C1.

FUNCTIILE MANAGEMENTULUI
INTREPRINDEREA.SOCIETATI COMERCIALE

1.Prevederea (Planificare, Previziunea)

Funcția de organizare se manifestă prin stabilirea cadrului
organizatoric optim care să permită desfășurarea activității firmei în
condiții de eficiență și profitabilitate.

2.Coordonarea
Coordonarea presupune armonizarea și sincronizarea activităților din
cadrul întreprinderii și a subdiviziunilor sale în scopul realizării
obiectivelor stabilite.

3.Antrenarea (Comandă - Motivație)

Funcția Antrenare (Comandă – Motivație) reunește activitățile
conducerii îndreptate spre transmiterea și transformarea deciziilor în
acțiuni, materializarea lor prin precizarea sarcinilor care revin
executanților, a termenelor și modalităților concrete pentru realizarea
lor.
Comanda conferă dreptul conducătorului de a da dispoziții obligatorii
pentru subordonații săi, în virtutea autorității cu care a fost investit.
4.Controlul
Verificarea permanentă și completă a modului în care se desfășoară
activitățile, comparativ cu standardele și programele, sesizarea și
măsurarea abaterilor de la aceste standarde și programe precum și în
precizarea cauzelor și a măsurilor corective pentru înlăturarea lor sunt
realizate de funcția de control.
  Prin întreprindere se înţelege orice formă de organizare a unei
activități economice autonomă patrimonial și autorizată potrivit
legilor în vigoare să facă acte și fapte de comerț, în scopul obținerii de
profit prin realizarea de bunuri materiale respectiv prestări de servicii
din vânzarea acestora pe piață în condiții de concurență.

Societatea în nume colectiv – este o formă juridică adecvată

asocierii a cel puţin două persoane a căror răspundere asupra
bunurilor personale este nelimitată şi solidară. Înfiinţarea unei
societăţi în nume colectiv nu presupune un minim de capital.
Societatea în comandită – se constituie prin asocierea a cel puţin
două persoane, asociatul comanditat participând la administrarea
societăţii şi având o răspundere nelimitată, în timp ce
comanditarul, asociat cu drepturi limitate, răspunde în limita
aportului său la constituirea capitalului social (pentru care nu
există un minim impus). Conducerea societăţii este asigurată de cel
puţin o persoană care nu poate fi un asociat comanditar.
Societate pe acţiuni – presupune importante resurse financiare. Si
este specifică firmelor de dimensiuni mari. În general, acţionarii a
căror limită minimă variază de la unul (în Danemarca) la şapte (în
Franţa) îşi propun să apeleze la împrumuturi pentru a obţine o cifră
de afaceri ridicată, asumându-şi riscuri financiare considerabile.
Acţionarii pot fi persoane fizice sau juridice, iar patrimoniul se
formează pe baza participării financiare a acestora.
Societatea cu răspundere limitată – reprezintă forma juridică
predilectă a întreprinderilor mici şi mijlocii, constituirea unui
asemenea tip de societate fiind motivată de faptul că asigură un
înalt grad de autonomie acţionarilor restrângându-le
responsabilitatea în limita aportului adus de fiecare dintre aceştia la
formarea patrimoniului. De remarcat că asociaţii care îşi constituie
o asemenea societate nu dispun, de regulă, de mijloace financiare
semnificative.
Întreprinderea privată de familie – este acea formă de
organizare a afacerilor în care proprietarul, privat, angajează
salariaţi, iar conducerea este realizată fie de proprietar, fie de către
un manager angajat. De regulă întreprinderea privată de familie
este de mici dimensiuni, cuprinzând până la 10 persoane – membrii
familiei – care sunt nu numai proprietari, ci şi lucrători.
Întreprinderea privat asociată – este o persoană juridică ce se
prezintă sub forma societăţilor comerciale.
Întreprinderea publică – patrimoniul ei aparţine în întregime sau
în majoritate statului. Întreprinderile publice îmbracă forma
regiilor autonome şi a societăţilor comerciale:
Regiile autonome - reprezintă acea formă de administrare a
patrimoniului care are ca obiect producerea de bunuri economice
sau prestarea de servicii în scopul obţinerii de profit, precum şi
gestionarea bunurilor aflate în proprietatea statului. Regiile
autonome îşi desfăşoară activitatea în general în ramurile
considerate strategice ale economiei naţionale: siderurgie,
transporturi feroviare, exploatarea pădurilor, telecomunicaţii,
industria de armament etc.
Societăţile comerciale cu capital majoritar de stat sunt entităţi
economice formate din persoane fizice sau juridice numite asociaţi
sau acţionari, având cel puţin un interes comun pe baza căruia
contribuie la formarea unui patrimoniu social în scopul desfăşurării
unei activităţi oarecare şi a obţinerii de profit.