„Omenirea mai întâi s-a ridicat în picioare, apoi s-a deşteptat” (Stephen Jay

Gould)

“Important e sa nu te opresti niciodata din a-ti pune intrebari.”- Albert

Einstein

Dintre inrebarile pe care omul si le-a pus de-a lungul existentei sale, poate cea
mai macinatoare a fost chiar cea asupra existenței sale. De unde provenim?Cu
ce suntem speciali? Suntem intr-adevar speciali?etc. sunt intrebari al caror
raspuns parea candva imposibil de elucidat, dar dupa cum spunea Albert
Einstein, important e a nu inceta sa le cauti. Iar odata ce stiinta a evoluat ,
diverse tehnici au putut fi intrebuintate in cadrul acestei cautari, iar
raspunsurile gasite au fost neasteptate. Omul modern, nu a fost primul de felul
sau care a stapanit pămînturile, ci alte generații i-au precedat, una dintre
acestea fiind cea a Neanderthalienilor.

Omul de Neanderthal, scris și Omul de Neandertal (fără „h”), este fie o specie
fosilă de hominid (denumirea științifică Homo neanderthalensis), fie, după alți
cercetători, o subspecie (Homo sapiens neanderthaliensis) a speciei Homo sapiens,
al cărei areal acoperea Europa precum și părți ale Asiei de Vest, extinzându-se pe o
perioadă de timp cuprinsă aproximativ între 230.000 și 29.000 de ani înaintea
contemporaneității.
Denumirea provine de la o anumită porțiune din valea râului Düssel
(Germania), numită până în 1902 Neanderthal, dar de atunci
încoace Neandertal (fără „h”)[1], unde au fost găsite primele sale fosile. În astfel
de cazuri denumirile latine inițiale nu se mai schimbă. Denumirea a fost
introdusă în 1864 de William King și a persistat, spre deosebire de denumirile
propuse de Ernst Haeckel în 1866, Homo stupidus sau Homo sapiens stupidus.
Apariția speciei umane în varianta sa modernă are o datare nesigură. Momentul
apariției sale a fost plasat, în general, între acum 240.000 și 100.000 ani, dar au
fost propuse și date mergând până la 450.000 î.Hr. Oricum, omul de Neandertal
rezistă până către 35.000-25.000 i.hr.

Principalele tipuri neanderthaliene

Engis

Gibraltar

Saccopastore

Cariguela

Qafzeh

In privinta caracteristicilor fizice,

Neanderthalienii erau mai mici de statură decât oamenii actuali, in schimb

aveau un schelet şi o musculatură puternică. Infaţisarea lor se apropia de a
maimuţelor, căci aveau fruntea tesită şi torusul supraorbitelor bine dezvoltat.

Mandibula era aproape lipsita de eminenţă mentoniera. Curburile coloanei

vertebrale erau slab pronumţate si gamba piciorului foarte scurta in comparatie
cu coapsa. Membrele inferioare nu se puteau indrepta complet din genunchi,
ceea ce dovedeste ca neanderthalienii se miscau cu oarecare greutate.
Capacitatea craniana era relativ bine dezvoltata (aprox. 1 400 cm3), dar creierul
si in special lobii frontali erau slab dezvoltati. Aceasta denota ca vorbirea
articulata a lor era slab dezvoltata si ca ei isi exprimau gândurile si sentimentele
mai mult prin gesturi si sunete nearticulate.

Trăind intr-un regim de climă rece, omul de Neanderthal ducea o viaţă de

troglodit, adică işi căuta adăpost sub pereţii abrupţi ai stâncilor sau in peşteri. Se
hrănea mai mult cu carnea animalelor gen. mamut, urs-de-pestera pe care le
vâna, iar pielea lor o folosea ca imbrăcărninte.

In lupta cu natura, neanderthalienii au ajuns la o oarecare diviziune a muncii.

Vânatul era indeletnicirea bărbaţilor, pe când strângerea fructelor, a rădăcinilor
 comestibile etc. era lasată pe seama femeilor. Uneltele erau confecţionate de
bărbaţii mai bătrâni, cu experienţa in această direcţie.

Având în vedere impresionata sa putere, cat si impresionanata rezistenta la

factori climatici, pieirea acestei specii reprezinta o mare dilema pentru oamenii
de stiinta.

Disparitia omului de Neanderthal este vazuta de unii drept o adevaata extintie. Insa
altii considera ca ei nu au disparut,ci au fost “asmilati” in genomul uman.
Cercetarii recente au dezvaluit insa ca doar un mic procent al genelor omului
modern provin de la Neanderthalieni( sub 2%).Indiferent de această mică
contribuție la fondul genetic modern al populației, populațiile neandertale din
întreaga Europă au dispărut brbrus.Au fost propuse câteva scenarii cu privire la
acest subiect. Cele mai multe invocă un grad de concurență, directă sau indirectă,
cu oamenii moderni sau, alternativ, deteriorarea condițiilor de mediu, ca factori
majori.
Ipotezele care susțin concurența au sugerat mai multe avantaje de care dispunea
omul modern. Acestea includ progresele tehnologice, cum ar fi: 1) o îmbrăcăminte
și un adăpost mai bun; 2) tehnici de vânătoare îmbunătățite și strategii de
subzistență mai diverse, care includ consumul de păsări și pești; 3) diferențe
sociale, cum ar fi dimensiunile mari ale grupurilor și rețelele sociale mai elaborate
oameni moderni etc.Alte teorii susțin ca omul modern a fost purtătorul unor
anumite boli, pentru care Neanderthalieni nu aveau imunitate.
Relevanța climei în această dezbatere a fost discutată până în prezent, deoarece
neandertalienii au dispărut în Stadiul 3 de oxigen (OIS 3) când condițiile au fost
considerate relativ stabile. Dacă clima ar juca un rol semnificativ, acesta ar fi
probabil deteriorarea mediului în combinație cu apariția oamenilor moderni și, prin
urmare, printr-o concurență sporită pentru resurse limitate.
Probabil ca nu exista specie de oameni mai indelung analizata, contestata si
compatimita decat cea a oamenilor de Neanderthal. Inca de la descoperirea
primului schelet din Engis, Belgia, in 1829, si apoi al celebrului craniu din Vialea
Neander din Germania in 1856, misteriosul hominid a trecut prin toate clasificarile
pe care le poate nascoci mintea oamenilor de stiinta. Numai daca ne referim la
prima fosila analizata, cea din Germania, care a fost considerata, rand pe rand, ca
apartinand unei maimute necunoscute, unui colonist roman, unui cazac ucrainean
ratacit sau chiar unui miner suferind de o necunoscuta boala a craniului, ne
putem face o idee asupra surprizei pe care a produs-o aceasta prima ramasita
umana descoperita vreodata, alta decat cea a speciei noastre. In fond, lumea se
afla in plina era victoriana. Sa spui, chiar inainte ca Darwin sa isi scrie
spectaculoasa teorie a evolutiei, ca omul evoluase din maimuta si ca existasera
specii umane diferite de a noastra, ei bine… asta era mai mult decat o blasfemie.
Cu toate acestea, s-a arătat că teoria dispune de numeroase argumente.
Omul de Neanderthal rămâne o ființă remarcabilă prin aptitudinile sale, veriga ce
dispare in lantul evoluției, dar care este atestata de rămășițele sale si de materialul
genetic pe care i-l
moștenim.