Douăzeci de strofe despre suprema învăţătură

spirituală(Mahopadeshavimshatika)Slavă Ţie, Doamne, căci corpul Tău este întregul Univers Iar fiinţa
Ta transcende toate lumile, Ţie, lumina veşnicei bucurii. Sinelui meu, cuprinzând energii şi forţe
nesfârşite.

Slavă Ţie, Doamne, acolo unde Tu eşti Tu, iar eu sunt eu. Acolo unde doar Tu exişti, iar eu nu sunt.
Acolo unde nu suntem nici eu, dar nici Tu.

Slavă Ţie, Doamne, acolo!

Eu te-am căutat mereu, plin de dor, în interiorul trupului meu Ca „Tu” sau „Sinele meu”. Dar ceea ce
descopăr când nu te găsesc nici pe Tine, nici pe mine, Ceea ce gândesc atunci, eşti chiar Tu!

Atunci când te-am contemplat în forma Sinelui meu, eu, adoratorul Tău Am obţinut deja forma Ta –
Slavă Ţie, Da!, chiar mie, slavă!

A spune „Tu trebuie să faci asta” este doar un mod de a vorbi, Căci cel care este în Sinele său a
devenit deja una cu Tine. De ce s-ar mai resorbi, Doamne, în Tine şi unde sau de unde ar mai putea să
o facă?Chiar şi a spune „eu sunt Tu, Tu eşti eu” nu este adevărul suprem, Căci separarea de Tine nu a
existat niciodată. O astfel de stare de separare înşeală dorinţa de a obţine iluminarea.

Cuvinte ca „eu, tu, el, ea” nu-şi găsesc locul în Tine Şi, cu atât mai puţin, lumea obiectivă exterioară.

Cine a gustat o singură dată cu nesaţ din nectarul beatific al Iubirii Tale, Acela nu va mai vorbi despre
diferenţieri, ba chiar se va feri să mai afirme şi: „Totul este Unul, preaplin al păcii absolute”. [Este
vorba de un binecunoscut vers vedic.]

Atunci când Tu îţi revelezi adevărata esenţă Eşti Tu, eşti eu, eşti chiar întreaga lume. Dar când
manifestarea a fost complet resorbită Nu eşti nici Tu, nici eu, nu mai există nimic din toată această
lume.

Tu apari prin propria-Ţi voinţă Întocmai ca un actor ce îşi asumă diferitele roluri ca şi cum ar fi o parte
a acestora, Cum ar fi stările de veghe, de vis sau de somn profund. Dar, în realitate, Tu nu eşti
niciodată fragmentat.Când Tu eşti treaz, întreaga lume e trezită. Când Tu dormi, ea se dizolvă în
somnul tău supraconştient. Astfel, întregul univers manifestat şi nemanifestat Este una cu Tine.

Limba oboseşte lăudând numele Tău, Gândirea oboseşte meditând asupra Ta. Cum s-ar putea medita
asupra Celui fără de formă Şi cum ar putea fi denumit Cel fără de însuşiri?

Cum ar putea fi invocat spre adorare Cel Desăvârşit Şi cum I s-ar putea oferi un loc sacru Celui ce se
află pretutindeni? Cum I s-ar putea spăla picioarele Celui Preacurat? Cum I s-ar putea oferi Acestuia
apă să-şi clătească gura?

Cum să-L speli pe Cel nepătat Şi cum să-L îmbraci pe Cel al cărui corp este întregul Univers? Cum să-I
oferi parfumuri Celui de neatins Şi cum să-L împodobeşti pe cel ce este însăşi frumuseţea?Cum poţi
să-I legi şnurul sfânt al brahmanilor Celui de neînlănţuit Şi cum să-I oferi flori Celui care transcende
mirosul? Cum poţi să arzi tămâie pentru Cel care transcende suflul Şi cum să arzi ulei în lămpi pentru
Cel ce transcende văzul?

Cum să-I oferi Celui etern mulţumit ofrande de mâncare Şi cum să-I oferi betel Celui Omniprezent?
Cum să mergi în pelerinaj în jurul celui nesfârşit Şi cum să te închini Celui Unic şi fără de al doilea?

Cum să-I aduci ofrandă de lumină Supremului ce străluceşte veşnic în Sinele Său Şi cum să-I cânţi
Celui de necunoscut un imn vedic?
Cum poţi să Îl eliberezi din ritual Pe Cel ce este atât interior cât şi exterior desăvârşit? Cum poţi să-I
oferi ofrande Celui Ce este pretutindeni prezent, lipsit fiind de orice diferenţiere?

Cum poţi să-I oferi Celui desăvârşit vreo răsplată Şi cum poţi să-I oferi apă Celui veşnic împlinit? Cum
poţi să-L eliberezi pe Cel ce pătrunde toate lucrurile? Cum ar putea Cel nevăzut să realizeze ritualul
iertării?

Suprema adorare a lui Dumnezeu poate fi realizată În toate stările doar astfel: Atunci când conştiinţa
îţi este unită cu El (Dumnezeu) Să îţi abandonezi toate gândurile lui Dumnezeu, Stăpânul Absolut al
întregii manifestări.