Gian Luigi Zampieri,

la pupitrul Filarmonicii

Dirijorul italian Gian Luigi Zampieri, în calitatea sa de dirijor permanent al

Filarmonicii „Oltenia”, continuă să atragă atenția specialiștilor (și nu numai) prin
consistența și diversitatea repertoriului pe care și-a propus să-l abordeze de-a lungul
stagiunii 2016/2017 la pupitrul Simfonicului craiovean. De la începutul actualului sezon
muzical, dirijorul s-a dovedit un „interlocutor” deosebit de eficient în relația cu membrii
orchestrei și corului Filarmonicii, impunându-se prin modestia și simplitatea atitudinii
scenice; a devenit parcă mai conștient de răspunderea pe care o poartă acum pe umerii
lui. Pe bună dreptate, susținerea în fruntea Filarmonicii din Bănie a unui număr
impresionant de concerte, într-un interval atât de scurt, poate fi socotită, ea însăși, o
performanță. Neobosit, așa cum am început să-l percepem, Gian Luigi Zampieri
continuă seria „surprizelor” repertoriale.
Ultimele trei seri muzicale pe care ni le-a oferit (10 februarie, 3 și 10 martie 2017) au
avut drept numitor comun muzica vocală (soliști, cor). În prima seară, am ascultat-o pentru
prima oară la Craiova pe soprana de coloratură Gina Gloria Tronel (masterandă a
Universității Naționale de Muzică din București) cântând de o manieră entuziasmantă
(senzațională în registrele acut și supra-acut) arii de W.A. Mozart, A. Thomas (din opera
„Mignon”), J. Offenbach (din „Povestirile lui Hoffmann”), L. Delibes (din „Lakmé”) și valsul
„Voci de primăvară” de J. Strauss-fiul. În același concert, Gian Luigi Zampieri ne-a oferit în
versuri interpretative de ținută indubitabilă spumoasa muzică a uverturii operei „Coțofana
hoață” de G. Rossini și Simfonia nr. 1, „a Primăverii”, de R. Schumann, momente
concludente pentru calitățile dirijorului și ale orchestrei.
A doua seară ne-a readus în prim-plan muzica a doi compozitori „de forță” ai
barocului italian și clasicismului muzical vienez: A. Vivaldi și W.A. Mozart. Pagină vocal-
simfonică de relevanță incontestabilă, „Gloria” lui Vivaldi, bazată pe un text religios, în
limba latină, a pus în valoare un ansamblu constituit din două voci soliste, soprana Irina
Iordăchescu și mezzosoprana Claudia Codreanu, orchestra și corala academică ale
Filarmonicii (cor pregătit de dirijorul Manuela Enache), impresionând auditoriul prin
solemnitatea și grandoarea fluxului sonor; ansamblul, în întregul său, și dirijorul au
„oficiat”, cum se cuvine, de o manieră profesională, un magnific spectacol de... sunete. Din
creația solarului compozitor născut la Salzburg, Gian Luigi Zampieri a inclus în programul
serii Simfonia nr. 38, „Praga” și Concertul în Do major pentru oboi și orchestră, cu Ludovic
Armin Cora la pupitrul solistic. Pilduitor prin firescul abordării interpretative, dirijorul a
urmărit să pună la punct acordajul dintre corzi și suflători (al suflătorilor, în „intimitatea”
lor), să cizeleze amănuntul în strânsă conexiune cu permanenta preocupare pentru
soliditatea arhitecturii sonore. Gian Luigi Zampieri a condus instrumentiștii cu nonșalanța
artistului experimentat, pe deplin „ancorat” în tainele artei dirijorale. Oboistul Ludovic
Armin Cora, cu vastă experiență simfonică și de operă, ca instrumentist al diferitelor
ansambluri din Europa, America de Sud, Asia, ne-a oferit plăcuta „surpriză” de a-l asculta
cântând lucrarea mozartiană cu vădită plăcere, etalându-și frumusețea sunetului oboiului
său; a izbutit să facă o excelentă propagandă instrumentului pe care-l mânuiește ca un
mare virtuoz.
Foto

A treia seară s-a „consumat” printr-o fascinantă „călătorie” în lumea muzicală a

marelui cantor de la Leipzig, propunându-ne o capodoperă a muzicii vocal-simfonice,
„Magnificat”, și trei transcripții semnate de Riccardo Nielsen (Ciaccona în Re minor pentru
vioară solo) și Gian Luigi Zampieri (coral dintr-o cantată, arie din oratoriul „Matthäus-
Passion”). Johann Sebastian Bach, considerat de muzicologi drept cel mai mare
compozitor al tuturor timpurilor, reprezintă pentru melomanii de pretutindeni un pisc, un
geniu al barocului muzical. Ca urmare, orice reîntâlnire cu muzica acestui monstru sacru
al culturii mondiale se constituie într-un veritabil eveniment artistic. Așa s-a întâmplat și de
această dată; Gian Luigi Zampieri a construit sonorități de catedrală, interpretând
impunătoarea muzică a Magnificat-ului în cel mai autentic spirit al cântului protestant.
Cvartetul solistic, format din Stanca-Maria Manoleanu (soprană), Sorana Negrea
(mezzosoprană), Ionuț Boancheș (tenor) și Cristian Mircea Ruja (bariton), corala
academică a Filarmonicii (maestru de cor Pavel Șopov) și Simfonicul craiovean (la orgă,
Corina Stănescu) au dovedit faptul că muzica marelui compozitor german le este „la-
ndemână” și că discursul bachian nu le pune niciun fel de probleme tehnico-interpretative.
O plăcută impresie ne-au produs, prin intervențiile lor solistice, violoniștii Gabriel Niță și
Roxana Iliuță, violistul Titu Curteanu și violoncelistul Mircea Suchici (în Ciaccona în Re
minor, grupul Concertino), precum și trompetistul David Cotoi (în cele două piese solistice
ce i-au fost rezervate); de un solo extins a avut parte Gabriel Niță, care în postura
concertmaestrului a acoperit cu brio partitura violinei soliste (aria din Matthäus-Passion).
Autoritate, concizie, darul de a crea o puternică impresie emoțională – iată câteva
însușiri ale lui Gian Luigi Zampieri, înfățișate și de această dată în chip magistral.

Geo Fabian