Termenul provine din franceza “humanisme” , latina “humanus”
(“omenesc”) si exprima o atitudine ce recunoaste demnitatea, valorile si posibilitatile finite umane, atitudine manifestata inca din Antichitatea greaca si latina si redescoperita in epoca Renasterii, cand se transforma intr-o ampla miscare cultural europeana.
Termenul umanism are două sensuri: unul larg, de preţuire a valorilor
umane, şi unul restrâns, de interes faţă de valorile antichităţii. În legătură cu Renaşterea, termenul se foloseşte în ambele sensuri.
Principalii reprezentanti ai Umanismului European:
a. Italia: Dante Alighieri “Divina comedia”
Francesco Petrarca “Il Canzoniere” Giovani Bocaccio “Decameronul” Nicolo Machiaveli “Principale” Leonardo da Vinci “Gioconda” Michelangelo “Sonete”, “Moise” b. Franta : Francois Rebelais “Gargantua si Pantagruel” Michel de Montaigne “Scrisorile persane” c. Anglia: William Shakespeare “Hamlet” d. Spania: Miguel de Cervantes “Don Quijote”
Ideea apartenenţei poporului român şi a limbii sale la ginta latină,
aceea a originii comune şi a legăturilor de neam şi limbă între toţi românii, a integrării idiomului nostru în familia lingvistică romanică, alături de îndemnul la studiul limbii latine şi al autorilor clasici trebuie puse, de asemenea, pe seama influenţei umanismului.