În 9 noiembrie 1989, căderea Zidului Berlinului.

Un anunţ accidental cu consecinţe istorice

Un demnitar comunist anunţa la o conferinţă de presă, complet accidental, noi reguli de călătorie
în vest aplicabile imediat, iar jurnaliştii au difuzat prompt ştirea deschiderii graniţei. În aceeaşi
zi, est-germanii au luat cu asalt Zidul Berlinului, care separase oraşul, familiile şi prietenii din
cele două state germane şi fusese graniţa simbolică dintre democraţie şi comunism, timp de 28 de
ani.

Asalt Zidul Berlinului 1989

Poarta Brandemburg Zidul Berlinului anii 1960

 Pază Zidul Berlinului

Anii 1960 Zidul Berlinului

 Zidul Berlinului acum

Zidul Berlinului a căzut în 1989

 Zidul Berlinului, simbol al Cortinei de Fier

Gunther Schabowski, fostul demnitar est-german care a anunţat accidental deschiderea Zidului
Berlinului, a murit la vârsta de 86 de ani, a anunţat media din Germania, în urmă cu doar câteva
zile.
La o conferinţă de presă din 9 noiembrie 1989, care se anunţa de altfel foarte plicticoasă,
Schabowski a fost întrebat de un jurnalist despre regulile curente de călătorie. Presiunea asupra
Guvernului Republicii Democrate Germane de a garanta est-germanilor libertatea de a călători în
vest crescuse în ultimele luni, iar întrebarea l-a luat pe nepregătite pe Schabowski, care i-a
surprins pe jurnalişti cu răspunsul său.
“Am decis astăzi să implementăm noi regului care să permită fiecărui cetăţean din RDG să-şi
părăseacă ţara, prin orice punct de trecere a frontierei” - a spus Gunther Schabowski şi,
întrebat de când se aplică noile reguli:
“După informaţiile mele ... imediat, fără întârziere” a adăugat căutând în zadar clarificări prin
hârtiile care se amestecaseră.
S-a dovedit mai târziu că nu trebuia să facă acest anunţ până a doua zi după-amiaza, la ora 16.
De asemenea Schabowski ar fi trebuit să spună că est-germanii aveau nevoie de o viză legală
pentru a putea călători, dar confuzia sa a fost o adevărată bombă politică.
Jurnaliştii au transmis imediat că Zidul, cel mai puternic simbol al Cortinei de Fier şi al
Războiului Rece care divizase Estul de Vest, era deschis, provocând asltul est-germanilor asupra
graniţelor.
Regimul Comunist s-a prăbuşit, au urmat alegeri libere, iar statul însuşi s-a dizolvat prin
Unificarea Germaniei, în octombrie 1990.
Schabowski şi alţi doi membri ai Biriului Politic au intrat în închisoare pentru rolul pe care l-au
avut în uciderea celor care încercaseră să fugă în Vest, escaladând Zidul. Schabowski şi-a
acceptat responsabilitatea şi şi-a exprimat regretul.
Un Zid împotriva propriului popor
Din 1945 Germania a fost guvernată de cele patru puteri învingătoare în cel de Al Doilea Război
Mondial, dar izbucnirea Războiului Rece a făcut ca zonele de ocupaţie franceză, britanică şi
americană să fie unite în Republica Federală Germania, în 1949. Tot atunci, în replică, şi zona de
ocupaţie sovietică a Berlinului avea să fie proclamată Republica Democrată Germania, cu
capitala în Berlinul de Est.
Germania Federală s-a dezvoltat ca o ţară capitalistă, o democraţie parlamentară cu o economie
susținută de fondurile Planului Marshall, în timp ce Gemania Răsăriteană avea, după modelul
sovietic, un guvern autoritar, o economie planificată centalizat şi subvenţionată de stat. Deşi era
cea mai prosperă dintre tările socialiste, mulţi dintre cetăţenii Germaniei de Est doreau
prosperitatea şi libertatea politică din vest şi în doar câţiva ani, două milioane şi jumătate de est
germani au emigrat, între care şi multe mii de profesori, medici, specialişti sau muncitorii
calificați.

În 13 august 1961, 45 de kilometri de bariere de sârmă ghimpată şi beton au fost ridicate, în jurul
Berlinului Occidental.
Autorităţile comuniste voiau să împiedice migraţia cetăţenilor atraşi de prosperitatea și libertatea
politică din vestul capitalist.
Pe altă parte, preţurile subvenţionate din magazinele Belinului de Est atrăgeau zilnic mii de
cumpărători din Berlinul Occidental secătuind resursele esticilor, dar şi pe cele ale sovieticilor
care le susţineau masiv economia, iar autorităţile voiau să pună capăt scurgerii de resurse.

Străzile, parcurile şi drumurile au fost divizate, chiar şi clădirile au fost împărţite între Vest şi
Est. Mii şi mii de familii sau prieteni au fost brusc separaţi, berlinezilor din estul comunist le-a
fost strict interzisă trecerea în vest, iar comunicarea şi relaţiile de familie sau prietenie au devenit
imposibile.
Soldaţii puşi să păzească fortificaţiile au primit ordine clare să tragă asupra oricărui individ care
ar fi încercat să fugă în Vest. Şi au tras.
Timp de două decenii Zidul s-a extins şi fortificat continuu, bariera de sârmă ghimpată a fost
înlocuită cu un zid înalt de beton, dublat apoi cu altul ridicat la o distanţă de zeci de metri înspre
interior, casele dintre ele au fost demolate, iar locatarii mutaţi.
Zidul ajunsese la 155 de kilometri şi se crease un no-man’s land.
Fâşia morţii era acoperită cu nisip greblat cu grijă pentru a face vizibile urmele de paşi,
împânzită de mine şi capcane şi supravegheată permanent de soldaţi gata să tragă în cei care ar fi
încercat să evadeze.
Existau doar opt puncte oficiale de trecere a Zidului destinate în mod separat est-germanilor,
vest-germanilor şi cetăţenilor altor ţări.
Cel mai faimos a fost Checkpoint Charlie, de pe Friedrichstraße, destinat numai personalului
aliat şi cetăţenilor altor state.
Est-germanii treceau în Berlinul de Vest doar cu un permis special, acordat extrem de greu,
occidentalii veneau însă frecvent în Berlinul de Est, iar turiştii cu maşini erau atent controlaţi la
venire, dar în special la plecare pentru a împiedica o eveluală evadare a unor est-germani agăţaţi
de şasiele automobilelor.
Zidul a devenit o barieră de netrecut nu doar în Berlin, a ajuns să formeze graniţa dintre cele
două state germane pe o lungime de 1.380 de kilometri. Impactul construirii zidului Berlinului a
fost devastator, pentru familile germane care s-au văzut brusc separate, dar şi pentru imaginea în
străinătate a Germaniei de Est.

5.000 de est-germani au reuşit să evadeze, iar numărul celor morţi în timpul tentativelor de
trecere a Zidului, potrivit rapoartelor, ar fi între 192 şi 239 de persoane.
Mulţi alţii au fost răniţi în cursul încercărilor de evadare şi condamnaţi apoi pentru încercarea de
trecere frauduloasă a frontierei.
Chris Gueffroy a fost ultima persoană împușcată în timp ce încerca să traverseze Zidul, pe 6
februarie 1989.
9 noiembrie 1989 - Căderea Zidului Berlinului
Protestele populare împotriva guvernului est-german, izbucnite în ianuarie 1989, l-au determinat
pe liderul Erich Honecker să insiste: "Zidul va rezista 50 sau chiar 100 de ani!".
În septembrie Ungaria comunistă a ieşit oficial din Pactul de la Varşovia şi a deschis graniţele cu
Austria, pentru est germani, creând prima breşă în Cortina de Fier şi mii de aşa zişi turişti est-
germani au reuşit astfel să ajungă în Vest. Când, în 7 octombrie, liderul sovietic Mihai Gorbaciov
a vizitat Berlinul de Est, a fost aclamat de mulţimi ca un eliberator, iar după doar câteva zile, sub
presiunea populară, Honecker a demisionat. Protestele au continuat însă şi la 4 noiembrie au
atins apogeul, jumătate de milion de oameni au ieşit pe străzile Berlinului pentru a cere
schimbări democratice.

La 9 noiembrie 1989, în urma anunţului că se va putea călători în Vest, protestatarii au

luat cu asalt punctele de trecere şi Poarta Brandenburg şi au început să facă breşe în
zid. Până la miezul nopţii, mii de est-berlinezi au traversat în Vest, unindu-se într-o atmosferă de
mare sărbătoare cu mulţimea din Berlinul Occidental. Distrugerea Zidului, tot atât de rapidă ca şi
crearea sa, a fost celebrată de întreaga lume, a fost primul pas către reunificarea Germaniei,
încheiată oficial pe 3 octombrie 1990, şi a marcat începutul căderii comunismului în Europa de
Est.
Zidul Berlinului a fost dărâmat cu buldozerele aproape total în săptămânile care au urmat. În
urmă au rămas, în picioare, doar câteva rămăşiţe ale vechiului zid şi o cantitate enormă de mici
fragmente care se vând acum turiştilor ca souvenir.
A rămas şi Checkpoint Charlie (Punctul de control C), scena multor filme sau cărţi cu spioni
care descriu epoca Războiului Rece şi punct de atracţie pentru turiştii de acum.
Au rămas în urmă şi dramele separării sau amintirea marilor eroi şi a disidenţilor politici,
rememorate de familii şi povestite în muzee şi expoziţii dedicate istoriei Zidului.