– Petru Popescu. – Şi ce lucrezi? – Prepar peşti pentru pulverizat. – Bine, dar ce anume operaţii faci? – Pun pestele pe plăci, potrivesc plăcile pe plite, pregătesc patru putini pentru peştele prăjit, pulverizez pasta produsă, pun pe pungi. – Dar de ce vorbeşti numai cu “P”? – Poftim ? – De ce vorbeşti numai cu “P”? – Pot pronunţa pe P perfect perceptibil. – Ei, asta e acum! Pun rămăşag ca la întrebările mele vei greşi. – Primesc. – Pe cât? – Pun prinsoare pe patru poli! – S-a făcut. Spune-mi ce-ţi place să mănânci? – Peşte, păstrăvi, plachie, potârnichi, piftie piperata, pârjoale, pastramă, papricaş, porumbei, pui pane. – Şi ce vin bei? – Pinot, pelin, porto. – Şi ce desert? – Plăcinte, prăjituri, papanaşi, pepene, prune, pere, portocale, piersici. – Dar îngheţată obişnuieşti? – Putin profiterol, parfait. – Spune-mi cum îţi petreci timpul liber? – Primăvara prefer plimbările pe potecile pădurilor, prin parcuri. – Dar vara? – Pescuiesc. – Şi iarna? – Patinez. – Te pomeneşti că poţi sa-mi spui o poezie numai cu litera “P”? – Pot. – Asta nu o mai cred. Spune-o! Poezia poetului Petru Popescu : Prin pustiuri, peste pietre Păsări, pâlcuri pribegesc Părăsindu-şi puii proprii Pe pământul părintesc Prima pasăre, pilotul Plescăia puternic pliscul Plutea privind pământul Pajiştea, pădurea, piscul. – Bine! Spune-mi textual ce i-ai spus nevestei când ai plecat? – Paraschivo păpuşico, pentru prânz presară puţin pătrunjel pe potârniche. Pa! – Văd că am pierdut. – Pardon, plăteşti patru poli pentru pierderea pariului. – Plătesc. – Pune paralele pe portofel. – Încă o întrebare. – Poftim!… – Ce adresă ai matale ? – Prelungirea Popa Petrescu 4, parter, plecând prin Pângări, peste pod." preluare