UMANISMUL

Termenul provine din franceza “humanisme” , latina “humanus”

(“omenesc”) si exprima o atitudine ce recunoaste demnitatea, valorile si
posibilitatile finite umane, atitudine manifestata inca din Antichitatea greaca
si latina si redescoperita in epoca Renasterii, cand se transforma intr-o
ampla miscare cultural europeana.

Termenul umanism are două sensuri: unul larg, de preţuire a valorilor

umane, şi unul restrâns, de interes faţă de valorile antichităţii. În legătură
cu Renaşterea, termenul se foloseşte în ambele sensuri.

Principalii reprezentanti ai Umanismului European:

a. Italia: Dante Alighieri “Divina comedia”

Francesco Petrarca “Il Canzoniere”
Giovani Bocaccio “Decameronul”
Nicolo Machiaveli “Principale”
Leonardo da Vinci “Gioconda”
Michelangelo “Sonete”, “Moise”
b. Franta : Francois Rebelais “Gargantua si Pantagruel”
Michel de Montaigne “Scrisorile persane”
c. Anglia: William Shakespeare “Hamlet”
d. Spania: Miguel de Cervantes “Don Quijote”

Ideea apartenenţei poporului român şi a limbii sale la ginta latină,

aceea a originii comune şi a legăturilor de neam şi limbă între toţi
românii, a integrării idiomului nostru în familia lingvistică romanică,
alături de îndemnul la studiul limbii latine şi al autorilor clasici trebuie
puse, de asemenea, pe seama influenţei umanismului.