Academia de Studii Economice, București

Facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică

PROIECT MACROECONOMIE

DINAMICA VALORILOR NOMINALE ȘI REALE

ALE PRINCIPALILOR INDICATORI MACROECONOMICI

ÎN ROMÂNIA PENTRU ULTIMII 29 DE ANI

Stoian Liviu-Ionut

Tranca Andrei-Lazar

Grupa 1037
Cuprins
1. INTRODUCERE3
2. Rezultatele economice – noțiuni teoretice4
2.1 Rezultatele macroeconomice4
2.2 Măsurarea rezultatelor macroeconomice : SPM și SCN4
3. Indicatorii macroeconomici7
3.1 Prezentare generală indicatori macroeconomici7
3.2 Clasificare indicatori macroeconomici7
3.3 Principalele tipuri de indicatori macroeconomici8
3.3.1 Produsul intern brut (PIB)9
3.3.2 Podusul Intern Net(PIN)10
3.3.3 Produsul Național Brut(PNB)11
3.3.4 Produsul Național Net(PNN)11
3.3.5 Venitul Național12
3.3.6 Produsul Global Brut(PG B)13
4. Principalii indicatori în România pentru ultimii 20 de ani13
4.1 Diferența dintre nominal și real.13
4.2 Indicele prețurilor (IPC) Se consideră următoarele valori ale indicelui prețurilor:15
 1. INTRODUCERE
România a parcurs în ultimii 29 de ani un amplu și complex proces de transformare
sistemică, de reconstrucție a cadrului legal, instituțional și organizatoric, având ca obiectiv
instaurarea unui sistem democratic și tranziția de la economia de piață. Se poate afirma
faptul că România a recuperat în acești 29 de ani o parte din valorile națiunilor moderne.
Integrarea țării în NATO și aderarea la Uniunea Europeană confirm încheierea cu success a
etapei de transformare sistemică. Pentru a determina majoritatea calculelor
macroeconomice și statistici, indicatorii determinați macroeconomici trebuie să fie
reprezentativi și în valori reale. Aceștia vor furniza informații importante despre starea
actuală a României precum și despre evoluția ei de-a lungul celor 29 de ani de tranziție.
Indicatorii macroeconomici sunt utilizaţi, în general, pentru determinarea dinamicii
economice. Creşterea economică este relevată de creşterea indicatorilor
macroeconomici.întrucât aceşti indicatori sunt exprimaţi monetar (valoric), iar creşterea lor
se poate datora atât creşterii preţurilor de la o perioadă la alta (inflaţie) cât şi creşterii fizice
a activităţii economice, indicatorii macroeconomici se exprimă în preţuri constante (sau
comparabile) care reprezintă preţurile anului şi se numesc indicatori reali (PIB real, PNB
real etc.). Dacă sunt exprimaţi în preţurile curente ale anului de calcul, indicatorii se
numesc indicatori nominali sau monetari. Raportul dintre PIB nominal şi PIB real se
numeşte deflatorul PIB (D) şi exprimă indicele mediu al preţurilor pe întreaga economie, în
perioada analizată, astfel:

După calcularea PIB real, se poate trece la stabilirea dinamicii (evoluţiei)

indicatorului respectiv, prin calcularea indicelui produsului intern brut (IPIB): IPIB =
PIBreal1 / PIBreal0.

Totuși, evoluția economic și social a României din ultimii 29 de ani, marcată de o

scădere tot mai accentuată a potențialului economic național și implicit a veniturilor unei
mari părți a populației, concomitant cu liberalizarea pieței forței de muncă la nivel global, a
determinat un mare număr de români să își îndrepte atenția spre ocuparea unor locuri de
muncă în țările europene dezvoltate, ceea ce a avut mari implicații asupra numeroșilor
indicatori macroeconomici precum venitul național, PIB, forța de muncă rămasă în țară
scăzând, precum și gradul ei de pregătire și deci calificarea.
 2. Rezultatele economice – noțiuni teoretice
Pentru evidenţierea raţionalităţii activităţii economice şi determinarea eficienţei
utilizării factorilor productivi, este necesară cuantificarea şi măsurarea rezultatelor obţinute,
atât la nivel microeconomic, cât şi mezo şi macroeconomic.

Rezultatele microeconomice reliefează activitatea desfăşurată de diferiţi agenţi

economici la nivelul unităţilor economice iar rezultatele mezoeconomice se referă la
activitatea desfăşurată la nivelul ramurilor şi al unor zone teritorial-administrative.

2.1 Rezultatele macroeconomice

Rezultatele macroeconomice (la nivelul economiei naționale), concretizate în bunuri

materiale şi servicii, sunt ieşirile (realo-monetere) din activităţile agenţilor economici
agregaţi, pe care piaţa le validează, societatea recunoscând utilitatea acestora de a satisface
multitudinea nevoilor sociale. Aceste rezultate reflectă nivelul, structura, dinamica şi
performanţele economiei, fiind înregistrate şi măsurate de către instituţii specializate,
cunoaşterea şi analiza evoluţiei lor având o semnificaţie practică deosebită pentru adoptarea
deciziilor de politică macroeconomică. De asemenea, pe baza lor se efectuează comparaţii
internaţionale, privind potenţialul economic, eficienţa şi competitivitatea bunurilor
economice produse în diferite ţăriale lumii contemporane, se stabileşte locul fiecărei ţări în
ierarhia economiei mondiale.

2.2 Măsurarea rezultatelor macroeconomice : SPM și SCN

Măsurarea economică a rezultatelor macroeconomice se realizează diferit pentru

țările cu economie centralizată (planificată) și pentru țările cu economie de piață. Astfel se
disting două sisteme metodologice de calculare și măsurare a acestor rezultate :

1)Sistemul producției materiale (SPM) a fost conceput şi s-a utilizat o dată cu

apariţia pe scena istoriei a statelor socialiste. Acest sistem se bazează pe teoria muncii
productive şi a valorii muncă, potrivit căreia numai munca prestată în sfera producţiei
materiale creează bunuri economice şi, deci, venituri.
 Este cunoscut şi sub denumirea de sistemul de balanţe ale economiei naţionale și are
o construcţie complexă, ce cuprinde patru balanţe principale:

 balanţa materială a economiei naţionale (balanţa producţiei, consumului şi

acumulării produsului social şi venitului naţional);
 balanţa financiară a economiei naţionale (balanţa producţiei, repartiţiei şi
folosirii venitului naţional);
 balanţa forţei de muncă;
 balanţa avuţiei naţionale.

Acest sistem caracteristic fostelor ţări socialiste, pe măsura trecerii lor la economia
depiaţă, este înlocuit cu sistemul conturilor naţionale (S.C.N.), care se generalizează treptat.

2)Sistemul conturilor naționale (SCN) pune în evidență și dă posibilitatea să se

analizeze producția, repartiția, consumul și acumularea de bunuri și servicii ca procese ce
au loc în cadrul și între întreprinderi, instituții, stat și gospodării ale populației, purtând
denumirea de “subiecți economici”.

Sistemul conturilor naţionale este compus din trei elemente de bază:

1) agenţii economici

 unităţi producătoare de mărfuri (bunuri şi servicii);

 producători de servicii guvernamentale (instituţii ale administraţiei de stat,
instituţii de învăţământ etc.);
 producători de servicii casnice (spălătorii, reparaţii etc.);
 instituţii cu caracter nelucrativ care prestează servicii gospodăriilor (culte,
servicii juridice etc.).

2) operaţiunile = toate actele economice şi financiare efectuate de agenţi.

 Fluxuri materiale (producţie, consum şi formarea capitalului) :

 producţia de bunuri materiale şi servicii ; import ;
 consumul intermediar ;
 consumul final, individual şi social ;
 modificarea stocurilor, investiţii, export .
  Fluxuri financiare (venituri, cheltuieli, finanţarea capitalului) :
 utilizarea elementelor valorii adăugate (salarii, profituri, amortizări) ;
 operaţiuni de asigurare ;
 credite ;
 modificarea creanţelor şi a angajamentelor;
 transferuri curente .

3) conturile = evidenţiază distinct fluxurile materiale şi pe cele financiare,

delimitează bunurile economice cu caracter marfar de cele nemarfare şi surprind, în timp şi
spaţiu, legăturile dintre agenţii economici. S.C.N. cuprinde patru conturi:

i) contul producţie:

contul mărfuri - se înregistrează bunurile şi serviciile desfăcute pe categorii de

vânzători;

contul activităţi – cuprinde valoarea bunurilor și serviciilor defalcată pe consumuri

intermediare şi pe valoarea adăugată.

ii) contul consum:

contul de cheltuieli făcute pentru consumul privat şi public;

contul de venituri - categoriile de venituri ale diferitelor sectoare

iii) contul acumulare: evidenţiază finanţarea investiţiilor brute şi cheltuielile pentru

creşterea stocurilor, cât şi capitalul financiar folosit pentru achiziţii de terenuri şi fonduri
nemateriale, precum şi transferurile de capital şi consumul de capital fix.

iv) contul restul lumii: evidenţiază importurile şi exporturile de bunuri şi

servicii,transferurile curente şi tranzacţiile de capital pe plan extern.
 3. Indicatorii macroeconomici
3.1 Prezentare generală indicatori macroeconomici

Activitățile economice ce se desfășoară în cadrul unei economii naționale se

concretizează într-o gamă variată de bunuri și servicii. Evaluarea acestora sub aspect fizic
sau valoric se realizează cu ajutorul indicatorilor economici.

Indicatorul economic constituie expresia numerică a laturii cantitative a

fenomenelor și proceselor economice în anumite condiții de spațiu și timp. El permite
evidențierea acestor fenomene și procese sub aspect cantitativ, structural și calitativ,
precum și interdependențele dintre anumite subsisteme ale economiei naționale.

Pe baza datelor din conturile aferente Sistemului Conturilor Naționale se elaborează

tabele de ansamblu sub formă matricială care scot în evidență interdependențele dintre
agenții economici, operațiuni și conturi, rezultând acești indicatori macroeconomici ce pot
oferi o imagine clară despre starea economiei naționale.

3.2 Clasificare indicatori macroeconomici

Indicatorii macroeconomici pot fi sistematizaţi în funcţie de natura lor, componenţă,

sferă de cuprindere şi preţurile folosite pentru evaluarea lor. Astfel se pot obține
următoarele tipuri de indicatori macroeconomici, după :

1. natura lor, există :

 Indicatori macroec. de producţie : PIB, PNB, PIN, PNN ;

 Indicatori macroec. de venituri : VN, VND, venit personal .

2. elementele componente, există :

 Indicatori macorec. globali = au în componenţa lor consumul intermediar şi

consumul de capital fixmacroec. (amortizare): PGB ;
 Indicatori macroec. bruţi = includ amortizarea, nu şi consumul intermediar :
PIB, PNB, EB, IB ;
 Indicatori macroec. neţi = nu includ nici consumul intermediar, nici
amortizarea : PIN, PNN.
 3. aplicarea principiului "intern" sau "naţional" , se pot calcula :

 Indicatori macroec. interni : PIB, PIN ;

 Indicatori macroec. naţionali : PNB, PNN.

4. preţurile utilizate la evaluarea lor se calculează:

 Indicatori macroec. exprimaţi în preţurile pieţei : PIB pp, PIN pp, PNN pp
 Indicatori macroec. preţurile factorilor (preţuri de bază): PIB pf, PIN pf,
VN;
 Indicatori macroec. exprimaţi în preţuri curente sau constante.

Indicatorii macroeconomici sintetizează tranzacţiile efectuate între agenţii

economici întro perioadă determinată (de regulă, un an). Aceste tranzacţii sunt exprimate
atât prin fluxuri reale, cât şi prin fluxuri monetare (de venituri şi cheltuieli). Întrucât toate
aceste fluxuri reflectă aceeaşi realitate economică, rezultă că producţia finală totală este
egală cu totalul veniturilor agenţilor angajaţi în activitatea economică şi în acelaşi timp este
egală cu totalul cheltuielilor agenţilor economici pentru producţia finală respectivă.

3.3 Principalele tipuri de indicatori macroeconomici

Pentru a calcula indicatori precum produsul global brut (PGB), produsul intern brut
(PIB), produsul național brut (PNB), produsul intern net (PIN), venitul național (VN) se vor
folosi noțiuni precum :

intern = bunuri finale produse cu ajutorul factorilor de producție interni (indiferent

de proprietarii acestor factori);

național = bunuri finale produse de agenți economici naționali (indiferent de locul

unde își alocă resursele);

brut = se include în calcgulul indicatorului amortizarea ;

net = se exclude din calculul indicatorului amortizarea ;

 3.3.1 Produsul intern brut (PIB)
PIB reprezintă valoarea brută, de piață, a producției finale de bunuri și servicii
obținută într-un an de agenții economici autohtoni și străini care își desfășoară activitatea în
interiorul țării.

În practica economică PIB se determină prin 3 metode:

1)Metoda de producţie (valorii adăugate brute) presupune agregarea valorii

adăugate brute corespunzătoare ramurilor de activitate, evaluată la prețuri
factorilor (pf) şi corectarea acesteia pentru a ajunge la prețuri de piață (pp).
Relația de calcul:
PIBpf=∑𝑛𝑗=1 𝑉𝐴𝐵𝑗
PIBpp=PIBpf + (IP+TV) – Sv
unde:
VABj – valoarea adăugată brută ale ramurii j (j = 1, r);
IP – impozitele pe produs inclusiv taxa pe valoarea adăugată;
TV – taxele vamale;
Sv – subvenţiile pe produs şi pentru export.

Dacă:
VAB- Valoarea adăugată brută la nivel de ramură se determină ca diferență între
produsul brut (PB) şi consumul intermediar (CI): VABj = PBj – CIj Astfel PIB
mai poate fi determinat: PIBpf = PGB – CI
PGB -Produsul Global Brut se calculează ca sumă a producției brute de bunuri
materiale şi servicii din toate ramurile, adică prin însumarea consumului final şi
a celui intermediar.

2) Metoda utilizării producției finale (metoda cheltuielilor) – în acest caz

PIB se determina pe baza componentelor care exprimă utilizarea finală a
producției. Relația de calcul:
PIBpp = (CPv+CPb )+ IB + (Ex-Im)
sau altfel structurat:
PIBpp = CF + (FBCF+ΔS) + EXN
 unde:
CPv - consumului privat (personal);
CPb- consumului public;
CF – consumul final (CF=CPv + CPb);
IB- investițiile brute sau formarea brută a capitalului FBC (IB=FBCF+ ΔS);
FBCF – formarea brută a capitalului fix;
ΔS – variația de stoc;
Im – importul;
Ex– exportul;
EXN- exportul net (EXN=Ex-Im)

3) Metoda veniturilor (metoda repartiție) – Constă în însumarea elementelor

care exprimă compensarea factorilor de producție concretizată în veniturile
primite de proprietarii acestora (sub formă de salarii, dobânzi, rente, profituri),
în alocațiile pentru consumul de capital fix, amortismente şi în impozite.
Relația de calcul:
PIB = R + EBE + IPRI – SV
unde:
R – remunerarea muncii (salarii, impozite pe salarii, contribuţia la fondul
social, contribuţii la fondul de şomaj, prime., etc.) ;
EBE – excedentul brut de exploatare;
IPRI – impozitele legate de producție şi de import;
SV – subvenția de exploatare.

3.3.2 Podusul Intern Net(PIN)

În practică obținem ceilalți indicatori pornind de la PIB şi făcând corelațiile
necesare pentru a trece la: PIN, PNB , PNN şi VN.
Produsul Intern Net (PIN) este definit ca valoare netă totală de piață a bunurilor şi
serviciilor finale, produse de agenții economici interni (indiferent de naționalitate) într-o
perioadă determinată de timp.
PIN se estimează pornind de la PIB, din care se scad Alocațiile pentru Consum de
Capital Fix (ACCF):
 Relația de calcul: PINpp = PIBpp – ACCF
Respectiv: PlNpf = PINpp – IIN

3.3.3 Produsul Național Brut(PNB)

Produsul Naţional Brut (PNB) - reprezintă valoarea brută a bunurilor și serviciilor
finite produse de către agenții economici naționali (indiferent daca-și desfășoară activitatea
în interiorul țării sau în străinătate) într-o perioadă de un an.
PNB se poate calcula după una din cele trei metode adoptate la PIB, ținându-se cont
de soldul valorii adăugate brută în raport cu străinătatea (SVABS). (Notă: Nu se poate
totuși recurge la metoda veniturilor.)
Relația de calcul: PNBpp = PIBpp + SVABSpp
unde:
SVABS=𝑉𝐴𝐵𝑁𝑆 – 𝑉𝐴𝐵𝑆𝑇
𝑉𝐴𝐵𝑁𝑆 - valoarea adăugată brută a agenților naționali în străinătate
𝑉𝐴𝐵𝑆𝑇 - valoarea adăugată brută a agenților străini în interiorul ţării

Produsul Național Brut (PNB) este denumit şi :

a) Venit National Brut, dacă este evaluat la prețurile factorilor de producție,
respectiv VNB=PNBpf;
b) Cheltuieli Naționale Brute, dacă este evaluat la prețurile pieței;
c) Valoarea curentă de piață, a tuturor bunurilor și serviciilor finale produse de
agenții naționali.
PNB exprimă sintetic ”Oferta națională”.
Opțiunea pentru un tip de indicatori interni sau naționali este dată de nivelul de
dezvoltare a țării, de ponderea pe care o are activitatea agenților naționali în străinătate. În
general țările dezvoltate adoptă în analiză Produsul Național, iar țările slab dezvoltate
Produsul Intern.

3.3.4 Produsul Național Net(PNN)

 Produsul Naţional Net (PNN) -reprezintă valoarea netă a bunurilor și serviciilor
finite produse de către agenții economici naționali (indiferent dacă își desfășoară activitatea
în interiorul țării sau în străinătate) într-o perioadă de un an.
PNN se poate calcula pornind de la PIN corectat cu soldul dintre veniturile din
activitatea economică și din patrimoniu ale agenților economici naționali care își desfășoară
activitatea în străinătate și cele ale agenților străini pe teritoriul țării (SVAES).
Relația de calcul: PNNpf = PINpf + SVAES
unde:
SVAES=𝑉𝐴𝐸𝑁𝑆 – 𝑉𝐴𝐸𝑆𝑇
𝑉𝐴𝐸𝑁𝑆 - veniturile din activitatea economică și din patrimoniu ale agenților
economici naționali care își desfășoară activitatea în străinătate
𝑉𝐴𝐸𝑆𝑇 - veniturile din activitatea economică și din patrimoniu ale agenților străini
în interiorul ţării
Produsul Naţional Net poate fi estimat şi pornind de la PNB şi PIB în felul următor:
PNNpp = PNBpp – ACCF
PNNpp = PIBpp + SVABSpp – ACCF
PNNpf = PIBpp –IIN+ SVAES – ACCF
La preţul factorilor PNN devine venit național (VN).

3.3.5 Venitul Național

exprimă veniturile care revin factorilor de producție (posesorilor factorilor de
producție) pentru participarea la activitatea economică.
De precizat, că orice ţară efectuează o serie de plăţi către străinătate, plăţi ce nu sunt
legate de activitatea de producţie (transferuri curente privind: cotizaţii la organism
internaţionale, ajutoare, daune, penalizări, taxe etc.) şi, totodată, încasează plăţi efectuate de
străinătate către ea, astfel că venitul naţional creat trebuie corectat cu soldul încasărilor şi
plăţilor în raport cu străinătatea, numit şi soldul transferurilor curente cu străinătatea
(STCS).
Venitul Național Disponibil reprezintă totalitatea veniturilor care rămân la
dispoziția populației după ce sunt realizate transferurile cu restul lumii.
Relația de calcul: VND = VN ± STCS
 unde:
VN - Venitul Național
STCS - Soldul transferurilor curente cu străinătatea (cotizații la organisme
internaționale, ajutoare, daune, penalizări, taxe etc.)

3.3.6 Produsul Global Brut(PG B)

Produsul Global Brut reprezintă valoarea totală a bunurilor şi serviciilor cu caracter
marfar sau nemarfar, create în subsistemele economiei naţionale, într-o perioadă
determinată, de regulă, un an.
Deoarece, pe fluxul productiv real, bunurile şi serviciile parcurg diferite faze de
prelucrare,estenecesară evitarea înregistrării repetate şi acumulării în PGB a consumului
intermediar.
Drept urmare, ca expresie a rezultatelor macroeconomice, PGB se poate calcula în
treimoduri:
a) prin însumarea consumului intermediar cu valoarea producţiei finale, adică a
producţiei ajunsă în ultimul stadiu al circuitului economic şi care este destinată
consumului final (metoda de producţie);
b) prin însumarea consumului intermediar cu elemente ce reprezintă remunerarea
factorilor de producţie, amortizarea capitalului fix şi impozitele indirecte (metoda valorii
adăugate);
c) prin însumarea consumului intermediar cu valoarea consumului final exprimat
prin cheltuielile făcute de toţi agenţii economici pentru consum final şi pentru formarea
brută a capitalului (metoda utilizării finale).

4. Principalii indicatori în România pentru ultimii 20 de

ani
4.1 Diferența dintre nominal și real.

Economia reală reprezintă acele fluxuri de bunuri și servicii antrenate de producția,

circulația și utilizarea acestora într-un cadru instituțional dat. Economia nominală
reprezintă acele fluxuri monetare ce însoțesc inevitabil fluxurile reale de bunuri și servicii
în cadrul circuitului economic. Cele două interacționează în mod permanent punându-și
astfel amprenta asupra stării sistemului economic din perioada respectivă. Pentru perioada
de tranziție pe care a parcurs-o România dupã 1989, impactul procesului de transformãri
instituționale s-a concretizat în existența unui sistem economic slab structurat, cu
comportamente economice contradictorii și instabile. Aceste comportamente sunt descrise
de eficiența slabă a noilor mecanisme de piață introduse în viața economică reală, caracterul
contradictoriu și înstabil al agenților economici noi și vechi, eventuala implicare excesivă și
uneori pe contrasens a factorului politic în procesele de alocare și distribuție a resurselor.
Considerându-se PIB pentru o analiză în termeni nominali și reali, se pot constata
următoarele două definiții :
1. PIB-ul în termeni nominali (PIBnom) exprimă vânzãrile finale de bunuri
economice la prețurile perioadei pentru care se face estimarea, numite și prețuri curente. O
creștere a PIB-ului nominal poate proveni din sporirea fie a prețurilor, fie a producției
finale.
2. PIB-ul în termeni reali (PIBreal) exprimã aceleași vânzãri finale de bunuri și
servicii ale unei perioade, dar în prețurile dintr-un an de bazã, predeterminat, numite prețuri
constante. Sporirea valorii PIB-ului real corespunde creșterilor înregistrate în rezultatele
producției fizice finale. Efectele modificãrilor producției fizice finale și cele ale
modificãrilor prețurilor asupra evoluției vieții economice pot fi evidențiate prin distincția
dintre PIB nominal și PIBreal. Pe baza diferențierii dintre PIB nominal și PIBreal se poate
determina deflatorul care se calculează ca raport între PIB nominal și PIBreal care este un
mod de a mãsura nivelul general al prețurilor bunurilor economice finale luate în calculul
acestor indicatori agregați.
Rata de creștere a deflatorului PIB-ului poate servi ca mãsurã a inflației într-o
economie. Rata de creștere a deflatorului PIB este egalã cu rata de creștere a PIB nominal
minus rata de creștere a PIB real. Potrivit acestei metodologii, în anul de bazã ales, ca
predeterminat, PIB în termeni nominali este egal cu PIB în termeni reali, ceea ce înseamnã
cã deflatorul PIB-ului este egal cu unitatea. Deflatorul PIB-ului este considerat ca
reprezentând o medie a tuturor prețurilor bunurilor economice finale, exprimate în activitãți
monetare, unde fiecare dintre prețuri este condiționat de ponderea produsului respectiv în
PIB, ce variazã de-a lungul anilor. O mãsurã alternativã a inflației se bazeazã pe o medie a
prețurilor cu pondere fixã, denumitã indicele prețurilor. Un exemplu, în acest sens, este
indicele prețurilor de consum (IPC), ce se bazeazã pe un coș alcãtuit din produse consumate
de cãtre un „cetãțean obișnuit“, unde cantitatea din fiecare produs sau categorie de produse
va determina ponderea prețurilor respective.

4.2 Indicele prețurilor (IPC) Se consideră următoarele valori ale

indicelui prețurilor:

Se poate realiza și o reprezentare grafică cu ajutorul

Excelului a evoluției indicelui prețurilor bunurilor de consum cu
bază fixă anul 1990 pentru perioada 1990-2018 :
Evoluția indicelui prețurilor cu bază fixă a bunurilor de consum în România în
1990-2018
 4.3 PIB real și PIB nominal în perioada 1990-2019

Deflaționarea lui PIB nominal se poate face prin utilizarea unui indice de prețuri de
tip Paasche. Acest indice se obține indirect din relația de sistem dintre indicele valorii IV
(indicele PIB nominal) , indicele volumului fizic Iq (de tip Laspeyres) și indicele prețurilor
IP. PIB real se obține raportând PIB nominal din perioada curentă la indicele prețurilor :
PIB* = PIB / IP Astfel, pornind de la elementele de utilizare finală ce formează PIB, PIB
real se poate determina după formula: PIB* = CP* + CA* + FBC* + EXN* Deflatorul
PIB (D) se calculează ca raport între PIB nominal și PIB real iar rata inflației se calculează
în funcție de deflator după formula: RI = D% - 100%.

Tabel2 :Valorile PIB-ului Romaniei

PIB PIB pe cap de Rata
PIB Șomaj
Year (în miliarde de dolari locuitor (în procente)
inflației (în procente)
US$ PPC) (in US$ PPC) (în procente)
1990 ▼171.7 ▼7,319 ▼−5.6 % ▲127.9 % ▬3.4 %

1991 ▼154.5 ▼6,594 ▼−12.9 % ▲161.1 % ▲3.5 %

1992 ▼144.1 ▼6,177 ▼−8.8 % ▲210.4 % ▲5.4 %

1993 ▲149.8 ▲6,456 ▲1.5 % ▲256.1 % ▲9.2 %

1994 ▲159.0 ▲6,894 ▲3.9 % ▲136.7 % ▲11.0 %

1995 ▲173.9 ▲7,586 ▲7.1 % ▲32.3 % ▼9.9 %

1996 ▲184.1 ▲8,075 ▲6.8 % ▲38.8 % ▼7.3 %

1997 ▼175.9 ▼7,756 ▼−6.1 % ▲154.8 % ▲7.9 %

1998 ▼169.3 ▼7,501 ▼−4.8 % ▲59.1 % ▲9.6 %

1999 ▲169.9 ▲7,564 ▼−1.2 % ▲45.8 % ▼7.2 %

2000 ▲178.8 ▲7,970 ▲2.9 % ▲45.7 % ▲7.6 %

2001 ▲193.1 ▲8,618 ▲5.6 % ▲34.5 % ▼7.3 %

2002 ▲206.2 ▲9,462 ▲5.2 % ▲22.2 % ▲8.3 %

2003 ▲222.0 ▲10,264 ▲5.5 % ▲15.3 % ▼7.8 % ▼14.8 %

2004 ▲247.1 ▲11,484 ▲8.4 % ▲11.9 % ▲8.0 % ▼10.5 %

2005 ▲265.7 ▲12,428 ▲4.2 % ▲9.0 % ▼7.1 % ▼8.0 %

2006 ▲296.0 ▲13,923 ▲8.1 % ▲6.6 % ▲7.2 % ▼3.8 %

2007 ▲324.7 ▲15,366 ▲6.8 % ▲4.8 % ▼6.3 % ▲5.1 %

2008 ▲358.4 ▲17,369 ▲8.3 % ▲7.8 % ▼5.5 % ▲8.1 %

2009 ▼339.8 ▼16,623 ▼−5.9 % ▲5.6 % ▲6.3 % ▲15.4 %

2010 ▼334.3 ▼16,470 ▼−2.8 % ▲6.1 % ▲7.0 % ▲22.9 %

2011 ▲348.1 ▲17,233 ▲2.0 % ▲5.8 % ▲7.2 % ▲27.3 %

2012 ▲358.9 ▲17,859 ▲1.2 % ▲3.3 % ▼6.8 % ▲28.9 %

2013 ▲377.6 ▲18,860 ▲3.5 % ▲4.0 % ▲7.1 % ▲29.5 %

2014 ▲396.2 ▲19,855 ▲3.1 % ▲1.1 % ▼6.8 % ▲29.7 %

2015 ▲416.4 ▲20,950 ▲4.0 % ▼−0.6 % ▬6.8 % ▬29.7 %

2016 ▲442.0 ▲22,369 ▲4.8 % ▼−1.6 % ▼5.9 % ▼27.9 %

2017 ▲481.5 ▲24,508 ▲7.0 % ▲1.3 % ▼5.0 % ▲28.3 %

2018 ▲514.5 ▲28,508 ▲5.0 % ▲1.3 % ▼4.0 % ▲28.3 %

2019 ▲545.5 ▲29,508 ▲4.0 % ▲1.3 % ▼3.4 % ▲28.3 %

Evoluția produsul intern brut nominal în România în perioada 1990-2019

Conform acestei reprezentări grafice, se poate constata faptul că, odată cu trecerea
de la o economie de comandă, planificată centralizat ce s-a dovedit ineficientă, la o
economie de piață, a reprezentat pentru anii 1990-1993 un produs intern brut aproape egal,
pentru ca acesta să crească progresiv de la an la an, apogeul fiind reprezentat din nou de
anul 2018 (de asemenea, anul în care cheltuielile private au fost maxime pentru intervalul
de timp 1990-2018). Anul 2010 a însemnat o scădere în valoarea PIB-ului nominal, cu toate
că în acest an au crescut cu 10% impozitele pentru activitățile agricole, în acest an se oprea
o sumă de 15,2 mld lei din impozitarea veniturilor din salarii și pensii iar spre deosebire de
anul 2018, microîntreprinderile cotizează la stat cu 85% mai mult decât în 2018. Anul 2018
a reprezentat o urcare în creșterea PIB-ului nominal, dar asta se datorează creșterii
consumului privat.

Tabel 3: Evoluția exportului în România în perioada 1990-2018

 Evoluția exportului în România în perioada 1990-2018

Schimburi comerciale cu Statele Unite

Din 1990 și până în iunie 2011, aproape 100 de companii americane au investit
aproximativ un miliard de dolari în România. Investițiile acestora asigură în prezent
aproximativ 15.000 de locuri de muncă și experiență profesională pentru manageri și
angajați români.

Schimburi comerciale cu Republica Populară Chineză

China este cel mai important partener comercial al României din zona asiatică. La
sfârșitul anului 2008, volumul schimburilor comerciale dintre cele două țări a totalizat 3,8
miliarde de dolari. În iulie 2006, erau înmatriculate în România 8.447 de societăți cu capital
chinez, poziționând China pe locul 4 în calasmentul efectuat în funcție de numărul de
societăți

Schimburi comerciale cu Germania

La finalul anului 2009, numărul investitorilor germani în România a ajuns la peste

17.000, iar valoarea investițiilor a depășit 2,7 miliarde de euro. La sfârșitul anului 2013, la
Oficiul Național al Registrului Comerțului erau înregistrate 20.150 firme cu capital german
iar valoarea capitalului subscris se ridica la suma de 4,39 miliarde de euro. În anul 2014,
cele 500 de firme membre ale Camerei de Comerț și Industrie Româno-Germană generau
aproximativ 300.000 de locuri de muncă.

Tabel 4: Evoluția importului în România în perioada 1990-2018

 Evoluția importului în România în perioada 1990-2018

Î
n primele 11 luni din 2017, deficitul comercial a fost de 11,35 miliarde euro. Importurile
României s-au ridicat la 76,546 miliarde de euro în perioada amintită, cu 10,1% peste
nivelul din primele 11 luni ale lui 2017. Exporturile au crescut cu 8,6%, până la 63,133
miliarde de euro. Pe primele locuri se află industria auto (47,5% la export şi 38% la import)
şi produsele manufacturate (32,2% la export şi respectiv 30,7% la import). Importurile din
Uniunea Europeană s-au ridicat la 57,23 miliarde de euro, reprezentând 74,8% din total, în
vreme ce exporturile în spațiul comunitar au fost de 48,57 miliarde de euro, echivalentul a
76,9%. Creșterea importurilor vine ca urmare a creșterii consumului, iar acesta a urcat din
cauza creșterii salariilor în domeniul bugetar și a pensiilor.

Modelul de regresie multifactorial: PIB – Import și Export

 Validitatea modelului statistic

Conform tabelului ANOVA din Excel a carui imagine este mai sus consideram ipotezele:

H0: modelul nu este valid statistic

H1: modelul este valid statistic

Avem : Fcalc = 65.43642

Fcrit=F (0,05;1;22)= 4.30

FINV(0,05;1;22) - functia care calculeaza Fcritic din Excel

=> Fcalc>Ftabel => 65.43642> 4.30 => MODELUL ESTE VALID STATISTIC

=> accept H1, resping H0

Fcrt Fcrt  F0.05;( n ,n  k 1)

Valoarea critică se obtine din tabelul distributiei F, mai precis
Interpretare :

- Din R Square = 0.8674 rezulta faptul ca 86.74% din variatia PIB-ului este determinate de cele 2
variabile, import respectiv export, iar restul de 13.24% reprezinta erori sau alti factori.

- dreapta de regresie este : Y = 1.54*export+ 1.86 *import+149954.8 ;

- legaturile sunt directe.

- F-statistic = 65.43

Bibliografie

1) Macroeconomie – Prof.Univ. Dr. Ioan Eugen Tiganescu, Prof. Univ. Dr. Mihail Daniel
Roman – Editura ASE, 2001

2) Macroeconomie – Modele statice și dinamice de comportament – Stelian Stancu, Nora

Mihail – Editura Economica, 2009

3) Interacțiunea real – nominal în dinamica economiei românești – Gheorghe H. Popescu,

Elvira Nica

4) https://statistici.insse.ro/ipc/

5) http://www.insse.ro/cms/ro/content/ipc%E2%80%93serie-de-date-
anuala?fbclid=IwAR1Ti2UnCdJASnlQdac8hJD7VubMH_UtrDX6zh9D8xx0ALYRoWqWF8IblUc

6) https://ro.wikipedia.org/wiki/Economia_Rom%C3%A2niei

7 )http://www.insse.ro/cms/ro/content/ipc%E2%80%93serie-de-date-anuala

8) https://ro.wikipedia.org/wiki/Comer%C8%9Bul_exterior_al_Rom%C3%A2niei