Fagul i Iedera

ntr-o gean de zvoi,

stau ncolcii cei doi,
fagul i cu iedera,
falnic el ginga ea.
Creanga strnge din crcel,
fremtnd i ea, i el,
ca n vremea cnd erau
ea fecioar, el flcu,
fiecare dintr-un sat
vrjmit pe cellalt.
Azi nu se mai tie bine
cnd anume, cum i cine
a-ncercat s i despart
pe cei doi unii de soart.
Doar c dragostea de snge
dorul nu poate nfrnge,
care i-a sortit s fie
ntrunii pe venicie
peste moarte peste via,
hrzii ca so i soa,
necum astlalt lume
nu le-a-ngduit anume,
de cnd paloul strpuns-a
i pe dnsul, i pe dnsa,
ntr-o singur suflare,
ntr-o dulce-mbriare,
ochi n ochi, gean pe gean,
duh prin duh, ran prin ran,
ram i frunze deter
un fag i o ieder,
mpreun amndoi
ntr-o gean de zvoi.
mpreun amndoi
ntr-o gean de zvoi.
Fagule... dragule...
Ieder... prieten...