ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE, BUCURESTI

FACULTATEA DE MARKETING
ANUL I

DESPRE LIBERTATE

-recenzie-

JOHN STUART MILL

UNGUREANU IOANA ANDRA

GRUPA 1716
SERIA C
DESPRE AUTOR

John Stuart Mill a fost un filozof din secolul al XIX-lea, agent pentru British Colonial East India
Company și membru al Parlamentului. Născut la 20 mai 1806, în Pentonville, Londra, fiu al lui
James Mill, un filozof și istoric, si Harriet Burrow, Mill a crescut într-o comunitate intelectuală
vibrantă și de elită. Ca băiat el a fost înconjurat de câțiva dintre cei mai importanți savanți
englezi din secolul al XIX-lea, printre care Samuel și Jeremy Bentham; economiștii Jean Baptiste
Say și Henri Saint-Simon; Auguste Comte, tatăl sociologiei; și prieten apropiat de familie,
economistul politic David Ricardo. Mill a studiat limba greacă, latina clasică și economia
politică ca tânăr în timp ce acesta a fost îngrijit de tatăl său pentru a deveni promotorul următor
al generației filozofiei "utilitarismului". Această presiune a ajuns la Mill, care la începutul anilor
20 a avut o cădere nervoasă. A petrecut 35 de ani ca administrator pentru compania East India,
unde a supravegheat imperiul comercial și colonial britanic din India. Această experiență l-a
facut pe Mill dedicat imperialismului. În multe alte privințe, Mill a fost un progresist în epoca sa
și un binecunoscut intelectual public, care sprijină drepturile femeilor, drepturile muncitorilor,
eliminarea sclaviei și drepturile animalelor în momente diferite. În cariera sa filosofică, Mill a
devenit principalul susținător al liberalismului, pe care la văzut ca apărare principială a
drepturilor individuale. Lucrările sale majore, manualul Principiile economiei politice (1848),
Despre Libertate și Utilitarismului (1861), au protejat drepturile individuale, inclusiv proprietatea
și piețele. În mare parte, el a fost îndatorat soției sale, Harriet Taylor Mill, ea însăși filozof, pe
care Mill a desemnat-o co-autorul Despre Libertate. John Stuart Mill a murit în Avignon, Franța,
la 8 mai 1873, de o boală de piele numită erizipel și este îngropată acolo împreună cu soția sa,
Harriet.
CAPITOLUL I – Introducere

Autorul începe prin a limita sfera eseului său la Libertatea Socială sau Civilă. În acest
eseu el descrie puterea pe care societatea o poate exercita asupra individului. Mill prezice că
acest fenomen va deveni foarte important deoarece unii oameni au intrat într-o stare de
dezvoltare mai civilizată ce prezintă condiții noi, dar odată cu ele trebuie adresată și libertatea
individului.
Mill sugerează că oamenii au progresat până în punctul în care își doresc ca liderii să
devină servitorii lor care să le reprezinte interesele și dorințele. Se credea că nu este necesară
limitarea puterii conducătorului deoarece acesta era răspunzător față de popor, iar frica de tiranie
nu ar fi fost prezentă. Totuși, atunci când o republică democratică, reprezentata de Statele Unite,
s-a dezvoltat s-a obervat că nu poporul este cel care conduce. În schimb, oamenii cu putere îi
conduceau pe cei cu mai puțină putere. Autorul menționează că acest concept de tiranie a
majorității a ajuns să fie acceptată de către marii gânditori, dar susține faptul că societatea poate
tiraniza fără să folosească mijloace politice, ci prin opinia publică care poate influența mult mai
mult individualul decât orice lege. De aici reiese faptul că trebuie să existe și o protecție a
poporului împotriva opiniilor publice impuse de societate.
Mill spune că atunci când o persoană rănește alte persoane în mod activ sau inactiv,
societatea are trebui să-l condamne în mod legal sau prin dezaprobare generală. Majoritatea
persoanelor se pot simți chiar obligate să ajute alți oameni din cauză că dacă nu ar face asta, ar fi
desconsiderați. În contrast societatea are interese indirecte în ceea ce o persoană face pentru ea
sau ce face pentru alți oameni liberi.
Autorul împarte sfera libertății umane în trei categorii, susținând faptul că orice societate
liberă trebuie să le respecte pe toate. Primul este domeniul conștiinței și al libertății individului în
gândire și în opinie. Al doilea se referă la viața personală a unui om și libertatea de a avea
propriile gusturi și propriile aspirații. A treia categorie se referă la libertatea individului de a se
uni în cu alți indivizi pentru orice scop ce nu are în vederea rănirea altor persoane. Acestea trei
reflectă idea că adevărata libertate constă în percepția individului de bunătate prin propriul mod.
Aceste idei contrazic tendința societății de a impune conformitatea.
Mill descrie civilizația ca o luptă între societate și individ pentru ca societatea să capete
control asupra acțiunilor sale. El vede lumea ca pe un dezechilibru în care societatea, prin legi și
opinia publică, are mult mai multă putere asupra acțiunilor și gândurilor unui individ decât
individul are asupra sa. Autorul respinge acest statut, argumentând că societatea ar trebui să aibă
control doar asupra acelor acțiuni care o afectează în mod direct sau a acțiunilor care dăunează
unora dintre membrii săi. Mill susține că o persoană care se rănește sau care acționează împotriva
propriului său bine nu oferă motive suficiente pentru ca ceilalți să intervină. Eseul său va fi o
descriere a motivelor pentru care se întâmplă acest fenomen.
CAPITOLUL II - Despre libertatea cuvântului şi a gândirii

Mill își îndreaptă atenția către o anumită problemă: dacă guvernul sau indivizii ar trebui
sau nu să limiteze libertatea la opinie a unei persoane. El susține că asemenea acțiuni nu ar trebui
să fie posibile. Chiar dacă o singură persoană are o opinie diferită, ceilalți nu au dreptul să îl
reducă la tăcere deoarece ar fura posteritatea de la generația existentă.
Primul argument al autorului este acela că reducerea la tăcere a unor opinii este greșită
deoarece acele opinii pot fi adevărate. Din cauză că umanitatea nu este infailibilă, indivizii tind
să își creeze propria dreptate și să fie încrezători în propriile judecați. Această încredere în sine
nu este justificată și toți oamenii pot fi răniți de reducerea la tăcere a unor idei sau opinii
adevărate. Mill susține că orice idee poate fi adevărată așa că nu există niciun motiv real ca ideea
sau opinia să fie ignorată sau redusă la tăcere deoarece adevărul duce mereu la progres.
În al doilea rând, Mill încearcă să arate existența credințelor populare despre adevăr fără
să susțină însă că vreo viziune populară asupra unelor teme, ca de exemplu religia, este greșită.
El observă că în trecut oamenii erau persecutați pentru lucruri care s-au dovedit a fi adevărate în
prezent. Autorul creează o situație logică în care orice cititor trebuie să accepte faptul că atunci
când susține persecuția unor viziuni false, susține în același timp propria persecuție dacă opinia
sa ar fi în minoritate.
În al treilea rând, Mill conștientizează faptul că cititorii săi erau englezi din secolul 19 așa
că folosește exemple ce rezonează cu aceștia, de exemplu Crucificarea lui Iisus. El folosește
această strategie prin alegerea unor exemple necontroversate pentru a nu intra în probleme cu
legea societății engleze din acel secol.
În final, este foarte importantă presupunerea lui Mill în existența adevărului pentru
justificarea libertității opiniei și a gândirii. Dacă nimeni nu poate greși sau nu poate fi corect
atunci nu ar fi posibilă existența toleranței și respectul față de diferențe. Existența unui adevăr
este asumată de către autor.
Mill mai aduce trei argumente în favoarea opiniei libere. Chiar dacă opinia majorității
este adevărată, dacă nu ar fi combătută în niciun fel ar deveni o doctrină moartă. Dacă adevărul
ar fi ținut ca prejudiciu atunci oamenii nu l-ar putea înțelege total. Dezaprobarea, chiar dacă
există prin argumente false, trebuie să existe pentru a ține în viață adevărul.
În primul rând, putem spune că oamenii ar trebui să învețe pe ce se bazează propriile
opinii pentru a nu a mai ține prejudicii orbește. Într-o dezbatere de opinii dacă unul din indivizi
rămâne fără argumente pentru a combate adversarul înseamnă că acesta nu își înțelege în
totalitate propria opinie.
În al doilea rând, Mill susține că objecțiile nu slăbesc un argument pentru discuțiile libere
deoarece acestea trebuie să existe pentru a da voce opiniilor. Acesta susține că în timpurile
moderne este practic imposibil ca informațiile să fie accesibile doar pentru intelectuali.
În al treilea rând dacă o opinie adevărată nu este dezbătută, însemnătatea ei este pierdută.
Acest lucru poate fi observat de-a lungul istoriei etice sau religioase: atunci când nimeni nu le-a
mai combătut și-au pierdut puterea. Mill susține că Creștinismul se întâmpină cu aceeași
problemă, deoarece credințele oamenilor nu se reflectă în acțiunile lor. Ca rezultat, oamenii nu
înțeleg în totalitate doctrinele în care cred cu atâta voință.
În ultimul rând, autorul susține că atunci când două doctrine se bat cap în cap, adevărul se
găsește undeva la mijloc. Opiniile mai puțin credibile sau opiniile heretice reflectă cel mai des
adevăruri parțiale ce nu sunt recunoscute în opinia publică, dar dacă sunt analizate pot aduce
fragmente de înțelepciune. Acest fenomen poate fi observat în politica unde opiniile diferite fac
ca ambele părți să pară rezonabile.

CAPITOLUL III - Despre individualitate, ca unul dintre elementele bunei-

stări
Mill observă că acțiunile nu ar trebui să fie atât de libere ca opiniile și reafirmă că ambele
ar trebui să fie limitate atunci când pot cauza daune altor indivizi. Regulile aplicate opiniilor se
aplică deasemenea și asupra acțiunilor. Exprimarea individualității este esențială pentru persoană
și progresul social.
Individualitatea este valoroasă deoarece oamenii pot învăța de la nonconformiști.
Disidenții pot descoperi noi bunuri și pot ține bunuri existente în viață mai mult timp. Deși
geniul este foarte rar, atunci când apare nu se poate dezvolta decât într-o atmosferă de libertate.
Mill susține că toți oamenii ar trebui să valorifice mai mult originalitatea. În era modernă, în
contrast cu Evul Mediu, se încurajează mediocritatea odată cu apariția tendințelor impuse de
democratizarea tradițiilor și a guvernului. Pentru a combate acest fenomen este nevoie de un
efort conștient foarte mare din parte indivizilor.
Libertatea și individualitatea sunt esențiale persoanei și progresului social. Privind
diferențele dintre oameni, persoana își poate descoperi propriile slăbiciuni. Diversitatea ne lasă
să vedem potențialul combinării anumitor trăsături de la mai mulți oameni. În contrast,
conformitatea forțată împiedică oamenii să învețe în acest mod. Mill dă ca exemplu China care
spre deosebire de țările Europene are un sistem mult mai conformist și este predispusă la
stagnarea progresului.

CAPITOLUL IV - Despre limitele autorităţii sociale asupra individului

Deși respinge ideea de contract social, Mill menționează că deoarece oamenii primesc
protecția societății, ei datorează un anumit tip de comportament în schimb. Indivizii nu trebuie
să afecteze interesele altor oameni dacă acestea sunt considerate drepturi. În final, individul
poate fi cenzurate de opinie, nu prin lege, dar prin rănirea altora chiar dacă nu încalca niciun
drept. În acest fel societatea are juresdicție asupra oricărui aspect comportamental uman ce
afectează interesele altora. Oamenii nu au dreptul să exprime dezaprobarea morală și nu ar trebui
să încerce să facă o persoană să se simtă incofortabil. Individul nu trebuie tratat cu furie sau
resentimente și nu trebuie văzut că un inamic dacă acesta are activități nepopulare ce îl afectează
doar pe el însuși.
Mill este de acord că unele comportamente pot afecta interesele celorlalți și pot afecta
starea-de-bine a societăți în mare. Când o acțiune violează obligațiunile persoanei atunci nu îl
mai afectează doar pe acesta și poate fi dispus la dezaprobarea morală pentru rupere de
obligațiuni. Autorul dă ca exemplu un individ ce nu își poate plăti taxele din cauză că stilul lui de
viață este foarte scump. Acest comportament necesită pedepsire deoarece persoana nu a putut
plăti taxa, nu din cauză că stilul ei de viață este prea extravagant. Stilul de viață este o decizie
personală și nu trebuie judecat.
 Atunci când oamenii vor să își impună propria moralitate, ei trebuie să fie dispuși să
accepte și impoziția venită din partea celorlalți.

CAPITOLUL V - Aplicaţii

Mill susține că tot eseul său se poate împărți în două mari principii de bază. Primul
principiu este faptul că oamenii nu sunt responsabili față de societate pentru acțiunile ce îi
afectează doar pe aceștia. Al doilea principiu este reprezentat de faptul că individul este
responsabil pentru acțiunile sale atunci când acestea îi rănesc pe ceilalți, iar societatea poate
pedepsi o astfel de persoană social sau legal după severitatea faptei săvârșite.

Poliția trebuie să aibe grijă să nu restricționeze lucruri ce pot fi folosite doar potențial în
scopuri malefice și trebuie să respecte dreptul poporului de a se răni singuri. De exemplu, o
persoană ar trebui atenționată de pericolul unui pod stricat, dar dacă acea persoană înțelege riscul
și totuși vrea să treacă podul, nimeni nu are dreptul să o împiedice cu forța. În cazul unei otrave,
se pot impune regulații în așa fel încât numele și adresa cumpărătorului să fie menținute, dar nu
se poate interzice vânzarea acelei otrave.

Autorul menționează faptul că unele acțiuni afectează alți oameni, dar momentan sunt
văzute ca fiind protejate de dreptul la libertate. În particular, Mill se referă la cazul relațiilor
familiale. În aceste cazuri acțiunile pot răni alți oameni, dar autoritatea Statului ar trebuie să aibe
grijă ca aceste acțiuni să nu se întâmple. De exemplu, Statul ar trebui să facă educația obligatorie
pentru copii(permițând alegerea diferitelor module pentru educație), indiferent de dorințele
părinților. Lăsarea copiilor needucați este o crimă împotriva societății și împotriva copilului și
statul ar trebui să poată testa dacă copiii au o cultură generală. Având în vedere problema
suprapopulării și obligația de a oferi copiilor o șansă la o viață normală, Mill consideră că Statul
ar trebui să permită mariajul doar persoanelor capabile să susțină o familie.