1. Ce se înţelege prin semnal armonic?

Semnalul armonic e semnalul de o formă sinusoidală sau cosinusoidală.

2. Definiţia valorii efective a unei tensiuni și a unui curent alternativ.

Conceptul de valoare efectivă (eficace) a unei tensiuni sau curent alternativ sinusoidal, este legat de puterea
transferată de aceste mărimi; cu alte cuvinte, prin intermediul valorilor efective, puterile asociate mărimilor de c.a.
(AC) pot fi comparate, ca şi cele asociate mărimilor de c.c. (DC).

3. Cum se calculează puterea disipată?

P=Uef*Ief

4. Masa circuitelor electronice.

Masa unui circuit electronic este acel nod al circuitului, arbitrar ales, căruia i se atribuie în mod convenţional
potenţialul electric constant de zero volţi şi în raport cu care se calculează sau se măsoară potenţialele la celelalte
noduri.

5. Definiţia portului de intrare/de ieşire pentru un circuit electric.

Pentru a injecta un semnal electric într-un circuit, cele două borne ale sursei care generează semnalul respectiv
trebuie conectate la două borne sau două noduri distincte ale circuitului (adecvat alese de către proiectant). Această
pereche de borne sau noduri poartă numele de port de intrare în circuit.
Pentru a extrage un semnal electric dintr-un circuit, este necesară o pereche de borne sau de noduri distincte ale
circuitului (adecvat alese de către proiectant) care va defini un port de ieşire din circuit.

6. Ce înseamnă conexiune galvanică?

Prin legătură galvanică se înţelege acea legătură electrică între anumite componente obţinută prin interconectarea
directă a unor elemente metalice ale acestora („metal pe metal“).

7. Proprietăţile surselor ideale de tensiune.

a1) Sursa ideală de tensiune continuă are rezistenţa internă egală cu 0 Ω (zero ohmi).
a2) Tensiunea continuă (generată între cele două borne ale sursei) este constantă în timp (nu variază absolut deloc),
dar sursa poate furniza un curent continuu oricât de intens.
Altfel spus, micşorarea rezisenţei de sarcină conectată la bornele sale (fapt care va determina creşterea intensităţii
curentului continuu debitat de sursă pe această rezistenţă - legea lui Ohm), nu produce micşorarea tensiunii
continue generată de sursa ideală de tensiune, aşa cum se întâmplă în cazul surselor reale de tensiune care au
rezistenţa internă diferită de zero.
b1) Sursa ideală de tensiune variabilă în timp (eventual periodică) are rezistenţa internă egală cu 0 Ω.
b2) Amplitudinea tensiunii periodice generate este constantă în timp (nu variază absolut deloc), dar sursa poate
furniza un curent variabil în timp oricât de intens.
b3) Forma legii de variaţie în timp şi parametrii tensiunii generate nu depind de structura şi parametrii circuitului
conectat la bornele sale.
8. Proprietăţile surselor ideale de curent.
c1) Sursa ideală de curent continuu are rezistenţa internă infinită.
c2) Intensitatea curentului continuu generat este constantă în timp (nu variază absolut deloc), dar tensiunea
continuă la bornele ei poate lua valori oricât de mari.
Altfel spus, mărirea rezisenţei de sarcină conectată la bornele sale (fapt care va determina creşterea tensiunii
continue debitată de sursă pe această rezistenţă - legea lui Ohm), nu produce micşorarea intensităţii curentului
continuu generat de sursa ideală de curent, aşa cum se întâmplă în cazul surselor reale de curent care nu au
rezistenţa internă infinită.
d1) Sursa ideală de curent variabil în timp (eventual periodic) are rezistenţa internă infinită.
d2) Amplitudinea intensităţii curentului generat este constantă în timp (nu variază absolut deloc), dar sursa poate
furniza o tensiune variabilă în timp oricât de mare.
d3) Forma legii de variaţie în timp şi parametrii curentului generat nu depinde de structura şi parametrii circuitului
conectat la bornele sale.

10. Multiplii şi submultiplii unităţilor de măsură

kilo, mega, giga, tera / mili, micro, nano, pico, femto

Când potenţialul regiunii de tip „p“ este mai mare decât potenţialul regiunii de tip „n“ (Vp > Vn), se spune că
joncţiunea semiconductoare este polarizată direct.
Când potenţialul regiunii de tip „p“ este mai mic decât potenţialul regiunii de tip „n“ (Vp < Vn), se spune că
joncţiunea semiconductoare este polarizată invers.

21. Analiza în domeniul timp - „Time Domain (Transient)“.

„Run to time“ este cel mai important parametru al analizei în domeniul timp şi conform celor arătate mai sus
valoarea sa are două semnificaţii:
- reprezintă momentul virtual de timp la care încetează analiza Time Domain/Transient,
- reprezintă implicit şi durata intervalului temporal de analiză (pentru că analiza începe întotdeauna la t0 = 0s).

Valoarea numerică a parametrului „Run to time“ se alege în mod adecvat de către utilizator şi va fi introdusă de
către acesta în fereastra „Simulation Settings“ care va apare pe parcursul creării unui nou profil de simulare sau după
ce utilizatorul a apăsat butonul „Edit Simulation Profile“.
„Run to time“.
Valoarea parametrului „Run to time“ reprezintă practic durata intervalului de timp în care se analizează funcţionarea
circuitului.
„Run to time“ (durata intervalului temporal de analiză) trebuie ales suficient de mare, astfel încât circuitul să aibe
timp să intre suficient de mult în regimul permanent de funcţionare.

Se recomandă ca alegerea valorii acestui parametru să se facă astfel încât, cel puţin ultimele patru cincimi (4/5) ale
intervalului temporal de analiză (intervalul de la t0 = 0s la „Run to time“) să „surprindă“ felul în care semnalele
„evoluează“ în regimul permanent de funcţionare al circuitului.
 Durata intervalului virtual de timp dintre oricare două momente succesive (tk-1 , tk), utilizate pentru discretizarea
intervalului temporal de la t0 = 0s la tN = „Run to time“, se numeşte pas de discretizare a intervalului temporal de
analiză.
În cadrul analizei Time Domain/Transient, pasul de discretizare a intervalului temporal de analiză nu este constant!

Analiza în domeniul timp, efectuată cu ajutorul programului PSpice, este cel mai important tip de analiză la care
poate fi supus un circuit electric sau electronic în care există semnale variabile în timp, deoarece:
- ia în calcul toate neliniarităţile din circuit,
- furnizează modul de variaţie în timp a potenţialelor la nodurile circuitului, a tensiunilor între oricare două noduri
ale circuitului precum şi modul de variaţie în timp a curenţilor prin laturile acestuia,
- furnizează modul de variaţie în timp a stărilor logice ale componentelor electronice numerice (digitale),
- după efectuarea calculelor aferente acestui tip de analiză, prin intermediul instrumentului matematic numit
transformata Fourier a unui semnal, se poate obţine spectrul de amplitudini al oricărui semnal din circuit.

23. Analiza Fourier a unui semnal afişat.

Termenii sinusoidali (sau cosinusoidali) ai sumei care aproximează legea de variaţie în timp a semnalului u(t) se
numesc componentele spectrale ale semnalului.
Spectrul unui semnal poate fi descris prin intermediul a două reprezentări grafice în sistem cartezian:
- spectrul de amplitudini al semnalului şi
- spectrul fazelor (iniţiale).

- Cum se identifică pe graficul spectrului de amplitudini al unui semnal:

Constanta A0/2 reprezintă o componentă spectrală a semnalului numită componenta continuă a semnalului u(t) şi
în graficul spectrului de amplitudini al semnalului se reprezintă sub forma unui segment de dreaptă perpendicular pe
axa frecvenţelor (axa OX), în dreptul frecvenţei f = 0 herţi şi cu înălţimea egală cu A0/2 volţi.
Semnalul sinusoidal (componenta spectrală) , termen al seriei Fourier de mai sus, are amplitudinea egală cu A1
volţi şi se numeşte componenta spectrală fundamentală a semnalului u(t) (sau fundamentala semnalului) şi în
graficul spectrului de amplitudini al semnalului se reprezintă sub forma unui segment de dreaptă perpendicular pe
axa frecvenţelor (axa OX), în dreptul frecvenţei f = 1/T herţi şi cu înălţimea egală cu A1 volţi.
Această componentă spectrală are aceeaşi frecvenţă şi perioadă ca şi semnalul u(t).
Semnalul sinusoidal (componenta spectrală) , termen al seriei Fourier, are amplitudinea egală cu A2 volţi, se
numeşte armonica a II-a a semnalului u(t) şi în graficul spectrului de amplitudini al semnalului se reprezintă sub
forma unui segment de dreaptă perpendicular pe axa frecvenţelor (axa OX), în dreptul frecvenţei f = 2/T herţi şi cu
înălţimea egală cu A2 volţi.
Această componentă spectrală are frecvenţa de două ori mai mare decât cea a semnalului u(t).
Semnalul sinusoidal (componenta spectrală) , termen al seriei Fourier, are amplitudinea egală cu A3 volţi, se
numeşte armonica a III-a a semnalului u(t) şi în graficul spectrului de amplitudini al semnalului se reprezintă sub
forma unui segment de dreaptă perpendicular pe axa frecvenţelor (axa OX), în dreptul frecvenţei f = 3/T herţi şi cu
înălţimea egală cu A3 volţi.
Această componentă spectrală are frecvenţa de trei ori mai mare decât cea a semnalului u(t) ş.a.m.d.
Ansamblul alcătuit din armonicile a II-a, a III-a, a IV-a, … formează aşa-numitele armonici de ordin superior ale
semnalului periodic u(t).