Literatura - CURS 10 12.12.

2013

Epica Evului Mediu

Magistrii culturii medievale

- Sunt filozofi pagani, se fac dese trimiteri in filozofie la Boethius, Cassiodorus (discipolul lui), iar in retorica si
logica la Aristotel (supranumit Filozoful)
- Latina este considerata un idiom superior in toate privintele, limbile nationale inca nefixate fiind considerate
incapabile sa sustina idei filozofice sau religioase valoroase.
- Academia carolingiana de la Aix-la-Chapell (actualmente Aachen), capitala lui Carol cel Mare, invie pentru
scurta vreme studiul poeziei antice prin invatati precum calugarul Alcuin sau Thedoulf (renasterea
carolingiana)
- Dupa Conciliul de la Niceea (325), incepe sa se dezvolte o retorica a crestinismului care este de factura
romana

Scolastica

- Metoda de studiu practicata intens in Evul Mediu, prin care filozofii medievali incearca sa explice
cunostiintele provenite din antichitate in lumina ratiunii si mai ales a dogmei crestine.Organizata mai ales sub
forma de intrebari si raspunsuri si acordand invariabil intaietate argumentul teologic in defavoarea celui
filozofic sau a noutatii argumentarii, metoda scolasticii s-a epuizat in decurs de cateva secole intr-o retorica
formala pe care au combatut-o mai tarziu renascentistii.

Reprezentantii metodei scolastice din Evul Mediu

- Pierre Abélard
- Toma d’Aquino
- Roger Bacon
- scotianul John Duns Scous, etc.
Precursori:
- Boethius
- Sfantul Augustin

Cantecele de gesta (“catece de vitejie”, sfarsitul sec XI – sec XV)

- Sec XI-XII – apar cantecele de gesta, lungi poeme epice, consacrate faptele de arme ale unor eroi reali sau
legendari din istoria popoarelor medievale.
- Cele mai multe (de exemplu, Cantecul lui Roland si Cantecul Cidului), in special cele mai vechi, sunt animate
de un ideal crestin. Multe devin mai tarziu surse ale clasicismului.
- Aceste poeme eroice sunt cantate la curtile senioriale si la serbari populare de autori si interpreti numiti
jongleri; ca si epopeea antica, au circulat si s-au transmis mai departe pe cale orala.
- In Franta, cantecele de gesta se impart in cicluri : ciclul Regelui ( din care face parte Cantecul lui Roland, ciclul
lui Guillome d’Orange, ciclul lui Doon de Mayence (sau al “baronilor revoltati”), ciclul Cruciadelor.

Comicul in cantecele de gesta

- In opinia lui E.R Curtis, in Evul Mediu, cantecele de gesta erau puse pe aceeasi treapta cu placerile
gastronomice si reprezentatiile cu mimi. Desi, la nivel teoretic, cantecul epic medieval continua stilistic
traditia epopeii latine, in realitate el contine si scene sau episoade comice diferite de “stilul inalt” al vechilor
epopei: de exemplu, Roland isi permite o gluma cu regale Carol, Ganelon este dat pe mana bucatarilor si
expus renghiurilor acestora (Cantecul lui Roland), relatarea despre lasitatea infantilor de Carrión din Cantecul
Cidului este comica. Ingredientul comic face parte din epopeea medievala inca de la inceputurile sale.
Cantecul lui Roland – origine si compozitie

- Probabil creatia unui poet normand sau jongler, Turoldus, pomenit in finalul poemului si reprezentat pe
celebra „tapiserie de la Bayeux” (care contine scene din batalia de la Hastings, 1066; cucerirea normanda din
Anglia)
- Alcatuit din 4002 versuri, preponderent decasilabice, impartite in 291 de lese (unitati inegale,asemanatoare
strofelor)
*POZA - Tapiseria de la Bayeux (sec X, cca 70m, azi in Bayeux, Franta)

Punctul de plecare (referinta istorica)

- Cel mai probabil, Cantecul lui Roland a fost compus in al doilea sfert al sec XII, se refera la batalia din defileul
Roncevaux (Pirinei, 778) cand ariergarda franceza a lui Carol cel Mare, aflata intr-o expedie militara in
Spania, este nimicita intr-o trecatoare de un grup de basci sau gasconi. In aceasta batalie moare si un conte
din Bretania, pe nume Hruodlandus.

Caracterul medieval al poemului (1): dimensiunea religioasa (crestinismul)

- Acest eveniment este transformat de imaginatia literara a autorului intr-o secventa de razboi sfant,
culminand cu triumful crestinatatii: marele Carol ii pedepseste pe sarazinii mauri pentru distrugerea
ariergardei sale, conduse de viteazul Roland (in poem,vasalul si totodata nepotul lui Carol cel Mare), iar
regina Bramidona, vaduva regelui musulman Marsil, se crestineaza.
- Incursiunea de jaf si prada a francezilor capata dimensiunile unei cruciade a dreptei credinte impotriva
paganilor , iar infrangerea rusinoasa este explicata prin tradare, fiind razbunata si conducand totusi la o
victorie definitiva si totala a francezilor (fapt neconform cu realitatea istorica)
- Dumnezeu insusi intervine de partea francezilor, prelungind ziua in mod miraculos, pentru a le permite sa-i
nimiceasca pe pagani.

Caracterul medieval al poemului (2:) calitati eroilor si relatiile feudale

- Personajele sunt simbolice si ilustreaza raporturile de vasalitate sau prietenie specifice realitatior sau
valorilor existente in Evul Mediu.
- Roland, eroul central al epopeii, are toate insusirile unui cavaler medieval desavarsit, luptand pentru
credinta si animat de un elan razboinic neobosit, foarte intransigent totodata cu idealurile sale (refuza sa
sune din corn pana in ceasul din urma,in care simte ca a pierdut).
- Nici Aude, logodnica lui Roland, nu accepta compromisuri: la vestea mortii lui Roland, ea se prabuseste
moarta (semn al unor sentimente carora ea le-a inchinat intrega-i viata)
- Fratele ei, Olivier, mai intelept si mai prudent, este un alter-ego al lui Roland, fiindu-i totodata cel mai bun
prieten.
- Carol cel Mare ,prezentat ca un batran de 200 de ani „cu barba colilie’, intruchipeaza monarhul intelept,
autoritar, viteaz si drept al carui vasal este Roland.
- Arhiepiscopul Turpin, realizat artistic dupa modelul Cavalerilor Templieri sau Teutoni, este tipul prelatului
care lupta cu arma in mana pentru credinta
- Ganelon il ilustreaza pe seniorul tradator, aspirand la o viata de tihna in castelul sau; este pedepsit in cele din
urma pentru tradarea lui in urma unui duel judiciar (considerat in Evul Mediu judecata lui Dumnezeu).

Alte poeme epice medievale – Cantecul Cidului

- Scris pe la inceputul sec XII, in dialectul castilian, insuficient fixat la acea vreme; aproximativ 4000 de versuri,
ca si Cantecul lui Roland.
- Unul din cele mai realiste cantece de vitejie din literatura medievala; are la baza biografia unui senior
spaniol, care s-a evidentiat in luptele pentru recucerirea Spaniei de sub dominatia araba; ca si Cantecul lui
Roland, acest poem este animat de un ideal crestin.
Subiectul Cantecului Cidului

- Don Rodrigo Diaz de Bivar (Cidul) cade prada intrigilor si este exilat de regele Alfonso al VI-lea. In drumul
exilului, Cidul cucereste mai multe cetati aflate sub stapanire araba si se stabileste la Valencia, unde i se
permite sa se reuneasca cu familia sa. Iertat de rege (pentru vina falsa), este obligat sa-si casatoreasca fiicele
cu nepotii dusmanului sau (infantii de Carrión). Acestia le umilesc si le parasesc, atragand mania Cidului si a
regelui (care a ordonat aceste casatorii). Finalul restabileste prin duel onoarea Cidului, iar fiicele sale se
recasatoresc, devenind regine in Navarra si Aragon.
- Desi poemul este marcat de influenta franceza, in acest caz accentul cade mai putin pe vitejie si mai mult pe
onoare, iar spre deosebire de indraznetul si imprudentul Roland, Cidul, care apartine totodata unei alte
categorii de varsta, este si un erou care judeca atent circumstantele si care nu se bazeaza pe puteri
supranaturale. Figura lui este mai complexa decat a celorlalti eroi din literatura Evului Mediu.

Literatura de inspiratie folclorica

- In paralel cu literatura liturgica si cu literatura laica axata pe valori crestine, se dezvolta si o literatura laica
influentata masiv de folclor. In vechea Germanie, populatia teutonilor creeaza o literatura de factura misto-
istorica, cu influente din zona scandinava. Aceasta poezie riguros articulata (Minnesang) a dat cateva opere
fundamnetale, cum ar fi Cantecul Nibelungilor.

Cantecul Nibelungilor

- Acest poem este o expresie a lumii germanice si tradeaza o lunga elaborarea. A alimentat inspiratia
romanticilor ( de exemplu : Wagner, care l-a transformat in mit national). Originea cantului este pagana, iar
idealul crestin nu mai este elementul central al epopeii. Nibelungii sunt, de fapt, niste pitici (elfi), care detin o
comoara. Mantia elfului Alberich si sangele balaurului care pazeste aceasta comoara vor constitui atuurile
eroului principal, Siegfried, in luptele sale contra dusmanilor (posibilitatea de a se face navazut si
invincibilitatea dobandita dupa ce se scalda in sangele balaurului)
- Caracterul medieval al acestui cantec se manifesta puternic prin obsesia superioritatii vitejesti si a
raporturilor de vasalitate, care alimenteaza pe tot parcursul poemului conflicte dintre personaje.

Eposul medieval anglo-saxon: Beowulf

- Peomul Beowulf (sec X) – are la baza o legenda mai veche preluata din Danemarca. In acest poem, inspirat
din lumea apelor si a luptelor cu monstrii, eroul este in final ucis de un balaur. Poemul pare mai degraba o
versiune scandinava decat anglo-saxona, inspirata de legendele pre-crestine. Totusi, in versiunile din sec XI-
XII, eroii din Beowulf isi fac semnul crucii inainte de a pleca la lupte
- Beowulf a fost totodata unui din izvoarele inspiratiei lui J.R.R Tolkien, in romanul fantasy Stapanul Inelelor.

Romanul cavaleresc

- A aparut spre sfarsitul sec al XII-lea, era o creatie in versuri, denumita „roman” pentru ca era scrisa in imba
vulgara, nu in latina.
- Marea inovatie a acestui tip de roman a constat in preluarea unor teme si personaje apartinand folclorului
celtic, despre regele breton Arthur si tovarasii sai de lupta, amestec de elemente istorice reale si elemente
supranaturale (vrajitori, zane, pitici, obiecte vrajite, intamplari ciudate).
- Spre deosebire de creatiile populare, aceste romane cavaleresti au autori cunoscuti, intemeietorul genului
fiind considerat Chrétien de Troyes, autor printre altele, al Povestii Graalului. Ideea tuturor acestor romane
consta in impletirea dintre dragoste si virtutiile cavaleresti. Vitejia si onoarea mai fusesera abordate in
poemee epice, iar iubirea era cantata in strofe lirice de trubaduri. Nou este faptul ca eroii romanului
cavaleresc nu mai cauta in lupta doar sporirea gloriei personale si cresterea renumelui neamului caruia ii
apartin, ca Roland sau Cidul, ci ei isi slujesc astfel doamna, dovendind puterea iubirii pe care i-o poarta.
 - De exemplu, la cererea reginei Guinevra, Lancelot este in stare sa lase sa-i fie chiar patata onoarea, virtute
esentiala a unui cavaler, urcandu-se intr-o caruta cu care in mod obisnuit erau plimbati prin oras
condamnatii sau lasandu-se infrant in turnir de adversai care-i sunt inferiori).
Umilinta suprema pentru acesti eroi consta nu in astfel de acte, ci in pierderea iubirii.
- Spre deosebire de creatiile populare, aceste romane cavaleresti au autori cunoscuti, intemeietorul genului
fiind considerat Chrétien de Troyes, autor, intre altele, al Povestii Graalului. Ideea tuturor acestor romane
consta in impletirea dintre dragoste si virtutile cavaleresti. Vitejia si onoarea mai fusesera abordate in
poemele epice, iar iubirea era cantata in strofe lirice de trubaduri. Nou este faptul ca eroii romanului
cavaleresc nu mai cauta in lupta doar sporirea gloriei personale si cresterea renumelui neamului caruia ii
apartin, ca Roland sau Cidul, ci ei isi slujesc altfel doamna, dovedind puterea iubirii pe care i-o poarta.

Celtii si ciclul breton

- Celtilor le datoram ciclul legendelor despre Regele Arthur si Cavalerii Mesei Rotunde valorificate mai tarziu,
ca si Nibelungii, de romantici.
- Povestea iubirii dintre Tristan, cavaler de la curtea lui Arthur si nepotul regelui Marc, si Isolda, printesa pe
care el a adus-o de sotie unchiului si seniorului sau, a reprezentat o sursa de inspiratie pentru numeroase
realizari ulterioare.

Tristan si Isolda

- Cei doi se indragostesc unul de celalalt dupa ce au baut din greseala o licoare ce avea darul sa aduca iubirea,
episod care sugereaza forta oarba a dragostei, destin impotriva caruia nimeni nu poate lupta.
- Denis de Rougement considera ca povestea lui Tristan si a Isoldei a devenit un mit constitutiv al culturii
europene, care accepta astfel si legitimeaza dragostea, chiar adultera.