URMĂRIREA COMPORTĂRII

CONSTRUCŢIILOR HIDROTEHNICE
PRIN INSPECŢII TEHNICE ALE LUCRARILOR

1. INTRODUCERE
Urmărirea comportării unei construcţii hidrotehnice, în timpul existenţei şi exploatării
acesteia, se face prin observaţii şi măsurători.
Sistemul de monitorizare instalează dispozitive pentru măsurarea unor elemente
previzibile, considerate definitorii pentru comportare, dispozitive amplasate într-o reţea
discretă. Rolul observaţiilor este de a completa acest sistem, în special prin sesizarea unor
fenomene sau a unor puncte de manifestare neluate în seamă la proiectarea şi
materializarea iniţială a reţelei de monitorizare.
Acest rol, imposibil de substituit, este subliniat în toate lucrările referitoare la
urmărirea comportării cuprinse în buletinele ICOLD. “Se pot cita multe cazuri în care
defecţiunile au fost descoperite prin inspecţie vizuală programată sau nu, atunci când
aparatele de măsură instalate nu au anunţat nimic, fie că nu au detectat nimic fie că
rezultatele nu au fost exploatate” [Montfort ş.a., 1991].
Ar fi absurd să încercăm o ierarhizare a importanţei celor două laturi. Este clar că
ele trebuie să coexiste şi că sunt în strânsă legătură. Rezultatul neaşteptat al unei
măsurători poate să determine necesitatea unei examinări prin inspectarea întregului baraj
sau numai a unei zone, observaţiile făcute în cadrul unei inspecţii pot să determine
instalarea unor noi mijloace de măsurare sau să modifice programul măsurătorilor
(frecvenţă, criterii de avertizare etc).
Conform DEX verbul a inspecta inseamna „a controla, a verifica activitatea unei
persoane, a unei instituţii pe baza unei însărcinări speciale”; prin extensie a examina, a
cerceta amănunţit şi cu atenţie, ceva.
Inspecţia nu este deci o vizita. Ea este o examinare amănunţită a lucrării făcută de o
persoană sau de o echipă însărcinată în mod special cu aceasta. În capitolul 3, în care se
prezintă frecvenţa inspecţiilor se enumeră diverse ocazii în care sunt programate inspecţii
ale lucrărilor precum şi persoanele care fac parte din echipa de inspecţie.
De foarte multe ori pentru a separa activitatea de inspectare de alte activităţi
efectuate pentru urmărirea comportării construcţiilor (măsurători şi prelucrarea rezultatelor
acestora, expertizarea etc) se foloseste pentru activitatea de inspectare termenul de
observaţie vizuală sau observaţie directă. Prin observaţie directă înţelegem rezultatul a
ceea ce este perceput direct cu ajutorul simţurilor. În tabelul 1 sunt enumerate
evenimentele care pot fi sesizate cu fiecare dintre simţuri.
Tabelul 1
Evenimente care pot fi sesizate prin observaţii directe
Simţ Evenimente care pot fi observate
Văz Starea suprafeţelor, fisuri, sensul deplasărilor relative în fisuri, ruperea bavurilor în
rosturi, pete de umiditate, izvorâri, urme ale activităţii umane şi animale, modificări
ale comportamentului animalelor, starea aparatelor şi dispozitivelor de măsură etc.
Auz Zgomote de apă nejustificate de activitate umană (picături care cad, curgere,
gâlgâire etc), zgomote la mers (scârţâituri etc) etc.
Pipăit Umiditate, uscăciune, căldură sau frig, suprafeţe aspre sau netede, prezenţa
băltoacelor sub vegetaţie etc.
Miros Mirosul anumitor plante, mucegai, produse chimice poluante etc.

1
 Se remarcă faptul că termenii observaţii, observaţii vizuale, observaţii directe folosiţi
în mod curent, reprezintă o restrângere a posibilităţilor de observare şi din această cauză
am preferat termenul inspecţie tehnică.
O verificare temeinică a situaţiei unei lucrări nu se rezumă însă numai la aspectele
lucrării. Ea necesită şi examinarea unor documente, spre exemplu înregistrări ale
evenimentelor produse după ultima inspecţie.
Aptitudinile fizice ale personalului care face inspecţia joacă un rol important şi ar fi
necesar ca ele să fie testate periodic, odată cu verificarea profesională.
Observaţiile directe au caracter specific după tipul de baraj (din beton, din umpluturi),
după zona la care se referă (taluzul aval, taluzul amonte, versanţi, albie aval etc), după
materialele care formează zona observată (de exemplu tipul de pereu de pe parament),
după periodicitatea acţiunii şi după componenţa echipei.
Modificările survenite în starea unui baraj nu sunt detectate decât prin inspecţii
vizuale. Ele pot fi determinante pentru reexaminarea şi reabilitarea sistemului de
supraveghere [ICOLD Bull. 87/1992].
Instrucţiunile relative la inspecţia lucrării trebuie să conţină obiectivele şi scopurile
care se urmăresc în fiecare domeniu, clar formulate, şi mai puţin metode şi proceduri
rigide care se pot modifica de fapt în timpul vieţii construcţiei. Ele trebuie să cuprindă de
asemenea modul de stocare, de prelucrare şi de transmitere al informaţiilor obţinute din
observaţii, mai puţin adecvate unei cuantificări [ICOLD, Bull. 59/1987].
Este cunoscut că în România, activitatea de urmărire a comportării barajelor se
desfăşoară la trei niveluri:
Nivelul I – se desfăşoară direct la baraj, de către personalul de exploatare ce are ca fişă a
postului efectuarea de observaţii şi măsurători în conformitate cu frecvenţele stabilite;
rezultă baze de date care sunt transmise la nivelul II, pentru prelucrare şi analiză;
Nivelul II – cuprinde sinteza periodică a observaţiilor, a măsurătorilor şi a inspecţiilor
tehnice anuale precum şi interpretarea acestora din punct de vedere a siguranţei barajului;
se efectuează de către unitatea deţinătoare a barajului: Administraţia Bazinală de Ape;
(direct sau prin instituţii specializate); rezultă rapoarte periodice (în general anuale) asupra
comportării;
Nivelul III –cuprinde atât analizele rapoartelor anuale efectuată de către o comisii
organizate de către marii deţinători de lucrării cât şi expertizarea stării de siguranţă care
este efectuată de experţi certificaţi precum şi analiza acestor expertize în vederea
acordării autorizaţiilor de funcţionare (COMSIB).
Măsurătorile se fac în general la nivelul I. Ele apar la nivel superior doar în cazuri
excepţionale, atunci când apar situaţii deosebite, care necesită investigaţii suplimentare
care sunt solicitate în mod expres de analizele efectuate la nivel superioar. Observaţiile,
inspecţiile sunt făcute la absolut toate nivelurile. Nu se poate lua nici o decizie fară
ca situaţia să nu fie examinată direct, la faţa locului.

2. NORMATIVE, RECOMANDĂRI
Urmărirea comportării barajelor a devenit obligatorie în România prin elaborarea
STAS 7883-67 care stabileşte că supravegherea este obligatorie şi se face prin:
 observaţii directe, vizuale;
 măsurări cu aparate şi dispozitive.
Cu toate modificările ulterioare această reglementare a rămas ineficientă.
Diversitatea construcţiilor hidrotehnice împiedecă o reală standardizare a dotării cu
2
mijloace de urmărire precum şi a modului de valorificare a informaţiilor obţinute prin
urmărirea comportării. Pe de altă parte standardizarea nu este în măsură să asigure un
control eficient al aplicării unei astfel de reglementări.
De abia în 1995 apare prima reglementare cu caracter de lege care impune
controlul calităţii pentru toate tipurile de construcţii. Legea 10/1995 a fost completată de
regulamente, instrucţiuni şi normative care precizează elementele necesare pentru
aplicarea ei în practică ţinând seama de caracteristicile specifice fiecărui tip de construcţie.
Conform noii legislaţii, în funcţie de diferitele caracteristici între care un rol deosebit
îl are riscul prezentat pentru terţi, construcţiile se încadrează în 4 categorii de importanţă.
Nivelul urmăririi depinde de categoria de importanţă.
Pentru construcţiile de importanţă normală (C) sau redusă (D) este necesară o
urmărire curentă care constă din observarea şi înregistrarea unor aspecte, fenomene şi
parametri ce pot semnala modificări ale capacităţii construcţiei de a îndeplini cerinţele de
rezistenţă, stabilitate şi durabilitate stabilite prin proiecte şi care se realizează prin
examinare vizuală directă sau cu mijloace simple de măsurare, de uz curent. Activitatea
de urmărire se face în conformitate cu instrucţiunlei de urmărire curentă (IUC).
Pentru construcţiile de importanţă excepţională (A) sau deosebită (B) este necesară
o urmărire specială care presupune existenţa unor dispozitive de măsurare. Întregul
program de supraveghere este stabilit printr-un proiect de urmărire specială (PUS).
Urmărirea specială nu conduce la întreruperea efectuării urmăririi curente ceea ce .
însemnă că PUS trebuie să conţină şi IUC.
Rezultă că supravegherea comportării construcţiilor, implicit a tuturor tipurilor de
construcţii hidrotehnice, conţine în mod obligatoriu observaţii, inspecţii. Instrucţiunile de
urmărire curentă vor cuprinde în mod obligatoriu următoarele [P130/1999]:
fenomene urmărite, zonele de observaţie şi punctele de măsurare;
amenajări necesare pentru circulaţie, acces, măsurare;
programul de observaţii şi măsurători, normal şi excepţional, cazurile în care se
aplică acesta din urmă, cum se revine la program normal;
evidenţa observaţiilor şi măsurătorilor, prelucrarea primară, stocarea rezultatelor,
transmiterea către forurile superioare de analiză;
responsabilitatea luării unor decizii de intervenţie;
procedura de atenţionare şi/sau alarmare a populaţiei susceptibil a fi afectată de o
eventuală avarie.
Normativul privind comportarea în timp a constructiilor (P 130-1999) prezintă de
asemenea şi o listă orientativă de fenomene care trebuie avute în vedere în cursul
urmăririi curente, pe care o reproducem în anexa 1.
Fenomenele urmărite ca şi modalitatea de a face această urmărire diferă însă de
foarte mulţi factori, în primul rând de tipul construcţiei şi de scopul inspecţiei, de importanţa
deciziilor care se iau în urma inspecţiei respective. Inspecţiile care se fac pentru a acorda
autorizaţia de funcţionare se fac la intervale de mai mulţi ani, de către experţi certificaţi de
autoritatea competentă. Conţinutul cadru pentru aceste inspecţii este precizat în
normativele care stabilesc metodologia de efectuare a expertizei (anexele 2 şi 3).

3. FRECVENŢA INSPECŢIILOR TEHNICE.

Frecvenţa observaţiilor vizuale se stabileşte astfel încât între două inspecţii succesive
să nu se poată produce un fenomen a cărui evoluţie să pună în pericol barajul. Spre
exemplu, la barajele din umpluturi de pământ fenomenele cele mai periculoase sunt

3
fenomenele de eroziune internă, a căror evoluţie poate să fie foarte rapidă. La aceste
lucrări inspecţia taluzului aval ca şi a contactului dintre baraj şi fundaţie pe tot conturul
acesteia, trebuie să fie o inspecţie de rutină şi se efectuează zilnic.
O posibilă organizare a inspecţiilor vizuale este prezentată mai jos [Constantinescu
ş.a. 1999]:
a) Periodic (inspecţii de rutină), după un program calendaristic bine stabilit. Un
exemplu este prezentat în tabelul de mai jos:
Nr. Frecvenţa Cine efectuează Cine verifică Unde se consemnează
crt. inspecţia
1 zilnic întregul personal şefii de formaţii Registru tură
2 săptămânal şefii de formaţii şef supraveghere Registru tură
3 lunar şef supraveghere şef exploatare Registru evenimente
4 anual comisie numită director Proces Verbal
5 pentru expertizarea Expert sau comisie CONSIB Raport de evaluare
stării de siguranţă de expertiză
b) În timpul unor solicitări extraordinare: niveluri în lac peste NNR, precipitaţii peste 40
mm/24h, temperaturi în afara variaţiilor ;
c) După înregistrarea unor solicitări extraordinare: seism, valuri mari provocate de vânt
etc;
d) În momentul semnalării unor fenomene atipice: creşteri ale nivelului piezometric
apariţia de izvorâri etc.
În cazurile de la punctele c şi d precum şi pentru examinări cu caracter general a
situaţiei lucrării (de exemplu pentru expertizarea stării de siguranţă a barajului) se
recomandă ca din comisiile care efectuează inspecţiile să facă parte specialişti din diferite
domenii: construcţii, geotehnică, echipament mecanic etc. Se recomandă de asemenea ca
din aceste comisii să facă parte personal care cunoaşte bine lucrarea, care poate sesiza
mai uşor eventualele modificări survenite şi care poate localiza corect punctele de apariţie
a unor fenomene.
Problemele referitoare la expertizarea echipamentului hidromecanic sunt precizate în
recentul normativ NTLH-050.

4. PREGĂTIREA ŞI EFECTUAREA INSPECŢIEI

4.1. Pregătirea inspecţiei
Obiectivele principale ale inspecţiilor pot fi rezumate astfel:
 Observarea oricărui fenomen nou care a apărut; aprecierea importanţei lui pentru
siguranţa lucrării, dispunerea unei urmăriri mai atente, reportarea la nivel superior
pentru o analiză mai aprofundată;
 Observarea evoluţiei fenomenelor înregistrate anterior;
 Inspectarea sistemului de urmărire a comportării şi aprecierea capacităţii
tehnologice şi umane de a asigura o bună supraveghere a comportării.
Pentru a asigura o atingere a acestor obiective, o inspecţie trebuie pregătită şi
acest lucru este valabil indiferent de nivelul inspecţiei. Întotdeauna este necesar ca cel
care face inspecţia să recapituleze rezultatele inspecţiilor anterioare pentru a putea urmării
evoluţia fenomenelor observate anterior. La observarea unui fenomen nou va fi necesar să
facem o legătură cu toată istoria construcţiei respective.

4
 Pentru a asigura eficienţa unei inspecţii vizuale este recomandabil ca ea să fie
efectuată după un program bine stabilit în prealabil. Un plan de situaţie este util atât pentru
a alege traseul cel mai indicat pentru efectuarea inspecţiei cât şi pentru a putea localiza
fenomenele observate.
Indiferent de tipul de baraj sau de domeniul cercetat (baraj, lucrări anexe,
echipamente etc), pe primul loc trebuie să figureze căile de acces care trebuie să fie
uşoare, simple, sigure.
Întreţinerea lucrării este cel de al doilea punct al oricărei inspecţii: curăţenia, iarba de
pe taluzuri şi din aval cosită şi îndepărtată, vopsitorie, inscripţionarea dispozitivelor de
măsură etc. Întreţinerea este o măsură a capacităţii de organizare a deţinătorului. În
acelaşi timp lipsa unei întreţineri corespunzătoare împiedecă vizualizarea la timp a
eventualelor semne de fenomene anormale.
În continuare programul oricărei inspecţii vizuale porneşte de la analiza scenariilor
defavorabile care pot să apară în comportarea amenajării şi care pot să genereze
accidente sau chiar ruperea lucrării. În capitolul 3 am prezentat o sinteză a cauzelor
accidentelor înregistrate la baraje.
Pentru stabilirea obiectivelor inspecţiilor vizuale reproducem în anexele 2 şi 3
conţinutul cadru al inspecţiilor care se fac pentru evaluarea stării de siguranţă a barajelor
pentru acumulari de apă (NTLH-022) şi respectiv pentru depozite de deşeuri industriale
(NTLH-023).

4.2. Instrumente utile la efectuarea inspecţiilor

Observaţiile pot fi facilitate prin utilizarea unor instrumente de observaţie. Spre
exemplu, un binoclu facilitează observaţiile vizuale şi extinde foarte mult aria pe care ele
pot fi efectuate. În acelaşi timp el poate da o dimensiune cantitativă observaţiilor efectuate.
Instrumentele folosite depind însă de nivelul inspecţiei şi de personalul care o efectuează.
Dotarea unei echipe care efectuează o inspecţie tehnică la o amenajare hidrotehnică
poate să fie: binoclu, lupă cu gradaţii, spioni pentru determinarea deschiderii fisurilor,
ruletă, nivelă cu bulă de aer şi fir cu plumb, lanternă electrică puternică, recipienţi pentru
prelevare de probe, carnet de schiţe etc. În funcţie de elementele urmărite şi de
disponibilităţi este de aşteptat ca în viitor, această dotare să crească. Observaţiile vizuale
se pot face şi în interiorul forajelor folosind pentru aceasta un periscop sau o cameră
video. Camera video subaquatică poate fi folosită pentru examinarea părţilor submerse. În
general apa lacurilor de acumulare fiind apă dulce nu este perfect transparentă şi din
această cauză vizibilitatea sub apă este relativ limitată (§5.4).
Măsurarea deschiderii unei fisuri se poate face cu o lupă specială (fig. 1a, 1b) de
forma unei prisme din sticlă, care are suprafaţa superioară şlefuită după o formă sferică
pentru a servi ca lupă iar pe suprafaţa inferioară, plană, care se aşează direct pe
elementul pe care vrem să-l măsurăm, are gravată o reţea milimetrică. Deschiderea se
mai poate măsura şi cu un spion (fig. 1.c), o lamelă din metal de forma unei pene, cu
gradaţii care corespund cu lăţimea în punctul respectiv. Lamela se introduce în fisură,
perpendicular pe direcţia acesteia, până la blocarea ei şi deschiderea se citeşte la nivelul
suprafeţei betonului. Precizia depinde de unghiul de prelucrare. Cu cât unghiul este mai
mic şi precizia ar trebui să fie mai bună. Dar spionul intră în acest caz mai mult în fisură şi
există pericolul ca el să fie împiedecat de asperităţi. Suprafaţa de fisuraţie nu este plană şi
are asperităţi pronunţate, din cauza caracterului neomogen al betonului format din
agregate de dimensiuni diferite prinse în pasta de ciment. Există de asemenea pericolul ca

5
măsurătoarea să fie eronată din cauza spargerii muchiei dintre suprafaţa fisurii şi
suprafaţa vizibilă a betonului.

a b c

Figura 1. Instrumente folosite pentru măsurarea deschiderii fisurilor:

a – lupă specială, cu gradaţii; b – fisura văzută prin lupă; c – spion.

Seturi de spioni de grosime constantă, de tipul celor folosite în atelierele mecanice,

nu pot fi utilizate în cazul nostru din aceiaşi cauză, cea a neregularităţii suprafeţei de
fisuraţie. Chiar şi un rost de execuţie nu este perfect plan din cauza imperfecţiunilor
cofrajului ca şi din cauza bavurilor de turnare.
Toate aceste neregularităţi ale unui rost sau fisură permit însă ca la o observare
atentă să se bage de seamă dacă mişcarea relativă a celor două părţi alăturate are doar o
componentă normală pe direcţia de separare sau are în plus componente longitudinale
şi/sau de rotaţie (fig. 2). O deplasare în lungul fisurii nu se poate produce fără o
deschidere a acesteia. Dacă nu există o deschidere, această deplasare conduce la o
zdrobire a materialului.

a b c

Figura 2. – Aspectul unei fisuri în funcţie de caracterul deplasării relative a

celor două părţi alăturate: a – deschidere ; b – deschidere cu deplasare în
lungul fisurii; c – rotaţie a celor 2 părţi separate de fisură.

Neregularitatea fisurii impune o atenţie deosebită la alegerea punctelor în care se fac

măsurătorile de deschidere. Pentru o măsurare corectă, punctele de măsură se
amplasează acolo unde tangenta la fisură este paralelă cu direcţia generală de fisuraţie iar
măsurătoarea se face perpendicular pe aceasta. Pentru a determina şi componenta
longitudinală este necesar să se efectueze măsurători şi pe alte direcţii, măsurând însă de
fiecare dată şi unghiul făcut de acestea cu direcţia de fisuraţie.
Un alt exemplu de dispozitiv simplu este magnetul calibrat utilizat pentru verificarea
acoperirii la elementele din beton armat. În cazul în care magnetul rămâne lipit de
suprafaţa betonului rezultă că acoperirea nu este suficientă.
Pentru observaţiile auditive s-au creat truse formate dintr-un microfon etanş care
poate fi introdus în foraje, în apa din lac etc şi un sistem de amplificare. Instalarea a mai
6
multor geofoane şi folosirea unui soft de prelucrare a rezultatelor permite determinarea
poziţiei punctelor de infiltraţie.

4.3. Evidenţa şi prelucrarea informaţiilor

Este util ca notarea observaţiilor rezultate în timpul inspecţiei să fie făcută într-un
carnet chiar în timpul inspecţiei sau imediat la terminarea acesteia. Bazarea pe memorie
poate să furnizeze surprize neplăcute.
Evidenţa inspecţiilor de rutină este în general foarte simplă. De cele mai multe ori nu
impune decât consemnarea efectuării într-un registru.
Raportul care se întocmeşte în cazul unei inspecţii aprofundate trebuie astfel alcătuit
încât la următoarea inspecţie de acest tip, care va avea loc peste un timp îndelungat şi de
cele mai multe ori de alte persoane, să poată fi interpretat fără ambiguităţi, să se poată
constata diferenţele şi să se poată aprecia evoluţiile. Nu este suficient să stocăm în arhivă
înregistrările video efectuate în cursul unei inspecţii deoarece ele devin practic de
neexploatat pentru cineva care nu a urmărit direct operaţiunea. Este necesar să se facă
imediat după inspecţie, atunci când amintirile sunt încă prezente, o sinteză precisă,
corectă, însoţită de fotografii bine reperate şi de scheme [Bulota ş.a. 1991].

Figura 3. – Distribuţia pe cote a rosturilor deschise şi a nivelului.

a- rosturile deschise; b- nivelul în acumulare; c- probabilitatea ca zona
să fie deasupra nivelului.
Impresia conform căreia observaţiile vizuale au un caracter calitativ şi informaţiile
obţinute au un grad scăzut de prelucrare este falsă. Se recomandă ca, ori de câte ori este
posibil, informaţiile obţinute să fie cuantificate şi prelucrate sub formă grafică, să fie puse
în corelaţie cu alte observaţii sau măsurători. Fiecare baraj are propriile lui probleme şi din
această cauză este greu de dat reţete. Spre exemplificare prezentăm în figura 3 un grafic
de dependenţă a numărului de fisuri observat pe masca de beton asfaltic a unui baraj din
anrocamente cu cota la care s-a făcut numărătoarea [Constantinescu ş.a., 1997]. Se
constată că numărul de fisuri este cu atât mai mare cu cât zona respectivă are o
probabilitate mai mare să se găsească deasupra nivelului în lac. Împărţind lungimea
coronamentului la numărul maxim de fisuri observat se obţine o lungime care corespunde
cu lăţimea de aşternere a benzilor de beton asfaltic. Aceasta înseamnă că fisurile
observate sunt de fapt deschideri ale rosturilor de lucru, că în zona expusă intemperiilor
atmosferice sunt deschise toate aceste rosturi, în timp ce acolo unde masca a fost în
permanenţă submersată ele sunt închise.
Ca exemple de cuantificare a observaţiilor dăm în anexa 4 scara Mercalli de
apreciere a intensităţii cutremurelor. Atunci când facem o inspecţie postseism ne
7
interesază să cunoaştem atât intensitatea în focar cât şi intensitatea seismului în
amplasament, aşa cum a fost resimţit. Un alt exemplu este scara de apreciere a intensităţii
vântului stabilită de Beaufort, pe care o prezentăm în anexa 5.
a. Înregistrarea pe reportofon
Dacă zgomotul de fond existent permite acest lucru, ar putea fi foarte utilă
înregistrarea audio, pe reportofon. Avantajul este foarte mare la înregistrare deoarece
micşorează esenţial timpul. Transcrierea într-o notă scrisă este însă mai dificilă. Din
această cauză se recomandă nu o transcriere cuvânt cu cuvânt ci o reformulare ascultând,
pentru împrospătarea memoriei, din când în când înregistrarea.
b. Înregistrarea fotografică
Putem defini de la început două tipuri de fotografii: instantanee şi fotografii tehnice.
Primele se fac pentru a prinde un fenomen de scurtă durată, care încetează şi nu este
sigur că se va mai repeta. Ele pot să aibă rolul de împrospătare a memoriei pe care îl
semnalam şi la înregistrările audio.

Figura 4.- Vedere aval a barajului Daniel-Johnson

Fotografiile din cea de a doua categorie trebuie să ilustreze şi să expliciteze un

fenomen tehnic. Înainte de a face o astfel de fotografie trebuie să ne întrebăm dacă ea va
aduce un element nou faţă de o schiţă, de un desen. Executată şi prelucrată
corespunzător ea poate să le înlocuiască, cu o economie de timp apreciabilă şi eventual
cu o precizie mai bună. Ca exemplu de astfel de fotografii redăm ridicarea anuală prin
fotografiere a fisuraţiei de pe faţa aval efectuată la barajul Daniel-Johnson [Bulota ş.a.,
1991]. Este un baraj cu bolţi multiple cu înălţime 214 m şi o lungime la coronament de
1314 m, inaugurat în 1968 în Canada, în cadrul proiectului Manic (figura 4). Pentru ca
astfel de fotografii să poată fi utilizate tehnic a fost necesar ca ele să fie făcute din acelaşi
punct, în condiţii similare de iluminare şi de expunere.
Cel care face fotografia trebuie să aibă o pregătire minimă în domeniu. Aparatele
automate de astăzi nu pun probleme de expunere corectă. În consecinţă pregătirea
personalului se va referi în special la încadrare, unghi de poză, iluminare etc. Toate aceste
elemente sunt strict subordonate subiectului. În cazul în care subiectul nu este bine
conturat în capul celui care face fotografia, vom avea o poză în care se vede totul dar care
nu spune de fapt nimic. Există în prezent destule cărţi despre tehnica fotografică, cursuri
de pregătire etc. O pregătire generală este utilă şi pentru cel care face fotografii în
domeniul supravegherii construcţiilor.

8
 Pentru mai multă claritate este de multe ori recomandabil să se efectueze o
fotografie de ansamblu, care să permită localizarea, apoi şi fotografii de detaliu.
Efectuarea mai multor fotografii, cu expuneri diferite, cu alte unghiuri de poză este de
asemenea recomandată. Fiecare poză este necesar însă să fie gândită. Mai mult nu
înseamnă în mod obligatoriu mai bine.

Barajul Pecineagu
Inspecţia măştii amonte 1999.05.04.
Rostul dintre vatră şi placa perimetrală T35
(cota circa 1070)
curăţat pentru observarea benzii de etanşare şi
închidere cu mortar
Figura 5. – Fotografia unei deschideri de rost pe masca amonte a barajului Pecineagu

În figura 5 se prezintă fotografia unei deschideri de rost pe masca barajului

Pecineagu. Se remarcă existenţa a trei elemente necesare pentru orice fotografie tehnică:
 precizarea punctului în care este făcută fotografia (inscripţia cu denumirea plăcii
respective şi figurarea pe o schemă a măştii amonte);
 prezenţa unui element care materializează scara;
 textul care defineşte clar elementul fotografiat.
Lumina artificială permite de multe ori o mai bună punere în evidenţă a detaliilor
urmărite. Pentru a realiza contrastele dorite blitzul montat pe aparat nu este satisfăcător.
Există posibilitatea utilizării unor blitzuri suplimentare ce pot fi aşezate în locurile şi pe
direcţiile dorite şi care sunt declanşate de blitzul principal. În cazul iluminării naturale este
necesar să se aleagă cel mai bun moment al zilei şi să se revină dacă este necesar pentru
a obţine efectul dorit.
Fotografia color nu trebuie să înlocuiască total fotografia alb-negru. În cazul filmului
alb-negru avem posibilitatea ca prin iluminare, timpi de expunere, filtre etc să ridicăm
contrastul şi să punem în evidenţă mai bine anumite detalii. Nu sunt de neglijat nici
posibilităţile de conservare a imaginii şi de reproducere a ei.
Pentru problema noastră principalele avantaje ale fotografiei digitale sunt: rapiditatea
în prelucrare (imaginea nu necesită prelucrări de laborator), posibilitatea de prelucrare
ulterioară a imaginii pe calculator pentru a pune în evidenţă fenomenul şi pentru a obţine
informaţii suplimentare (decupare, trecerea rapidă de la color la alb-negru, mărirea
contrastului etc), posibilitatea transmiterii către nivelurile superioare de analiză prin
internet şi conservarea informaţiei în bune condiţii.

9
 O ultimă recomandare. Prin natura ei fotografia digitală îndemnă utilizatorul să facă
foarte multe poze. Este absolut necesar să facă ulterior o selecţie severă, să
oprească numai imaginile e cu adevărat necesare, să inscripţioneze complet şi
corect fiecare imagine.
c. Observaţii în infraroşu
Pentru urmărirea infiltraţiilor au fost folosiţi multă vreme trasori chimici sau radioactivi.
Ultimii sunt astăzi interzişi din cauza implicaţiilor pentru mediu. Apa infiltrată are însă
implicit un trasor: temperatura, în unele cazuri diferită de cea a mediului prin care circulă.
De aici s-a născut metoda de urmărire a infiltraţiilor prin „termografie”, metodă laborioasă
care presupune măsurători. Termografia urmăreşte apa în corpul barajului şi al fundaţiei
acestuia prin măsurători ale temperaturii în forajele existente pentru măsurători
piezometrice sau executate special în acest scop. Apa infiltrată păstrează temperatura
lacului de acumulare. Apare un contrastul faţă de mediul prin care circulă şi măsurătorile
pun în evidenţă tocmai acet lucru.
Variaţia sezonieră a temperaturii influenţează rezultatele. Cele mai bune rezultate se
obţin în momentele în care apare o modificare majoră a temperaturii exterioare: primăvara
şi toamna. Efectul poate fi sesizat şi la o observatie directă făcută spre exemplu la prima
zăpadă. Zonele de exfiltraţii păstrează o temperatură puţin mai ridicată şi zăpada se
topeşte.
Efectul exfiltraţiilor poate fi observat la suprafaţa construcţiilor şi în anotimpul
călduros. Evaporaţia produce o scadere a temperaturii care poate fi observată în infraroşu.
Camerele de termoviziune convertesc radiaţia în infraroşu în semnal electric care
este prezentat apoi sub formă vizuală. Camerele actuale permit detectarea unor diferenţe
de temperatură de ordinul a 0,1 0C. Procedeul a fost utilizat pentru identificarea unor
exfiltraţii la barajul iazului de decantare Herepeia [Stematiu D., 2007]
Atragem atenţia că variaţiile de temperatură pot să aibă însă şi alte cauze în afara
exfiltraţiilor. La examinarea protecţiei din beton a unor taluze, variaţiile de temperatură pot
să fie consecinţa unor diferenţe de rezemare pe teren, la rândul lor provocate de tasări
inegale, eroziuni interne etc.
d. Înregistrarea video
Înregistrarea video poate să fie şi ea foarte utilă. Tendinţa folosirii camerelor video se
manifestă însă de cele mai multe ori mai mult ca o modă decât ca un nou mijloc de
investigare a unui fenomen. O bună folosire presupune o prelucrare laborioasă: scenariu,
montaj, suprainscripţionare, sonorizare. De cele mai multe ori aceste înregistrări au mai
mult un scop de reclamă decât un rol tehnic. O reclamă bună este însă la fel de
pretenţioasă.
Fotografierea sau înregistrarea video a imaginilor deschid perspectiva automatizării
observaţiilor vizuale.
e. Consemnarea rezultatelor inspecţiei
Evidenţa inspecţiilor de rutină este în general foarte simplă: este suficient să se
consemneze data şi ora, condiţiile atmosferice, condiţiile în care se găsea amenajarea
(exploatare normală sau în condiţii excepţionale, cota în lac, funcţionarea descărcătorilor
etc), persoanele care au făcut inspecţia, traseul parcurs. Această evidenţă se ţine de
obicei într-un registru special. Este de remarcat că enumerarea unui lung şir de lucruri
care nu s-au observat nu foloseşte în general la nimic. Ea ar trebui să reamintească celui
care face inspecţia care trebuiau să fie obiectivele acesteia. Dacă reamintirea se face în
momentul în care se complectează evidenţa ea nu mai foloseşte la nimic! În schimb toate
10
aceste vorbe goale balastează eventuala informaţie utilă şi o împiedecă să ajungă în timp
util la nivelul superior de analiză.
La observarea unor fenomene noi se întocmeşte o fişă care trebuie să cuprindă:
natura inspecţiei în timpul căreia a fost observat fenomenul;
cine a observat fenomenul;
tipul de fenomen (fisură, alunecare, infiltraţie etc) şi amploarea acestuia;
data şi ora observaţiei;
solicitările exterioare ale construcţiei în momentul observaţiei şi în perioada
premergătoare acesteia (nivel lac, temperatură aer, apă, precipitaţii, debite afluente şi
defluente);
poziţionarea cât mai exactă a locului unde a fost observat fenomenul prin identificarea
obiectului pe care a fost observat (culee, mască, pilă, taluz aval, etc) şi prin raportare la
reperii din reţeaua pentru urmărire topografică şi/sau la alte puncte de referinţă cu
poziţie cunoscută (foraje de drenaj, piezometre, rosturile dintre ploturi etc);
schiţă cuprinzând elementele necesare pentru regăsirea punctului şi pentru aprecierea
extinderii fenomenului;
elemente cantitative apreciate sau măsurate cu mijloace simple (de ex. deschiderea
unei fisuri, debitul unui izvor, suprafaţa degradată sau umezită etc), cu precizarea
modului de apreciere sau măsurare (de ex. aprecierea deschiderii unei fisuri prin
introducerea unui vârf de creion etc); punctele în care s-a făcut măsurătoarea se trec pe
schiţă;
indicii suplimentare asupra fenomenului: legătură posibilă cu alte fenomene, cauze
probabile etc;
măsuri adoptate:
 pentru a introduce fenomenul în programul normal de observaţii şi măsurători
(inclusiv eventuale amenajări necesare, plantare de dispozitive şi/sau aparate,
reperi etc);
 pentru investigaţii suplimentare (recoltare de probe pentru analize, executarea de
foraje etc);
 pentru a micşora riscul (eventuale restricţii de exploatare etc);
 comunicarea fenomenului la forurile superioare;
semnătura celui care a efectuat observaţia.
Această fişă se completează cu toate observaţiile efectuate ulterior asupra
fenomenului respectiv, până în momentul în care fenomenul este elucidat sau dispare şi
sistemul de urmărire a comportării intră în program normal.
f. Limbajul specific folosit pentru consemnare
Ne găsim într-un moment critic al civilizaţiei umane. Suntem invadaţi de informaţii
de care nu avem nevoie, suntem îndemnaţi să vorbim fără să ne gîndim dacă avem ceva
de transmis, traficăm informaţii fără să verificăm adevărul lor.
Este necesar ca în permanenţă să fim atenţi la limbajul folosit. Folosirea greşită a
unor termeni, atribuirea unor noi întelesuri cuvintelor uzuale, introducerea în vorbirea
curentă a unor neologisme care nu sunt necesare pentru ca avem în limba română
termenii necesari sunt greselile care se fac astăzi frecvent şi care duc în general la
confuzie în activitatea noastră şi la neînţelegeri cu colaboratorii. Din această cauză
personal recomand apelarea la dicţionarele academiei ori (DEX) de câte ori este nevoie.
Limbajul folosit este o imagine a gândirii noastre. După unele păreri efectul poate fi
şi invers. Automatismele în limbaj pot să instaleze automatisme de gândire.

11
 Pentru notarea unor anumite fenomene este recomandabil să se folosească notaţii
standard, bine definite, care permit şi o prelucrare mai uşoară a informaţiilor. Ca exemplu
dăm în tabelul 1 clasificarea deschiderii fisurilor după MP007-99.
Tabelul 1
Clasificarea deschiderii fisurilor (după MP007-99)
Deschiderea Descriere Abreviere
fisurii [mm]
0,1 0,5 Foarte Fină FF
0,5 1,0 Fină F
1,0 2,0 Moderată M
2,0 5,0 Largă L
5,0 10,0 Foarte largă FL
10,0 Extrem de largă EL

Să dăm câteva exemple de folosire incorectă a unor termeni.

Termenii „baraj” şi „dig” se confundă frecvent între ei. Conform DEX „baraj -
construcţie care opreşte cursul unui râu” în timp ce „dig – construcţie făcută în lungul unei
văi, . . pentru apăra un loc de inundaţie . .” Definiţii similare apar şi în dicţionare străine.
Barajele laterale nu sunt diguri.
„Dren – conductă sau canal care colectează şi evacuează apa de pe un teren apos,
coboară nicelul unei pânze de apă din sol; strat de piatră spertă sau de pietriş . . care
colectează apa de infiltraţie” – DEX. De aici s-a trecut prin extindere la dren=foraj drenant.
Multe astfel de foraje au fost proiectate de ca mijloace de investigare pebtru a determina
eficienţa unui ecran de etanşare. De cele mai multe ori, în exploatare, le transformam în
piezometre. A le numi în continuare „drenuri” crează o confuzie care poate fi chiar
periculoasă.
Se poate obiecta că trebuie păstrată denumirea dată de proiectant. Veţi auzi la
televizor frecvent intrebuinţat „ca şi” în cele mai năstruşnice situaţii (d.ex. ca şi profesor,
ca şi baraj) de persoane cu pretenţii. Expresia nu este admisibilă nici măcar pentru a
scăpa de o eventuală cacofonie. Pentru acest „ca” există în limba română o mulţime de
sinonime care vă pot ajuta să evitaţi cacofonia: precum, drept, în calitate de etc. Încercaţi
să evitaţi acest mod de exprimare pentru a nu fi considerat, şi dumneavoastră alături de
cei pe care îi auziţi la TV , incult sau chiar prost.
Pentru problemele noastre vă recomand să folosiţi în orice împrejurare denumirea
corectă trecând eventual în paranteză denumit în proiect . . . .

5. OBIECTIVE PRIORITARE PENTRU OBSERVAŢIILE VIZUALE.

5.1. Observaţii asupra barajelor din beton.
Fenomenele urmărite cu precădere la barajele din beton sau zidărie sunt:
 starea suprafeţei betonului pe cei doi paramenţi; degradări caracteristice
efectului îngheţ-dezgheţ; fisuri, caracterul acestora;
 mişcări în rosturi şi fisuri, exfolieri, rupturi ale bavurilor;
 apariţia de infiltraţii prin rosturi, fisuri, prin beton; eventuale depuneri produse
de apa de infiltraţie;

12
  semne exterioare ale unei modificări în sistemul de etanşare şi de drenaj:
depuneri de calcită, de material granular fin etc. în jurul forajelor de drenaj,
nivelul apei care depăşeşte amenajările iniţiale făcute pentru scurgere.
5.2. Observaţii asupra lucrărilor din umpluturi.
Inspecţia vizuală la barajele din umpluturi urmăreşte cu atenţie evoluţia geometrică a
lucrării şi fenomenele hidraulice. Principalele elemente urmărite sunt [Lemperière, 1996]:
 starea taluzurilor şi a coronamentului; este important să se identifice şi să se
evalueze fisurarea rambleului ca şi eventualele prăbuşiri, pâlnii, cratere, ravenări
etc;
 umeziri pe taluzul şi la piciorul aval; în cazul apariţiei unor izvorâri este important să
se asigure colectarea pentru măsurarea debitului şi a turbidităţii;
 vegetaţia este un util indicator asupra zonelor cu umiditate ridicată; se va urmării
evoluţia acesteia în timp, atât ca specii cât şi ca dezvoltare.
5.3. Observaţii asupra lacului şi a versanţilor
Cuveta lacului nu poate avea decât o influenţă limitată asupra siguranţei barajului. În
afara umerilor a căror stabilitate poate influenţa direct stabilitatea barajului sau a
descărcătorilor acestuia, inclusiv a golirilor de fund, poate exista pericolul unei eventuale
alunecări de mare amploare a versanţilor, care să ducă la o deversarea barajului.
Stabilitatea versanţilor acumulării prezintă însă interese indirecte: siguranţa căilor de
comunicaţie din zonă, a liniilor de transport pentru energia electrică şi a liniilor telefonice.
Sunt elemente poate secundare dar care intră în evaluarea riscului prezentat de baraj.
Suprafaţa cuvetei este examinată pentru a determina eventuale doline, scufundări,
eroziuni ale taluzurilor naturale etc. Sunt notate colmatările anormale, care ar putea
influenţa sarcina aplicată pe baraj sau ar putea bloca accesul la evacuatori sau la organele
de golire [ICOLD, Bull. 62, 1988].
O importanţă deosebită pot prezenta colmatările de la coada lacului care pot să
influenţeze puternic remuul şi să ducă eventual la deversarea, la ocolirea digurilor de
contur.
Termenul "alunecări de teren" cuprinde toate mişcările de teren în masă care ar
putea afecta barajul, lucrările anexe, acumularea sau căile de acces. El cuprinde în egală
măsură alunecări active, stabilizate sau potenţiale, de la mici instabilităţi superficiale şi
până la mişcări de mari volume. În afara acestor alunecări, inspecţia trebuie să
urmărească eventualele căderi sau alunecări de blocuri sau de mase omogene; aceste
fenomene se pot produce nu numai pe malurile lacului dar şi pe umerii barajului sau pe
versanţii care domină centrala electrică.
Inspecţia are drept rol să identifice eventualele zone de instabilitate urmând ca
studiile de detaliu să fie făcute de comisii de expertiză în care să existe cel puţin un
specialist în problemele alunecărilor de teren: origini, mecanisme, caracteristici, simptome,
remedii. Zonele de alunecare pot fi identificate prin aspectul lor: taluzuri povârnite, arbori
înclinaţi, ruperi de pantă, modificări de aliniament. Astăzi există posibilităţi de urmărire
satelitară a alunecărilor cu o eficacitate deosebită.

5.4. Observaţii asupra zonei amonte, situată sub nivelul curent.

Relativ la observarea paramentului (sau a taluzului) amonte avem trei posibilităţi:
observarea numai a zonei puse la uscat de variaţia anuală a nivelelor în lac, efectuarea
unei inspecţii cu mijloace submersibile sau golirea totală a acumulării.
13
 Mijloacele de observare subaquatică pot fi [Montfort ş.a., 1991]:
1. Scafandrii echipaţi cu camere video şi aparate fotografice; capacitatea lor de
intervenţie este limitată în primul rând de condiţii de ordin psihologic;
2. Roboţi submarini, telecomandaţi de la suprafaţă şi echipaţi cu materiale fotografice şi
video de asemenea telecomandate; legătura cu suprafaţa permite tranzitarea
comenzilor şi poate fi utilizată şi pentru recuperare instalaţiei în cazul apariţiei unor
probleme;
3. Minisubmarin în care este îmbarcat un observator a fost soluţia utilizată de EdF după
1971 [Madrid 1973, C13]. Pentru instalare este nevoie de mijloace de transport şi de
întreţinere corespunzătoare.
Pentru orice observaţie subaquatică este necesar ca vizibilitatea să fie bună şi să
existe un reperaj bine conceput. Barajul Talakale (India) construit în 1963 a făcut în 1989
obiectul unei inspecţii la lac plin [Montfort ş.a., 1991]. Pe paramentul amonte al acestui
baraj de greutate din zidărie s-a instalat un sistem de reperaj format dintr-o plasă din corzi
subţiri, cu ochiuri pătrate de 2 m, numerotate. S-au luat fotografii şi s-a făcut un film video
pentru amplasamente selecţionate. Imediat după campanie aceste documente au fost
reunite folosind reperajul. Observaţiile au fost completate cu măsurători de polarizaţie
spontanee, rezistivitate, măsurători de pierderi făcute pe paramentul amonte şi în foraje
verticale executate de pe coronament.
Deşi utile (o observaţie subaquatică prezintă avantajul ca permite un examen al
lucrării în condiţii de serviciu), inspecţiile cu mijloace submersibile au posibilităţi limitate.
Vizibilitatea în apă dulce este redusă, personalul antrenat pentru submersie nu are
pregătirea necesară în domeniul tehnicii construcţiilor, curenţii de apă pot prezenta un
pericol serios. Sunt argumente pentru a apela cu discernământ la acest mijloc de
investigaţii.
Uneori mijloace mult mai simple pot să ofere informaţii foarte spectaculoase. La
barajul Cuerda del Pozo din Spania (arc H=40 m; L = 425 m) la care în exploatare s-a
constatat prin drenurile paralele cu paramentul un debit de infiltraţie important (q = 0,01 –
35 l/s; Qtotal = 117 l/s), pentru detectarea zonelor de percolare a apei prin paramentul
amonte s-a întins pe paramentul amonte o pânză şi impurităţile microscopice din apă au
fost filtrate semnalând în detaliu forma zonelor de percolare şi cu aproximaţie intensitatea
acestora. [Malmcrona ş.a., 1991].
Chiar dacă în anumite legislaţii există tendinţa de a introduce goliri obligatorii la
perioade prestabilite de timp (în STAS 7883-90 sunt prevăzute observaţii directe cu
scoaterea totală din funcţiune între 3 şi 15 ani) considerăm că din cauza consecinţelor
economice o astfel de prevedere este exagerată şi că legislaţia ar trebui să se
mulţumească prin a stabili cine este abilitat să decidă o astfel de golire.
5.5. Observaţii asupra descărcătorilor şi a zonelor aval.
Zonele aval sunt examinate atât pentru determinarea unor eventuale eroziuni cât şi
pentru a observa eventuale evoluţii ale pânzei freatice. Se urmăresc deci captările de apă,
fântâni, izvoare, vegetaţia etc. Observaţia directă este completată de discuţii cu localnicii.

5.5. Observaţii asupra lucrărilor anexe.

Din cadrul lucrărilor anexe se acordă în primul rând atenţie lucrărilor care
influenţează securitatea în exploatare: evacuatori, goliri, disipatori, centrale electrice,
canale şi galerii de fugă etc.
În marea majoritate a amenajărilor hidrotehnice se găsesc canale de aducţiune sau
restituţie, cu taluzuri în deblee sau ramblee din pământ sau din rocă. Majoritatea lor
14
comportă o lucrare de control din beton. Ele sunt în general imersate şi deci vizita este
limitată şi cere mijloace speciale. Probleme principală este constituită de stabilitatea
taluzurilor, pentru a asigura scurgerea debitelor pentru care au fost proiectate.
Părţile din beton ale evacuatorilor, golirilor, lucrărilor de restituţie sunt examinate ca
orice lucrare din beton: fisuri, spargeri ale betoanelor, infiltraţii, modificări de aliniament.
Nici o conductă de aer sau de apă nu trebuie să fie blocată. Se notează zonele unde se
pot acumula sfărâmături. Se vizitează turnurile şi puţurile, pentru a decela posibile tasări
diferenţiale.
Se examinează rambleele alăturate lucrărilor din beton pentru a vedea scufundări
datorate deformaţiilor pământului. Ele pot fi semne de eroziune internă. Se caută
instabilităţi ale taluzurilor învecinate. Se verifică dacă există risc de antrenare de material
solid.
La toate lucrările se verifică drenurile şi barbacanele. Se acordă atenţie drenurilor de
la disipatoare.

6. VERIFICAREA SISTEMULUI DE URMĂRIRE A COMPORTĂRII

Pentru sistemul de urmărire a comportării facem de cele mai multe ori o inspecţie
formală: dispozitivele de măsurare există, sunt întreţinute şi inscripţionate. Este necesar
să verificăm mai atent cunoaşterea proiectului de urmărire şi respectarea acestuia. O buna
verificare rezulta dacă facem împreună cu personalul local o serie de măsurători şi
urmărim cum aplică recomandările care există în orice proiect de urmărire:
 orice măsurătoare se repetă de cel puţin 3 ori;
 rezultatul se compară cu rezultatele anterioare; dacă există diferenţe se caută
explicaţia şi se repetă masurătoarea;
 se reportează ierarhic şi se intră în stare de atenţie
În mod normal pentru orice sistem de măsurare ar trebui să existe un sistem de
verificare la faşa locului. Se verifică sacă se cunoaşte acest sistem şi dacă este folosit.

7. VERIFICAREA ECHIPAMENTELOR HIDROELECTROMECANICE

Din categoria echipamentelor hidromecanice fac parte toate instalaţiile care asigură
controlul nivelurilor şi evacuarea debitelor din acumulare:
 instalaţii de retenţie şi reglaj (vane, stavile, clapete);
 mecanismele de acţionare ale acestora (electromecanice, hidraulice etc);
 instalaţii de protecţie a accesului la evacuatori (grătare, lanţuri de plutitori etc)
precum şi instalaţiile de curăţire aferente;
 instalaţiile de punere la uscat pentru revizie (batardouri, vane, clopote etc).
Echipamentul hidromecanic este un factor determinant al riscului prezentat de
construcţiile hidrotehnice şi din această cauză el constituie un punct important în
programul de supraveghere.
În general este vorba despre instalaţii electromecanice, bine cunoscute şi bine
stăpânite din punct de vedere teoretic şi practic, multe din ele fiind fabricate în serie. Din
această cauză nu se montează aparatură pentru măsurarea eforturilor şi deformaţiilor în
exploatare. Avem în schimb aparatură pentru controlul funcţionării (măsurători electrice,
controlul presiunii în sistemele hidraulice, etc), aparatură de semnalizare (starea de
funcţionare, poziţia) şi limitatori de cursă.

15
 Supravegherea echipamentelor constă din observarea vizuală şi din efectuarea de
probe. Se verifică: starea podurilor, platformelor de trolii ca şi suprastructura lor, organele
de ghidaj ale grătarelor şi stavilelor.
Prin observaţii vizuale se căută elemente deteriorate (piese deşurubate, uzate,
sparte). Se fac manevre de control pentru ansamblul echipamentelor mecanice şi pentru
echipamentele electrice asociate, pentru tot domeniu de funcţionare. Se verifică dacă sunt
unse corect pentru a avea o funcţionare fără lovituri, gripări, vibraţii, zgomote anormale
sau încălziri. În timpul încercărilor se verifică dacă alimentarea cu energie este suficientă
şi sigură. Se probează sursele auxiliare de alimentare. Se verifică dacă sistemele de
comandă-control la distanţă permit verificarea funcţionării.
La cabluri se caută firele rupte şi se examinează prinderile cablurilor sau lanţurilor de
stavile, vane. Se notează starea etanşărilor din cauciuc sau neopren (fisuri, infiltraţii). La
comenzile hidraulice se examinează pierderile de ulei. Se examinează de asemenea
canalele, tabliere, pasarele, scări de acces, balustrade, mâini curente. Supape, arbori,
îmbinările la vane.

8. INSPECŢII CU CARACTER SPECIAL

8.1. Inspecţiile postviitură
Inspecţia post viitură este obligatorie atât pe întregul curs de apă cât şi în zona
acumulărilor şi este atât o examinare de teren cât şi o verificare a modului în care s-a
desfăşurat activitatea în timpul viiturii. Ea se poate desfăşura împreună cu Inspectoratul
pentru Situaţii de Urgenţă şi are câteva obiective principale:
 Verificarea înregistrării complete şi corecte a tuturor observaţiilor şi măsurătorilor
efectuate în timpul viiturii. O viitură este un eveniment cu o puternică încărcătură
emoţională care poate determină unele deficienţe în activitatea personalului care
lucrează în exploatare, în special în ceea ce priveşte înregistrarea detaliată a
faptelor. Din această cauză primul obiectiv este verificarea corectei determinări a
elementelor viiturii: evoluţia nivelului în acumulare, volume afluente şi defluente
etc. Viiturile permit o verificare a cheilor de la posturile hidrometrice.
 Verificarea planurilor de apărare şi propuneri pentru eventuala lor modificare.
 Verificarea efectelor viiturii prin eroziuni sau colmatări, stabilirea zonelor pentru
care sunt necesare măsuri urgente (evacuări de populaţie şi de bunuri, măsuri
constructive etc) precum şi a zonelor pe care sunt necesare ridicări topografice
sau investigaţii suplimentare.

8.2. Inspecţiile postseism.

a. Particularităţi ale inspecţiilor postseism.
Faţă de o inspecţie obişnuită, o inspecţie postseism prezintă câteva particularităţi şi
anume:
a) Un seism poate provoca avarierea sau chiar ruperea unui baraj sau a lucrărilor
anexe. Fenomenele produse pot să aibă evoluţii mult mai rapide decât în situaţii
normale de solicitare.
b) Chiar dacă nu s-a produs o avarie, un seism poate aduce modificări importante ale
condiţiilor de lucru, altele decât cele din exploatarea anterioară şi pentru care este
necesară evaluarea noilor riscuri, posibil mai mari;
c) La orice seism există riscul unor replici, motiv suplimentar pentru o analiză rapidă a
riscului prezentat de lucrare în această ipoteză;
16
 d) Din cauza solicitării extraordinare suferită de baraj vor exista întotdeauna urmări
vizibile ale modului de comportare, necesar a fi observate şi consemnate;
e) Un seism are influenţă pe o arie foarte mare şi deci apare necesitatea inspectării
simultane a numeroase lucrări.
Importanţa problemei a determinat CIGB să elaboreze un buletin special consacrat
acestei probleme [ICOLD ]. Acest buletin recomandă ca inspectarea să fie declanşată
pentru orice seism resimţit sau semnalat, care îndeplineşte condiţiile:

Magnitudine Distanţă de
Richter baraj
4 25 km
5 50 km
6 80 km
7 125 km
8 200 km

Se consideră că în general sunt necesare mai multe inspecţii şi anume:

o inspecţie efectuată imediat după terminarea seismului, de către personalul de
exploatare local; această inspecţie se efectuează pentru orice cutremur simţit în
amplasament;
o inspecţie efectuată de către compartimentul de supraveghere al deţinătorului lucrării;
ordinea inspectării lucrărilor se stabileşte în funcţie de intensitatea seismului în fiecare
amplasament şi de rezultatele inspecţiilor efectuate de personalul local;
eventuale inspecţii efectuate de comisii de experţi convocate în cazul în care
intensitatea cutremurului a depăşit anumite limite sau când inspecţiile de mai sus au
constatat efecte ale seismului ale căror consecinţe asupra comportării lucrării sunt
necesar a fi determinate.
Inspecţiile ulterioare trebuie să facă o evaluare tehnică a situaţiei şi a nivelului de risc
ce rezultă de aici. Membri echipei de inspecţie trebuie să cunoască diferitele moduri de
cedare ale barajelor şi cauzele posibile. Ei trebuie de asemenea să cunoască principalele
caracteristici ale proiectului.

b. Inspecţia imediată.
În astfel de situaţii este foarte important să existe o procedură foarte clară a
operaţiilor ce urmează a fi efectuate şi mai ales un ordin de priorităţi bine stabilit astfel
încât să se asigure maximă eficacitate.
Considerăm util să reproducem recomandările CIGB-ICOLD aşa cum apar ele în
buletinul 62
A) În cazul în care comunicaţia cu Compartimentul Central de Supraveghere
funcţionează:
1) În cazul unei deteriorări care poate să provoace creşterea debitului în aval se
declanşează planul prestabilit "rupere sau rupere iminentă";
2) Dacă debitul de intrare în acumulare s-a redus anormal, se inspectează râul în
amonte pentru a vedea dacă nu a avut loc o obturare a albiei; dacă este cazul se
declanşează planul "rupere sau rupere iminentă";
3) Se estimează intensitatea seismului cu ajutorul scării modificate de intensităţi
Mercalli;
17
4) Se face o examinare vizuală completă a barajului;
5) În cazul în care a apărut o deteriorare vizibilă a barajului dar care nu a provocat
ruperea lucrării:
a) Se face o observare rapidă a deteriorării: natura, localizarea, importanţa. În cazul
alunecărilor de teren, umezirilor, curgerilor, tasărilor, se notează localizarea,
importanţa viteza şi repercusiunile probabile asupra lucrărilor învecinate.
Observaţiile vor avea în vedere în mod special şi: izvorâri, zone de percolare,
nivelul apei amonte şi aval, fenomene meteorologice. Se evaluează riscul de
rupere.
b) Se ia legătura cu Compartimentul de Supraveghere Central sau cu un
responsabil din conducerea instituţiei. Persoana care dă informaţiile trebuie să se
asigure că: numele său, numele barajului, pagubele şi riscul pentru baraj au fost
bine recepţionate. Responsabilii informaţi trebuie să stabilească rapid acţiunile
necesar a fi declanşate.
c) Se face o a doua inspecţie a părţilor deteriorate şi se reiau contactele cu
responsabilii;
d) Se are în vedere necesitatea unor noi inspecţii în caz de replici ale seismului;
6) Se face o cercetare amănunţită asupra următoarelor obiective (lista se adaptează la
fiecare baraj):
e) Paramenţii (taluzurile) amonte şi aval: fisuri, tasări, infiltraţii;
f) Încastrarea lucrării în versanţi: deplasări, fisuri, noi izvorâri, mişcări noi sau
reactivări de mişcări ale rocii;
g) Drenaje, zone de izvorâre: creşterea sau micşorarea debitului;
h) Evacuatori de debite şi echipamente: modificări de aliniament, deteriorarea
structurilor;
i) Goliri (case de vane, galerii, vane): fisuri, desprinderi ale betonului, deplasări,
modificarea aliniamentului vanelor;
j) Uzine hidroelectrice: fisuri, desprinderi ale betonului, declanşarea grupurilor,
deteriorarea vanelor, ruperi de galerii sau de conducte;
k) Alimentare cu energie electrică, grupuri de avarie, echipamente de avarie;
l) Zone învecinate amonte şi aval de baraj: alunecări, izvorâri, grifoane, căderi de
blocuri:
m) Lucrări de acces în canale: fisuri, desprinderi ale betonului, deteriorarea
structurilor;
n) Alte lucrări anexe;
o) Galerii şi conducte: apariţia de argilă, nisip, pietriş, fragmente de rocă sau de
beton în apă;
7) Se raportează la Compartimentul de Supraveghere Central sau la responsabilul
informat anterior;
8) În absenţa unor avarii vizibile se transmite la Compartimentul Central de
Supraveghere, mesajul: "Absenţă de avarii";
9) Pentru a detecta alte incidente sau avarii ascunse, se continuă inspecţia timp de 24
ore sau conform directivelor Compartimentului Central de Supraveghere;
10) Este posibil ca anumite stricăciuni să nu fie observate la inspecţia efectuată imediat
după seism. Spre exemplu, tasările lucrărilor, reactivarea unor vechi alunecări sau
apariţia de noi alunecări sau de noi izvorâri pot să se manifeste la un timp după
cutremur. Este deci necesar să se prevadă o a doua inspecţie la aproximativ două
săptămâni după seism;

18
 11) Datele relative la starea lucrărilor şi la comportarea acestora care pot fi furnizate de
aparatura de măsură instalată în baraj şi în fundaţie: penduli, piezometre,
seismografe etc. Frecvenţa măsurătorilor se menţine mărită cel puţin 48 de ore
după seism.
B) În cazul în care comunicaţia cu Compartimentul Central de Supraveghere este
întreruptă;
1) Inspecţia rapidă a barajului şi versanţilor pentru a observa: zone umede, alunecări,
scufundări, izvorâri, zone de percolare, alte semna de deteriorare ale zonelor de
încastrare;
2) Evaluarea riscului de rupere;
3) În caz de risc de rupere iminentă se trece la alarmarea populaţiei din aval. Dacă
este posibil se ia legătura cu Protecţia Civilă prin radio sau direct (barajistul
părăsind barajul pentru aceasta). Este în orice caz necesar ca prin regulamentul de
exploatare să se precizeze condiţiile în care personalul de la baraj (nume şi funcţie)
trebuie să avertizeze de pericol populaţia din aval;
4) Se vor lua toate măsurile pentru a coborî nivelul în acumulare. Este necesară
prudenţă dacă s-au observat forfecări ale galeriei; creşterea debitului evacuat poate
provoca eroziuni interne. Poate fi chiar necesar să se închidă golirile pentru a evita
acest fenomen;
5) Se continuă tentativele de a lua legătura cu Compartimentul de Supraveghere
Central.

c. Baraje din umpluturi.

Deseori observarea taluzurilor permite să se deducă comportarea interioară a
barajului. Din această cauză este important să se observe ansamblul suprafeţei vizibile a
rambleului.
Se caută cu atenţie semne de deplasare: fisuri, găuri, scufundări, izvorâri, prelingeri.
Este posibil ca unul sau mai multe dintre aceste fenomene să fie evolutive şi în acest caz,
fără măsuri de remediere potrivite, se poate ajunge la ruperea barajului.
Observarea vizuală descoperă adesea deplasări de suprafaţă ale unui baraj. Vizarea
cu ochiul liber a unor aliniamente normal paralele sau concentrice cu axul barajului
(drumul şi parapetul coronamentului, balustrade, canale, tranşee etc) ajută să se
descopere zone de deplasare superficială. Pe coronament căutăm zonele de scufundare
şi zonele de fisurare care pot fi semne de alunecare, de tasare sau de umflare a
suprafeţei. Taluzurile amonte şi aval ale barajului pot să prezinte fenomene de aceeaşi
natură (umflări, scufundări şi, în general, orice variaţie în raport cu suprafeţele plane şi
regulate construite iniţial). În caz de îndoieli se fac ridicări topografice pornind de la
reţeaua de borne existente.
Fisurile de pe suprafaţă pot să fie semne ale unei situaţii eventual periculoase. Ele
au însă adeseori drept cauză uscarea şi contracţia materialelor situate aproape de
suprafaţă. Din această cauză pentru determinarea cauzelor este util să se noteze
adâncimea şi orientarea acestor fisuri. Deschideri şi desprinderi bruşte pe coronament sau
pe taluz sunt semne de alunecare; se vor examina zonele cu atenţie pentru a determina
amploarea şi întinderea. Fisuri superficiale în zonele de contact cu lucrările din beton pot
să fie semne de tasare; în caz de fisurare intensă există riscul creerii unei căi de infiltraţie
preferenţială la contact. Este deci necesară o examinare foarte atentă. Tasări diferenţiale
pot de asemenea să creeze fisuri.
19
 Taluzul şi piciorul aval al digului, zona aval şi rezemările pe versanţi sunt observate
pentru a detecta zone de umezire, zone mlăştinoase, cu noroiri, scufundări, găuri de
prăbuşire, şiroiri corespondente cu scurgeri concentrate sau importante care traversează
rambleul sau versanţii. Alte semne de infiltraţii sunt: zone moi, depozite lăsate de
evaporarea apei, creştere anormală a vegetaţiei şi în zonele friguroase gheaţa sau, din
contră, topirea zăpezii. Se examinează infiltraţiile la ieşire pentru a vedea eventualele
antrenări de materiale în suspensie; în caz de risc de spălare se vor preleva probe de apă
pentru analize chimice, inclusiv din lac. Se amenajează improvizat ieşirea pentru a putea
măsura debitul şi se introduc în programul de măsurători sistematice. Pentru a descoperii
originea se notează gustul şi temperatura apei. Pentru zonele saturate, este necesar să se
determine natura: umiditate superficială, infiltraţii prin rambleu etc. Pentru a putea
compara aceste zone de umezire, mlăştinire, noroire etc, cu observaţiile ulterioare, ele se
raportează pe plan. Se examinează drenurile pentru a descoperii creşterile sau obturările
de debit. Toate debitele de infiltraţie şi drenaj se măsoară în regim de atenţie pentru a
descoperii eventuale fenomene evolutive.

d. Baraje din beton sau zidărie.

Aceste baraje pot să fie de tipuri foarte diferite: arcuite, de greutate, cu contraforţi
.Cel mai important indicator global pentru comportarea tuturor acestor baraje sunt
deplasările şi în general aceste lucrări sunt echipate cel puţin cu un minim de aparate de
măsură: penduli şi reperi geodezici. Efectuarea acestor măsurători şi transpunerea grafică
a rezultatelor pot să dea indicaţii preţioase asupra comportării.
Semne ale unor deplasări pot să fie descoperite şi în timpul inspecţiei. Pentru un
baraj de greutate se vizează cu ochiul liber linia elementelor de pe coronament (parapet,
balustradă etc) de la un mal la altul. Pentru a decela eventuale mişcări relative dintre
ploturi, se va examina cu atenţie fiecare linie de rost de separare. Se examinează fiecare
deschidere de rost; deschiderile sau închiderile exagerate sunt semne de mişcări. La
contactul cu fundaţia se caută semnele unor mişcări relative dintre baraj şi teren.
Se examinează şi se notează toate fisurile şi toate desprinderile de beton sau de
rocă vizibile pe paramenţi şi în galerii. Pentru barajele de greutate zona cea mai afectată
este partea de sus; pentru barajele arcuite reazemele şi arcul de coronament. Se caută
corespondenţa dintre între fisurile descoperite în galerii şi cele de pe paramenţi. Sunt
examinate toate fisurile vechi pentru a vedea eventuala lor evoluţie. În releveele fisurilor se
notează tipul (de tracţiune, de zdrobire) şi origina probabilă.
Pentru punctele de infiltraţie se examinează originea posibilă: rosturi de betonare
tratate defectuos, ruperea etanşării, segregarea betonului, fisurare în masa betonului,
spălarea mortarului. Debitele vor fi comparate cu cele anterioare, la aceiaşi cotă în lac.
Se controlează drenurile şi barbacanele; ele trebuie să rămână deschise şi să
funcţioneze conform prevederilor. Se notează orice variaţie importantă de debit în baraj şi
în fundaţie [ICOLD, Bull. 1988].

f. Fundaţiile şi umerii barajului.

Comportarea unei lucrări este adeseori reflectarea modificărilor apărute în fundaţie.
Din păcate zonele critice ale fundaţiei sunt în general imersate şi deci nu pot fi examinate
direct. Inspecţia este limitată la piciorul aval, la porţiunile unde piciorul amonte este
deasupra apei şi la informaţiile care pot fi culese din galeriile de injecţii, drenaj şi vizitare.
Semnele de percolare periculoasă sunt uneori evidente dar de cele mai multe ori
greu de văzut imediat. Atenţia este atrasă imediat de variaţiile de debit măsurate la drenuri
20
(atât în plus cât şi în minus). Un alt element semnificativ este pornirea mai deasă a
pompelor de epuisment din galerii. Turbiditatea (material solid în suspensie) apei de
infiltraţie este un indiciu de eroziune internă şi constitue un fenomen foarte preocupant.
Aşa cum s-a mai spus, în cazul unei posibilităţi de spălare (materiale solide dizolvate)
este util să se preleveze probe de apă şi să se facă analize chimice. Această analiză
trebuie să precizeze materialul. Dacă se cunoaşte debitul se poate calcula viteza de
spălare [ICOLD, Bull. 62, 1988].
Inspecţiile postseism trebuie să urmărească cu precădere orice apariţie a unor indicii
de declanşare a unor eventuale eroziuni interne. Se vor examina deci cu deosebită
atenţie: toate sursele de infiltraţii existente ca şi toate eventualele apariţii de noi surse de
infiltraţii, piciorul aval al barajului, contactul dintre lucrările din umpluturi şi cele din beton,
lucrările care traversează corpul barajului (conducte, galerii etc).
8.3. Inspecţii generate de incidente sau accidente
Este evident că un incident sau un accident determină întotdeauna inspecţii
amănunţite ale căror caracteristici diferă în funcţie de natura fenomenelor înregistrate.

9. CONCLUZII şi RECOMANDĂRI
Urmărirea comportării barajelor se face prin măsurători şi observaţii directe. Este
foarte greu, am putea spune chiar imposibil, să se facă o separaţie clară, totală, între cele
două activităţi. Din această cauză nu putem face o separaţie între urmărirea curentă
(bazată în principal pe observaţii) şi urmărirea specială (în care măsurătorile capătă un rol
deosebit). Observaţii se fac în cadrul oricărei supravegheri a comportării, indiferent de
denumirea pe care le-o dăm. Este absurd să considerăm că la barajele din categoriile A şi
B facem atât urmărire curentă cât şi urmărire specială sau să considerăm că separat de
proiectul de urmărire specială ar trebui să existe şi nişte instrucţiuni de urmărire curentă.
Scopul este comun: detectarea din timp a oricăror fenomene care pot să ducă la
creşterea riscului. Din această cauză încheiem cu câteva observaţii valabile pentru
întreaga activitate de urmărire.
Anomaliile de comportare, incidentele de exploatare se constată la faţa locului, nu
în birou. Personalul care face urmărirea trebuie să observe prompt, la timp, nu numai o
fisură sau o umectare a unei suprafeţe dar şi modificarea atipică a unei valori măsurate.
Sistemele de urmărire a comportării au funcţionat bine nu acolo unde am avut
personal care s-a străduit să aplice sârguincios regulamentele stufoase cu care noi îi
sufocăm ci acolo unde ei au încercat să înţeleagă rostul muncii pe care o depun.
Măsurile necesar a fi luate trebuie stabilite rapid. Dar ele trebuie să fie şi corecte.

BIBLIOGRAFIE
CIGB - ICOLD, Bulletin 60, Auscultation des barrages. Considerations générales. (1988)
CIGB - ICOLD, Bulletin 62, Inspection des barrages apres seisme. Recomandations.
(1988)
BULOTA, G., ş.a., Le barrage Daniel-Johnson: un vieillement prématuré., XVII Congr. CIGB
- ICOLD, Q65, R11, (1991),

21
MONTFORT, L., ş.a., Éléments de méthodologie pour la détection et l’analyse du
vieillissement illustrés par des exemples, XVII Congr. CIGB - ICOLD, Q65, R23, (1991),
CIGB - ICOLD, Bulletin 87, Amélioration de l'auscultation des barrages et de leurs
fondations. Recomandations et exemples. (1992)
CIGB - ICOLD, Bulletin 93, Vieillessement des barrages et des ouvrages annexes. (1994)
LEMPERIERE, F., Barrages de moins de 30 m de hauteur. Economie et sécurité, CIGB,
(1996).
CONSTANTINESCU, AL., MATEESCU, O., HĂPĂU-PETCU, S., Comportarea în timp a
barajului Valea de Peşti, Hidrotehnica, Vol 42 (1997), nr.6.
MP-007/1999, Metodologie de investigare a zidăriilor vechi.
P 130/1999, Normativ privind comportarea în timp a constructiilor.
CONSTANTINESCU AL., Comportarea barajelor. Conţinutul raportului anual. Hidrotehnica,
vol. 46 (2001), nr. 7
NTLH-022, Metodologie privind evaluarea stării de siguranţă în exploatare a barajelor şi
lacurilor de acumulare (2002).
NTLH-023, Metodologie privind evaluarea stării de siguranţă în exploatare a barajelor şi
digurilor care realizează depozite de deşeuri industriale (2002).
CONSTANTINESCU, A., GHEORGHIU, M., Viitura din iulie 2005 la barajul Poiana Uzului,
Hidrotehnica, Vol 50 (2005), nr. 9.
STEMATIU, D., Aplicarea termografiei pentru depistarea exfiltraţiilor prin corpul barajelor
de steril minier, Hidrotehnica, Vol 52 (2007), nr. 12.
NTLH-050, Evaluarea stării de siguranţă a echipamentelor hidroelectrumecanice ale
evacuatorilor de ape mari ai barajelor (2008).

ANEXE
1. P130-1999 Lista orientativă de fenomene care trebuie avute în vedere în cursul
urmăririi curente
2. Conţinutul inspecţiei tehnice efectuată pentru evaluarea funcţionării în siguranţă a
barajelor – NTLH-022
3. Conţinutul inspecţiei tehnice efectuată pentru evaluarea funcţionării în siguranţă
pentru baraje şi diguri care realizează depozite de deşeuri industriale – NTLH-023
4. Scara modificată a intensităţii cutremurelor Mercalli (MM).
5. Scara intensităţii vântului Beaufort.

22
 ANEXA 1
P130-1999
LISTA ORIENTATIVA DE FENOMENE
CARE TREBUIE AVUTE ÎN VEDERE ÎN CURSUL URMĂRIRII CURENTE
(9. ANEXA 3)
A. Se vor urmari, dupa caz:
a) Schimbăriîn poziţia obiectelor de construcţie în raport cu mediul de implantare al
acestora manifestate direct, prin deplasări vizibile (orizontale, verticale sau înclinări) sau
prin efecte secundare vizibile (desprinderea trotuarelor, scărilor, ghenelor şi altor elemente
anexe, de soclul sau corpul clădirilor şi apariţia de rosturi, crăpături, smulgeri); apariţia de
fisuri şi crăpături în zonele de continuitate ale drumurilor şi podurilor în dreptul rostului
tablierelor sau elementelor căii; deschiderea sau închiderea rosturilor de diferite tipuri
dintre elementele de construcţie, tronsoane de clădiri, ploturi de baraje, umflarea sau
crăparea terenului ca urmare a alunecărilor în versanţii diferitelor amenajări, ramblee, pe
langă clădirile şi construcţiile speciale; obturarea progresivă a orificiilor aflate în dreptul
nivelului terenului prin scufundarea obiectului de construcţie; dereglarea sau blocarea
functionării unor utilaje condiţionate de poziţia lor (lifturi, utilaje s.a.);
b) Schimbări în forma obiectelor de construcţii manifestate direct prin deformaţii
vizibile verticale sau orizontale şi rotiri sau prin efecte secundare ca inţepenirea uşilor sau
ferestrelor, greutăţi sau blocare în funcţionarea utilajelor, distorsionarea traseului
conductelor de instalaţii sau tehnologice, îndoirea barelor sau altor elemente constructive,
apariţia unor defecte în funcţionarea îmbinărilor ca forfecarea sau smulgerea niturilor şi
suruburilor, fisurarea sudurilor, slabirea legaturilor s.a.;
c) Schimbari in gradul de protectie şi confort oferite de constructie sub aspectul
etanşeităţii, al izolaţiilor fonice, termice, hidrofuge, antivibratorii, antifoc, antiradiante sau
sub aspect estetic, manifestate prin umezirea suprafeţelor, infiltraţii de apă, apariţia
izvoarelor in versantii barajelor şi digurilor, inmuierea materialelor constructive, lichefieri
ale pamantului dupa cutremure, exfolierea sau craparea straturilor de protectie,
schimbarea culorii suprafetelor, aparitia condensului, ciupercilor, mucegaiurilor neplacute,
efectele nocive ale vibratiilor şi zgomotului asupra oamenilorsi vietuitoarelor manifestate
prin stari mergand pana la imbolnavire etc;
d) Defecte şi degradari cu implicatii asupra functionabilitatii obiectelor de
constructie; infundarea scurgerilor (burlane, jgheaburi, drenuri, canale); porozitate, fisuri şi
crapaturi în elementele şi constructiile etanşe prin destinaţie (rezervoare, bazine,
conducte); dereglări în poziţia şi stabilitatea căilor de rulare ale mijloacelor de circulaţie,
pe roţi (cale ferată, linii de tramvai şi de metrou, poduri rulante); denivelări, şanţuri, gropi în
imbrăcămintea drumurilor, curăţenia şi mobilitatea elementelor de rezemare ale podurilor,
deschiderea rosturilor funcţionale etc;
e) Defecte şi degradări în structura de rezistenţa cu implicaţii asupra siguranţei
obiectelor de construcţie; fisuri şi crăpături, coroziunea elementelor metalice şi a
armăturilor la cele de beton armat şi precomprimat, defecte manifestate prin pete, fisuri,
exfolieri, eroziuni etc; flambajul unor elemente componente comprimate sau ruperea altora
intinse; slăbirea îmbinărilor sau distrugerea lor; afuieri la pilele podurilor; scăpări de pe
aparatele de reazem; putrezirea sau slăbirea elementelor din lemn sau din mase plastice
în urma atacului biologic etc.
B. în cadrul activităţii de urmărire curentă se va da atenţie deosebită:
a) Oricaror semne de umezire a terenurilor de fundaţie loessoide din jurul obiectelor
de construcţie şi tuturor măsurilor de indepărtare a apelor de la fundaţia obiectelor de
23
construcţie amplasate în terenuri loessoide (pante spre exterior pe cel putin 10 m,
etanseitatea rostului trotuar-clădire, scurgerea apelor spre canalizarea exterioară,
integritatea şi etanseitatea conductelor ce transportă lichide de orice fel etc);
b) Încăperilor în care există condiţii de mediu deosebit de agresiv în raport cu
materialele din care sunt alcătuite construcţiile (umiditate ridicată, mediu acid sau bazic,
uleiuri, ape moi, degajări mari de temperatură sau emulsii de solutii fierbinţi, metale topite,
regim criogenic ş.a.);
c) Elementele de construcţie supuse unor solicitări deosebite din partea factorilor de
mediu natural sau tehnologic; terase însorite; mediu marin; căi de rulare funcţionând cu
poduri rulante în regim greu; zone de construcţie supuse variaţiilor de umiditate sau
uscăciune; locuri în care se pot acumula murdărie, apă solutii agresive ş.a.m.d)
Modificărilor în acţiunea factorilor de mediu natural şi tehnologic care pot exprima
comportarea construcţiilor urmărite.

24
 ANEXA 2

REFERAT DE INSPECŢIE TEHNICĂ

PENTRU BARAJE ŞI LACURI DE ACUMULARE
(Documentaţie prevăzută în NTLH-022 din 11 februarie 2002 la art. 9 lit. a)

CUPRINS
1. CONDIŢII DE REALIZARE A INSPECŢIEI
1.1. Scopul inspecţiei;
1.2. Date generale asupra inspecţiei;
1.3. Situaţia construcţiei în perioada inspecţiei, specificându-se condiţiile de exploatare
(normale, cu restricţii, constructive, situaţia unui incident, accident sau a unei
avarii), nivelul apei în lac, valoarea debitelor afluente în lac (raportat la Q modul),
regimul de precipitaţii, temperatura exterioară şi evoluţia lor în ultimele 4 săptămâni,
evenimente speciale semnalate anterior de către personalul de exploatare (seisme,
deversări, valori deosebite la aparatura de măsură existentă);
2. EVACUAREA APELOR MARI
2.1. Condiţii conexe
a. Condiţii în bazinul amonte (privind debitele maxime naturale şi accidentale);
b. Condiţii în bazinul aval (restricţii, menţinerea capacităţii de scurgere);
c. Sistemul hidrometric propriu;
d. Existenţa, cunoaşterea şi aplicarea regulilor de exploatare la ape mari,
funcţionarea sistemului informaţional în cazul în care este prevăzută pregolirea
sau funcţionarea corelată în cascadă a amenajării;
2.2. Capacitatea evacuatorilor
a) condiţii generale (pentru fiecare evacuator independent: deversor liber, de
semiadâncime, golire de fund etc.);
b) starea lucrărilor din beton (starea generală, degradări, fisuri, rugozitate);
c) dispozitive şi măsuri pentru evitarea blocării cu plutitori sau gheaţă, mijloace de
intervenţie în caz de blocare;
d) starea disipatorului de energie;
e) limitări de debit datorită unor lucrări asociate;
f) capacitatea şi disponibilitatea evacuatorilor suplimentari prevăzuţi în proiect
(centrală hidroelectrică, ecluze, evacuatori fuzibili)
2.3. Echipamente hidromecanice pentru evacuarea apelor mari
a) probe de funcţionare în prezenţa experţilor (în sarcină sau cu batardouri lăsate);
b) grătare şi dispozitive de curăţare: gradul de înfundare;
c) batardouri (existenţă, stare, condiţii de montare);
d) trolii, motoare;
e) cabluri, lanţuri, tije de manevră;
f) circuite hidraulice şi pneumatice;
g) sisteme de încălzire (dezgheţare);
h) sistemul de control al poziţiei;
i) sisteme multiple de acţionare, accese;
j) accese, iluminat normal şi de siguranţă în zonele de acţionare şi de intervenţie;
k) surse de alimentare cu energie;
l) mijloace de intervenţie în caz de blocare a echipamentelor
25
 2.4. Morfologia patului şi regimul nivelurilor la ape mari
a) situaţia colmatărilor în lac;
b) situaţia şenalelor amonte şi aval (eroziuni, depuneri, vegetaţie);
c) dispozitive de măsură a nivelurilor în lungul acumulării;
d) niveluri aval în cazul apelor mari şi efectele acestora asupra acceselor pentru
intervenţie şi asupra siguranţei circuitelor de alimentare cu energie electrică
3. LACUL DE ACUMULARE
3.1. Stabilitatea versanţilor
a) alunecări de versanţi (stabilizate sau active, descriere, evoluţie, mijloace de
urmărire, lucrări de stabilizare);
b) eroziuni de maluri (descriere, efecte)
3.2. Colmatarea ca sursă de acţiuni suplimentare (încărcări, gărzi, remuu) asupra
lucrărilor de retenţie
4. STAREA STRUCTURALĂ A LUCRĂRILOR
4.1. Observaţii vizuale asupra lucrărilor:
a) condiţii pentru observaţii vizuale: starea acceselor (galerii, pasarele, puţuri,
berme, taluzuri), iluminat, epuizmente, ventilaţii;
b) pentru suprafeţele vizibile din beton: fisuri, exfolieri, umeziri şi scurgeri de apă,
infiltraţii, deteriorări mecanice sau chimice, depuneri minerale sau organice,
efecte produse de eroziune sau cavitaţie;
c) pentru rosturi (permanente sau de construcţie): deschidere, strivire, forfecare,
infiltraţie, depuneri, prezenţa vegetaţiei;
d) pentru lucrările de umpluturi: starea taluzurilor, protecţie, abateri din profil,
fisuraţie, crăpături, crevase, prăbuşiri
(dacă este cazul, în raport cu natura fenomenelor care pot afecta starea de
siguranţă)
4.2. Inspectarea părţilor imersate (dacă este cazul, în raport cu natura fenomenelor care
pot afecta starea de siguranţă)
4.3. Subpresiuni, infiltraţii şi drenaje:
a) starea dispozitivelor directe de măsurare a subpresiunilor, a drenajelor şi a altor
construcţii de descărcare a subpresiunilor (puţuri de depresurizare, filtre
aciculare, epuizmente, sifonări);
b) localizarea de zone de infiltraţie, grifoane, prăbuşiri, alunecări locale în zonele
umede, apariţia vegetaţiei specifice;
c) starea sistemului de separare şi măsurare a debitelor infiltrate, corectitudinea
bilanţului măsurătorilor pe zone şi pe ansamblul lucrării (galerii, puţuri, rigole,
canale);
d) starea fizică, de întreţinere şi de funcţionare a echipamentelor electrice şi
mecanice care contribuie la asigurarea drenajului (pompaj, sifonare, prevenirea
îngheţării capetelor de evacuare pe fiecare componentă, inclusiv dubla
alimentare cu energie)
4.4. Incidente, accidente sau avarii anterioare:
a) descrierea incidentelor, accidentelor sau a avariilor, precum şi a remedierilor
efectuate;
b) observaţii asupra modului de realizare a remedierilor şi asupra comportării
acestora;
c) durabilitatea unor reparaţii mai vechi
4.5. Semnalarea modificărilor vizibile aduse construcţiei:
a) adăugări, demolări, accese noi sau desfiinţate;

26
 b) verificarea corectitudinii modificărilor în raport cu proiectul şi reglementările
legale specifice
5. VERIFICAREA SISTEMULUI DE URMĂRIRE A COMPORTĂRII ÎN TIMP:
5.1. Controlul existenţei, cunoaşterii şi aplicării instrucţiunilor de urmărire curentă şi
specială pentru echipa de supraveghere locală
5.2. Verificări privind funcţionarea dispozitivelor şi a aparaturii de măsură, privind modul
de prelucrare primară şi modul de transmitere a informaţiei în cazuri tipice
5.3. Verificarea funcţionării sistemului informaţional care permite decizia şi intervenţia
rapidă în cazul unor observaţii anormale, inclusiv a timpului scurs între observaţie şi
primirea ordinului de acţiune pentru situaţii atipice simulate
5.4. Starea acceselor pentru observaţii vizuale şi pentru măsurători
6. ALTE ELEMENTE:
6.1. Verificarea sistemului de arhivare şi transmitere a datelor, precum şi a accesibilităţii
rapide la documente (planuri, cartea construcţiei)
6.2. Sistemul de comunicaţii şi de avertizare-alarmare (în condiţii de defectare a liniei de
comunicaţii normale)
6.3. Existenţa şi cunoaşterea Planului de avertizare-alarmare a populaţiei şi a
obiectivelor din aval în caz de accident la lucrarea hidrotehnică şi a procedurii de
decizie în caz de alertă
6.4. Existenţa şi accesibilitatea materialelor şi pieselor de schimb pentru intervenţii în
caz de incident, accident sau avarie, conform prevederilor proiectului şi
instrucţiunilor de exploatare.

27
 ANEXA 3
REFERAT DE INSPECŢIE TEHNICĂ
pentru baraje şi diguri care realizează depozite de
deşeuri industriale
(Documentaţie prevăzută în NTLH-023 din 11 februarie 2002 la art. 12 lit. a)

1. CONDIŢIILE DE REALIZARE A INSPECŢIEI:

1.1. Scopul inspecţiei
1.2. Datele generale asupra inspecţiei
1.3. Situaţia construcţiei în perioada inspecţiei, specificând condiţiile de exploatare
(normale, cu restricţii, ulterioare unui incident, accident sau unei avarii, alunecări de
teren etc.), nivelul şi volumul depunerilor, nivelul apei în cuvetă şi poziţia în raport
cu frontul de retenţie, ritmul depunerilor în depozit, debitul apelor afluente în cuvetă,
precipitaţii, evenimente speciale semnalate anterior de personalul de exploatare
(seisme, modificări în regimul depunerilor, valori deosebite înregistrate de reţeaua
de aparatură de măsură şi control)
1.4. Modul de respectare a regulamentului de exploatare a depozitului de deşeuri
2. DEPUNEREA DEŞEURILOR ÎN DEPOZIT:
2.1. Date generale privind deşeurile depuse (tipul deşeurilor, modul de realizare a
transportului, ritmul depunerilor în depozit)
2.2. Depunerea deşeurilor (starea instalaţiilor de depunere a deşeurilor, situaţia
realizării "plajei" prin procesul de depunere a deşeurilor)
2.3. Cota depozitului de deşeuri faţă de cota proiectată sau aprobată
3. COLECTAREA ŞI EVACUAREA APELOR DIN AMPLASAMENT:
3.1. Starea instalaţiilor pentru colectarea şi evacuarea apelor din cuveta depozitului
3.2. Modul de evacuare a apelor din cuveta depozitului (recirculare, evacuare în reţeaua
hidrografică naturală, evacuare în canale sau în reţele de canalizare)
3.3. Starea staţiilor de epurare, dacă există
3.4. Starea instalaţiilor de recirculare a apelor din cuveta depozitului
3.5. Starea lucrărilor de captare şi evacuare a apelor din bazinul hidrografic
3.6. Capacitatea evacuatorilor:
a) condiţii generale (independent pentru fiecare evacuator);
b) starea lucrărilor (stare generală, degradări, fisuri, eroziuni etc.);
c) echipamente hidromecanice pentru evacuarea apelor.
4. CUVETA DEPOZITULUI:
4.1. Stabilitatea versanţilor (alunecări stabilizate sau active, descriere, mijloace de
urmărire, lucrări de stabilizare)
4.2. Configuraţia depunerilor (formarea "plajei" şi parametrii ei, poziţia în raport cu
frontul de retenţie, starea de consistenţă a depunerilor, de prevenire a antrenării
eoliene etc.)
5. FRONTUL DE BARARE:
5.1. Observaţii vizuale asupra lucrărilor:

28
 a) condiţii pentru observaţii vizuale: starea acceselor (berme, taluzuri),
epuizmente, sisteme de evacuare a apelor din depozit şi din amonte de
depozit;
b) starea taluzurilor, protecţia taluzurilor, abateri de profil, fisuri, crevase, prăbuşiri,
umflături, galerii făcute de rozătoare, sisteme de colectare şi tratare a apelor
meteorice, ravenări
5.2. Subpresiuni, infiltraţii, drenaje:
a) starea dispozitivelor directe de măsurare a subpresiunilor (puţuri, canale/galerii
de drenaj, saltele/prisme drenante, sifonări);
b) localizarea (cartarea) zonelor afectate de infiltraţii, grifoane locale în zone
umede, şiroiri pe taluz, vegetaţie acvatică specifică;
c) starea sistemului de măsurare a debitelor infiltrate, posibilitatea măsurării
debitelor infiltrate pe zone şi pe ansamblul lucrării (galerii, puţuri, rigole etc.);
d) starea echipamentelor electrice şi mecanice care contribuie la realizarea
drenajului (pompe/staţii de pompare, pompe de vid pentru asigurarea
funcţionării sistemelor de sifonare, conducte, sisteme de prevenire a îngheţării
pompelor de evacuare, alimentarea dublă cu energie)
5.3. Incidente, accidente sau avarii anterioare:
a) descrierea incidentelor, accidentelor sau avariilor şi a remedierilor efectuate;
b) observaţii asupra modului de realizare a remedierilor şi asupra comportărilor
acestora;
c) durabilitatea unor reparaţii mai vechi
5.4. Semnalarea modificărilor aduse lucrărilor:
a) adăugări, demolări, accese noi sau desfiinţate;
b) verificarea corectitudinii modificărilor în raport cu proiectul şi cu reglementările
legale specifice
6. VERIFICAREA SISTEMULUI DE URMĂRIRE A COMPORTĂRII ÎN TIMP (UCC):
6.1. Controlul existenţei, cunoaşterii şi aplicării instrucţiunilor de urmărire curentă şi
specială pentru echipa de supraveghere locală
6.2. Verificarea funcţionării dispozitivelor şi a aparaturii de măsură privind modul de
prelucrare primară şi de transmitere a informaţiei în cazuri tipice
6.3. Verificarea funcţionării sistemului informaţional care permite decizia şi intervenţia
rapidă în cazul unor observaţii anormale, inclusiv a timpului scurs între observaţie şi
primirea ordinului de acţiune pentru situaţii atipice simulate
6.4. Starea acceselor pentru observaţii vizuale şi pentru măsurători.

29
 ANEXA 4
SCARA MODIFICATĂ A INTENSITĂŢII CUTREMURELOR
MERCALLI (MM).
S-a văzut că printre recomandările inspecţiei postseism este trecută şi evaluarea
intensităţii seismului respectiv în amplasament. Aşa cum am mai enunţat, răspunsul
construcţiei trebuie analizat în funcţie de intensitatea solicitărilor. Este deci normal să
notăm informaţiile relativ la intensitatea cutremurului şi acest lucru indiferent dacă barajul
este dotat cu aparatură de măsurare seismică sau nu. Caracterizarea subiectivă a
intensităţii după efectele în amplasament va fi cu atât mai corectă cu cât va fi făcută mai
aproape de eveniment.
Scara de măsură propusă de Mercalli la începutul secolului şi îmbunătăţită de W.
Wood şi F. Neumann încadrează cutremurele în 12 grade de intensitate, după efectele
asupra oamenilor, obiectelor şi construcţiilor. Ea prezintă avantajul că poate fi utilizată fără
existenţa unor înregistrări instrumentale în amplasament.
O succintă descriere a gradelor acestei scări de intensităţi este prezentată mai jos
[ICOLD, Bull. 62, 1988].
I Resimţit doar de persoane care se găsesc într-o situaţie foarte favorabilă.
II Resimţit de persoane în repaus, în special aflate la etajele superioare ale clădirilor.
Eventuală balansare a obiectelor suspendate.
III Resimţit net în interiorul clădirilor, în special la etajele superioare, dar adesea fără
sentimentul că se produce un cutremur. Automobilele în repaus pot fi mişcate uşor.
Senzaţia este cea dată de un camion greu care trece.
IV Ziua resimţit de un mare număr de persoane în interiorul clădirilor dar puţin în
exterior. Noaptea se trezesc câteva persoane. Vesela, uşile şi ferestrele sunt
zguduite; zgomote de crăpare a pereţilor. Perceput ca un camion care loveşte o
clădire. Automobilele care staţionează sunt scuturate tare.
V Resimţit de aproape întreaga populaţie; foarte mulţi dintre cei care dorm se trezesc.
Câteva spargeri de veselă, de geamuri. Cazuri de tencuieli fisurate. Răsturnarea
obiectelor instabile. Clătinarea obiectelor înalte: arbori, stâlpi etc. Ceasurile pendulă
se pot opri.
VI Resimţit de întreaga populaţie. Mulţi sunt cuprinşi de frică şi ies afară din case.
Deplasarea mobilierului greu. Cazuri de cădere a tencuielilor şi de deteriorare a
coşurilor. Pagube uşoare.
VII Toată lumea năvăleşte afară. Puţine deteriorări la construcţiile de concepţie specială;
avarieri uşoare la construcţii bine construite dar de concepţie ordinară, cu prăbuşiri
parţiale; pagube importante la construcţiile prost concepute sau prost executate.
Căderea unor coşuri. Resimţit de şoferi.
VIII Puţine deteriorări la construcţiile de concepţie specială; avarieri importante la
construcţii bine construite dar de concepţie ordinară cu unele prăbuşiri; pagube
foarte importante la construcţiile prost concepute sau prost executate. Căderea
coşurilor, a coloanelor, a monumentelor, a zidurilor. Răsturnarea mobilierului greu.
Expulzare de mici cantităţi de nisip sau noroi. Modificarea nivelului apei în puţuri.
Perturbarea şoferilor.
IX Pagube importante la construcţiile de concepţie specială, pierderea verticalităţii
clădirilor bine concepute; pagube foarte importante la lucrările de bună calitate, cu

30
 prăbuşiri parţiale. deplasarea clădirilor în raport cu fundaţia. Crăpături ale pământului.
Spargerea canalizărilor îngropate.
X Distrugerea unor lucrări din lemn bine construite. Distrugerea celor mai multe clădiri
din zidărie sau cu schelet ca şi a fundaţiilor lor. Fisuri importante ale pământului. Şine
răsucite. Importante alunecări ale malurilor râurilor şi ale taluzurilor abrupte. Ieşirea
apelor din albii.
XI Distrugere aproape totală a clădirilor din zidărie. Prăbuşirea podurilor. Fisuri de
deschidere mare ale pământului. Toate canalizările îngropate scoase din funcţie.
Scufundarea şi alunecarea taluzurilor în terenuri moi. Şine foarte răsucite.
XII Distrugere totală. Unde vizibile la suprafaţa pământului. Sunt distruse aliniamente şi
nivelări. Obiectele sar în aer.

31
 ANEXA 5
SCARA BEAUFORT PENTRU EVALUAREA VIZUALĂ A
INTENSITĂŢII VÎNTULUI
(echivalentă vitezei la inălţime de 10 m)
VITEZA Efectele produse de vînt
Grad DENUMIRE
m/s km/h la suprafaţa terestră la suprafaţa apei
Fumul se ridică vertical sau aproape
0÷
0 Calm
0,2
0÷1 vertical, frunzele arborilor şi pînza Suprafaţa netedă a apei – ca oglinda
steagului sînt nemişcate
Vînt 0,3 ÷ Se mişcă unele frunze. Fumul se ridică
1 perceptibil 1,5
1÷5 înclinat spre direcţia vîntului
Încreţire uşoară a apei

Simţim adierea vîntului pe faţă.

1,6 ÷ 6÷
2 Vînt uşor
3,3 11
Frunzele foşnesc din cînd în cînd. Pînza Apar valuri cu creste nu prea mari
steagului se mişcă uşor
Frunzele şi ramurele mici sînt în
Crestele nu prea mari a valurilor încep a se
3,4 ÷ 12 ÷ mişcare continuă. Iarba şi grînele se
3 Vînt slab
5,4 19 mişcă cu amplitudine mică. Pînza
răsturna, iar spuma nu este de culoare
albă dar este lucioasă ca sticla
steagului este în mişcare continuă
Vîntul pune în mişcare ramurile mici ale
arborilor, ridică praful de pe pămînt. La Sînt observate bine valuri mici, crestele
Vînt 5,5 ÷ 20 ÷
4 moderat 7,9 28
suprafaţa grînelor şi a ierbei înalte apar unora din ele se răstoarnă, formînd pe
valuri. Pînza steagului se menţine alocuri spumă albă
întinsă
Se leagănă ramurile şi tulpinile subţiri
Vînt 8,0 ÷ 29 ÷ Valurile sînt mai pronunţate, pretutindeni
5 semnificativ 10,7 38
ale arborilor. Pînza steagului mare se
formează spumă
menţine întinsă
10,8 Se leagănă ramurile groase a arborilor, Apar crestele valurilor mari, vîrfurile lor
Vînt 39 ÷ freamătă pădurea. Iarba înaltă şi grînele spumante ocupă suprafeţe mari, vîntul
6 puternic
÷
49 se apleacă spre pămînt. Vuiesc începe să rupă spuma de pe crestele
13,8 conducătorii telegrafici valurilor
Se leagănă tulpinile arborilor, se îndoaie
13,9 ramurile groase. Este nevoie de efort Crestele conturează valurile mari formate
Vînt foarte 50 ÷ pentru a înăinta contra vîntului. Se aude de vînt, spuma ruptă de vînt de pe crestele
7 puternic
÷
61 şueratul vîntului în preagma valurilor se întinde în dungi pe coastele
17,1 construcţiilor şi a obiectelor staţionare valurilor
(adăpostul psihrometric)
Se leagănă arborii mari, se rup ramurile
17,2 subţiri şi crenguţele uscate. Devine Dungile lungi de spumă, rupte de vînt,
Vînt extrem 62 ÷
8 de puternic
÷
74
foarte greu a înainta contra vîntului. acoperă coastele valurilor, pe alocuri se
20,7 Lovirea valurilor de ţărm se aude la contopesc cu baza lor
distanţe enorme
20,8 Se semnalează afectări neînsemnate a
Spuma acoperă coastele valurilor, iar
75 ÷ construcţiilor. Se rup ramurile mari a
9 Furtună ÷
88 arborilor. Se mişcă din loc obiectele
suprafaţa lor devine albă, doar pe alocuri
24,4 se observă porţiuni fără spumă
uşoare
24,5 Suprafaţa apei este în spumă. Aerul este
Furtună 89 ÷ Se semnalează distrugeri. Unii arbori
10 puternică
÷
102 pot fi defrişaţi
suprasăturat cu pulbere de apă şi stropi.
28,4 Vizibilitatea este redusă extrem
28,5 103 Suprafaţa apei este acoperită cu un strat
Furtună Vîntul produce distrugeri considerabile,
11 violentă
÷ ÷ rupe tulpinele arborilor
dens de spumă. Vizibilitatea este
32,6 117 considerabil redusă
peste peste Se semnalează distrugeri catastrofale.
12 Uragan
33 117 Arborii sînt defrişaţi
La fel

32