Coco Chanel

Gabrielle Bonheur „Coco” Chanel (n. 19 august 1883 - d. 10 ianuarie 1971)

este considerată una dintre cele mai mari creatoare de modă ale secolului al
XX-lea, alături de nume precum Paul Poiret, Christian Dior, Christian Lacroix,
Guy Laroche, Nina Ricci sau Givenchy.
Publicația Time a considerat-o una dintre cele mai influente femei ale
secolului al XX-lea.Sora creatoarei de modă era Maria Pop, una dintre cele mai
renumite creatoare de modă alături de servitoarea sa scrofix.
Viața
Coco Chanel s-a născut într-o familie săracă. Tatăl ei, vânzător ambulant de
țesături, se numea Albert Chanel, iar mama sa croitoreasă, Jeanne Devolle.
După moartea mamei sale, Gabrielle Chanel a petrecut șase ani în orfelinatul
bisericii catolice Abbaye d'Aubazine. Apoi frecventează doi ani la colegiul
Notre-Dame - la Moulins - unde învață să coasă. Tatăl lor a fost constrâns să
emigreze pentru a-și găsi un loc de muncă, care să îi permită să-și crească cei 6
copii.
La 18 ani apare în lumina reflectoarelor la cafeneaua "Moulins La Rotonde",
în calitate de cântăreață. În aceeași perioadă își găsește un loc de muncă într-
un magazin de stofe la Maison Grampayre. Dar continuă să cânte la Caffè
Rotond unde admiratorii o vor numi Coco. Unii spun că numele ar veni de la
melodiile pe care Chanel obișnuia să le cânte: "Qui a vu Coco?" și "Ko-Ko-Ri-
Ko". La 25 de ani, în 1904, cunoaște un bărbat foarte influent care îi va schimba
viața. Moștenitor dintr-o dinastie din industria textilă, baronul Étienne Balsan.
Coco devine amanta recunoscută a lui Balsan și se mută la una din proprietățile
baronului. Acolo Chanel începe din pasiune și pentru uz personal să creeze
pălării care vor fi apreciate de aristocrația franceză și în curând va deveni o
mică afacere. Face primii pași în lumea modei în calitate de creatoare de pălării
în 1908, descoperind un talent special în a anticipa dorințele și gusturile
femeilor din timpul său. În 1909, Chanel deschide un magazin la parterul
apartamentelor lui Balsan în Paris. Proprietatea lui Balsan era locul de întâlnire
al elitei pariziene care a devenit clientela stilistei de pălării. Cu ocazia aceasta l-
a cunoscut și pe Arthur („Boy”) Capel, care a recunoscut în ea un bun afacerist
și a ajutat-o să-și transfere activitatea în 21 Rue Cambon din Paris în 1910 când
acolo deja era o croitorie. În 1913 Coco Chanel deschide un alt magazin la
Deauville, iar în 1915 unul la Biarritz, în Franța. În 1921 se lansează pe piața
parfumurilor convinsă că parfumurile pe bază de flori și mosc nu au viitor.
Chimistul Ernest Beaux prepară o esență sintetică pe bază de aldehide și zahăr
fermentat. Chimistul pregătește o gamă întreagă de parfumuri care este atent
examinată de Chanel. Parfumurile apar în niște sticluțe numerotate de la 1 la 5
și de la 20 la 24. Stilista a ales două parfumuri, dar până la urmă a rămas
numărul 5 căruia nu i-a schimbat numele. Numele "Chanel n°5" a fost un șoc în
acea epocă în care parfumurile aveau nume imaginare și fantastice. Șocul mai
mare a fost însă confecția sticlei, nonconformistă, o sticlă dreptunghiulară de
cristal transparent. În scurt timp Chanel n°5 devine parfumul cel mai vândut în
lume.
Coco Chanel a creat și alte parfumuri: Cuir de Russie, Gardenia și n° 22. A
făcut și o colecție de accesorii pe care o completează în 1929, ce cuprinde
pantofi, bijuterii, genți, eșarfe și curele. O importanță deosebită o au bijuteriile
frapante care au rolul de a contrasta cu rochiile (îmbrăcămintea) minimalistă.
Atelierul din Rue Cambon 21 devine o atracție irezistibilă pentru toate
doamnele la modă.
În tot acest timp colaborează cu teatrul pentru care creează diverse costume.
Cele mai amintite piese pentru care a creat costume sunt "Le train blue" de
Darius Milhaud și "Apollon Musagète" de Igor Stravinski. În 1926 iese pe piață
„petit noir”, mica rochie neagră considerată piesa cea mai importantă din
istoria îmbrăcămintei. În 1932 lansează o linie de bijuterii bazată în principal pe
diamante, realizată în colaborare cu contele Etienne de Beaumont și cu ducele
Fulco de Ventura. În acel moment, Chanel a atins apogeul notorietății sale,
atelierele ei ofereau muncă pentru 4000 de persoane, iar vânzările hainelor
sale au ajuns la circa 28 de mii de modele pe an. În 1939 izbucnește cel de-al
doilea război mondial, motiv pentru care Chanel închide de tot atelierul, își
concediază toți angajații din Rue Cambon, lăsând în viață doar activitatea
parfumurilor. După război stilista este acuzată de o colaborare cu naziștii și din
această cauză ea preferă să se retragă în Elveția și vinde toate drepturile mărcii
lui Pierre Wertheimer.
Chanel are 70 de ani când decide să reia afacerea în 1953. Descoperă pe
tânărul stilist Christian Dior care a pus monopol în scena modei din acea vreme.
Revine în afaceri cu Pierre iar pe 5 februarie 1954, în Rue Cambon 21, prezintă
o nouă colecție bazată pe stilul anilor '20. Presa nu îi este de mare ajutor
prezentând colecția sa drept un mare eșec. În realitate criticii nu o înțelegeau.
Și anii '70 au continuat să readucă elemente din moda anilor '20, dar în 1954
doar Gabrielle Coco Chanel era conștientă de acest fapt. Cu ajutorul presei
americane, stilista a revenit în numai două sezoane creând o capodoperă:
"tailleur"-ul. Modelul ei preferat era Marie-Hélène Arnaud.
Gabrielle Chanel moare la vârsta de 87 de ani, într-o duminică, în
apartamentul ei din Hotel Ritz din Paris. Cu exactitate pe 10 ianuarie 1971.
După moartea ei preiau conducerea Yvonne Dudel, Jean Cazaubon și Philippe
Guibourge. În 1974 este lansat Eau de toilette Cristalle, născut dintr-un proiect
început de Coco Chanel când încă era în viață. În 1974 apare prima colecție de
pret-a-porter a mărcii (desenată de Philippe Guibougè). Alain Wertheimer preia
postul tatălui Jacques tot în 1974. Parfumul Chanel n°5 revine și din nou e cel
mai bine vândut parfum la nivel mondial. Alain reușește să-l "extragă" de la
casa de modă Chloè și îi oferă funcția de director artistic lui Karl Lagerfeld.
Marca Chanel este una din cele mai recunoscute mărci din lumea modei. În
prezent casa de modă este pe mâna lui Alain Wertheimer și Gerard
Wertheimer, nepoții lui Pierre Wertheimer, partener de afaceri cu Chanel.
Stilul și filosofia lui Chanel
Stilul lui Gabrielle Chanel a fost revoluționar pentru anii '20: a creat nu doar
haine noi și o nouă marcă, ci un nou stil de viață. A creat mai ales pălării și doar
după câțiva ani a început să deseneze haine. Mai apoi s-a decis să creeze
gențile gigantice, parfumuri (de amintit istoricul Chanel n°5), încălțăminte
bicoloră, ceasuri unisex și bijuterii. Interpretând spiritul modernist al epocii,
Chanel caută noua imagine de femeie liberă și independentă de bărbați: o
femeie liberă, revoluționară, modernă și avangardă. Ceva important de amintit
este că Chanel a fost una din primele femei care a îmbrăcat pantalonii.
Țesăturile preferate ale lui Chanel erau tweed și jersey, iar tailleur-ul a devenit
un must (un necesar). Culorile preferate și cel mai des folosite erau negrul,
albul, la care se mai adaugă și albastrul-închis, bejul și griul. Conștientizarea
propriul corp, comoditatea, masculinitatea, eventual combinată cu feminitatea
sunt principiile de bază cu care Coco prin creațiile sale a sedus femei (și
bărbați). Stilul său este cunoscut în istorie ca fiind sinonim cu eleganța,
rafinamentul și modernitatea, combinate cu confortul.