cu care au fost achiziţionate.
30
XIV. METODOLOGIA EVALUĂRII ÎNTREPRINDERII
Etape
31
Raportul de evaluare
32
- preţurile de referinţă – luna
- structura producţiei
- structura cheltuielilor
• Factori de risc
- interni
- externi
VI. Metode de evaluare aplicate
VII. Gama de valori – valoarea acţiunilor
VIII. Opiniile evaluatorului
Metode de evaluare
- informaţiile disponibile.
33
XV. METODE DE EVALUARE PATRIMONIALĂ
Avantaje
- elementele necesare evaluării se sistematizează după un model cunoscut – bilanţul
contabil;
- se obţine structura valorii firmei pe componente;
- valoarea obţinută poate fi un punct de plecare obiectiv în negociere;
- utilizează tehnici cunoscute ale metodei contabile de evaluare.
Dezavantaje:
- calculul activului net corectat este greoi şi de durată;
- de multe ori pentru evaluări sunt necesari şi specialişti în domenii distincte;
- durata evaluării şi costul acesteia pot fi mari.
34
XVI. EVALUAREA PE BAZA PROFITULUI
Etape
- stabilirea ratei de actualizare şi a coeficienţilor multiplicatori;
- analiza capacităţii întreprinderii de a produce anumite venituri;
- previziunea veniturilor viitoare;
- corectarea previziunilor;
- previziunea unor elemente adiţionale ale valorii întreprinderii;
- calculul valorii întreprinderii.
Elemente de calcul:
- profitul viitor;
- perioada de referinţă;
- rata de capitalizare.
Se pleacă în acest scop de la tabloul « Soldurilor intermediare de gestiune », dar se
utilizează prima parte a acestuia până la rezultatul din exploatare, care reflectă capacitatea
întreprinderii de a realiza un profit anual reproductibil.
35
Previziunea profitului
36
XVII. METODA FLUXURILOR DE DISPONIBILITĂŢI
Conţinut
- previziunea cash flow-ului şi a valorii reziduale a întreprinderii;
- calculul ratei de actualizare care, de regulă, diferă de cea utilizată în cazul evaluării
pe bază de profit. Dacă în cazul profitului, rata de actualizare poate fi egală cu rata
de randament cerută de acţionari, în cazul evaluării pe bază de cash flow, aceasta
trebuie să reflecte costul capitalului angajat pentru cumpărarea afacerii.
metode globale de previziune: previziune simplificată, previziune pe
componente;
metode analitice de previziune.
Anii
Specificaţii
N-4 N-3 ... N
1. Cifra de afaceri
2. Cheltuieli pentru exploatare
3. Dobânzi încasate
3. Impozitul pe profit
4. Profit net
4. Amortizarea
5. Cheltuieli financiare
6. Dividende pentru acţiuni preferenţiale
7. Modificarea necesarului de fond de rulment
8. Impozitul pe profit
9. Încasări din credite
10. Plata creditelor
10.Investiţii în imobilizări
12. Cash flow net pentru acţionari CFn-4 CFn-3 .... CFn
37
previziuni prin extrapolarea cash flow-ului corectat;
previziuni prin extrapolarea componentelor cash flow-ului.
Orizontul de timp al previziunilor explicite pentru cash flow este de cca. 3-5 ani. Pot fi
şi situaţii când se are în vedere un orizont mai mare, dar certitudinea realizării previziunilor
scade.
Dacă se cunosc valorile previzionate ale cash flow-ului, valoarea întreprinderii se va
obţine cu relaţia:
n CFi Vr
V =∑ + , în care:
i =1 (1 + r ) (1 + r )n
i
Atunci când orizontul previziunilor explicite este mare (peste 8-10 ani), se poate face
abstracţie de valoarea reziduală care este nesemnificativă (mai ales în cazul în care rata de
actualizare este mare).
Pentru o astfel de situaţie valoarea întreprinderii poate fi:
n
CFi
V =∑ , n>8 sau
i =1 (1 + r )i
Dacă se pleacă de la o valoare constantă pentru cash flow obţinută prin metoda globală
de previziune, valoarea întreprinderii poate fi calculată în două moduri:
- în ipoteza unui cash flow care creşte cu o rată constantă în perioada previziunilor
explicite:
n CF (1 + g ) i −1 Vr
V =∑ + , în care:
i =1 (1 + r )i
(1 + r )n
g = rata de creştere a cash flow-ului de la un an la altul.
38
Relaţia utilizată (Modelul Gordon – Shapiro) are în vedere media anuală a cash flow-
ului şi creşterea acestuia de la un an la altul cu o rată g mai mică decât rata de actualizare
(g<r).
CF (1 + r )n −(1 + g )n CF
V= ⋅ =
(1 + r )n
r−g r−g
Cele două relaţii conduc la valori cu atât mai apropiate cu cât diferenţa dintre r şi g
este mai mare.
- ipoteza unui cash flow care creşte o perioadă mare de timp este în majoritatea
situaţiilor nerealistă. O astfel de ipoteză poate fi acceptată pentru 3-5 ani, la
întreprinderi aflate în faza de dezvoltare şi în condiţiile unui mediu stabil. Mai
realistă este ipoteza unui cash flow care se modifică diferit în cadrul orizontului de
previziune, respectiv, rate g1, g2, g3, de regulă, aflate în relaţia: g1 > g2 > g3.
39
XVIII. METODE BAZATE PE GOODWILL
Conţinut
GW = VG – ANC
- calitatea superioară a managementului;
- calitatea resurselor umane;
- amplasament favorabil;
- reputaţia întreprinderii;
- clientelă deosebită;
- produse de calitate superioară;
- atitudinea favorabilă a organismelor publice şi administrative faţă de întreprindere;
- contracte cu valoare deosebită;
- marketing performant (promovare, relaţii cu publicul, participare la târguri,
expoziţii etc.), canale de distribuţie performante;
- bonitatea şi solvabilitatea faţă de terţi;
- portofoliu superior de elemente tehnice necorporale (licenţe, brevete, reţete
chimice, specialişti cu calificare deosebită etc.), marcă recunoscută ş.a.
Metode
n Sp i
Gw = ∑ , în care:
i =1 (1 + r )
i
40
Valoarea reziduală a întreprinderii
41
BIBLIOGRAFIE
42
28. * * * Analiza proiectelor de investiţii – Banca de Export-Import a României – Direcţia
Politici , 1994
29. * * * Legea nr.31 privind societăţile comerciale, Monitorul Oficial nr. 126-127, 17
noiembrie, 1990
30. * * * Legea nr. 15 privind reorganizarea unităţilor economice ca regii autonome şi
societăţi comerciale, Monitorul Oficial, nr. 98, 8 august, 1990
43