Cireşoaia. Sau Ţara Cireşelor.

Află de unde
vin celebrele cireşe care au invadat pieţele
Clujului
de Anca Mureşan | 17 iunie 2008

5 0 0 0

Ţara cireşelor
"Pofitiţi la cireşe dulci de Cireşoaia!" E un îndemn auzit adesea prin pieţele Clujului, şi nu
puţini sunt muşteriii care se opresc la tarabe ca să cumpere gustoasele fructe. Localităţii cu
pricina i s-a dus vestea, iar numele ei a ajuns pentru mulţi un fel de garanţie, de certificat de
calitate al mărfii. Care este însă povestea cireşelor de Cireşoaia? CLUJEANUL a aflat-o de la
oamenii locului şi v-o poate spune...

Apogeul: 1000 de tone de fructe vândute într-un sezon

Aşezat la poalele unor dealuri, satului Cireşoaia, din Bistriţa Năsăud, i s-a dus faima până şi
peste graniţe pentru producţia impresionantă de cireşe, dar şi pentru calitatea fructelor. De
altfel, nu există localnic care să nu aibă în spatele casei o livadă. Primarul Joo Janos
povesteşte că, în anii '60-'70, în localitate erau înregistrate cam la 145 de hectare de livadă cu
cireşi. După spusele lui, în anii '80 a existat chiar şi un proiect de dezvoltare, în care ar fi
investit Banca Mondială, însă până la urmă acesta nu s-a finalizat.

"Aceste livezi clasice, dinainte de colectivizare, erau imense şi aveau pomi de 100 de ani, cu
altoi bun. Din păcate, CAP-ul a desfiinţat multe astfel de livezi din pură prostie, pentru lemn.
Acum, de vreo zece ani, localnicii au început să replanteze cireşi şi încearcă să ajungă la cota
de producţie din acele vremuri. 2004 a însemnat apogeul. Timp de trei luni, cât durează
sezonul cireşelor, s-au vândut cam 1000 de tone de fructe. Doar la Chişinău au plecat de aici
18 TIR-uri a câte 26 de tone fiecare", povesteşte primarul Joo.

Exportă marfa direct din curte

Sătenii din Cireşoaia au ajuns să-şi vândă marfa şi la export, fără intermediari, direct din
curte, la preţuri mult mai mari decat le-ar obţine în ţară, de la firmele de profil. "De aici se
exportă cireşe prin Italia, Rusia, în Finlanda. Chiar zilele trecute m-am întâlnit cu un vecin
care mi-a spus că străinii sunt foarte încântaţi de cireşele noastre", afirmă, la rândul său,
viceprimarul Cornel Săsărman.
Localnicii reuşesc, într-un an bun, să câştige suficienţi bani din vânzarea de cireşe pentru a-şi
întreţine familiile şi livezile până când pomii rodesc din nou.

"Satul e încă viu. Afacerile cu fructe merg bine, aşa că majoritatea tinerilor preferă să rămână
în sat, să continue tradiţia familiei. Munca asta le asigură cam 80% din existenţă. Nu contează
ce pregătire profesională ai. Aici toată lumea se ocupă de cireşe", explică Săsărman, care are
şi el o mică livadă, ce i-a adus anul trecut un profit de 3000 de lei, bani din care şi-a dus
familia la mare.

"Merge afacerea şi îmi place să mă ocup de cireşi. Bani ies suficienţi cât să trăim bine până la
anul. Ştiu persoane care câştigă şi 50.000 de lei pe lună", mărturiseşte un alt producător,
Mortonos Tamas.

"O livadă bună se formează cu port-altoi sălbatic"

O producţie consistentă de cireşe nu se scoate însă după ureche, fiind nevoie de multă
pricepere la îngrijirea pomilor pentru ca aceştia să rodească.

"Cele mai bune soiuri pe care le avem aici se numesc Buzgo sau Oron. Ele sunt foarte dulci şi
de dimenisuni mari. Există şi altele, cu codiţă scurtă, albe, dar astea sunt cele mai căutate.
Pentru că microclimatul o permite, o livadă bună se formează cu port-altoi sălbatic. Aducem
sâmburi din pădure pe care îi plantăm, iar după doi ani luăm altoiul din cireşul sălbatic şi îl
replantăm. Astfel de pomi se adaptează bine cu solul şi au rădăcinile adânc înfipte în pământ.
Pot rezista şi o sută de ani. În al doilea rând, e foarte important modul cum se aplică
tratamentele. Pe an, pe lângă curăţare, care se face în luna august, mai e nevoie cam de şapte
tratamente cu soluţii speciale, pe care le aducem din Ungaria sau le primim de la Primărie.
Cel mai întâlnit e tratamentul cu Sinoratox. Totul depinde de îngrăşământ, de cantitatea de
soluţie folosită, de vreme etc.", explică Mortonos Tamas.

Imagine de sat prosper

Cireşoaia arată ca un sat bogat, cu case mari şi grădini pline. Localnicii merg des în Ungaria,
iar serile şi le petrec la terasa din centru ori uitându-se la televizor. Este, probabil, una dintre
puţinele sate din ţară în care puştii nu merg la furat de cireşe, ca-n "Amintirile din copilărie"
ale lui Creangă. N-au de ce, atâta vreme cât crengile pomilor atârnă, încărcate de roade, în
toate curţile.

Cât despre numele satului, primarul Joo Janos îşi aduce aminte încă din pruncie de legende
care vorbesc despre cum a ajuns localitatea să fie botezată astfel.

Una dintre acestea spune cum, pe la anul 1800, în satul care pe atunci se numea Dicea ar fi
slujit un preot care nu voia să cunune cuplurile decât dacă plantau 100 de cireşi.

"Nu ştiu cât e de adevărată povestea, însă toţi sătenii, de la mic la mare, ştiu această versiune.
Poate că preotul şi-a dat seama încă de atunci de potenţialul solului şi a prevăzut un viitor
prosper pentru comunitate, aşa că a trebuit să găsească un mod sigur de a-i convinge pe săteni
de acest lucru", se gândeşte Joo Janos.
Femeia ursuză din vârful colinei

O altă legendă transmisă din moşi strămoşi printre localnici, de această dată despre fructele
care au adus faimă satului, spune că, de mult, în vremuri vechi, departe, se întindea o ţară a
colinelor pe care locuitorii ei cultivau cu multă dragoste şi pricepere tot felul de pomi. Acolo
vieţuia izolată o femeie ursuză, pe nume Cireşoaia. Ea îşi ducea traiul într-un vârf de colină,
iar în curte avea un singur pom, unul înalt, cu coroana ramificată, ce rodea nişte poame fără
seamăn pe lume.

Primăvara, după ce petalele albe şi gingaşe ale florilor se scuturau, pe ramurile lui apăreau
nişte bobiţe mici şi verzi ce atârnau perechi, apoi creşteau până începeau să se pârguiască şi
pieliţa lor căpăta o culoare sângerie. Oamenii le spuneau "fructele Cireşoaiei", după numele
femeii. Când aceasta a căzut bolnavă la pat, o fată sărmană, dar milostivă, din sat îi lăsa apă şi
pâine la uşă în fiecare zi. Văzând acestea, Cireşoaia i-a împărtăşit secretul pomului: să aleagă
fructele cu codiţele unite perechi şi să le pună la urechile frăţiorilor ei ca nişte cercei, să
mănânce restul cireşelor, după care să sape o groapă în faţa casei lor, în care să pună toţi
sâmburii. Şi astfel cireşul a devenit faimos, răspândindu-se în lumea largă. Iar mai apoi, luna
iunie, cea în care se coc cireşele, a primit numele Cireşar.

Dincolo de aceste legende, rămâne o realitate evidentă: aceea că în satul Cireşoaia se coc nişte
fruncte grozav de bune, care au căutare nu doar pe pieţele Clujului, ci şi în străinătate.

La Sărbătoarea cireşelor mănâncă fiecare cât poate

Prima Serbare a cireşelor a fost înregistrată la Cireşoaia în anul 1983. Ea se ţinea cam la un
kilometru de sat, pe câmp, fiecare localnic aducând acolo cele mai frumoase fructe din livada
proprie. Vizitatorii plăteau o sumă ca să poată intra la serbare, însă se puteau delecta cu orice
soi de cireşe, în orice cantitate, pe tot parcursul zilei. Totuşi, din pricina regimului comunist,
care le-a adus numai pagube materiale producătorilor de cireşe, festivitatea a fost anulată până
în 2001.

În acest an, Sărbătoarea cireşelor se va ţine pe 29 iunie, iar costul unui bilet va fi pe undeva în
jurul sumei de 15 lei. Cei care vor participa însă vor avea plăcerea de a se delecta cu cele mai
alese roade. Programele artistice din cadrul sărbătorii cuprind de la cântece şi jocuri populare
la dansuri moderne şi recitaluri de poezii. După terminarea programelor festive, la căminul
cultural din localitate se organizează discoteci şi baluri pentru tineri.

Fruct originar din zona cuprinsă între mările Neagră şi Caspică

Primele informaţii scrise despre cireşi s-au păstrat de la filosofii greci Xenofou (536 î.Hr.) şi
Teophrast (374-287 î.Hr.). Pe teritoriul României, cultivarea cireşelor apare odată cu atestarea
documentară a Mănăstirii Vişina sau a localităţii Cireaşov (1407).

Cireşul este o specie originară din zona cuprinsă între Marea Neagră şi Marea Caspică, de
unde s-a raspândit în Europa şi Asia.
Cireşele sunt primele fructe proaspete ale anului şi sunt destinate atât consumului în stare
proaspată, cât şi prelucrării industriale sub formă de sucuri, siropuri, compoturi, gemuri sau
dulceţuri.
redactia@clujeanul.ro