UNIVERSITATEA ,,NICOLAE TITULESCU” BUCUREȘTI

FACULTATEA DE DREPT

1
 Persoana juridică în
dreptul internațional privat român

Noțiune

Persoana juridică (persoana morala) este un subiect colectiv de drept,

adică un colectiv de oameni care îndeplinind condițiile prevăzute de lege este
titular de drepturi și obligații.
Naționalitatea reprezintă apartenența persoanei juridice la un anumit stat
fiind o noțiune similară cetățeniei pentru persoana fizică.

Criterii de determinare a naționalității

Naționalitatea se determină după legea forului. În diverse sisteme de drept
se folosesc următoarele criterii:

1) criteriul vointei fondatorilor persoanei juridice, in acest caz

nationalitatea e stabilita prin actul constitutiv si statut;

2) criteriul sediului social sau al teritorialitatii conducerii, potrivit

acestuia, persoana juridica are nationalitatea statului in care isi are sediul social,
adica acolo unde e conducerea sa daca sunt intrunite urmatoarele condiți:

a) sediul să fie cel stabilit;

b) sediul să nu fie fictiv;

c) sediul să fie serios.

3) criteriul locului de inregistrare a statutului persoanei juridice, adica

acolo unde au fost indeplinite formalitatile de constituire, indiferent unde isi are
sediul ( SUA, Anglia, Olanda);

4) criteriul plasarii centrului activitatii economice a persoanei juridice,

adica acolo unde se desfasoara activitatea de baza;

5) criteriul controlului, potrivit caruia nationalitatea se determina fie dupa

apartenenta conducatorilor persoanei juridice, fie dupa cetatenia asociatilor sau
nationalitatea capitalului social ori cetatenia persoanelor in interesul carora se
desfasoara activitatea persoanei juridice;

2
 6) criterii mixte.

Rolul persoanelor juridice in cadrul relatiilor internationale

Atât relațiile economice internaționale, cât și raporturile politice,

culturale, sociale ori umanitare se realizează într-o măsură din ce în ce mai mare
prin persoanele juridice. Se deosebesc persoanele juridice care țin de sistemul de
drept al unui stat, de exemplu cele romane si persoanele juridice care se
incadreaza in ordinea de drept internationala, din care fac parte, de exemplu,
statele, O.N.U. si institutiile specializate ale acesteia.

De aici rezulta importanta persoanelor juridice. Fenomenul fuziunii

societatilor comerciale pe plan national si international si amploarea pe care au
luat-o investitiile straine de capital in diverse state, au condus la
internationalizarea societatilor comerciale, aparand societatile multinationale,
sau transnationale. In cadrul Comunitatii Economice Europene se observa
preocuparea pentru coordonarea reglementarilor juridice privind societatile
comerciale si pentru crearea unor societati europene, care s-ar putea prezenta
sub forma de societati de tip european. Dupa cel de-al doilea razboi mondial au
aparut asa numitele societati internationale care sunt create prin tratate.

Statutul persoanei juridice

Sub noțiunea de persoană juridică înţelegem un subiect de drept constituit

dintr- un colectiv de oameni, care întrunind condiţiile cerute de lege este titular
de drepturi şi obligaţii.

Naţionalitatea penru persoana juridică este aceeaşi ca şi pentru persoana

fizică, ea stabileşte dacă o persoană juridică este autohtonă sau străină. Legea
naţională a persoanei juridice stabileşte drepturile şi obligaţiile ei, anume pentru
acest motiv determinarea naţionalităţii peroanei juridice prezintă interes pentru
dreptul internaţional privat.

Determinarea naţionalităţii persoanei juridice se face după criterii diferite.

Participarea persoanelor juridice la raporturile de comerţ exterior, cooperare
economică şi tehnico- ştiinţifică pune în discuţie două probleme de ordin
general, şi anume, care este naţionalitatea persoanei juridice şi care sunt
condiţiile în care activează această persoană pe teritoriul statului forului.

3
 Dacă persoana juridică străină este recunoscută pe teritoriul statului
forului, legislaţia statului recunoaşterii stabileşte drepturile şi obligaţiile care- i
pot fi acordate. Persoana juridică străină se bucură de drepturile ce- i sunt
acordate, dar ea nu poate să aibă mai multe drepturi decât îi sunt acordate prin
legea proprie. Persoana juridică străină se bucură de regimul acordat de
legislaţia statului forului. Persoanele juridice străine pot activa în străinătate sub
formă de filiale, sucursale, agenţii (reprezentanţe).

Orice persoana juridica este supusa legii unei anumite tari. Intr-adevar
persoana juridica nu poate exista decat daca s-a intemeiat potrivit unor dispozitii
legale, nu poate functiona decat tot potrivit unor dispozitii legale. Aceste
dispozitii sunt diferite de la o tara la alta. De aceea se pune problema
determinarii legii persoanei juridice care reglementeaza statutul sau personal.
Persoana juridica este carmuita de legea sa nationala.

Aceasta lege determina statutul persoanei juridice prin care intelegem

ansamblul problemelor privind persoana juridica supuse reglementarii legii sale
nationale. Prin urmare, orice persoana juridica are un statut personal care este
determinat de legea sa nationala. Art. 41 si 42 din Legea nr. 105/1992 se refera
la statutul organic al persoanei juridice, care desemneaza in principal,
urmatoarele:

a) capacitatea acesteia;

b) modul de dobandire si de pierdere a calitatii de asociat;

c) drepturile si obligatiile ce decurg din calitatea de asociat;

d) modul de alegere, competentele si functionarea organelor de conducere

ale persoanei juridice;

e) reprezentarea acesteia prin intermediul organelor proprii;

f) raspunderea persoanei juridice si a organelor ei fata de terti;

g) modificarea actelor constitutive;

h) dizolvarea si lichidarea persoanei juridice. Criteriul dupa care se

determina legea nationala a persoanei juridice nu este acelasi in diferite
legislatii.

4
 Categorii de persoane juridice de drept intern

Dreptul unor țări deosebește intre persoanele juridice de drept public si

cele de drept privat. Apartin acestei din urma categorii societatile, asociatiile si
fundatiile. Societatile sunt de persoane si societati de capitaluri. Societatea pe
actiuni si societatea cu raspundere limitata sunt principalele persoane juridice.

O forma de investitie straina in tara noastra este constituirea de societati

comerciale, filiale sau sucursale, cu capital integral strain sau in asociere cu
persoane fizice sau persoane juridice romane, potrivit prevederilor Legii nr.
31/1990 privind societatile comerciale.

Potrivit acestei legi, art. 2, formele societatilor comerciale sunt:

1) societatea in nume colectiv;

2) societatea in comandita simpla;

3) societatea in comandita pe actiuni;

4) societatea pe actiuni;

5) societatea cu raspundere limitata.

Legea pentru persoanele juridice din 6 februarie 1924 reglementeaza

asociatiile si fundatiile ca persoane juridice. Societatile comerciale cu sediul in
Romania sunt persoane juridice romane (art. 1 din Legea nr. 31/1990).

Persoane juridice nationale si persoane juridice straine

Activitatea persoanelor juridice in relatiile economice internationale pune

doua probleme:

a) Determinarea apartenentei la un anumit stat a persoanelor juridice,

adica daca sunt romane sau straine. Aceasta este problema
nationalitatii persoanelor juridice.

Normele juridice ale fiecarei tari stabilesc criteriile cu ajutorul carora se

determina nationalitatea persoanelor juridice. In consecinta, normele noastre
juridice determina care persoane juridice sunt romane si care sunt straine, de
exemplu bulgare, ungare, italiene, franceze etc. Anumite aspecte privind
persoana juridica sunt carmuite de legea nationala a acesteia. In acest fel,
determinarea nationalitatii persoanelor juridice inseamna stabilirea domeniului

5
de aplicare a legilor proprii fata de cele straine adica solutionarea conflictului de
legi.

b) Conditia persoanei juridice straine. Aceasta prezinta doua aspecte:

- Recunoasterea extrateritoriala a persoanei juridice, adica daca se

recunoaste intr-o anumita tara, de exemplu la noi, persoana juridica straina
respectiva;

- In caz afirmativ, ce drepturi se acorda persoanei juridice straine

recunoscute.

Cele doua probleme se ivesc in ordinea mentionata. Intr-adevar, nu se

poate vorbi de conditia persoanei juridice straine decat dupa ce s-a stabilit ca
este vorba de o asemenea persoana juridica, adica straina.

Exercitarea drepturilor recunoscute persoanei juridice straine tine de

conflictul de legi, caci se pune intrebarea de a sti dupa care lege se face aceasta.

Prin urmare, persoana juridica in dreptul international privat ridica unele

aspecte care apartin conflictului de legi si unele aspecte care apartin conditiei
persoanei juridice straine. Aspecte privind conflictul de legi se impletesc cu cele
privind conditia juridica a persoanei juridice straine.

Notiunea de nationalitate a persoanei juridice

Pornind de la asemanarile existente intre persoana fizica si juridica, s-a

considerat ca si acestea din urma au nationalitate, dupa cum persoanele fizice au
cetatenie (nationalitate in terminologia literaturii din unele tari).

Nationalitatea persoanei juridice reprezinta apartenenta acesteia la un stat.

Se considera ca nu este nici o dificultate sa se extinda notiunea de nationalitate
la persoanele juridice, deoarece aceasta exprima mai mult decat legatura politica
dintre o persoana si stat, ea exprima apartenenta persoanei la un stat, servind
pentru determinarea statutului juridic al persoanei.

Desigur ca nationalitatea persoanei juridice nu este identica nationalitatii

(cetateniei) persoanei fizice si nici nu produce aceleasi consecinte juridice la
care da nastere cetatenia persoanei fizice. Avandu-se in vedere aceste deosebiri,
in literatura juridica s-a exprimat si parerea ca nu se poate aplica notiunea de
nationalitate persoanei juridice

6
 Importanta nationalitatii persoanei juridice

Determinarea nationalitatii persoanei juridice prezinta importanta din mai

multe puncte de vedere:

a) Orice persoana juridica are un statut personal, care este carmuit de

legea nationala a acesteia. In lipsa nationalitatii, nu s-ar putea cunoaste legea
aplicabila statutului ei juridic.

b) In ceea ce priveste regimul strainilor, exista deosebire intre persoanele

juridice nationale si cele straine; deosebirea intre aceste doua categorii de
persoane juridice se face cu ajutorul nationalitatii. Asadar, pentru persoanele
juridice straine se pune problema recunoasterii lor extrateritoriale si a drepturilor
si obligatiilor pe care le pot avea intr-o tara in care nu au calitatea de persoane
juridice nationale.

c) Nationalitatea persoanelor juridice serveste pentru determinarea

domeniului de aplicare a tratatelor internationale. Astfel, de exemplu,
nationalitatea persoanei juridice serveste pentru determinarea acelor persoane
juridice care beneficiaza de prevederile tratatului international si, implicit,
determinarea acelora carora li se aplica tratatul. Tot astfel, nationalitatea serveste
pentru aplicarea regimului national al clauzei natiunii celei mai favorizate ori a
conditiei reciprocitatii care ar fi prevazute intr-un tratat international.

d) pentru apararea unor interese considerate importante, unele state iau

masuri de protectie deosebita, intr-un domeniu de activitate, de exemplu
pescuitul, impotriva persoanelor juridice care nu sunt nationale sau impotriva
persoanelor juridice care au o anumita nationalitate.

e) In relatiile internationale au dobandit o insemnatate sporita organizatiile

economice internationale de drept intern. Asa fiind, intereseaza sa se determine
statutul personal al acestora. Astfel, de exemplu, societatile cu participare
romaneasca si straina au nationalitate romana daca sunt constituite in tara
noastra unde isi au sediul social si sunt straine daca sunt constituite in
strainatate.

Determinarea nationalitatii persoanei juridice.

Nationalitatea persoanei juridice se determina potrivit anumitor criterii:

a)Criteriul vointei fondatorilor persoanei juridice. Acest criteriu

reprezinta o aplicare a principiului autonomiei de vointa in materia determinarii
7
nationalitatii persoanei juridice. Fondatorii determina nationalitatea persoanei
juridice prin actul constitutiv si statut, astfel cum ar fi mai convenabil in raport
de interesele lor. In general, acest criteriu nu este acceptat in literatura juridica,
deoarece, pe de o parte, natura contractuala a persoanei juridice, de exemplu a
societatii, nu exprima in intregime esenta ei juridica si, pe de alta parte, acest
criteriu nu asigura respectarea normelor cu caracter imperativ, dictate pentru a
ocroti interesul obstesc si pe cel al tertilor.

b) Criteriul teritorialitatii conducerii (sediul social). Potrivit acestuia,

persoana juridica are nationalitatea tarii unde isi are sediul social, adica locul
unde se gaseste conducerea sa. Sediul trebuie sa fie real stabilit pe teritoriul
acelui stat, astfel ca persoana juridica sa aiba centrul sau administrativ, adica
principalele organe de conducere pe acel teritoriu.

Daca persoana juridica are mai multe organe de conducere situate in tari
diferite sediul persoanei juridice este in tara in care se afla organul superior care
are conducerea intregii persoane juridice. Sediul social mai trebuie sa fie serios,
adica stabilit intr-o tara cu care persoana juridica are o legatura semnificativa. In
cazul in care sediul social ar fi intr-o tara care nu prezinta suficiente legaturi cu
persoana juridica, dar a fost acolo stabilit numai pentru anumite avantaje avute
in vedere, sediul desi ar fi real, el nu este serios, si deci nu ar putea sa serveasca
la determinarea nationalitatii persoanei juridice.

c) Criteriul locului de inregistrare a statutului persoanei juridice

(incorporation), adica locul unde au fost indeplinite formalitatile pentru
constituirea persoanei juridice, chiar daca sediul social ar fi in alta tara. Acest
criteriu este practicat de S.U.A., Anglia si Olanda. El permite persoanei juridice
sa fie supusa legii statului in conformitate cu care a fost infiintata si sa se bucure
de protectia acelui stat indiferent care ar fi locul unde se desfasoara activitatea
persoanei juridice ori s-ar afla sediul sau social.

d) Criteriul unde se gaseste centrul activitatii economice a persoanei

juridice. Potrivit acestui criteriu, persoana juridica are nationalitatea tarii unde se
gaseste centrul activitatii sale, locul unde se gasesc minele, uzinele. Acest
criteriu a fost parasit de practica judecatoreasca europeana, deoarece uneori este
foarte greu de determinat locul activitatii economice, anume cand aceasta
activitate se desfasoara pe teritoriul mai multor tari. Acest criteriu a fost reluat
de legislatia tarilor in curs de dezvoltare pentru a da posibilitatea acestor state de
a reglementa persoanele juridice care actioneaza aici, desi capitalul este strain.

8
 e) Criteriul controlului. S-a considerat ca in unele cazuri persoana juridica
are o nationalitate aparenta si ca cele patru criterii juridice nu pot fi folosite
pentru a descoperi caracterul real al persoanei juridice. S-a recurs la criteriul
controlului. Potrivit acestuia, nationalitatea persoanelor juridice se determina, fie
dupa apartenenta conducatorilor persoanei juridice, fie dupa cetatenia
asociatilor, fie dupa nationalitatea capitalului social, fie dupa cetatenia acelora in
folosul carora se desfasoara activitatea persoanei juridice.

f) Criterii mixte. Acestea rezulta din folosirea concomitenta a mai multor

criterii din acelea aratate, de exemplu sediul social cumulativ cu locul
constituirii persoanei juridice sau sediul social luat impreuna cu cetatenia
asociatilor ori a celor aflati in conducerea persoanei juridice.

Activitatea persoanelor juridice straine in tara noastra

Recunoasterea ca atare (de plin drept) a unei persoane juridice straine nu

inseamna ca aceasta poate sa desfasoare si o activitate pe teritoriul statului
recunoasterii. In consecinta, trebuie facuta distinctie intre recunoasterea
persoanei juridice straine si activitatea pe care aceasta urmeaza sa o exercite.
Principiul in materie este acela ca statul recunoasterii este indreptatit sa
reglementeze, in raport de propriile interese, exercitarea activitatii de catre
persoana juridica straina recunoscuta.

Din acest punct de vedere, exista o deosebire intre actele cu caracter

intamplator, izolat, sporadic si activitatea cu caracter permanent a persoanei
juridice straine recunoscute. Ca efect al recunoasterii, persoanele juridice straine
pot sa incheie, fara nici o incuviintare ori autorizatie din partea organelor
statului nostru, acte din prima categorie, adica cele cu caracter intamplator,
izolat. In acest sens, persoanele juridice straine recunoscute se pot adresa
instantelor judecatoresti, organelor procuraturii, notariatului de stat, precum si
altor autoritati.

Persoanele juridice straine pot sa incheie, de asemenea, fara nici o

autorizatie, contracte izolate cu o forma romana.

Persoanele juridice care doresc sa desfasoare in tara noastra o activitate cu

caracter permanent au nevoie de autorizatia organelor competente. In acest sens,
reprezentantele firmelor comerciale straine nu pot desfasura decat operatiunile
stabilite prin autorizatia de functionare, care se elibereaza de catre ministerul de

9
resort pe baza cererii adresate acestuia, care cuprinde mentiunile prevazute de
lege.

Drepturile acordate persoanelor juridice straine.

Persoana juridica straina recunoscuta se bucura de drepturile ce-i sunt

acordate de legea statului recunoasterii. In consecinta, drepturile si obligatiile
persoanelor juridice straine pe teritoriul tarii noastre sunt determinate de legea
romana.

Art. 44 din Legea nr. 105/1992 dispune ca o persoana juridica straina care
este recunoscuta beneficiaza de toate drepturile care decurg din legea statutului
ei organic, in afara de cele pe care statul care face recunoasterea le refuza prin
dispozitiile sale legale.

In principiu, persoanele juridice straine se bucura de drepturi in tara

noastra in conformitate cu regimul national. Persoanele juridice straine
recunoscute sunt, supuse unor conditii diferite, dupa cum ele vor sa desfasoare
in tara noastra o activitate cu caracter permanent sau numai cu caracter
intamplator, sporadic.

Aplicarea regimului national nu poate insa sa insemne ca se confera

persoanei juridice straine pe teritoriul nostru mai multe drepturi decat ii
recunoaste legea statutului ei personal (legea tarii de origine). Pe de alta parte,
regimul national se acorda persoanelor juridice straine sub conditia
reciprocitatii, adica numai in masura in care firmele romane se bucura de
aceleasi drepturi in tarile carora apartin acele persoane juridice. Se admite ca
reciprocitatea poate fi de fapt.

Regimul national, pe baza de reciprocitate, este prevazut si de art. 163 din

Legea nr. 105/1992, in ce priveste ocrotirea juridica, dreptul de a se adresa
diferitelor organe de stat, scutirea de taxe si cheltuielile de judecata, asistenta
juridica gratuita, precum si pentru scutirea de cautio judicatum solvi.

Resurse Internet :

http://www.rasfoiesc.com

http://www.stiucum.com

http://www.qreferat.com

10