Tramvaiele mă-ncîntă c-o muzică gravă, Coşurile-şi cern spuza-n puzderie — Vor să mă sperie — nu mă mai sperie, De fum mi-i tot una — din zori pînă seara Mi-afumă mustaţa, ţigara.
Doamne, cît m-am schimbat!
Parcă altfel plecasem din sat, Pe-atunci parcă inima mea Ca un clopot, şăgalnic în piept hohotea...