Oda prunei

Sorin Poclitaru

O,Doamne,care faci așa minune,

Slăvit să fie-n veci numele tău,
Că ai lăsat pe drumul spre Zalău
Atâția pomi în care-atârnă prune.

Aceste fructe bune în budincă,

În tarte, în magiun sau în găluști,
Sunt minunate numai când le guști
Sub forma lor lichidă de pălincă.

Te-ai îngrijit și-ai răsădit copaci,

Pe orice șanț, pe orice deal, mărite
Și astfel vezi doar fete fericite
Și nu există nici bețivi săraci.

M-am tot uitat la ceilalți pomi, subțire,

Abia de vezi trei-patru verzăciuni,
Nu bogăție ,cum ai dat la pruni,
De-atârnă ca turbatele-n neștire.

Au pus țăranii bețe ca proptea,

Să nu se rupă crengile de roadă
Și stau la pândă, una să nu cadă
Și le stropsesc cu ciudă:” Noa, așea!”
La fiecare casă e-un cazan
Și toamna,când se termină borhotul,
Miroase drumul spre Zalău cu totul,
A țuică, de te-mbată la volan.

Pe-aici nu vezi divorțuri numeroase,

Că dacă e răchie din belșug,
Bărbații stau acasă și nu fug,
Că li se par nevestele frumoase.

Așa că,Doamne,dacă suntem buni

Și-ți ascultăm de toate cele sfinte,
Fă o minune, te rugăm fierbinte
Și pune-n toată țara numai pruni