BATERII PENTRU RĂCIREA AERULUI

1. Generalități
2. Schimbul de căldură în bateriile de răcire
2.1. Răcirea uscată
2.2. Răcirea umedă

1. Generalități

Din punct de vedere constructiv, bateriile pentru răcirea aerului, sunt

asemănătoare cu cele de încălzire. Pentru a obține un efect de răcire corespunzător
trebuie folosite baterii cu un număr mai mare de rănduri de țăvi, deoarece difernțile
de temperaturi în cazul răcirii sunt sensibil inferioare celor din cazul încălzirii. De
asemenea este necesar ca viteza de circulație a apei în bateria de răcire să fie mai
mare: între 0,5 și 2,0 m/s, dar se recomandă să nu scadă sub 1 m/s. Pompele de
circulație vor trebuie să aibă presiuni corespunzătoare mai mari. Trebuie acordată o
atenție deosebită aerisirii și golirii bateriilor de răcire. Apa de răcire este furnizată
de o stație frigorifică (ciler...), mai rar se utilizează apa din puțurile de adîncime.

2. Schimbul de căldură în bateriile de răcire

La determinarea coeficientului global de transfer termic se au în vedere două

situații care pot apărea după cum o parte din vapori de apă conținuți în aerul supus
răcirii condensează sau nu.

2.1.Răcirea uscată (baterii pentru răcirea aerului fără condensarea vaporilor

de apă)

Răcirea aerului se produce cu ajutorul bateriilor din țevi cu aripioare prin

contact indirect între agentul de răcire și aerul (fig. 7.1).

Fig 7.1. Schema unei baterii de răcire și diagrama temperaturilor

 Debitul de căldură ce trebuie extras aerului supus răcirii, se determină cu relația:

Qaer  L    ( I1  I 2 ), (7.5)

și trebuie să fie preluat integral de agentul de răcire (apă):

Qb.r .  k  F  tm  0, 278  Ga  ca  (T2  T1 ) (7.6)

în care: L - debitul de aer, în m3/h; ρ- densitatea aerului, în kg/m3;I1, I2 – entalpiile

inițială și finală ale aerului, în kJ/kg; t1, t2 –tempetraturile inițială și finală ale
aerului, în ˚C; T1, T2 –tempetraturile inițială și finală ale apei de răcire, în ˚C; : k -
coeficientul global de transfer termic a bateriei, în W / m 2 K ; F- suprafața de schimb
de căldură a bateriei, în m2; t m - diferenţa temperaturilor medii ale celor două
fluide, dintre aer și apă, în K; Ga –debitul de apă de răcire,în kg/h; ca-capacitatea
specifică a apei, în kJ/kgK.
Suprafața baterii de răcire rezultă în acest caz:

Qb.r . L    ( I1  I 2 )
F  ,
k  tm 3, 6  k  tm
Problema cea mai dificilă este determinarea lui k. În mod aproximativ se poate
considera:
1
k , W/m2 K
1 Fe 1
 
 i Fi  e
Coeficientul de schimb superfecial la interior i se determină cu relația Stender:

 i  2040  (1  0, 015ta )   0,87  d 0,13

W/m2 K
în care:  - este viteza de circulație a apei prin țevi, în m/s; d-diametrul interior al
țevii, în m; t a - este temperatura medie a apei care circulă prin țevi, (apei de răcire)
în ˚C.
Pentru calcule practice se ia i  3500(  1m / s, ta  10C, d  0,012...0,015m) .
Pentru calculele practice se pot considera valorile:
Fe
 e  30...60  15...20
.
Fi
2.2. Răcirea umedă (baterii pentru răcirea aerului cu condensarea vaporilor
de apă)

Condensarea vaporilor de apă se produce în cazul cînd temperatura

superfecială exterioară a baterii de răcire este mai mică decăt temperatura
punctului de rouă corespunzătoare stării aerului la intrarea în baterie. Încălzirea
apei de răcire are loc datorită căldurii perceptibile, ca urmare a diferenței de
temperatură și pe de altă parte căldurii latente prin condensarea vaporilor de apă
din aerul supus răcirii:

Qb.r .  Qperc.  Qlatent    S  (ta  t p )    S  r  (d a  d p ) 

 r   r  d p 
   S  (ta  t p )   (d a  d p )     S  (ta  t p ) 1  
 c   c  t 
 p 

I
   S  (ta  t p )   4  S  (ta  t p )  I / t
c  t
În care:  a-coeficient de schimb superficial pentru căldura perceptibilă, W/m2
K;  - coeficientul de evaporare, kg/m2 h;    / c  4 ; t a - temperatura aerului,
în ˚C; t p - temperatura superficială exterioară a bateriei, în ˚C; d a a-conținutul de
umiditate al aerului, în kg/kg/, d p a-conținutul de umiditate al aerului din stratul
limită al țevii, în kg/kg/.

Perderea de sarcină pe partea de aer în cazul răcării umede, ca urmare a reducerii

secțiunei de trecere a aerului datorită condensării vaporilor de apă, este mai mare
decăt în cazul răcirii uscate. Perderea de sarcină trebuie multiplicată cu un factor 
funcție de viteză. Orientativ marimea acestui factor poate fi luată din tabelul 7.1.

Tabelul 7.1. Factorul de multiplicare  al rezistenței aerului prin baterie cu

răcire umedă

Viteza, m/s 0 1 2 3 4 5
 1,25 2,0 2,5 2,4 2,0 1,5
pentru baterii cu
pasul aripiarelor
2mm
 1,0 1,5 1,8 1,95 1,8 1,5
pentru baterii cu
pasul aripiarelor
3mm

Pentru răcire pot fi folosite baterii de încălzire prin care circulă în loc de apă caldă
apa rece.