Ministerul Educatiei, Culturii si Cercetarii

USM,Facultatea de Relatii International Stiinte politice si Administrative

Referat la Metateoria politica cu tema:

Revolutia informational si timpul politic
virtual…

Realizat:Svet Ana 205 pol

Dr.conf:Gorincioi iulia

2019
 Cuprins:
 Prezentarea conceptului de timp virtual si revolutie informational;
 Societatea informationala
 Premisele ale trecerii la societatea informational;
 Spatiul mediatic
 Concluzii;
 Securitatea informațională
 Consecintele revolitiei informationale si a timpului politic virtual;
 Prezentarea conceptului de timp virtual si revolutie informational;

Dezvoltarea societăţii omeneşti se realizează prin cunoaştere şi învăţare. Formularea lui Roger Bohn

pentru conceptul de învăţare "Learning is evolution of knowledge over time" se bazează pe dezvoltarea şi

evoluţia tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor. Lucrarea prezintă sistematic dezvoltarea şi evoluţia în

domeniul Informaticii şi abordează principiile în construirea şi elaborarea aplicaţiilor şi produselor

software. Tehnologiile care au impulsionat programele europene şi mondiale de cercetare-dezvoltare sunt

evidenţiate printr-o abordare sistemică şi metodică. Sunt prezentate cele 4 valuri ale tehnologiei

informaţionale.

Conceptul de timp virtual sau realitate virtuală (Virtual Reality sau VR) derivă din termenii de

realitate și virtual. Virtualul presupune absența unor limite vizuale, palpabile, fiind legat nemijlocit de

imaginație și minte.

Astfel, realitatea virtuală ar putea fi tradusă prin realitatea imaginativă, a viselor. Asta poate presupune

multe opțiuni dar și o emulare specifică a realității.

Realitatea virtuală este una din tehnologiile de ultimă generaţie, care cunoaşte o dezvoltare fără precedent,

ce ne duce cu mult în viitor.

Revoluție informaționala sau Revoluția informatică reprezinta tendințele curente

din economie, industrie, tehnologie și evenimentele sociale de după Revoluția industrială. Pentru a descrie

dezvoltarea societății, au fost propuși mai mulți termeni.

Mai poate fi descrisa si prin faptul ca este o idee conform căreia epoca în care trăim va fi caracterizată
de capacitatea oamenilor de a transmite informație fără restricții și de a avea acces la informație la un mod
care era imposibil în trecut. Ideea este legată de conceptul de „revoluție digitală”, care cuprinde și ideea că
pasul următor după revoluția industrială constă în trecerea la o economie bazată pe transmisie, prelucrare și
stocare de informație.
 Societatea informational:
Societatea informațională reprezintă un nou mod de viață, calitativ superior, care implică folosirea intensivă
a informației în toate sferele de activitate și de existență umană. Societatea informațională permite accesul
larg la informație, un nou mod de lucru și de cunoaștere, amplifică posibilitatea globalizării și a creșterii
coeziunii sociale6 . Producerea și consumul de informație în societatea informațională este cel mai important
tip de activitate, informația fiind recunoscută drept resursă principală, tehnologiile informației și
comunicațiilor - tehnologii de bază, iar mediul informațional – un mediu de existență a omului. În sens larg
putem spune ca societatea informațională se poate defini ca fiind societatea bazată pe informație7 . În sens
restrâns, societatea informațională este societatea care se bazează pe Internet care a produs și produce noi
consecințe pentru societate, prin facilitarea procesului de globalizare8 . Apariția și evoluția societății
informaționale a fost marcată și prefigurată de două evenimente: 1. Primul este datat din anul 1992, când
vice-președintele Statelor Unite ale Americii, Al Gore, a lansat conceptul de Autostradă Informațională
(Information highway). Conceptul a avut un pronunțat caracter tehnic și tehnologic și s-a bazat în principal
pe progresul tehnologic al Statelor Unite în domeniul industriei electronice și al comunicațiilor. A fost un
moment în care Statele Unite dispuneau de resurse tehnice, tehnologice și financiare pentru crearea de
echipamente și sisteme care să ofere căi mai rapide și mai eficiente de transmitere a informațiilor. 2. Al
doilea eveniment a însemnat reacția Europei la provocarea americană prin realizarea raportului intitulat
Europa și Societatea Informaționala Globală: Recomandări pentru Consiliul Europei. Cunoscut și cu titulatura
Raportul Bangemann, acesta reunea concluziile și recomandările unui grup de 20 de experți, coordonat de
politicianul german Martin Bangemann, și a fost prezentat reuniunii Consiliului Europei din 24-25 iunie 1994,
care a avut loc în Corfu, Grecia. Este momentul în care Consiliul Europei a decis constituirea Consiliului
pentru Societatea Informațională (CSI), un organism specializat, dedicat în exclusivitate stabilirii căilor
concrete de aplicare a recomandărilor din raportul Bangemann, iar pe 19 iulie 6 Vlad Lupan, Sectorul de
securitate al Republicii Moldova: calea de urmat, în „Reforma sectorului de securitate în Republica Moldova:
consolidarea controlului democratic asupra sectorului de securitate”

Spațiul mediatic – element constitutiv al spațiului informațional

Spațiul mediatic este o componentă a spațiului social, o platformă pe care sunt concentrate și își desfășoară activitatea
instituțiile mass-media. În sensul clasic al teoriei democrației, spațiul mediatic este instrumentul destinat difuzării și
răspândirii informației de ordin politic, economic, social, cultural, etc. Statul își asumă angajamentul să garanteze
dreptul cetățenilor de a avea acces la informație și de a se informa corect, în mod liber și neîngrădit, pentru ca ei la
rândul lor, să poată participa în mod conștient, benefic și activ la procesele democratice. Informația este elementul
constitutiv și cel mai important al spațiului mediatic. Filozoful englez Francis Bacon remarca încă în secolul XVII
importanța informației, despre care spunea că înseamnă putere. Caracteristica principală a informației este libera ei
circulație, care-i permite individului să se implice activ în evaluarea politicilor publice, iar mass-media servește drept
un instrument de prevenire a abuzurilor și exceselor clasei politice. Spațiul mediatic întreținut cu informații de mass-
media este, așadar, promotorul democrației și continuatorul a ceea ce grecii antici numeau „agora” 28, un spațiu
public. Spațiul mediatic este instrumentul care trebuie să îi oferă cetățeanului o putere legitimă, prin intermediul
căruia să „contribuie la organizarea socială a dezbaterilor și amplificarea dialogului social democratic, convertindu-se
într-o condiție esențială a evoluției democratice. Democratizarea societății trece prin pluralitatea comunicării, mass-
media constituind o sursă fundamentală a opiniei publice” 29 . Din punct de vedere structural, spațiul mediatic este
constituit din două tipuri de mass-media: tradițională (presă scrisă, TV și radio) și așa-numita new media (Internet și
intranet). Compozițional, identificăm trei tipuri de actori: actori locali sau regionali, actorii naționali și actorii
internaționali. Instituțiile mass-media sunt catalizate de interesul pentru accesul la informație pe care trebuie să îl
 asigure societății. În cele mai multe cazuri instituțiile oficiale se prevalează de noțiuni ca ”secret de stat” sau ”secret
comercial” pentru a ascunde informații de interes public. În atare situații apare un gol informativ pe care instituțiile
media îl completează prin utilizarea unor surse neoficiale, informații

Premisele ale trecerii la societatea informational

Pe bazasporirii încrederii individului în organizatie si societate, odata cu dobândirea abilitatilornecesare pentru accesarea
informatiilor siutilizarea eficienta a acestora.
Societatea informationala presupune utilizarea intensiva a informatiei în toate sfereleactivitatii si existentei umane, cu
impact economico-social semnificativ.

Noile tehnologii informationale sunt utilizate atât la nivel individual, cât si în cadrul organizatiilor cu
o flexibilitate ridicata, rezultata din independenta activitatii umane în raport cu spatiul sitimpul. De aceea, o
implementare corecta a societatii informationale presupune convergentaa trei factori cheie: tehnologia informatiei,
tehnologia comunicatiilor si productia demultimedia.

De asemenea, premisele trecerii la societa-tea informationala rezida si în caracteris-ticile acesteia, care sunt exprimate din maimulte puncte de
vedere, de la global spreindividual: din punct de vedere
politic
, societateainformationala este una democratica;
din punct de vedere
administrativ
,ofera posibilitati de dezvoltare pentru afa-ceri si administratie publica;
din punct de vedere
social
, ofera populatiei acces facil la educatie prin dez-voltarea infrastructurii informationale si decomunicatii;
din punct de vedere
juridic
, modificanatura muncii, creând conditii pentru des-fasurarea activitatilor specifice erei infor-mationale;
din punct de vedere
economic
, deter-mina cresterea potentialului de afaceri si a productivitatii muncii;
din punct de vedere
cultural
, este osocietate bazata pe cunoastere, asigurândconsacrarea valorilor umane (traditie, reli-gie, relatii interumane etc.);din punct de vedere
individual
, permite valorificarea inteligentei cu investitiimici.Aceste premise nu exclud aparitia unor probleme legate, în primul rând, de adap-tare
a individului (si, în general, a societa-tii) la conditiile noii economii.
 Concluzii -Caracteristicile societatii informationale constau în urmatoarele
considerente:
a) Societatea informationala evolueaza din societatea actuala.
b) Noile tehnologii se vor regasi în multe aspecte ale vietii de zi cu zi, fara a se înregistra însa o
revolutie informationala. Evolutia normala este introducerea TIC pornind de la necesitatile si
oportunitatile existente si nu invers.
c) Tehnologia trebuie vazuta ca o cale de dezvoltare si optimizare a activitatii uma-ne, prin
evitarea determinismului tehno-logic.
d) Dezvoltarea societatii informationale trebuie sa aiba un profund caracter antro-pocentric,
desi motivatiile organizatiilor au, cu preponderenta, un caracter tehno-centric.
e) Internet-ul este emanatia societatii informationale fiind, deopotriva, sursa de
documentare dar si de inspiratie. Imperfec-tiunile sale tehnologice si relative la socie-tate
(societale) vor trebui eliminate în
viitor pentru ca Internet-ul sa constitue paradigma altor sisteme similare, mai per-formante.

Securitatea informationala
În formarea culturii civice un element de bază îl reprezintă informarea și accesul liber la
informație al oricărui cetățean. Informația este forma primară de obținere a cunoașterii, iar
fluxul liber al informației este un principiu de bază al democrației. Conceptul de “Societate a
cunoașterii” (Knowledge society), care a înlocuit societatea industrială și post-industrială, în
prezent este tot mai des utilizat în condițiile schimbărilor progresive tehnologice și
posibilităților diversificate de acces la informație și la toate resursele informaționale.
Impactul implementării tehnologiilor informatice în diverse domenii ale activității umane
este atât de mare, încât prinde contur o nouă fază în evoluția comunităților – societatea
informațională 1 . Noțiunea este o prescurtare a termenului „societate bazată pe
cunoaștere” (Knowledge-based society) 2 .
În Raportul Comisiei Națiunilor Unite pentru Dezvoltarea Științei și Tehnologiei, publicat
în 1998, ea era prezentată astfel: „(...) termenul de Societate a cunoașterii a fost utilizat
pentru a pune accentul pe faptul că rolul tehnologiei informației și comunicațiilor (TIC) a
fost modificat din instrument de schimbare tehnologică într-un instrument care oferă un
nou potențial din combinarea informațiilor înglobate în sistemele TIC cu potențialul creativ
al oamenilor pentru dezvoltarea cunoașterii acestora”.
 Consecintele tipului politic virtual si a revolutiei informati
Războiul hibrid
Mass-media, din momentul lansării în spațiul informațional, național și global,
au fost antrenate în confruntările interne politice sau în cele externe, letale și
inofensive, dintre state/sisteme sociale. E cunoscut că deja la stadiul său
germinal radiodifuziunea a fost încorporată în Ministerul propagandei al
Germaniei antebelice ca exponent al ideologiei național-socialiste. URSS a folosit
radiodifuziunea ca instrument al Aghitprop-ului în expansiunea revoluției
proletare mondiale. În Italia fascistă, radioul a fost transformat în purtător de
cuvânt al lui Mussolini. Înainte de cel de-al doilea război mondial, Radio Japonia
și Vocea Chinei au devenit puncte de sprijin în confruntarea armată dintre țările
lor de origine. În pofida multiplelor măsuri, la nivel național și internațional,
mediile de informare au continuat să fie înregimentate în confruntările
bilaterale sau multilaterale, produse în deceniile postbelice ca instrumente ale
războiului informațional. În viziunea Departamentului apărării al SUA, războiul
informațional reprezintă acțiunile adoptate pentru a obține superioritate
informațională în sprijinul strategiei militare naționale prin compromiterea
informațiilor inamicului și sistemelor sale de informații în același timp cu
asigurarea și apărarea propriilor informații și sisteme66. Potrivit Enciclopediei
Wiki, el se manifestă prin agresiune în câmpul mediatic (bruiajul transmisiunilor
de televiziune și radio, lansarea campaniilor de dezinformare, scoaterea din
funcțiune și, subminarea rețelelor de comunicații)

Războiul informațional, purtat de-a lungul anilor, a luat diferite forme: psihologic
sau imagologic, electronic sau web. Actualmente el devine parte a așa numitului
război hibrid. NATO a explicat această formă de conflict ca o arie extinsă de
acțiuni ostile, în care forța militară reprezintă doar o mică parte, care sunt
executate în concertare, ca parte a unei strategii flexibile, cu obiective pe
termen lung. Războiul hibrid, potrivit lui Frank G. Hoffman și James N. Mattis,
teoreticienii acestui concept (2005), se înscrie în lista amenințărilor generatoare
de războaie, alături de cele convenționale și neconvenționale. Acest concept și,
implicit, practica respectivă, în analizele cercetătorului român Valerică Cruceru,
reprezintă o consecință a tehnologiilor informaționale (IT) și a globalizării de
care profită diverși actori statali și de altă natură, pentru a putea să-și susțină
interesele în fața unor puteri, prin alte abordări decât confruntarea armată
clasică.

 In cadrul timpului politic virtual ,informatia este pastrata si transmisa

precursorilor in starea sa originala ,aceasta capacitate este datorata
revolutiei informationale care a inregistrat progrese frumoase la acest
capitol si a ridicat omenirea la un nivel mai inalt de dezvoltare din toate
punctele de vedere podibile .
 Bibliografie

https://www.google.com/search?q=Spațiul+mediatic+–
+element+constitutiv+al+spațiului+informațional+Spațiul+mediatic+este+o+componentă+a+spațiului+social%2C+o+p
l

https://www.soros.md/files/publications/documents/Studiu_Securitatea%20informationala%20din%20perspectiva%2
0mediatica_2016.pdf

https://www.google.com/search?q=revolutie+informationala&spell=1&sa=X&ved=0ahUKEwiatN_mme3hAhWktIsKH
W0hB_QQBQgnKAA&biw=1366&bih=657

https://www.google.com/search?q=timp+virtual&oq=timp+virtual&aqs=chrome..69i57&sourceid=chrome&ie=UTF-8